Conceptul de deficit al balantei de plati

Conceptul de deficit al balantei de plati

Balanta de plati serveste ca instrument de analiza a nivelului de dezvoltare a unei tari si a structurii economiei acesteia.

Balanta de plati externe reprezinta un document de plan sau statistic in care se inscriu si prin care se compara platile si incasarile efectuate de o economie nationala si rezultate din tranzactiile economice, financiare si monetare ale economiei respective cu alte economii, pe o perioada de timp data (trimestru, an).

Balanta de plati se bazeaza pe inregistrarea fluxurilor (tranzactiilor) dintre rezidenti contabilizate de-a lungul unui interval de timp. Balanta de plati inregistreaza in activ incasarile, respectiv creantele exigibile in perioada de referinta, iar in pasiv platile, respectiv datoriile exigibile in aceeasi perioada, indiferent daca operatiunile comerciale sau financiare care le-au generat au fost efectuate in aceasta perioada sau anterior.

Potrivit Fondului Monetar International, balanta de plati reprezinta o declaratie statistica care rezuma sistematic tranzactiile economice ale unei tari cu restul lumii de-a lungul unei anumite perioade de timp (de regula un an).

Obiectul balantei il constiuie tranzactiile si, de aceea aceasta include mai degraba fluxuri decat stocuri. Astfel, balanta de plati contine evenimente economice care se petrec intr-o anumita perioada de timp si nu totaluri ale activelor si pasivelor economice care exista la un moment dat .

Conform definitiei Fondului Monetar International balanta de plati externe reprezinta un tablou statistic sub forma contabila care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale,

financiare si monetare intervenite intre rezidentii unei economii si restul lumii, in cursul unei

perioade, in general un an.[3]

Prin modul de intocmire, balanta de plati externe cuprinde numai fluxurile valorice cu strainatatea, fara a cuprinde nivelul stocului activ sau pasiv de fonduri financiar valutare de care dispune o economie la un moment dat. Conform principiului adoptat de FMI, balanta de plati externe cuprinde tranzactiile pentru care partile au convenit ca transferul de proprietate sa fie facut in perioada de referinta a balantei, indiferent cand va avea loc plata efectiva.

In ansamblu, balanta de plati este intotdeauna si in mod necesar echilibrata, activul fiind egal cu pasivul. In mod uzual se folosesc uneori termeni de balanta de plati excedentara (activa) sau de balanta de plati deficitara (pasiva), in realitate fiind vorba de un dezechilibru la nivelul unor parti din balanta de plati (balanta comerciala, contul curent, contul de capital si financiar).

In sens economico-monetar, balanta de plati externe reda modul in care o economie nationala reuseste sa se incadreze in legitimitatile si competitia concurentiala, precum si modul in care economia respectiva asigura monedei proprii o pozitie corespunzatoare in circuitul mondial; balanta unei tari conditioneaza in mod direct si indirect nivelul si stabilitatea cursului valutar al monedei tarii in cauza in circuitul sau pe piata monetara internationala.

Principalele capitole ale balantei de plati externe se refera la modalitatile de iesire-intrare de fonduri si sume de bani de pe, respectiv in, economia unei tari in cauza cu strainatatea: exportul si importul de bunuri, schimbul de servicii specifice comertului exterior (transport, expeditii, etc.) sau comertului invizibil (turism, comertul cu licente, etc.), miscarile de capital pe termen lung sau scurt, formarea si utilizarea de rezerve valutare etc.

Balanta de plati externe se considera a fi activa atunci cand echilibrarea se realizeaza prin cresterea rezervelor valutare, retragerea monedei proprii de pe piata externa sau acordarea de fonduri financiare si de credit altor tari peste cele primite. Starea pasiva apare atunci cand echilibrarea are loc prin primirea de fonduri financiare si de credit restituibile, peste nivelul fondurilor acordate strainatatii de tara in cauza, prin iesirile de moneda proprie din masa monetara interna sau de moneda straina aflata in rezerva valutara a economiei de referinta.

In practica unor tari, posturile balantei sunt grupate in doua categorii. In prima grupa sunt trecute operatiunile de export-import, transferuri, miscarile de capital; acestea sunt considerate operatiuni situate deasupra liniei. A doua grupa cuprinde operatiuni situate sub linie si au misiunea de a compensa deficitul sau excedentul operatiunilor din prima grupa.

Conform ultimelor recomandari ale Fondului Monetar International balanta de plati externe trebuie sa aiba o structura detaliata pe patru conturi de baza: contul curent, contul de capital, contul financiar si contul de erori si omisiuni, fiecare cont fiind detaliat.

Deficitele la nivelul balantei de plati externe reflecta o lipsa de competitivitate pe plan extern sau o iesire masiva de capitaluri straine sau autohtone ca urmare a deteriorarii climatului general de afaceri. Un rol important revine in acest sens soldului balantei comerciale si al contului curent. Dezechilibrul din balanta de plati externe se pot rasfrange asupra economiei interne, generand perturbatii pe piata valutara (soldul balantei comerciale poate provoca aprecierea sau deprecierea monedei nationale), pe piata monetara, pe piata creditului, pe piata de capital. In plus o balanta cronic deficitara reduce bonitatea pe plan international, diminuand increderea creditorilor internationali in capacitatea tarii in cauza de a-si onora obligatiile de plata ce-i revin.

Factorii care stau la baza acestor dezechilibre in balanta de plati externe pot fi factori endogeni sau factori exogeni. In crearea soldului pasiv (deficitar) al balantei de plati externe factorii endogeni au un rol fundamental

Factorii endogeni de destabilizare a balantei de plati externe sunt:[5]

reducerea semnificativa a exporturilor cauzata de calamitati naturale sau de evenimente fortuite;

cresterea importurilor pe fondul intensificarii cererii interne;

insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);

diminuarea competitivitatii externe a produselor autohtone (calitate scazuta, preturi ridicate);

scaderea gradului de prelucrare a exporturilor;

deteriorarea climatului de afaceri intern;

insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;

politica comerciala ineficienta;

structura pe ramuri a economiei nationale.

Factorii exogeni de destabilizare a balantei de plati externe sunt:

dereglarea preturilor mondiale la produsele cu pondere mare in structura comertului exterior;

politica comerciala a altor state;

lipsa avantajelor competitive reale;

dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte/dispute comerciale internationale.

Este evident faptul ca numarul factorilor care pot avea import direct sau indirect asupra situatiei balantei de plati externe este mult mai mare.