Conceptul de dezechilibru financiar-parte integranta a dezechilibrului general economic

Conceptul de dezechilibru financiar-parte integranta a dezechilibrului general economic

Dezechilibrul general economic este expresia generalizata a dezechilibrului material al economiei nationale, a dezechilibrului fortei de munca si a dezechilibrului valoric.

Dezechilibrul valoric vizeaza deopotriva dezechilibrul financiar, dezechilibrul monetar si pe cel valutar, fiecare expresie valorica a dezechilibrului avand o existenta de sine statatoare, dar si raporturi de interdependenta cu celelalte forme valorice si nevalorice ale dezechilibrului general.Altfel spus, putem vorbi de un dezechilibru general cu caracter previzional daca planul, programul sau scenariul care prefigureaza dezvoltarea economiei nationale intr-o anumita perioada de timp ar prezenta un raport corespunzator intre productia anumitor mijloace de productie si necesarul de asemenea produse, dar nu ar asigura locuri de munca corespunzatoare intregii forte de munca de care dispune economia sau nu ar petea acoperii cu bunuri si servicii cererea solvabila a intregii societati.

Cresterea gradului de acoperire a necesarului de materiale deficitare, ca si a proportiei de ocupare a fortei de munca existente in economie s-ar putea concepe prin:

a) punerea in valoare a unor resurse materiale interne cu costuri de productie ridicate;

b) producerea unor cantitati de materiale, echipamente sau alte produse din import cu pretul unor eforturi valutare suplimentare;

c) fortarea ritmului de constructii si montaj, in vederea devansarii punerii in functiune a unor capacitati de productie, realizarii unor  obiective de infrastructura, sisteme de irigatii si alte lucrari care reclama angajarea unui numar mare de persoane.

Asemenea solutii ar ameliora raportul dintre cererea si oferta unor materiale, respectiv dintre necesarul de forta de munca si resursele umane disponibile pe piata, dar ar adanci dezechilibrul financiar sau pe cel valutar.

Dezechilibrul general economic presupune inexistenta unei concordante intre necesarul de bunuri materiale si bunuri posibile de procurat, intre necesarul de forta de munca si forta de munca disponibila in perioada de referinta; intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora, intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si servicii, in sfarsit intre necesarul de resurse valutare si resursele posibile de mobilizat in conditiile date.

Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau la altul, la o subramura sau la alta, la un numar restrans de agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnico-organizatorice, prin folosirea rezervelor de care dispune economia. Descoperite la timp, asemenea dezechilibre pot fi inlaturate inainte ca ele sa capete proportii si sa puna in pericol echilibrul general economic. Aparitia unor dezechilibre incidentale si de mica intindere, in domeniile financiar, monetar sau valutar - nerealizarea resurselor financiare in volumul prevazut de catre un numar de intreprinderi, lipsa temporara a unor bunuri de consum in anumite localitati sau nerealizarea resurselor valutare prevazute la exportul unor produse - ca urmare a unor cauze subiective ori a unor fenomene conjuncturale de mica intensitate si de scurta durata, nu pune in pericol echilibrul general economic.Golul de resurse financiare inregistrat la unele intreprinderi poate fi acoperit de surplusul de resurse realizat de altele, in aceeasi perioada si incredintat bancilor spre pastrare si fructificare. Asadar, nu orice dezechilibru partial si de scurta durata conduce la compromiterea echilibrului general economic.

La determinarea dezechilibrului financiar public la nivel macroeconomic, se iau in calcul toate resursele financiare, indiferent de esalonul la care se constituie si se administreaza si de metodele folosite in mobilizarea si repartizarea acestora.

Dezechilibrele individuale ale fondurilor de resurse financiare isi gasesc expresia, la nivelul economiei nationale, in dezechilibrul intregului sistem financiar. Acest dezechilibru reflecta necorelatia existenta intre resursele financiare necesare economiei pentru indeplinirea obiectivelor si actiunilor prevazute, inclusiv cele pentru satisfacerea eventualelor nevoi suplimentare aparute pe parcurs, pe de o parte, si posibilitatile de procurare a acestora, pe de alta parte.

Pentru a nu se crea un dezechilibru financiar public nevoile sociale trebuie triate, trebuie stabilite optiunile si a prioritatile in satisfacerea necesitatilor economiei nationale si asigurarea bazei materiale a acestora. Pana se ajunge in acest stadiu se elaboreaza multiple variante de balanta financiara (buget general consolidat) care au menirea sa apropie nevoile de resurse pentru realizarea obiectivelor si actiunilor considerate prioritare in perioada de referinta, de posibilitatile de procurare a acestora.

Evitarea dezechilibrului financiar public necesita examinarea atenta a obiectivelor si actiunilor prevazute, urmarindu-se imbunatatirea laturilor calitative ale acestora, cresterea eficientei lor economice sau a eficacitatii lor sociale ori de alta natura. Totodata, dezechilibrul financiar se stabileste in stransa corelatie cu dezechilibrul monetar si cu cel valutar, cele trei forme ale dezechilibrului valoric neputand sa fie realizate decat in concordanta cu dezechilibrul material si cu dezechilibrul fortei de munca.

Dezechilibrul financiar presupune inegalitatea intre resursele financiare care pot fi mobilizate la nivel macroeconomic si resursele necesare pentru actiunile economice, sociale sau de alta natura.

Dezechilibrul financiar se refera la resursele si necesitatile financiare ale sectorului public. In acest sens, in bugetul general consolidat - instrumentul cu ajutorul caruia se verifica echilibrul financiar al programului de activitate - isi gasesc reflectarea toate resursele financiare publice, indiferent de provenienta acestora, de fondurile pe care le alimenteaza, de metodele de prelevare-repartizare utilizate si de destinatia pe care o capata. Bugetul general consolidat trebuie sa fie astfel conceput incat sa arate in mod distinct resursele si destinatia lor pe total economie si pe fiecare componenta a sistemului bugetar (buget de stat, bugete locale, bugetul asigurarilor sociale si fiecare fond special).

Bugetul general consolidat cuprinde, conform operatiunii de consolidare veniturile si cheltuielile urmatoarelor bugete:

Bugetul de stat;

Bugetele unitatilor administrativ-teritoriale;

Bugetul asigurarilor sociale de stat;

Bugetele fondurilor speciale;

Bugetul Trezoreriei statului;

Bugetele institutiilor publice autonome;

Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

Bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

Bugetele fondurilor externe nerambursabile.

Venituri > Cheltuieli Venituri = Cheltuieli Venituri < Cheltuieli

EXCEDENT ECHILIBRU DEFICIT

Figura 1 Echilibrul financiar public

O problema importanta care se ridica in procesul elaborarii bugetului general consolidat este aceea a determinarii nivelului optim la care se construieste echilibrul financiar. Acest nivel poate fi definit atat prin definit atat prin marimea absoluta a resurselor financiare publice, potentiale mobilizate in perioada considerata, in vederea satisfacerii nevoilor sociale triate, cat si prin marimea relativa a acestora, adica prin cresterea procentuala prevazuta a se realiza, comparativ cu perioada de baza.

La stabilirea dezechilibrului financiar este indicat a se lua in considerare numai resursele pe care societatea le poate mobiliza pe piata interna, nu si cele de provenienta externa. Dimensionarea cheltuielilor publice in functie de resursele care pot fi procurate pe plan national constituie o masura de prudenta, de evitare a indatoririi statului fata de strainatate, pentru obiective a caror realizare nu este presanta si care nici nu asigura o eficienta economica exceptionala.

In procesul intocmirii programului de dezvoltare economico-sociala pana se ajunge la varianta optima care asigura echilibrul general economic, se elaboreaza mai multe variante de program, carora le corespund tot atatea variante de buget general consolidat, fiecare varianta de buget prezinta o stare de echilibru (dezechilibru) financiar, la un alt nivel decat precedentele.

Variantele de buget pot fi:

a) echilibrate cand resursele sunt egale cu necesitatile de resurse;

b) supraechilibrate cand resursele depasesc necesitatile, prezentand un anumit excedent;

c) dezechilibrate cand resursele nu acopera integral necesitatile, prezentand un sold negativ.

Varianta echilibrata constituie, evident, situatia normala, cea supraechilibrata poate fi considerata normala in masura in care este vorba de o rezerva de plan judicios dimensionata. Anormala este si situatia infatisata de o varianta dezechilibrata care arata ca necesitatile de resurse nu pot fi acoperite cu resursele financiare identificate. Aceasta deoarece fie ca resursele obtenabile au fost subevaluate, fie ca s-au prevazut obiective ori actiuni care reclama un efort financiar mai mare decat poate sa suporte economia in perioada considerata.

In situatiile anormale - de excedent exagerat sau de deficit - este necesar a se adanci analiza resurselor si a necesitatilor pana se ajunge la o varianta echilibrata, normala.

Volumul resurselor financiare publice variaza in functie de marimea produsului intern brut, de proportiile in care acesta se repartizeaza pentru consum si formare bruta de capital, de regimul amortizarii mijloacelor fixe, de proportia participarii persoanelor fizice si juridice la constituirea fondurilor de resurse financiare ale societatii, ca si de alti factori. Necesitatile de resurse financiare, la randul lor, depind de volumul investitiilor prevazute a se realiza in perioada considerata, de volumul productiei, desfacerilor de marfuri, lucrarilor de executat si serviciilor de prestat, de viteza de rotatie a fondurilor, de programul de cercetare si explorare geologica, de obiectivele social-culturale, ca si de exigentele apararii tarii si de nevoile administratiei.

Datorita multitudinii factorilor care determina volumul resurselor financiare si, respectiv, al necesitatilor de resurse difera de la o perioada la alta, in functie de conditiile concrete ale acesteia.

Dezechilibrul financiar poate sa vizeze:

a)     totalitatea resurselor financiare ale societatii (natiunii);

b)     resursele financiare apartinand unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei anumite unitati administrativ-teritoriale si destinatia acestora;

c)     resursele si nevoile financiare ale unui agent economic ori ale unei institutii publice. Ca urmare, se va utiliza un instrument cu o larga sfera de cuprindere, unul limitat la dimensiunile sectorului, ramurii, colectivitatii locale considerate, ale unei societati comerciale, bancare ori de asigurare sau ale unei institutii fara scop lucrativ, dupa caz.