Conceptul de risc al creditului si componentele acestuia

Conceptul de risc al creditului si componentele acestuia

Riscul creditului se manifesta ca urmare a nerespectarii clauzelor prevazute in contractul de creditare de catre clienti. Sumele imprumutate si/sau dobanzile nu pot fi platite datorita insolvabilitatii clientilor.

Riscul global al creditului este o functie crescatoare a masei creditelor acordate si a ratei dobanzii, in timp ce oferta de credit este o functie descrescatoare a riscului.

Aplicarea unei metode standard de a identifica riscul va reduce elementul subiectiv. Riscul de ansamblu necesita sa fie separat in elementele componente astfel:

Riscuri aferente unui nivel initial care se refera direct la client;

Riscuri aferente unui nivel imediat superior care se refera la tranzactia de credit.

Un client poate beneficia de diferite produse de credit, fiecare implicand un risc diferit in functie de : tranzactie, structura creditelor, fonduri, sursele de rambursare, garantii, etc.

Riscul aferent clientului - decizia de creditare va fi bazata pe analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale clientului. Punctul de vedere al analistului de credit va fi rezultatul analizei aprofundate a clientului si a afacerii acestuia (produsele, piata, clientii, furnizorii, managementul, performantele viitoare, etc.)

Riscul tranzactiei - clientul ia bani cu imprumut, luandu-si angajamentul ca va plati dobanda si va rambursa ratele de credit la scadenta. Pentru banca acordarea creditului este o tranzactie care, indiferent de destinatia creditului sau durata de acordare, implica risc de credit.

Riscul fondurilor - creditul este un activ, care presupune punerea la dispozitia clientului a fondurilor ce vor fi platite de catre banca pe baza instructiunilor acestuia.

Riscul fara fonduri - produce efecte doar daca apar evenimente care nu pot fi controlate de banca si/sau de catre client (acreditive, scrisori de garantie, avaluri).

In structura unui risc de credit exista riscuri legate de sursele si modalitatile de rambursare, drepturile si obligatiile contractuale ale clientului, natura, valoarea si lichiditatea fiecarei garantii.

Riscul garantiei - primul nivel de analiza este valoarea garantiei. Fiecare activ luat in garantie poate avea o multitudine de valori. Modul in care se constituie garantia, direct de la clientul care se imprumuta sau indirect de la altul care il garanteaza pe primul, implica un risc care trebuie identificat inaintea aprobarii creditului. Calitatea garantului este la fel de importanta ca si calitatea clientului garantat.

Al doilea nivel de analiza este lichiditatea garantiei. Riscul ca banca sa ia in garantie active pe care ulterior sa nu fie capabila sa le valorifice, la un pret care sa acopere datoria intr-un interval de timp rezonabil de scurt.

Gestiunea riscului creditului are ca obiect limitarea pierderilor in cazul aprecierii situatiei debitorilor. Aceasta gestiune se desfasoara in timp si cuprinde doua etape, astfel:

Prima etapa (apriorica) presupune o gestiune care se refera la fundamentarea deciziei de creditare. In aceasta etapa are loc analiza financiara si nefinanciara a clientului care solicita un imprumut. Asemenea analize pot fi facute atat de personalul bancii cat si de agentii pentru referinte de creditare ("rating agencies").

A doua etapa presupune gestiunea creditelor acordate si estimarea riscurilor la portofoliul de credite. Aceasta gestiune se bazeaza pe analiza situatiilor debitorilor, estimari ale expunerilor la risc si ale pierderilor, in cazul inrautatirii situatiei clientilor si a portofoliului de credite. Pierderile depind de expunere, garantii, provizioane, structura portofoliului de credite, rata de recuperare a creantelor.

Expunerile pot fi foarte diferite si ele se schimba in timp, influentand structura portofoliului, ratele de recuperare si pierderea. Diversificarea portofoliului de credite poate conduce la minimizarea riscului. Un portofoliu este mai putin riscant decat elementele individuale care il compun.

Riscul de portofoliu nu reprezinta media tuturor riscurilor elementelor individuale care il compun. Implicatia diferentei de grad a riscului de portofoliu si a riscurilor elementelor individuale ale acestuia este ca dispunand de un management abil al portofoliului se poate obtine o combinatie de active (plasamente) astfel incat sa se evite riscul excesiv si prin urmare se poate castiga o rata inalta a profitului.

Garantiile pot sa se deprecieze in timp, influentand expunerea neta, provizioanele si pierderea. Cu cat rata de depreciere a garantiilor este mai mare, cu atat pierderile neprevazute sunt mai mari. Garantiile trebuie sa reprezinte ultima sursa de rambursare a creditului, care sa fie utilizata numai in cazul in care nu mai exista alte posibilitati de recuperare a creantelor.