Conceptul de trezorerie si structura elementelor de trezorerie

Conceptul de trezorerie si structura elementelor de trezorerie

Intre multitudinea de definitii care s-au dat termenului de trezorerie, se incadreaza sugestiv cea prin care trezoreria este ansamblul operatiilor banesti si financiare pe care le efectueaza un agent economic, in scopul asigurarii mijloacelor banesti necesare desfasurarii activitatii sale.

Prin trezorerie se intelege ansamblul de operatii financiare pe care le face unitatea patrimoniala pentru procurarea mijloacelor banesti necesare acoperirii cheltuielilor determinate de activitatea desfasurata. In sfera activitatii de trezorerie a intreprinderii se cuprind toate operatiile de gestiune a valorilor mobiliare de plasament, a valorilor de incasat, a disponibilitatilor banesti, a altor valori de trezorerie.

Trezoreria reprezinta o sectiune importanta a contabilitatii si a activitatii oricarui agent economic, avand o influenta importanta in ceea ce priveste desfasurarea normala a programului de activitate, pentru mentinerea permanenta a echilibrului financiar. Pentru omul de afaceri (gestionarul afacerilor), trezoreria poate fi definita ca totalitatea mijloacelor financiare de care dispune o intreprindere pentru a face fata platilor (disponibilitati in conturile bancare, numerar in casierie, cecuri de incasat, efecte comerciale de primit neajunse la scadenta, titluri de plasament etc). In cazul insuficientei acestor mijloace financiare exista posibilitatea obtinerii imediate a unui credit sub forma creditului bancar pe termen scurt, acceptarea unui efect comercial (credit comercial), scontarea unei cambii neajunse la scadenta etc. Pentru analistul financiar, preocupat de asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii, trezoreria reprezinta diferenta intre disponibilitatile(sau lichiditatile) si exigibilitatile(datoriile) imediate. In acest sens, se poate vorbi despre o trezorerie pozitiva (sau un excedent de lichiditati fata de exigibilitatile imediate) sau o trezorerie negativa, in situatie inversa. Acest echilibru, intre lichiditatile si exigibilitatile imediate, care degaja marimea si sensul (+/-) trezoreriei firmei, depinde de suma lichiditatilor la inceputul perioadei de referinta, de fluxul de incasari si plati aferent perioadei, cat si de alte variabile cum sunt structura si dimensiunile activitatii intreprinderii etc.

Conceptul de trezorerie poate fi analizat din doua puncte de vedere, si anume:

organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezinta o parte componenta in organigrama unei entitati economice, caruia ii revin sarcini si atributii , care are personal de specialitate si care functioneaza dupa reguli bine stabilite;

structural, in functie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Din punct de vedere organizatoric, in cursul evolutiei vietii economice, conceptul de 'trezorerie' a cunoscut mai multe interpretari, generate de rolul pe care l-a avut pe o anumita treapta de dezvoltare a economiei.

Initial, functionarea serviciului trezoreriei sau a unui responsabil ce purta acest nume facea dovada existentei unei mari discretii asupra intreprinderii. In schimb, necesitatea de a incredinta unei persoane competente activitatea de supraveghere a relatiilor cu bancile era recunoscuta si, astfel, functia clasica de casier este adaptata utilizarii mijloacelor de plata bancare. In interiorul intreprinderii, trezorierul era dependent de serviciile contabilitatii de unde isi prelua informatiile necesare. Calitatea de 'controlor' al conturilor bancare si al lichiditatilor nu dadea trezorierului posibilitatea de a participa la deciziile de gestionare a intreprinderii, situatie care se va schimba pe masura ce va fi acceptat principiul 'trezoreriei zero' in desfasurarea activitatii economice la nivel microeconomic. Din acel moment, trezorierul a avut un obiectiv clar: mentinerea conturilor bancare cat mai aproape posibil de zero, atfel incat cheltuielile financiare si costurile de oportunitate legate de soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi sa fie minime.

Evolutia in timp a rolului trezorierului in cadrul intreprinderii permite distingerea a doua mari misiuni ce pot fi considerate functii ale trezoreriei:

-gestiunea lichiditatilor;

-gestiunea riscurilor financiare.

Din punct de vedere structural, trezoreria trebuie analizata in functie de elementele sale constitutive. In literatura de specialitate regasim o multitudine de definitii date conceptului de trezorerie, dar ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca majoritatea definitiilor se bazeaza pe lichiditatile de care dispune la un moment dat o unitate economica.

In structura trezoreriei , asa cum prevad reglementarile contabile in vigoare si Planul general de conturi , se cuprind, in ordinea stabilita prin intermediul acestuia din urma, urmatoarele categorii sau feluri de operatii: investitiile financiare pe termen scurt (titlurile de plasament); valorile de incasat; disponibilitatile pastrate in conturi la banci; creditele bancare pe termen scurt; numerarul si alte valori gestionate prin casieria unitatii; acreditivele; avansurile de trezorerie.

Titlurile de plasament, spre deosebire de cele imobilizate, se achizitioneaza de unitate in vederea realizarii unui castig de capital sau de venit pe termen scurt, de regula, sub un an. Daca titlurile de plasament sunt achizitionate cu scopul de a obtine venituri, operatia se numeste cumparare, iar daca titlurile de plasament sunt redobandite de catre emitatorii lor pentru a fi anulate sau revandute, operatia se numeste rascumparare. Titlurile de plasament sunt denumite si investitii temporare si sunt constituite din actiunile proprii rascumparate, actiunile emise de terti si achizitionate de intreprindere, obligatiunile proprii rascumparate, obligatiunile apartinand tertilor si cumparate si alte titluri de plasament. Plasamentele amintite pot conferi un drept de proprietate, cum este cazul actiunilor (cotate sau necotate) sau pot asigura un drept de creanta, ceea ce se realizeaza prin intermediul obligatiunilor (cotate sau necotate). Indiferent de categoria in care se incadreaza, prin intermediul lor se urmareste, pe de o parte, utilizarea temporara a unei parti din disponibilitatile banesti de care dispune unitatea, iar pe de alta parte, cresterea veniturilor acesteia prin obtinerea dividendelor, dobanzilor si/sau prin realizarea unui surplus de valoare cu prilejul revanzarii. Astfel spus, plasamentele financiare se efectueaza in scopul folosirii, cu caracter temporar a disponibilitatilor banesti (de trezorerie) in operatiuni speculative la bursa de valori prin cumpararea si revanzarea de actiuni si obligatiuni, ceea ce are ca scop obtinerea unor venituri suplimentare din diferentele de curs ale acestora.

Efectele comerciale, denumite si valori de incasat, se refera la diferite titluri de credit, dintre care se amintesc: cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul, warantul. Aceste instrumente de plata se emit de catre clienti, care in contul datoriilor pe care le au, le predau furnizorilor (creditorilor) in vederea decontarii lor, la termenele stabilite, prin intermediul unitatilor bancare.

Disponibilitatile banesti existente in conturi la banci, in lei si in devize, asigura efectuarea operatiilor de decontare fara numerar, catre alti agenti economici, buget, banci. Prin utilizarea conturilor de disponibilitati se asigura o buna circulatie a banilor, precum si efectuarea decontarii drepturilor de creanta (incasari) si a obligatiilor (plati). Se retine ca in majoritatea situatiilor, incasarile sunt mai mari decat platile, iar soldul fiecarui cont reprezinta disponibilitatile banesti pe care unitatea le detine la banci. Exista insa si situatii in care incasarile sunt mai mici decat platile, stabilindu-se un sold creditor care reprezinta creditele acordate de banca pe baza de contract incheiat anterior.

Creditele bancare pe termen scurt, creditele externe si creditele de la trezoreria statului asigura completarea surselor proprii necesare desfasurarii activitatii de productie, de prestari servicii s.a. Pentru creditele care se primesc este necesar sa existe o garantie din partea solicitantului, sub forma valorilor materiale sau a resurselor banesti viitoare, sau din partea unui tert prin care sa se asigure rambursarea datoriilor asumate, precum si a dobanzilor aferente. Unele conturi de credite pe termen scurt, pentru export si pentru nevoi temporare, indeplinesc functia unor conturi de incasari si plati.

Disponibilitatile banesti in numerar, in lei si in devize, permit efectuarea decontarii obligatiilor si creantelor cu personalul unitatii si alte persoane fizice si, de asemenea, cu alti agenti economici, in cadrul unor limite legale, cu bugetul statului , respectandu-se regulamentul operatiilor de casa. In grupa disponibilitatilor in numerar sunt incadrate si elementele patrimoniale denumite 'alte valori', unde se incadreaza timbrele fiscale si postale, biletele de tratament si odihna, tichetele si biletele de calatorie s.a.

Acreditivele in lei si in devize reprezinta disponibilitatile banesti rezervate in conturi distincte, la dispozitia tertilor in vederea efectuarii platilor pe masura livrarii marfurilor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor.

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispozitia administratorilor sau altor persoane imputernicite de intreprindere in vederea efectuarii unor plati in numele intreprinderii. Aceste plati in favoarea intreprinderii pot fi:

aprovizionari de materiale si alte bunuri de valori mai mici;

efectuarea de plati in cadrul unor actiuni de protocol, reclama si publicitate;

cheltuieli de transport, deplasari, detasari;

servicii postale si taxe de telecomunicatii.