Consideratii privind evolutia sistemului bancar al Romaniei

Consideratii privind evolutia sistemului bancar al Romaniei

Privind retrospectiv, putem afirma ca pana in 1990 aparatul bancar era construit pe sistemul "monobancar": o banca centrala cu atributiuni de principala banca comerciala, aflata in stricta subordine a Ministerului de Finante, trei banci specializate (Banca de Investitii, Banca Agricola si Banca Romana de Comert Exterior) si o institutie de economisire (Casa de Economii si Consemnatiuni), avand ca principal obiect de activitate atragerea resurselor banesti ale populatiei.[1]

Reforma sistemului bancar incepe in anul 1990 prin preluarea operatiunilor bancare comerciale ale Bancii Nationale, de catre o noua banca : Banca Comerciala Romana.[2]

Introducerea sistemului bancar cu doua niveluri de organizare si legislatia din 1991 privind Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale au stat la baza transformarii si dezvoltarii sistemului bancar romanesc.

Bancile comerciale reprezinta astfel al doilea punct de sustinere al sistemului bancar romanesc, si care, conform reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei asigura finantarea economiei nationale; in calitatea lor de banci universale au posibilitatea de a se angaja in orice tip de operatiune bancara, conferinde-le astfel o mare flexibilitate si deschidere catre profituri ridicate.

Intre anii 1990-2000, printre factorii care au condus la criza de sistem de la nivel macroeconomic s-a inscris in primul rand, incapacitatea agentilor economici si chiar a statului, de a detine lichiditatile si operatiunile financiare in masura sa ofere sursele primare de venituri pentru bancile comerciale. Acestor aspecte contradictorii li s-a adaugat si practicarea de catre banci a dobanzilor real negative, intr-o economie in care flagelul inflatiei a actionat in mod mascat.

In lipsa unor resurse pentru acordarea de credite, bancile comerciale au ajuns sa se imprumute in sistemul interbancar, la dobanzi distrugatoare - de 2,3 si chiar 4 ori mai mari decat dobanzile percepute de banca de la clientii sai. Treptat, printr-o astfel de practica, bancile comerciale si-au diminuat pana la epuizare lichiditatile, putand intra in imposibilitate de plati.

Intrarea in sistemul bancar a noilor banci (la sfarsitul anului 1999 functionau in Romania 40 de banci si sucursale ale bancilor straine, la care se adauga Casa de Economii si Consemnatiuni) reprezinta un factor de crestere al concurentei si de modernizare a bancilor prin orientarea politicilor bancare spre satisfacerea noilor clienti si spre promovarea unor servicii financiare complexe.