Continutul si functiile creditului

Continutul si functiile creditului

Opinii care s-au conturat cu privire la definirea creditului

Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine creditum, de credere care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In practica, aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta "un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare". Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contra-argumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii.

3. Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al transferului din economie.

Definirea completa a creditului poate fi realizata prin luarea in considerare si corelarea acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare: creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.

Relatia de credit evidentiaza urmatoarele caracteristici: subiectii: creditorul si debitorul; promisiunea de rambursare, care implica la nivelul creditorului riscul de nerambursare si riscul de imobilizare; termenul de rambursare, scadenta de la 24 ore la peste 50 ani; dobanda, caracteristica definitorie, de regula variabila in timp; acordarea creditului, tranzactie unica sau deschisa (linii de credit); consemnarea si transferabilitatea, prin inscrisuri de diverse naturi.

Literatura economica de specialitate ofera posibilitatea cunoasterii diferitelor opinii referitoare la functiile creditului. Opiniile dominante atribuie creditului urmatoarele functii: a. functia de distribuire a capitalului; b. functia de accelerare si intensificare; c. functia de economisire a cheltuielilor de circulatie; d. functia de emisiune.

Contribuind la finantarea economiei si la emisiunea monetara (prin creatia monetara), creditul indeplineste trei functii: a. mobilizarea, ameliorarea si redistribuirea disponibilitatilor, aceasta functie transformand moneda pasiva in moneda activa, in conditiile mentinerii cantitatii de moneda; b. emisiunea monetara, creditul creand noi mijloace de plata, masa monetara suplimentara; c. reflectare si stimulare a eficientei economice a agentilor economici.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel: a. o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg; b. o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua precedente) plus functia de emisiune; c. a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de redistribuire; d. a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele care atribuie creditului urmatoarele functii: de repartitie; de control; de emisiune.

Prin functiile sale, creditul genereaza o serie de efecte favorabile (sporirea capacitatii productive, redistribuirea si concentrarea capitalului), insa si o serie de riscuri (supracreditarea economiei, diminuarea lichiditatilor bancare etc.).

Caracterul economic contradictoriu al creditului, rezulta din faptul ca, fiind o componenta esentiala a mecanismului economic in ansamblu: ii ofera acestuia supletea necesara, permitandu-i sa depaseasca o serie de perturbatii si conflicte. Cand este utilizat in mod abuziv, poate genera noi contradictii sau tensiuni sau le poate amplifica pe cele existente.