Contracte cu optiuni

Contracte cu optiuni

Contractul cu optiuni reprezinta o conventie ce confera cumparatorului acesteia dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde (optiunea PUT) ori de a cumpara (optiunea CALL) o cantitate standardizata dintr-o marfa, titlu financiar sau instrument monetar la un pret prestabilit, denumit pret de exercitare, intr-un termen definit sau la expirarea acestuia in schimbul platii unei prime catre vanzator. Cumparatorul dintr-un contract cu optiuni poate sa-si exercite dreptul sau pana la data expirarii (optiuni de tip american), sa abandoneze operatiunea pe parcursul existentei contractului sau sa-si compenseze contractul printr-o operatiune de sens opus.

Pentru cumparator, prima reprezinta un cost care se suporta indiferent daca contractul se exercita sau nu.

Operatorii interesati de tranzactionarea contractelor cu optiuni sunt: hedgerii, speculatorii si expertii in arbitraj valutar. Hedgerii sunt interesati de minimizarea riscurilor la care sunt expusi. Speculatorii urmaresc sa obtina profit in urma detinerii unei pozitii in piata, acestia mizand pe cresterea sau pe scaderea primei. Cei care utilizeaza arbitrajul valutar speculeaza evolutiile pretului contractelor cu optiuni pe diferite piete bursiere.

Pe piata optiunilor sunt tranzactionate:

Optiuni de cumparare (call) - sunt contracte negociabile, care dau cumparatorului dreptul sa cumpere, intr-o anumita perioada de timp, de la vanzatorul optiunii activul de baza, la un pret prestabilit.;

Optiuni de vanzare (put) - sunt acele contracte care dau cumparatorului optiunii dreptul sa vanda activul suport partenerului sau din contractul de optiune, la un pret prestabilit si in schimbul unei prime.

Tranzactionarea de optiuni la burse are loc intr-o maniera asemanatoare tranzactionarii contractelor futures si foloseste acelasi sistem de compensare si livrare.