Contractele forward

Contractele forward

Contractul forward este un acord privat intre doua parti de a livra si de a plati o marfa la o data viitoare prestabilita, insa la un pret stabilit in momentul tranzactiei.

Aceste contracte nu sunt tranzactionate la bursa si nu sunt standardizate. Un contract forward este determinat, in elementele sale esentiale (obiect, pret, scadenta), in momentul perfectarii tranzactiei, ramane insa incerta valoarea acestuia la lichidare (deci rezultatul contractului), tinand seama ca intre momentul incheierii contractului si cel al executarii lui, pretul marfii se modifica pe piata. Prin urmare, vanzatorul sau cumparatorul poate inregistra diferente favorabile sau nefavorabile de pret (adica profit sau pierdere in urma tranzactiei), dupa cum pretul la lichidare este mai mare sau mai mic decat cel ontractual.

Principalele avantaje ale unui contract forward sunt:

certitudinea pretului - datorita faptului ca pretul este stabilit in momentul contractarii, partile au posibilitatea de prevedea veniturile viitoare si, respectiv de anticipa costurile viitoare;

cunoasterea exacta a cantitatii de marfuri ce urmeaza sa fie livrata, precum si a datei decontarii permite cumparatorului sa-si acopere in timp util nevoile;

cunoasterea exacta a calitatii marfii.

Toate acestea ofera siguranta in prognozarea productiei si a cash-flow-ului.

In mod normal, contractele forward nu sunt negociabile, iar atunci cand contractul este initiat, acesta nu are nici o valoare deoarece contractul este un simplu acord de a cumpara sau de a vinde la o data viitoare. Exista deci si riscul ca una dintre parti sa nu-si onoreze obligatiile contractuale. Pentru a reduce acest risc, partile contractuale recurg la aval sau la constituirea unui depozit colateral.

Un contract forward are, in esenta, urmatoarele caracteristici:

de regula, tranzactiile se desfasoara fara intermediari (acest lucru este valabil la marfurile fungibile, dar nu si la valute);

durata nu este intotdeauna standardizata, desi in cazul valutelor este standardizata;

pretul este unul negociat direct intre parti,desi pe piata valutara exista cotatii forward de referinta;

lichidarea contractului are loc de regula la decontare, desi la contractul forward pe valute apare frecvent compensarea sau lichidarea prin operatiunea inversa pe parcurs;

pe piata valutara se utilizeaza din ce in ce mai mult in scopuri speculative;

depozitul de asigurarea care garanteaza executarea tranzactiei nu este obligatoriu.