Controlul intern si controlul extern

Controlul intern si controlul extern

In literatura de specialitate exista o intreaga tipologie a controlului dar din punct de vedere al exercitarii acestuia, avem:

control intern care cuprinde ansamblul controalelor din interiorul entitatii;

control extern care cuprinde totalitatea controalelor care se adreseaza entitatilor, din afara acesteia.

Controlul intern s-a confruntat in permanenta cu o largire sistematica a ariei de aplicare. In prezent, controlul intern se refera la toate activitatile, toate procedurile, toate informatiile, la intreg patrimoniul, la toti membrii intreprinderii si actioneaza permanent.

In prezent, controlul intern este perceput ca un atribut al managementului care raspunde de organizarea acestuia, dar mai ales este preocupat de permanenta actualizare a sistemului de control intern, datorita evolutiei riscurilor cu care se confrunta entitatea.

In Romania, in perioada economiei planificate, controlul avea o natura si obiective diferite, situatie in care statul impunea sistemul de control din interiorul unitatilor economice si organiza si controlul extern pentru urmarirea modului de exercitare a controlului intern a unitatilor economice, toate fiind obligatorii.

Din aceste motive, perioada 1990-1999 s-a caracterizat prin profunde reorganizari, concretizate in restrangerea treptata a controalelor obligatorii si instituirea unui sistem de control intern organizat si mentinut in functiune de management functie de riscurile cu care se confrunta organizatia.

Incepand din 1999, in sistemul de control romanesc este introdus prin lege "controlul intern si auditul intern' pentru entitatile publice, ceea ce a impus clarificari ale conceptelor si practicii in domeniu.

Controlul intern este propus intr-o maniera europeana, in sensul ca legea nu prevede decat atributiile generale si specifice ale acestuia, modul de organizare si exercitare ramanand la dispozitia managerului entitatii publice.

Modul acesta de organizare a sistemului de control intern, nespecific economiei planificate, a creat impresia managerilor ca organizarea controlului este benevola si coroborat cu lipsa raspunderii manageriale, a slabit eficienta sistemului de control.

Practica internationala impune separarea clara a activitatilor de audit intern de cele de control intern si recomanda conturarea unui sistem de control intern si a unei structuri de audit intern in coordonarea managerului, capabile sa raspunda la riscurile actuale cu care se confrunta entitatile publice.

Conform bunei practici in domeniu, controlul intern se regaseste in componenta fiecarei activitati si trebuie sa fie formalizat prin proceduri, pe baza fiselor posturilor, care vor fi insotite de chestionare-liste de verificare, care de fapt sunt procedurile/instructiunile de realizare a respectivelor controale interne.

In mod concret, managerul stabileste pentru fiecare grup de activitati formele de control intern menite sa limiteze sau sa elimine riscurile asociate sub forma:

autocontrolului activitatii prin respectarea de fiecare salariat a propriilor proceduri de lucru instituie;

controlului mutual, intre fazele unui lant procedural, exercitat de fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a prelucrarilor in cadrul postului de lucru anterior pentru a putea adauga propriile prelucrari si de a pregati controlul pe care il va efectua postul de lucru urmator;

controlului ierarhic, exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate;

controlului partenerial, care se realizeaza prin delegarea unor competente intre diferitele paliere de responsabilitate.

Alaturi de aceste forme de control intern, atasate intrinsec activitatilor curente ale fiecarui post de lucru, managerul poate stabili si alte forme de control intern care intra in lantul operatiilor, dar care presupun costuri suplimentare, avand reguli procedurale distincte, fiind chiar structuri de sine statatoare, spre exemplu:

controale de calitate in diferite puncte cheie ale lantului operatiunilor;

control financiar preventiv;

control de gestiune (patrimonial);

control financiar-contabil;

control administrativ;

inspectii s.a.

Distinct de acestea, auditul intern are rolul de a evalua si de a da o asigurare fundamentata si obiectiva managementului asupra gradului de functionalitate, atat pe ansamblul sistemului de control intern, cat si pe fiecare forma concreta de manifestare a acestuia, conform cadrului metodologic si procedural si a practicii recunoscute in domeniu.

Prezentam grafic, in Figura nr. 6 Structura sistemului de control intern din cadrul entitatii publice.

Controlul extern a evoluat si s-a restructurat continuu, in prezent concretizandu-se in urmatoarele forme:

controlul financiar preventiv delegat exercitat de Ministerul Finantelor Publice, prin controlori delegati, la ordonatorii principale de credite ai bugetului de stat;

controlul fiscal, exercitat de Ministerul Finantelor Publice, prin inspectori din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

controlul operativ fi inopinat privind prevenirea, descoperirea fi combaterea oricaror acte fi fapte din domeniul economic, financiar fi vamal exercitat de comisarii Garzii financiare din cadrul Autoritatii Nationale de Control;

controlul financiar fi inspectii, realizate prin structurile din subordinea Autoritatii Nationale de Control;

controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei, prin controlori financiari, pentru urmarirea modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si sectorului public;

expertize contabile realizate de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania - CECCAR, prin lucrarile de stricta specialitate, la solicitarea instantelor sau persoanelor fizice si juridice.

ENTITATEA PUBLICA

Figura nr. 3.1 Structura sistemului de control intern