Corelarea operatiunilor active si pasive ale bancilor comerciale

Corelarea operatiunilor active si pasive ale bancilor comerciale

Optimizarea activitatii bancare implica o valorificare superioara a resurselor mobilizate de banca prin angajarea unor operatiuni active aducatoare de maximum de profit.

Bancile, ca intermediare in valorificarea capitalului, se caracterizeaza prin aceea ca, axandu-se pe un capital propriu relativ mic, mobilizeaza pe calea creditului resurse (in principal depozite ,in diferite conditii, si credite de la alte banci) ce reprezinta obiectul operatiilor lor pasive.

Pe de alta parte, prin operatiile active, bancile utilizeaza aceste resurse pentru acordarea de credite agentilor economici sau prin achizitia de valori mobiliare, de regula bonuri de tezaur, operatie frecventa si cu pondere in activitatea bancara in majoritatea tarilor cu economie de piata.

Succesul activitatii bancare este strans legat de corelarea eficienta , armonioasa si in detaliu, intre activele si pasivele existente.

Corelarea si compararea activelor cu pasivele se desfasoara pe doua planuri:

pe planul duratei de mobilizare si angajare a resurselor;

pe planul pretului creditului (dobanda).

1. Durata de mobilizare si angajare a resurselor

Durata de mobilizare si angajare a disponibilitatilor ester strans legata de pozitia de lichiditate a bancii si devine mijloc de operare pentru evitarea riscului lichiditatii.

In aceasta situatie separarea pasivelor si activelor ca si compararea si confruntarea se face tinand seama de durata de maturizare, de ajungere la scadenta a creantei.

Pentru a avea conditii bune de lichiditate, banca trebuie sa-si asigure echilibrarea nu numai pe ansamblu ci si pe fieacre segment de durata.

Prin urmare, trebuie indeplinite conditiile:

A=P

sau A₁ + A₂ + ...+ A_n = P₁ + P₂ +.... + P_n , dar mai ales

A₁ = P₁ ; A₂ = P₂ ; A₃ = P₃ ; ...... A_n = P_n

Pentru a aprecia cat mai veridic situatia unei banci in functie de durata diferita de angajare este necesar sa recurgem la instrumente de analiza specifice .

O prima posibilitate este indicele de lichiditate (liquidity index). Acesta se stabileste prin ponderare si raportare a pasivelor ponderate la activele ponderate.

Deci : indicele de lichiditate

Daca indicele ponderat rezultat este egal cu 1 sau apropiat acestei marimi inseamna ca se asigura o corelatie multumitoare intre pasive si active.

Daca indicele este departat de 1 arata acoperirea activelor pe termen lung din resurse pe termen scurt, fapt evident si prin compararea directa a elementelor respective si, care exprima, in ultima instanta, o administrare defectuoasa.

Indicele de lichiditate este un instrument de analiza globala. Necesitatile efective determina bancile sa insiste asupra analizei si rezolvarii problemei pe secventele distincte decurgand din duratele diferite de angajare a activelor si pasivelor .

Un alt indice, simplu dar semnificativ, este pozitia lichiditatii ca diferenta intre disponibilitati si active lichide si pasivele imediate ( adica obligatiile cu termene de rambursare ajunse la scadenta).

Un indice cu o cuprindere mai larga este rata lichiditatii care arata angajarea bancii pe piata creditului, respectiv masura in care trebuie acoperite imprumuturile cu termene de rambursare in etapa respectiva cu noi resurse.

Deci:

rata lichiditatii =

pe o luna

Acelasi indice poate fi calculat distinct pe toate secventele de durata, delimitate.

Relevanta majora a duratei consta in utilizarea sa in gestionarea expunerii la riscul de rata a dobanzii. Pe baza sa banca isi poate imuniza bilantul fata de variatiile ratei de dobanda.

La nivelul intregului bilant, trebuie comparata variatia valorii de piata a portofoliului de active cu variatia valorii de piata a portofoliului de datorii (pasiv total- capital), permitand egalarea acestor variatii, astfel incat variatia de piata a capitalului sa ramana constanta.

Expunerea totala a bancii se calculeaza pe baza ecartului de durata a activului si pasivului. Pentru aceasta trebuie determinate durata activului (D_A) si durata pasivului (D_P).

D_A = ax_Ai * D_Ai si D_P = ax_Pi * D_Pi unde,

D_A   (D_P) - durata portofoliului de active (pasive)

D_Ai (D_Pi)-durat activului (pasivului) i

x_Ai (x_Pi)-ponderea valorii de piata a activului (pasivului) i in valoarea totala de piata a activului sau pasivului bancii.

Scopul urmarit de banca este ca sensibilitatea activului net (capitaluilui propriu) sa tinda la zero, adica DCP =DA - DP.

Gradul de indatorare ( k) este perceput ca pondere a finantarii activelor prin intermediul depozitelor atrase , nefiind inclus capitalul propriu al bancii.

k = P/A

Prin urmare gap-ul de durata ( Duration Gap ) masoara gradul de corelare al duratelor la active si la pasive. Cu cat acest gap este mai mare, cu atat expunerea capitalului bancii la variatiile ratei de dobanda este mai mare.

Marimea gap-ului de durata si a activelor sunt sub controlul managementului propriu al bancii, iar de aici imunizarea presupune reducerea la zero a gap-ului de durata, care se poate realiza prin modificarea duratei activului, a duratei pasivului sau a efectului de parghie(grad de indatorare).

2 Pretul creditului

Pretul creditului, nivelul dobanzii practicate constituie in mod necesar un criteriu important de corelare a operatiunilor active cu cele pasive.

In calitate de intermediar, banca are drept temei al functionalitatii si profitului sau diferenta dintre cuantumul dobanzilor incasate si cele platite.

Folosirea dobanzilor fixe, situatie caracteristica in mare masura activitatii bancare in trecut, facea posibila o previzionare fundamentata a veniturilor si cheltuielilor bancii.

La inceputul anilor 80 au intervenit schimbari substantiale prin practicarea pe scara relativ larga a dobanzilor flotante care afecteaza, atat pretul resurselor bancare, cat si nivelul de dobanzi practicate pentru diferitele categorii de credite acordate.

In aceste conditii au aparut in practica bancara, din tarile avansate, categoria de active, pasive si dobanzi variabile sau sensibile (sensitive assets, liabilities, interest ) care sunt influentate de modificarea dobanzii pe piata. In raport de acestea , celelalte, neinfluentabile, au devenit active , pasive si dobanzi nesensibile (nonsensitive assets, liabilities, interest) sau fixe.

Astfel s-au creat noi probleme privind corlarea dintre active si pasive.

O prima modalitate de analiza ,in functie de aceste noi cerinte, este rata gradului de sensibilitate, determinata ca un raport intre active sensibile si pasive sensibile.

rata gradului de sensibilitate =

Aplicat global sau pe secvente de durata, acest indice exprima gradul de acoperire a activelor cu pasivele de aceeasi natura.

Cand rata este supraunitara, exprima predominanta activelor de aceasta factura asupra pasivelor, fapt ce poate asigura venituri mai mari bancii.

Cand rata este subunitara exprima dependenta bancii fata de pasivele sensibile, care poate actiona in sensul cresterii cheltuielilor cu dobanzile.

Intr-un alt mod impactul dobanzilor sensibile determina o diferenta intre active si pasive (un gol ) pentru acoperirea caruia trebuie atrase resurse. Aceste resurse se obtin practicand un nivel de dobanda convenabil exprimat prin rata de acoperire a bresei, stabilindu-se astfel maximul de remunerare ce se poate utiliza pentru resursele atrase pentru acoperirea golului.

Rata de acoperire a bresei =

O alta metoda ia in considerare ansamblul activitatii bancare in satbilirea influentei exercitata asupra bancii prin modificarea dobanzilor la activele si pasivele sensibile pornind de la ecuatia veniturilor si cheltuielilor bancii.

( A_NS D_NS ) + ( A_S * D_S ) = ( P_NS D_NS ) + ( P_S * D_S ) + CPB

in care :

A_S , P_S , D_S = active, pasive, dobanzi sensibile

A_NS , P_NS , D_NS = active, pasive, dobanzi nesensibile

CBP = costuri si profit bancar

Modificarea nivelului dobanzii duce la modificarea cheltuielilor, ceea ce determina o crestere corespunzatoare a veniturilor pe seama dobanzilor sensibile.

Evident in activitatea bancilor un factor important este reprezentat de dimensiunile pasivelor si respectiv activelor care sunt semnificative pentru proportiile rezultatelor, ale profitului.

Dar factorul calitativ in aceste rezultate revine modului de corelare a activelor cu pasivele care, in ultima instanta, este hotarator in obtinerea unor rezultate pozitive si, care se manifesta ca o latura esentiala a exercitarii managementului bancar.