Creditarea persoanelor fizice

Creditarea persoanelor fizice

Bancile acorda credite persoanelor fizice atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Creditele pe termen scurt sunt solicitate pentru finantarea cumpararii unor bunuri de folosinta indelungata : automobile, aparatura electronica etc.

Creditele pe termen lung sunt solicitate pentru achizitionarea sau renovarea imobilelor; ponderea creditelor persoanelor fizice in total credite neguvernamentale este minora .

La determinarea valorii creditului banca ia in considerare veniturile solicitantului; ca regula generala rata lunara de rambursat inclusiv dobanda nu pot depasi 40% din venitul lunar al solicitantului.

In vederea acordarii creditului, banca solicita garantii, de obicei bunuri care face obiectul creditului este luat garantie prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia in favoarea bancii.

Capacitatea de rambursare a creditului de catre client este analizata de catre banca pe baza unor informatii care vizeaza in principal urmatoarele :

-situatia patrimoniala si starea sociala(varsta ,familia, reputatia, moralitatea);

-veniturile si stabilitatea lor;

-obiectul creditului.

Ca si in cazul creditelor acordate agentilor economici, bancile trebuie sa evalueze riscurile la care se expun prin acordarea creditelor persoanelor fizice.

Analiza dosarelor de credit, cand numarul lor este mare si valoarea unitara mica, devine costisitoare pentru banca, iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de catre clienti devine descurajanta pentru acestia. In plus procesul, de investigare este greoi, cere timp ,ceea ce conduce la micsorarea numarului de credite promovate de banca.

Pentru depasirea acestor inconveniente , bancile au posibilitatea de selectie a solicitarilor de credit printr-o metoda de evaluare a cererii de credit prin punctaj : "credit scoring".

Metoda permite bancii ca, pe baza unor informatii preliminare, pe care clientul le pune la dispozitia bancii prin intermediul unui formular(completat odata cu cererea de credit), sa admita sau nu dosarul solicitantului.

Metoda are la baza tehnici statistice de tratare a informatiilor referitoare la comportamentul solicitantilor de credit, care permit sa identifice riscul de nerambursare a unui credit prin intermediul unei note (scor).

Problema cheie este aceea de a descoperi, printre informatiile despre solicitantul de credite, acele informatii care explica cel mai bine solvabilitatea sa. Fiecarei informatie i se atribuie o pondere , suma ponderilor comparata cu o nota de referinta stabilita in prealabil de banca indica daca dosarul se accepta sau nu pentru a fi instrumentat de banca.

Aplicarea metodei conduce la reducerea cheltuielilor si timpul aferent investigarii dosarelor de credit.

1 Evaluarea creditului prin punctaj (scoring)

Metoda creditului evaluat are la baza analiza descriminatorie, care este o metoda statistica ce permite, plecand de la un ansamblu de informatii care caracterizeaza fiecare individ care apartine unei populatii, sa se distinga mai multe clase omogene vizazi de un criteriu prestabilit.

Aplicarea metodei creditului evaluat necesita doua etape :

1. Determinarea claselor si informatiilor ce caracterizeaza fiecare clasa;

2. Utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitantii noi.

Pe baza dosarelor de credite derulate si arhivate de banca, se disting doua clase de clienti: clienti buni, care au rambursat creditele la timp si fara probleme si clienti rai, care fie ca nu au rambursat creditele, fie ca au avut probleme la rambursarea unor rate.

Pentru ambele clase de clienti trebuie gasite criterii care sa caracterizeze cel mai bine. In acest scop, se vor determina succesiv urmatoarele elemente :

a.determinarea criteriilor de solvabilitate

Din dosarele de credit se vor retine pentru fiecare titular de credit o serie de informatii referitoare la adresa, profesie, varsta, situatie familiala,venit etc. Se vor retine intre 20-30 de informatii care se vor asocia clientilor buni si rai. Apare astfel o identitate de criterii specifica fiecarei clase, de exemplu :

Clientii rai se caracterizeaza prin :

• nu au telefon;
• nu au cont la banca;
• sunt divortati;
• au mai mult de patru copii;
• au vasta intre 25-30 de ani;
• lucreaza mai putin de 6 luni intr-o intreprindere;
• nu sunt proprietari ai locuintei.

Clientii buni se caracterizeaza prin :

• au telefon;
• sunt proprietari ai locuintei;
• au cont la banca;
• lucreaza in aceeasi intreprindere de peste 10 ani;
• sunt casatoriti si au 2-3 copii.

b.determinarea notei totale (scorului)

Fiecarui criteriu i se atribuie o nota care tine loc de pondere in functie de importanta. Analiza discriminatorie pune in evidenta ca anumite criterii sunt mai semnificative decat celelalte si permite sa se calculeze ponderea care trebuie asociata fiecaruia dintre ele.

Pentru fiecare dosar, ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obtinandu-se nota totala(scorul).

c.determinarea notei limita

Consta in a determina o nota limita sub care probabilitatea ca un client sa fie nesolvabil este foarte mare. Aceasta etapa este fundamentala pentru creditul evaluat. Se observa ca cele doua curbe au suprafata comuna, cu cat aceasta suprafata este mai mare, cu atat evaluarea facuta este mai putin sigura.

Daca se accepta nota limita la un nivel mic (n1) se accepta toti clientii buni, dar si multi dintre cei rai (suprafata punctata arata numarul de clienti rai acceptati). Daca se accepta nota limita la un nivel mare (n2) se elimina toti clientii rai, dar si un numar mare de clienti buni (suprafata punctata arata numarul de clienti buni refuzati).

Deci, nota limita optima este aceea care elimina cei mai multi clienti rai posibili si cel mai putin dintre cei buni. Pentru determinarea acestei note optime, este necesar sa se faca mai intai o analiza de rentabilitate a clientilor buni si a celor rai.

Aceasta inseamna sa se evalueze contributia la profitul bancii a fiecarui client, care va fi pozitiva pentru clientii buni si negativa pentru clientii rai, ca urmare a cheltuielilor pe care o face banca cu acestia (cheltuieli de judecata,de executare silita) inclusiv pierderile pe care banca le suporta ca urmare a nerecuperarii creditului. Nota optima va fi aceea care are influenta favorabila asupra profitului bancii.

Exemplu : Sa presupunem ca s-au analizat 1000 de dosare de credite. In urma atribuirii criteriilor de solvabilitate cu notele (ponderile) si insumandu-le, pentru fiecare dosar se obtine cate o nota totala. Separand clientii rai de cei buni se obtin urmatoarele rezultate :

Notele totale obtinute de clienti :

In urma analizei de rentabilitate a dosarelor, s-a constat ca raportat la o 100 lei credit fiecare client bun contribuie cu 10 lei profit pentru banca si fiecare client rau da o pierdere de 80 lei pentru banca.

Daca banca fixeaza nota limita 150, ea elimina 90 de clienti buni si 22 rai. Profitul se modifica cu : -90*10+22*80=+860

Daca banca fixeaza nota limita 200, ea elimina 225 de clienti buni si 41 rai. Profitul se modifica cu : -225*10+41*80=+1030

Daca banca fixeaza nota limita 250, ea elimina 405 clienti buni si 60 rai. Profitul se modifica cu : -405*10+60*80=+450

Se observa ca situatia cea mai favorabila asupra profitului o are nota limita de 200.

2. Odata fixata nota limita, toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informatiilor utilizate in analiza discriminatorie, informatii pe care banca le obtine de la clientii noi care vor completa formularul(chestionar). Un exemplu de chestionar este dat in tabelul urmator:

Criterii		Ponderea
Cartierul si locuinta solicitantului	- excelent - bun - mediu - sarac	7 5 3 0
Durata de cand locuieste in cartier(locuinta)	- 0-6 luni - 7 luni - 1 an - 1-2 ani - 2-5 ani - >5 ani	1 2 4 6
Profesia	- somer - pensionar - intelectual - comerciant - tehnician - muncitor calificat - muncitor sezonier calificat - muncitor sezonier necalificat	0 5 4 2 3 2 2 1
Vechimea in intreprinderea unde lucreaza	- <1 an - 1-2 ani - 2-5 ani - 5-8 ani - >8 ani	1 2 3 4
Telefon	- da - nu	4 0
Referinte bancare	- nici una - cont la vedere sau economii - cont la vedere si economii	3 4
Situatia familiala	- celibatar - celibatara - casatorit (a) - divortat (a) - vaduv (a)	1 3 4 0 2
Numar de persoane in intretinere	- 1 - 2 - 3 - mai mult de 4	1 2 3 1 0
Venituri	- <1.500.000 lei - 1.500.000-2.000.000 lei -2.000.000-3.000.000 lei - 3.000.000-5.000.000 lei - 5.000.000-8.000.000 lei - >8.000.000 lei	1 2 3 4 5

In chestionar au fost retinute noua criterii de solvabilitate, pentru fiecare criteriu se admit variante carora li se acorda cate o anumita nota (pondere).Criteriile trebuie sa aiba cate un enunt simplu, pentru a usura verificarea de catre ofiterul de credit a declaratiilor solicitantului de credite. Clientul a carui nota totala este inferioara notei limita optime i se va refuza cererea de credit.

Desi metoda este atragatoare, ea prezinta o serie de probleme, doua dintre ele sunt cele mai importante si anume: cum sa se selectioneze esalonul de dosare care fac obiectul analizei discriminatorii si care sunt criteriile discriminatorii stabile.

Pentru prima problema, dosarele analizate, deci creditele derulate si acceptate de banca nu sunt reprezentative pentru analiza discriminatorie, deoarece banca a eliminat, prin metoda clasica de analiza a fiecarui client, clienti cu risc mare de nesolvabilitate.

Pentru depasirea acestei situatii, care nu reprezinta in fapt realitatea, banca are trei posibilitati:

-sa evite analiza dubla a dosarelor;

Analiza dosarelor de credit deja derulate de banca presupune practic o reanalizare a dosarelor, deci evaluarea creditelor se suprapune peste metoda clasica necontribuind practic la usurarea analizei dosarului, prin faptul ca nu inlocuieste metoda clasica, iar controlul suplimentar nu va mai fi acceptat de ofiterii de credite care au instrumentat dosarele derulate.

-sa se includa in analiza si dosarele refuzate de ofiterii de credite care le-au analizat dupa metoda clasica, dar s-ar mari in mod artificial numarul clientilor sai;

-sa se accepte toate cererile de credit in vederea constituirii esantionului pentru analiza discriminatorie.

Din punct de vedere statistic, aceasta ultima posibilitate este cea mai buna pentru ca elimina primele doua incoveniente.

Din punct de vedere al costurilor, aceasta posibilitate duce la cresterea pierderilor pentru banca. Daca aceasta crestere a pierderilor va fi comparata ulterior - prin introducerea metodei de evaluare prin punctaj (scor) de o crestere a profiturilor pentru banca, deci, reducerea pierderilor, acceptarea tuturor cererilor de credit pe o anumita perioada este justificata.

A doua problema - stabilirea criteriilor de solvabilitate este la fel de grea. Criteriile luate in calcul: venit, profesie se modifica de la an la an, au un caracter dinamic datorita schimbarilor care au loc in viata economica si sociala a tarii.

De aceea, criteriile de solvabilitate a clientilor trebuie revizuite periodic in analiza discriminatorie pentru a verifica eficacitatea acestora. Aceste modificari impun luarea in considerare a altor criterii de solvabilitate, deci banca ar trebui sa accepte din nou o perioada toate cererile de credite si implicit riscurile - pierderile deci.

Aceste probleme vin sa sublinieze limitele metodei de evaluare a creditului prin punctaj (scor), dar nu elimina in mod radical eficacitatea metodei.

2 Clasificarea portofoliului de credite

Pentru cunoasterea calitatii portofoliului de credite pe care il inregistreaza societatile bancare, acestea procedeaza periodic la analiza angajamentelor sale in credite si clasificarea lor in functie de gradul de risc asociat fiecarui credit in parte.

Aceasta operatiune este una deosebit de complexa, pentru care fiecare societate bancara si-a creat proceduri specifice in concordanta cu reglementarile speciale emise de Banca Nationala a Romaniei.

Cu incepere din anul 2000, societatile bancare sunt obligate sa-si clasifice lunar creditele si plasamentele in sold, in functie de doua criterii si anume:

• serviciul datoriei
• initierea de proceduri judiciare.

In functie de aceste criterii, creditele se clasifica dupa grile speciale stabilite de Banca Nationala a Romaniei, separat pentru clientela nebancara si separat pentru creditele si plasamentele din sectorul bancar (Tabelele nr 15.1. si 15.2) astfel:

• pentru sectorul nebancar in: credite 'standard', 'in observatie', 'substandard', 'indoielnic' si 'pierdere'
• pentru creditele si plasamentele din sectorul bancar in: credite 'standard', 'substandard', 'indoielnic' si 'pierdere'.

Tabel nr. 3

Criterii de incadrare pe categorii de clasificare a creditelor,

pentru sectorul nebancar

Tabel nr. 4

Criterii de incadrare pe categorii de clasificare a creditelor,

si plasamentelor pentru sectorul bancar

Caracteristicile categoriilor de credite, conform acestei proceduri sunt urmatoarele:

Creditele 'standard', sunt acea categorie de credite existenta in portofoliul unei banci, ai caror beneficiari inregistreaza un serviciu al datoriei de pana la maximum 15 zile pentru clientii din sectorul nebancar si pana la maximum 3 zile pentru clientii din sectorul bancar, pentru care banca nu a initiat proceduri judiciare de recuperare.

Creditele 'in observatie', sunt acea categorie de credite existenta in portofoliul unei banci, ai caror beneficiari inregistreaza un serviciu al datoriei cuprins intre 16-30 de zile pentru clientii din sectorul nebancar si pentru care banca nu a initiat proceduri judiciare de recuperare. Pentru clientela bancara nu este prevazuta aceasta categorie de credite.

Creditele 'substandard', sunt acea categorie de credite existenta in portofoliul unei banci, ai caror beneficiari inregistreaza un serviciu al datoriei cuprins intre 31-60 de zile pentru clientii din sectorul nebancar si intre 4-15 zile pentru clientii din sectorul bancar si pentru care banca nu a initiat proceduri judiciare de recuperare.

Creditele 'indoielnic', sunt acea categorie de credite existenta in portofoliul unei banci, ai caror beneficiari inregistreaza un serviciu al datoriei cuprins intre 61-90 de zile pentru clientii din sectorul nebancar si intre 16-30 de zile pentru clientii din sectorul bancar si pentru care banca nu a initiat proceduri judiciare de recuperare.

Creditele 'pierdere', sunt acea categorie de credite existenta in portofoliul unei banci, ai caror beneficiari inregistreaza un serviciu al datoriei de peste 91 de zile pentru clientii din sectorul nebancar si de peste 31 de zile pentru clientii din sectorul bancar, pentru care banca nu a initiat proceduri judiciare de recuperare, sau pentru orice client nebancar sau bancar pentru care au fost initiate proceduri judiciare de recuperare indiferent de serviciul datoriei.

Pe baza acestei clasificari bancile constituie provizioane specifice de risc de credit, prin aplicarea unui coeficient de de provizioanare fiecarei categorii de credit. Coeficientii de provizioanre stabiliti de Banca Nationala a Romaniei sunt:

Aceasta clasificare nu ia in calcul performantele economice si financiare ale clientelei. Pentru evaluarea riscului de credit asociat si indicatorilor de performanta ai clientelei, societatile bancare si-au creat proceduri proprii pentru aceasta.