Creditarea populatiei

Creditarea populatiei

1. Structura financiara a sectorului populatiei

Sectorul populatiei reprezinta un furnizor net de fonduri catre celelalte sectoare. Institutiile de credit, bancile in diversitatea acestora, isi orienteaza activitatea pentru satisfacerea nevoilor acestui sector care domina fondurile de pensii, societatile de asigurari, fondurile mutuale, fondurile de investitii.

Bilantul agregat al finantarii acestui sector cuprinde: activele financiare, care cuprind bancnotele, titlurile guvernamentale si de economisire, titluri de valoare emise de firme, depozite bancare etc. datoriile financiare, care cuprind credite bancare, imprumuturi ipotecare, credite comerciale etc. sursele fondurilor, care constau in economisirea personala si imprumuturi; folosirea fondurilor, constand in cumpararea de titluri publice si private, investitii in polite de asigurari, in fonduri de pensii, achizitionarea de stocuri si active.

Riscurile financiare ale sectorului populatiei influenteaza structura bilantului, alegerea surselor si destinatiilor fondurilor, asemenea riscuri constand in: incapacitatea de plata a firmelor emitente de titluri; inflatia, care erodeaza valoarea lichiditatilor si a investitiilor; modificarea cererii financiare a populatiei datorita unor factori imprevizibili (boala, somaj, divort); variatia ratei dobanzii; schimbari in politica economica a guvernului.

2. Creditarea consumului

Creditarea consumului se refera la creditul acordat pentru achizitionarea de bunuri de lunga durata destinate consumului personal: autoturisme, electrocasnice, servicii etc.

a. Cumpararea pe credit

Creditul de consum reprezinta un aranjament intre creditor (banca) si solicitant (consumator) prin care banca avanseaza un imprumut in vederea achizitionarii de bunuri de catre consumator, rambursarea facandu-se de regula prin plati periodice numite rate, egale sau diferentiate ca marime.

Elementele principale ale cumpararii sunt: avansul sau plata initiala; durata contractului de credit; costul cu plata dobanzii.

Marimea platii lunare (a ratei) va fi influentata de: rata dobanzii, durata creditului, marimea avansului.

Marimea avansului reprezinta un factor care garanteaza rambursarea imprumutului, reducerea avansului si extinderea duratei imprumutului determinand, adesea spre finalul rambursarii, devansarea valorii de piata a bunului de catre valoarea datoriei ramase, marind riscul de nerambursare.

Creditul de consum se realizeaza fie prin angajarea ratelor direct la detailist, fie prin deschiderea de catre banca a unei linii de credit clientului, fie prin achitarea platii o singura data de catre client.

b. Institutiile creditului de consum. Avantajele acestui credit au determinat diversificarea institutiilor financiare si a formelor de acordare, unele institutii specializandu-se pe anumite forme: bancile comerciale acorda credite fie direct cumparatorului, fie indirect prin achizitionarea de polite (hartii de valoare), emise de consumator, de la comercianti; o forma in expansiune o reprezinta creditul pe carduri, inclus in programele de carduri bancare; organisme de finantare specializate, ale caror fonduri provin din capitaluri proprii si din imprumuturi; cooperativele de credit, non-profit, mutuale colecteaza depozite si acorda credite membrilor, cu rate ale dobanzii scazute; casele de amanet acorda mici imprumuturi prin gajarea unor obiecte personale.

c. Costul creditului de consum. Datorita platilor aditionale sau colaterale, dar si a necesitatii mentinerii ratei in conditiile diminuarii valorii imprumutului in timp prin rambursare, rata reala (efectiv suportata de catre consumator) a dobanzii este greu de determinat de catre consumator. Ratele dobanzii la creditele de consum sunt mai ridicate decat la alte imprumuturi datorita dimensiunilor mici ale imprumuturilor, diversitatii si numarului mare al acestora, ceea ce implica costuri mai ridicate pe unitatea de imprumut, costuri generate de serviciile necesare acordarii imprumutului. Dincolo, insa, de costurile implicate pentru gestionarea unor credite de dimensiuni mici, creditele de consum sunt, adesea, mai profitabile pe unitatea de imprumut decat alte categorii de credite, datorita ratelor inalte ale dobanzii practicate de catre banci in relatie cu populatia.

d. Protectia consumatorului. Reglementarile bancare au promovat treptat o protectie mai accentuata a consumatorului impotriva arbitrariului, erorilor, relei credinte. Consumatorul are dreptul sa cunoasca cauzele respingerii solicitarii de credit, are acces la fisa sa de credit, beneficiaza de intreruperea urmaririi sau penalitatilor pana la solutionarea contestatiei. Eliminarea, prin reglementari, a abuzurilor creditorilor, asigurarea unei protectii sporite consumatorului se vor reflecta, insa, in beneficiile si costurile creditului, raportul dintre beneficii si costuri promovand sau nu reglementarile de protectie.

2.1. Consumul si economiile populatiei

Cheltuielile de consum ale populatiei reprezinta ponderea cea mai importanta a cererii agregate dintr-o economie. Cunoasterea comportamentului de consum al populatiei, in special raspunsul acesteia la socurile exogene care afecteaza determinantele cererii agregate, reprezinta o sursa importanta de informatie pentru intelegerea fluctuatiilor pe termen scurt si a tendintelor pe termen lung ce se manifesta intr-o econome, inclusiv in relatiile financiare cu exteriorul reflectate in balanta de plati.

Din punctul de vedere al stabilitatii financiare, accentul este pus in prezent pe modificarile in evolutia si structura consumului populatiei, cu scopul de a surprinde tendintele posibile cu privire, in special, la nivelul si dinamica gradului de indatorare a populatiei.

Concluzia ca volumul cheltuielilor populatiei destinate consumului va creste, poate chiar semnificativ, este sustinuta si prin analiza comportamentului economic al populatiei prin prisma teoriilor formulate de Modigliani si Friedman privind ciclul de viata al economisirii venitului permanent Caseta nr. 2.).

Astfel, procesul de integrare europeana reprezinta un factor potentator esential in directia cresterii venitului permanent al populatiei din Romania. Anticipatiile cu privire la evolutia ascendenta a venitului disponibil urmeaza a fi asimilate de populatie sub forma unui soc permanent asupra nivelului de utilitate obtinut prin cresterea consumului. Din aceasta modificare a consumului nu se poate realiza in prezent decat fie prin cresterea gradului de indatorare, fie prin utilizarea resurselor deja acumulate (dezeconomisire).

Mai mult decat atat, din cauza diferentei semnificative dintre media veniturilor salariale brute din Romania (la sfarsitul anului 2004 media reprezenta echivalentul a 233,7 euro) si valorile similare din tarile aflate in Uniunea Europeana, expectatiile privind dinamica veniturilor viitoare pot urma o panta ascendenta majora. La randul sau, indicatorul de incredere a consumatorului s-a imbunatatit in ultimii ani, iar tendinta se mentine crescatoare, reprezentand un alt argument in favoarea ideii ca resursele alocate consumului de catre populatie pot fi considerabile in viitor.

Caseta nr. 2. Teoria ciclului de viata a venitului permanent

Teoria keynesista privind consumul (1936) stabilea o relatie intre consumul global si venit: "Legea psihologica fundamentala pe care ne putem baza cu toata certitudinea, a priori, datorita cunostintelor pe care le avem despre natura umana, si, in acelasi timp,   a posteriori, datorita informatiilor detaliate furnizate de experienta, este ca, in medie si in cea mai mare parte a timpului, oamenii tind sa-si sporeasca nivelul de consum pe masura ce venitul lor creste, dar nu cu o cantitate egala cu cresterea venitului". Ca urmare, Keynes considera ca, pe masura ce venitul creste, populatia isi va spori economisirea, astfel incat ponderea economiilor in venit va creste.

In 1942 insa, Kuznets demonstreaza ca aceasta teorie este contrazisa de datele statistice privind SUA, unde ponderea economiilor in PIB nu a crescut, desi veniturile populatiei s-au majorat semnificativ. Aceasta contradictie privind teoria economisirii a trezit interes, iar Modigliani si Brumberg au publicat in 1954 o noua teorie referitoare la economisire - teoria ciclului de viata (pentru care Modigliani a primit si Premiul Nobel in 1958). Ipoteza teoriei porneste de la ideea ca stimulul populatiei pentru economisire isi are originea in necesitatea de a-si asigura resurse in scopul satisfacerii nevoilor de consum dupa momentul pensionarii. Astfel, economisirea populatiei nu este determinata numai de nivelul venitului, ci si de averea detinuta, anticipatiile privind veniturile viitoare si de varsta.

La nivel macroeconomic, teoria conduce la urmatoarele concluzii principale: a. Economisirea depinde de rata de crestere a venitului, nu de nivelul venitului curent; b. Economisirea este influentata de ritmul de crestere a populatiei, dar si structura acesteia pe varste; c. Economisirea depinde de averea populatiei, si, prin urmare, si de rata dobanzii care remunereaza aceasta avere.

La randul sau, Friedman (1957) formuleaza teoria venitului permanent prin care argumenteaza ca populatia isi stabileste comportamentul de consum nu in functie de venitul curent, ci de venitul permanent. Acest venit permanent este calculat prin adaugarea la venitul curent a mediei ponderate a veniturilor ce se asteapta a fi realizate in perioadele urmatoare, iar ponderile scad pe masura ce ne indepartam in timp (teoria asteptarilor anticipative).

Teoriile formulate de Modigliani si Friedman conduc la ideea ca populatia, in prima si ultima parte a vietii, consuma mai mult decat economiseste, astfel incat sa-si poata mentine nivelul de trai la o valoare relativ constanta. Acest comportament teoretic are insa in viata reala unele constrangeri de lichiditate.

Dar potentialele riscuri asupra stabilitatii financiare generate de expansiunea consumului prin intermediul cresterii gradului de indatorare sau al dezeconomisirii nu se opresc aici. O alta arie de preocupare asupra careia ne vom apleca in contextul analizarii stabilitatii financiare este determinata de posibilele modificari ce se vor produce la nivelul structurii consumului. Astfel, cresterea resurselor alocate consumului poate conduce la diminuarea ponderii bunurilor considerate in teorie "normale" (bunuri care au elasticitatea in functie de venit pozitiva, dar subunitara, de exemplu, bunurile alimentare) in favoarea bunurilor "superioare" (bunuri caracterizate printr-o inclinatie marginala spre consum mai mare decat inclinatia medie spre consum). Riscul provine din faptul ca aceste tendinte in modificarea structurii consumului arata ca vor creste cheltuielile populatiei pentru achizitionarea de bunuri care se preteaza cel mai mult la finantare prin apelarea la imprumuturi, ceea ce poate determina cresterea gradului de indatorare a populatiei. Totodata, daca economia romaneasca nu va oferi aceste bunuri si servicii la cerintele calitative si cantitative solicitate de populatie, satisfacerea consumului se va realiza prin importuri, ceea ce va avea repercursiuni asupra deficitului de cont curent. Mai mult, finantarea prin credit in valuta a bunurilor respective ridica si problema gestionarii riscului valutar de catre populatie.

Anticipam ca aceste modificari in structura cheltuielilor banesti ale populatiei vor continua intr-un ritm mai alert, din cel putin urmatoarele considerent:

a. pe de o parte, procesul de integrare europeana potenteaza efectul Balassa - Samuelson, ceea ce va conduce la cresterea tarifelor la servicii, iar pe de alta parte, cantitatea de servicii consumata de populatie va spori (ca urmare a cresterii nivelului de trai). Un caz distinct il reprezinta cheltuielile facute de populatie pentru utilitati. Tarifele acestora vor trebui sa se alinieze pana la inceputul anului 2007 la valorile similare din UE, ceea ce presupune o dinamica mult mai severa a acestora;

b. in aceste conditii si pentru a obtine un trend al inflatiei in continua scadere, rezulta ca cel mai probabil preturile bunurilor alimentare vor creste mult mai incet sau chiar vor scadea. Astfel, ponderea cheltuielilor cu bunurile alimentare in consumul populatiei se va diminua si mai mult;

c. cheltuielile pentru bunurile nealimentare consideram ca la randul lor vor creste ca urmare a dirijarii unei parti a consumului populatiei in directia ameliorarii si cresterii nivelului de trai prin sporirea gradului de inzestrare cu bunuri de folosinta indelungata.

In ceea ce priveste procesul de economisire a populatiei, evolutia nefavorabila a acestuia poate impieta asupra stabilitatii financiare atunci cand functionalitatile specifice economisirii nu mai pot fi realizate sau se indeplinesc cu dificultate. Aceste functionalitati actioneaza pe doua paliere: la nivel macroeconomic, economisirea realizata de populatie reprezinta o sursa importanta pentru finantarea investitiilor companiilor si a deficitului bugetar; la nivel microeconomic, erodarea economiilor poate afecta negativ nivelul de trai al populatiei, in special al celei pensionate, cu consecintele aferente.

Avand in vedere si volumul semnificativ al intrarilor de capitaluri straine din ultimii ani si care sunt sterilizate de catre Banca Nationala a Romaniei, putem concluziona ca in prezent nu exista riscul la nivel macroeconomic ca firmele cu proiecte viabile de finantare sa nu poata obtine capitaluri pentru investitii, ca urmare a unei evolutii adverse a economisirii populatiei.

Ramane riscul asupra stabilitatii financiare la nivel microeconomic, care este cu atat mai puternic cu cat actualul sistem de pensii, in conditiile in care numarul contribuabililor a fost depasit semnificativ de numarul beneficiarilor, se va afla curand in dificultate. In acest sens, sunt binevenite masuri care sa urgenteze functionalizarea pilonilor II si III de pensii private.

Trebuie avut in vedere si faptul ca economiile plasate in fondurile de pensii publice reprezinta substitute slabe pentru averea detinuta, datorita gradului scazut de lichiditate. Economiile acumulate in cadrul fondurilor de pensii publice nu pot fi utilizate inainte de varsta de pensionare, nu pot fi utilizate drept colateral pentru obtinerea de credite bancare si nu pot avea functie de economisire de siguranta. De aceea, economiile optime ale populatiei ar tribui sa fie mai mari in conditiile in care fondurile de pensii publice detin o pondere importanta in sistemul de pensii.

Sistemul actual de pensii a reprezentat o sursa sigura de venituri la momentul pensionarii, generand o nevoie mai putin acuta atat pentru: a. O acumulare suplimentara de fonduri in timpul vietii active, cat si pentru b. Identificarea de solutii de gestionare a riscului de piata aferent sumelor economisite prin intermediul fondului public de pensii. Procesul de reconfigurare a sistemului actual de pensii va aduce insa in prim-plan aceste doua preocupari, ceea ce va impune din partea autoritatilor initierea de masuri in vederea cresterii gradului de educatie economica a populatiei implicate.

Din punctul de vedere al stabilitatii financiare, a doua ipoteza credem ca ridica mai multe preocupari, pentru ca o serie de factori actioneaza in prezent in directia necesitatii de expansiune a economisirii. Astfel, evolutia demografica din Romania reclama sporirea economisirii pentru ca o crestere a ponderii populatiei in varsta este insotita de scaderea economisirii intrucat populatia pensionata nu mai economiseste deloc sau economiseste intr-un ritm mai redus. In mod analog, o crestere a populatiei tinere, dar care nu a ajuns la varsta angajarii, diminueaza rata de economisire pentru ca parintii aloca o buna parte din veniturile lor intretinerii copiilor.

Cresterea sperantei medii de viata a populatiei din Romania ar putea fi un alt factor ce actioneaza in directia necesitatii de sporire a ratei de economisire pe perioada vietii active, in scopul pastrarii relativ constante a nivelului de consum pe o perioada mai lunga de timp.

Rata dobanzii are un dublu efect asupra economisirii. Pe de o parte, reducerea ratelor dobanzii incurajeaza consumul prezent in defavoarea economisirii si a consumului viitor. Pe de alta parte, un mediu caracterizat prin rate de dobanda mai mici determina individul sa economiseasca mai mult pentru a acumula suma totala de care are nevoie.

Un alt rol il joaca spread-ul dintre dobanda activa si cea pasiva. Cu cat acest spread este mai mare, cu atat devine mai ineficient a fi in ipostaza dubla de debitor si creditor, pentru ca rata economisirii ar trebui sa fie mai mare pentru mentinerea calitatii populatiei de creditor net.

Averea detinuta de populatie este un alt factor ce influenteaza economisirea. Valoarea de piata a averii se poate modifica fie ca urmare a schimbarii comportamentului de economisire, fie ca urmare a modificarii preturilor activelor ce compun averea. Acest ultim efect se inregistreaza doar pentru componenta activelor nefinanciare ale populatiei (in special imobile), pentru ca ponderea detinerilor populatiei de instrumente financiare care sa aduca un plus de venit ca urmare a evolutiei descrescatoare a ratelor de dobanda este mica.

Pentru situatia actuala a Romaniei, factorul care poate stimula semnificativ procesul de economisire se refera la constrangerile de lichiditate. Acestea sunt determinate de necesitatea de a dispune de un avans in scopul contractarii unui credit pentru finantarea consumului. Totodata, constrangerile din procesul de creditare, l acare se adauga dificultatea mai mare de a obtine un imprumut atunci cand conjunctura economica este favorabila, reprezinta alte stimulente in vederea economisirii. Posibila crestere a costurilor privind asistenta medicala sau educatia si mijloacele de acoperire a acestora ar putea reprezenta alte motive de preocupare pentru populatie. FMI, in raportul sau asupra stabilitatii financiare din aprilie 2005, a atras atentia asupra posibilitatii ca, in contextul presiunilor de reducere a deficitelor bugetare, subventionarea de catre guverne a cheltuielilor pentru ingrijirea medicala si educatie sa se reduca. Ca urmare, factorii care actioneaza in prezent in economia si societatea romaneasca promoveaza necesitatea cresterii economisirii populatiei pentru ca aceasta sa poata face fata viitoarelor nevoi superioare de resurse banesti. Comparand aceste necesitati de crestere a economisirii cu sentimentul populatiei privind capacitatea de a economisi, observam ca ponderea celor care declara ca reusesc sa economiseasca este in usoara crestere, dar se situeaza la un nivel modic (21% din total, decembrie 2004).

2.2. Bilantul si veniturile disponibile ale populatiei

La nivel microeconomic, populatia joaca un dublu rol:

a. In calitate de creditor, deciziile acesteia de realocare a portofoliului de active financiare intre depozite la institutii de credit, titluri ale pietei de capital sau forme de investitii oferite de societatile de asigurari, fondurile de pensii, fondurile mutuale etc. creeaza o competitie intre respectivele entitati pentru atragerea resurselor populatiei. Probleme asupra stabilitatii financiare pot aparea cand: in procesul concurential entitatile accepta sa-si asume riscuri pe care nu le pot gestiona in mod eficient; modificarea rapida a portofoliului de active financiare genereaza presiuni de lichiditate in piata si fluctuatii in preturi.

b. In calitate de debitor, aceasta se indatoreaza, de regula prin intermediul creditelor de consum si al celor ipotecare. Daca gradul de indatorare a populatiei si de expunere pe furnizorii de credit depaseste un prag critic, dificultatile populatiei de rambursare se vor transmite in bilantul creditorilor, putand impieta asupra stabilitatii financiare.

Sintetizand aceste posibile implicatii, au rezultat necesitatea existentei unei imagini globale asupra conexiunilor pe care sectorul populatiei le dezvolta cu ceilalti participanti din economie si cu sistemul financiar, precum si considerarea populatiei drept o entitate ce trebuie sa se supuna regulilor de management eficient ca orice alta companie.

Cei mai importanti indicatori agregati pentru caracterizarea sanatatii financiare a populatiei sunt: a. Averea neta; b. Venitul disponibil. Acesti doi indicatori pot fi surprinsi sintetic in balanta de venituri si cheltuieli si bilantul populatiei.

Tabelul nr. 1. Balanta de venituri si cheltuieli si bilantul populatiei

2.2.1. Bilantul populatiei

In analizarea bilantului populatiei sunt importante nu doar dimensiunea fiecarui element bilantier, ci si riscul acestuia sau posibilitatea de diminuare a riscului prin efectul de diversificare. Astfel, daca portofoliul de active este compus din elemente cu coeficient de corelatie negativ, riscul general este mai redus.

Averea neta. Averea populatiei se constituie din active financiare si nefinanciare. Acestea, la randul lor, se pot clasifica in: a. Active sensibile la evolutia pietei (market sensitive), cum ar fi actiunile, obligatiunile, fondurile mutuale sau proprietatile imobiliare si b. Active mai putin sensibile la variatia pietei (nonmarket sensitive), cum ar fi depozitele bancare.

Totusi, acest rezultat trebuie utilizat cu circumspectie, din cel putin doua motive: a. lipsa datelor statistice aferente pietei de capital si pietei imobiliare au impus apelarea la numeroase ipoteze de lucru, alese astfel incat sa convina abordarii prudente de stabilitate financiara, respectiv am preferat sa subevaluam activele si sa supraevaluam pasivele; b. Evolutia favorabila a averii nete se datoreaza in special cresterii valorii activelor nefinanciare, insa, piata imobiliara din Romania are o lichiditate foarte redusa, ceea ce genereaza unele distorsiuni in aprecierea valorii averii nete efective.

Activele nete financiare. Portofoliul de active financiare este slab diversificat, detinerile populatiei de numerar si depozite bancare reprezentand, la sfarsitul lunii martie 2005, 85% din totalul activelor financiare. Avand in vedere ca portofoliul fondurilor mutuale este in prezent cu o orientare in general riscofoba, rezulta ca detinerile directe si indirecte ale populatiei de instrumente ale pietei monetare sunt si mai mari. Aceasta structura conservatoare a activelor financiare protejeaza populatia de variatiile negative ce se pot manifesta in piata de capital. Pe de alta parte, aceasta structura poate fi problematica in contextul scaderii ratei dobanzii, pentru ca valoarea de piata a activelor nete sa creasca mai incet decat valoarea de piata a pasivelor.

Un alt aspect important pentru stabilitatea financiara este riscul valutar la care se expune populatia. Astfel, aceasta detine un volum superior de active denominate in devize fata de pasive in valuta, astfel incat pozitia valutara este lunga, dar in scadere. Acest lucru face ca o apreciere a monedei nationale sa determine un impact negativ asupra averii financiare a populatiei. Tendintele de intarire a monedei nationale care s-a manifestat in special in anul 2004 au determinat o modificare in structura detinerilor populatiei de active si pasive in devize in favoarea reducerii pozitiei lungi in valuta, iar aceasta tendinta credem ca se va pastra in continuare. Evolutia mentionata ar putea conduce la cresterea depozitelor in moneda nationala si expansiunea creditului in devize.

In ceea ce priveste structura activelor, in perioada decembrie - martie 2005 se pot identifica anumite modificari, si anume: a. cresterea semnificativa a detinerilor de actiuni si obligatiuni, b. o usoara expansiune a depozitelor bancare in moneda nationala, c. in detrimentul celor in devize. Detinerile de numerar si plasamentele in prime de asigurari de viata au ramas la niveluri relativ constante (20% si respectiv 1,9% din total).

Analizand comparativ structura activelor financiare ale populatiei din Romania (cifre aferente anului 2004) fata de cea din zona euro (cifre aferente anului 2003), constatam diferente semnificative:

a. detinerile de numerar si depozite ale populatiei din Romania reprezentau 86,3% din totalul activelor financiare, fata de 33% in zona euro; b. titlurile financiare insumau aproape 30% in zona euro, in timp ce populatia din Romania detinea 11% din totalul bilantului; c. diferenta cea mai mare se observa la portofoliul primelor de asigurari: in zona euro acesta valora aproximativ 28% din totalul activelor financiare ale populatiei, in timp ce in Romania inregistra un nivel modest de 2%; d. Fondurile de investitii cuantificau 10% in zona euro, in timp ce plasamentele de acest tip reflectate in bilantul populatiei din Romania erau de 0,18%.

Structura bilantiera a activelor si pasivelor financiare ale populatiei ridica unele preocupari la nivelul stabilitatii financiare prin implicatiile generate de riscul de rata a dobanzii (reflectat prin durata) si riscul valutar (reflectat prin pozitia valutara). Modificarile care au loc in prezent in sensul cresterii ponderii detinerilor de actiuni si obligatiuni vor ridica si problema riscului aferent fluctuatiilor de pe piata de capital, sporind totodata, volatilitatea portofoliului de active financiare. In ceea ce priveste detinerile de active nefinanciare (imobile), evolutia ascendenta a preturilor acestor bunuri a determinat o situatie favorabila la nivelul averii nete a populatiei.

2.2.2. Venitul disponibil al populatiei

Principala sursa de venit a populatiei o constituie salariul. Alte surse de venit se refera la fonduri provenite din detinerea de proprietati financiare sau nefinanciare (dobanzi, dividende sau rente) sau din transferuri de la bugetul de stat (pensii, alocatii etc.).

In concluzi, populatia se confrunta cu o crestere a riscurilor atat pe partea de activ, cat si pe partea de pasiv bilantier. Daca riscurile partii de activ sunt generate de modificari in structura plasamentelor, in sensul cresterii ponderii activelor financiare cu volatilitate si randamente mai ridicate, riscurile care caracterizeaza pasivul sunt determinate de expansiunea gradului de indatorare a populatiei. Acest fenomen prezinta o importanta deosebita din punctul de vedere al stabilitatii.

3. Creditarea ipotecara

a. Piata si preturile locuintelor

Achizitionarea unei locuinte reprezinta o investitie esentiala a populatiei, evidentiindu-se urmatoare probleme: natura finantarii, structura pietei imobiliare, sprijinul guvernamental, factorii care afecteaza preturile locuintelor.

Structura proprietatii locative, si deci a pietei imobiliare, reflecta structura sociala a populatiei.

Ciclul finantarii imobiliare este urmatorul: modificarea ratelor dobanzii influenteaza puterea de cumparare a populatiei si implicit imprumuturile ipotecare, afectand valoarea reala a imobilelor si prin aceasta cheltuielile populatiei, cu influenta asupra cresterii economice, care va amplifica cererea de locuinte, generand cresterea preturilor locuintelor, ceea ce poate multiplica datoriile ipotecare ale populatiei, restrangand astfel piata imobiliara

Determinarea preturilor locuintelor este influentata de mediul economic, astfel: imbunatatirea mediului economic determina cresterea veniturilor si implicit cresterea competitiei pe piata ipotecara, deci a preturilor locuintelor, consolidand cererea; deteriorarea mediului diminueaza veniturile afectand increderea populatiei si generand datorii si restante la imprumuturi, reducand cererea si diminuand preturile locuintelor.

Politica guvernamentala afecteaza piata locuintelor prin atitudinea fata de proprietatea particulara, administrarea imobilelor inchiriate, politica locuintelor sociale.

Reglementarea creditarii locative are ca instrument fundament ipoteca, care reprezinta o grevare a proprietatii detinute pana la rambursarea imprumutului, nerambursarea implicand recuperarea imprumutului prin vanzarea imobilului.

b. Categorii de credite ipotecare. Durata creditului variaza intre 10 si 25 de ani. Diferentierea creditelor se face dupa natura ipotecii, in acest sens existand urmatoarele categorii de ipoteci: ipoteca cu anuitate, cu restituirea periodica in rate egale; ipoteca cu asigurare garantata, care leaga imprumutul de un plan de asigurare; ipoteca cu capitalizare personala, care permite investitii personale in titluri de valoare, ipoteca vizand numai castigurile aferente capitalului angajat; ipoteca pe pensie, pe baza unui plan de pensii si plata ipotecii la scadenta; ipoteca pe dobanda, care vizeaza numai plata dobanzii la scadenta, imprumutul fiind achitat din alte surse. De regula, rata dobanzii este variabila, ceea ce permite bancii sa extinda finantarea pe termen lung din fonduri pe termen scurt.

c. Competitia pe piata creditului ipotecar

Factorii cresterii competitiei sunt: eliminarea barierelor neoficiale, atenuarea controlului monetar asupra bancilor, constituirea si dezvoltarea societatilor ipotecare, perfectionarea si diversificarea tehnologiilor si produselor de creditare. Consecintele cresterii competitiei sunt: accelerarea derularii creditelor ipotecare, ameliorarea ratelor dobanzii, reducerea costurilor creditului, stimularea inovatiilor financiare, diferentierea produselor financiare, integrarea creditului ipotecar intr-un proces coerent si global al constructiei locuintei etc. Fenomenul de supracreditare ipotecara genereaza restrangerea participarii populatiei cu capital propriu la finantarea locativa, dar si scurgeri de fonduri de pe piata ipotecara (locativa) spre alte destinatii.

4.Gradul de indatorare al populatiei - tendinte, riscuri si provocari.

4.1. Evolutii si tendinte privind gradul de indatorarea al populatiei

In prezent, din punctul de vedere al stabilitatii financiare, consideram ca trebuie directionata atentia catre riscurile care pot emerge din directia pasivelor financiare ale populatiei, decat in sfera activelor. Acest lucru de datoreaza faptului ca tendinta actuala de crestere a gradului de indatorare a populatiei sporeste vulnerabilitatea acesteia la socurile din economie, prin afectarea posibilitatilor de onorare a serviciului datoriei, ceea ce poate astfel genera efecte negative in special asupra bilantului creditorilor si asupra cererii agregate din economie. In fapt, ceea ce preocupa nu este nivelul gradului de indatorare, ci ritmul semnificativ al acestuia. Ponderea creditului catre populatie reprezenta la sfarsitul anului 2004 aproape 5% in PIB, semnificativ sub valorile similare din UE. Pe de alta parte, insa, expansiunea creditarii populatiei a fost exploziva in comparatie cu valorile europene, crescand de aproape 8 ori (ca pondere in PIB) in intervalul 1995 - 2004. Aceasta expansiune analizata in structura releva ca populatia s-a indatorat in special prin intermediul creditelor de consum. Avand in vedere ca in tarile UE structura creditarii populatiei este de regula opusa situatiei inregistrate in prezent in Romania, este posibil ca si in tara noastra sa se manifeste o crestere a creditului pentru achizitionarea de imobile in defavoarea celui pentru consum. O asemenea evolutie, desi are elemente pozitive, poate determina unele preocupari din punctul de vedere al stabilitatii financiare in conditiile in care cresterea cererii de imobile conduce la o expansiune si mai mare a pretului acestor active. Pe termen scurt, insa, anticipam ca populatia se va indatora preponderent pentru satisfacerea nevoilor de bunuri de consum si de folosinta indelungata, iar pe masura ce venitul disponibil va creste si oferta de bunuri imobiliare se va imbunatati, se va inregistra o culisare a indatorarii dinspre creditul de consum catre cel imobiliar si ipotecar. In fapt, nici ofertantii de credite nu credem ca sunt inca foarte interesati de o schimbare majora in structura indatorarii populatiei, deoarece creditele de consum sunt garantate intr-o masura mai mica sau sunt negarantate, iar acest profil de risc, teoretic mai ridicat, se regaseste intr-o profitabilitate bancara mai mare obtinuta prin aplicarea unei rate mai ridicate a dobanzii active. Mai mult, elasticitatea creditelor de consum este mai slaba in conditiile unui trend descendent al ratelor dobanzii (exemplul cel mai relevant fiind cardurile de credit), ceea ce justifica inclinatia bancilor de a credita masiv acest segment.

4.2. Factorii care au potentat cresterea gradului de indatorare al populatiei

Cauzele acestei expansiuni au fost atat pe partea cererii, cat si a ofertei. In opinia noastra, in ultimii ani in Romania dinamica gradului de indatorare a fost stimulata pe ambele segmente, pentru ca atat cererea, cat si oferta au actionat in aceeasi directie.

4.2.1. Segmentul cererii de credit

Gradul scazut de inzestrare al populatiei cu bunuri de consum, de folosinta indelungata si bunuri imobiliare. Statisticile internationale plaseaza Romania printre ultimele locuri in privinta gradului de inzestrare cu bunuri de folosinta indelungata. Pe fondul imbunatatirii climatului economic, acoperirea acestui tip de necesitati, precum si innoirea stocului de asemenea bunuri vor lua amploare. Ofertantii de credit pentru populatie exploateaza deja nisa creditarii destinate achizitionarii bunurilor electronice/ electrocasnice si autoturismelor, constientizand potentialul semnificativ de crestere a cererii din partea populatiei.

Cresterea averii si a veniturilor disponibile ale populatiei. Averea neta a populatiei a crescut in ultimii ani, un rol important revenindu-i efectului indus de cresterea pretului activelor financiare, dar in special a celor nefinanciare. Aceste variatii de pret influenteaza decizia de consum si de investire prin intermediul efectului de avere si a celui bilantier

a. efectul de avere se manifesta printr-o diminuare a motivatiei de a economisi, pe fondul cresterii preturilor activelor. Populatia se simte mai sigura, avand tendinta de a consuma mai mult, si implicit apeleaza la creditare. Pe viitor, acest efect ar putea deveni important pentru populatia Romaniei avand in vedere cresterea preturilor activelor imobiliare (cu o pondere mai mare in averea acesteia) si a preturilor actiunilor. Totusi, in prezent pastram unele rezerve legate de semnificativitatea in Romania a efectului de avere indus de cresterea preturilor activelor imobiliare pentru ca fungibilitatea acestui tip de avere este discutabila. Proprietarii beneficiaza de cresterile de pret, dar nu se pot transforma in lichiditate decat tranzactionand imobilul. Apare astfel nevoia identificarii unei contrapartide dispuse sa participe la tranzactie, dar in prezent piata imobiliara nu are capacitatea multumitoare de a indeplini aceasta functie. O ameliorare a acestei probleme s-ar putea realiza in momentul dezvoltarii unei piete secundare lichide, care ar oferi posibilitatea proprietarilor sa-si directioneze castigurile de avere catre cresterea consumului curent, apeland la ipoteci secundare sau la credite colaterizate cu respectiva proprietate.

b. efectul bilantier se face resimtit in special in cazul debitorilor care se indatoreaza intr-o moneda straina. In momentul inregistrarii unei aprecieri in termeni reali a monedei nationale apare  o crestere a preturilor activelor exprimate in moneda straina, iar serviciul datoriei raportat la active sau la venitul disponibil se diminueaza, ceea ce ii confera populatiei o capacitate mai mare de indatorare. Acest efect se face resimtit in prezent in Romania, generat de tendinta de apreciere reala a leului fata de USD si EUR.

Imbunatatirea conditiilor macroeconomice, in general, si reducerea ratelor de dobanda, in special. Rata dobanzii active reprezinta costul fondurilor imprumutate si constituie elementul primordial in determinarea gradului de indatorare. Ratele de dobanda nominale specifice creditarii populatiei s-au mentinut la niveluri ridicate atat in lei (incluzand componenta inflationista), cat si in valuta, prima de risc fiind considerata semnificativa.

Cand rata dobanzii este inalta, acest lucru determina o valoare ridicata a ratelor de dobanda nominale. Astfel, serviciul datoriei ca pondere in venit, raport care este mai mare la inceputul procesului de creditare in cazul utilizarii unui grafic de rambursare in rate egale, va avea valori cu atat mai semnificative cu cat rata inflatiei este mai mare. De aceea, capacitatea de indatorare a populatiei, restrictionata conform criteriului ponderii serviciului datoriei in venitul disponibil, va creste pe masura ce rata inflatiei se inscrie pe un trend ascendent. Pe de alta parte, dup un anumit prag critic, scaderea inflatiei va eroda tot mai lent valoarea nominala a datoriei in venitul disponibil la un nivel relativ constant in comparatie cu nivelul descrescator al acestui indicator, inregistrat in cazul unui mediu inflationist mai pronuntat.

In ceea ce priveste efectul modificarii ratei dobanzii reale asupra indatorarii populatiei, acesta depinde de dimensiunea relativa a efectului de venit fata de efectul de substitutie. Scaderea ratei reale a dobanzii diminueaza veniturile pe care le produc activele detinute de populatie, dar pe de alta parte, reduce costul indatorarii si creste valoarea actualizata a veniturilor viitoare. Daca avem in vedere structura demografica si starea sociala a Romaniei, estimam ca scaderea dobanzilor reale afecteaza pozitiv populatie, pentru ca numarul persoanelor in varsta care traiesc in special din acumularile independente de cele din pensii, al celor care dispun de o avere neta semnificativa si a celor care au contractat un credit si al celor care urmeaza sa se indatoreze.

La randul lor, cresterea economica si scaderea inflatiei s-au repercutat asupra increderii populatiei in imbunatatirea conditiilor de viata. Mai mult, aceste evolutii s-au inregistrat in contextul unor conditii favorabile pe piata muncii, reprezentand un alt factor important care opinam ca a incurajat cresterea cererii de consum prin intermediul indatorarii, ca urmare a scaderii temerilor populatiei legate de pierderea locului de munca.

Rolul transferurilor de fonduri ale rezidentilor care lucreaza in strainatate. Volumul acestor transferuri curente a crescut continuu in ultimii ani, ajungand la sfarsitul anului 2004 la un sold de aproape 2,0 mld. EUR. Veniturile repatriate de rezidentii care lucreaza in strainatate reprezinta o sursa stabila de intrari de capitaluri, care nu reprezinta un caracter puternic prociclic precum in cazul altor fluxuri pe termen scurt si care finanteaza autonom deficitul de cont curent.

Studii empirice au relevat ca transferurile reprezentand venituri ale rezidentilor au capacitatea de a ameliora restrictiile bugetare ale destinatarilor, conducand la cresterea consumului acestora de marfuri alimentare, de bunuri de consum si de folosinta indelungata. Din punctul nostru de vedere, este neclar, insa, daca transferurile conduc la cresterea gradului de indatorare (reprezentand, de exemplu, avansul pentru obtinerea unui credit) sau relatia este negativ (in sensul ca populatia nu se imprumuta pentru ca isi satisface necesitatile de consum apeland la sumele primite sub forma de transferuri). Mai mult, volumul si dinamica transferurilor prezinta importanta din punctul de vedere al stabilitatii financiare si ca urmare a faptului ca intrari semnificative si sustinute de astfel de fluxuri, pe langa efectele benefice prezentate, pot conduce si la fenomene negative, cum ar fi: a. reducerea stimulentelor de a munci in cazul beneficiarilor de transferuri; b. aprecierea considerabila a consumului de schimb si cresterea pretului bunurilor imobiliare; c. contractarea sectoarelor nationale care produc bunuri alimentare si nealimentare.

Avand in vedere faptul ca majoritatea transferurilor provine din venituri ale rezidentilor ce muncesc in spatiul Uniunii Europene si analizand structura demografica, nivelurile salariilor si ritmul de crestere din UE, estimam ca este posibil ca si in viitor volumul transferurilor catre Romania sa fie semnificativ, cu riscurile si beneficiile aferente.

4.2.1. Segmentul ofertei de credit

Cresterea concurentei intre ofertantii de fonduri, precum si fructificarea de catre institutiile de credit si oportunitatilor de crestere a cotei de piata si a profiturilor prin implicarea in operatiunile de retail. Creditarea populatiei s-a realizat in mod dominant prin intermediul sectorului bancar, ponderea creditelor bancare in totalul datoriilor populatiei fiind de 97% la sfarsitul anului 2004. Leasing-ul si societatile de intermediere a creditarii constituie competitori ai sectorului bancar. Acesti jucatori, inca nereglementati specific, sunt din ce in ce mai vizibili pe segmentul populatiei, dar date statistice detaliate privind activitatea acestora nu sunt disponibile. Concurenta pe piata bancara reprezinta un factor ce impulsioneaza oferta de finantare. Gradul de concentrare al activelor, creditelor si depozitelor aferente sectorului bancar romanesc s-a redus usor in anul 2004 fata de anul 2003, ceea ce ofera posibilitatea expansiunii ofertei in conditii mai favorabile pentru debitori, stimuland astfel si pe acest canal cererea.

Rentabilitatea creditului catre populatie in comparatie cu riscul aferent. In anticiparea evolutiei ofertei de fonduri pentru populatie, un rol important il au si informatiile reflectate de frontiera eficienta a plasamentelor institutiilor de credit.

Excesul pronuntat de lichiditati, generat inclusiv de intrari semnificative de capitaluri straine. Lichiditatea pietei reprezinta un factor important ce determina oferta de creditare. Ultimii ani indica, pe de o parte, o crestere a lichiditatii pe piata bancara romaneasca, iar pe de alta parte, o reticenta in canalizarea preponderenta a acestor resurse disponibile catre scopuri productive catre populatie. In prezent, lichiditatea sectorului bancar romanesc este semnificativa, numai volumul sterilizarii realizate de BNR reprezentand 6 mld. EUR in luna aprilie 200 Acest lucru arata ca oferta de fonduri ar avea capacitatea de a satisface nevoile cererii, dar problema consta in lipsa unor proiecte viabile care sa poata fi finantate.

Infiintarea Biroului de Credit si utilizarea pe scara larga a informatiilor furnizate de Centrala Riscurilor Bancare din cadrul BNR. In acest fel se reduce asimetria de informatii aferenta creditarii populatiei, punandu-se estima mai exact profilul de risc al debitorului, ceea ce conduce la diminuarea riscului din creditare si implicit la cresterea ofertei de fonduri.

4.3. Riscurile cresterii gradului de indatorare al populatiei

Nu numai modificarile in volum ale creditului catre populatie determina preocupari legate de stabilitatea financiara, ci si cele in structura. Astfel, consideram ca este important a fi evidentiate urmatoarele patru tendinte: a. cresterea semnificativa a ponderii creditului in valuta, in detrimentul creditului in moneda nationala; b. expansiunea maturitatii creditelor; c. ponderea creditului catre populatie in total credit neguvernamental creste continuu;

4.3.1. Creditele restante

Ponderea creditelor restante in totalul creditelor catre populatie a cunoscut o evolutie descendenta, ajungand la sfarsitul lunii martie 2005 la o modesta valoare de 0,58%. Totusi, aceasta informatie statistica trebuie interpretata cu prudenta, deoarece ponderea creditelor restante poate fi subestimata in aceasta perioada caracterizata prin cresterea puternica a creditarii populatiei. Acest lucru se datoreaza maturitatii relativ lungi aferente acestor credite, iar creditele nou acordate sunt de regula clasificate ca fiind in categoria standard. Astfel, noile credite vor determina ponderea creditelor clasificate in categoria restantelor. Un alt factor care indeamna la prudenta este acela ca exista un decalaj (care poate fi chiar si de ordinul anilor) intre momentul in care este acordat un credit si momentul in care acesta este inregistrat ca fiind restant. In lumina procesului de implementare a noilor cerinte de capital (Basel II), atat BNR, cat si institutiile de credit vor trebui sa promoveze cat mai urgent masurile necesare in vederea crearii cadrului de gestionare a riscului de credit prin folosirea modelelor interne (unde probabilitatea de pierdere are rolul esential).

4.3.2. Gradul de concentrare in profil teritorial si institutional

Studiind riscul creditarii populatiei prin prisma gradului de concentrare teritoriala si pe institutiile de credit, am ajuns la concluzia ca asistam la o diminuare a acestui tip de risc. Astfel, concentrarea in plan teritorial, utilizand indicele Herfindahl, s-a diminuat din martie 2004 fata de martie 2005, evolutiile aferente creditului de consum fiind cele mai reprezentative din acest punct de vedere. Totodata, creditul catre populatie se afla sub pragul critic (literatura de specialitate considera acest prag ca fiind de 1.800 unitati). Concentrarea puternica in profil teritorial se afla pe Bucuresti, ceea ce nu ar ridica probleme semnificative din punct de vedere al stabilitatii financiare, pentru ca aici se gasesc si debitorii cu veniturile cele mai mari din intreaga tara.

4.3.3. Evolutia ponderii serviciului datoriei in venitul disponibil

Ponderea datoriei in venitul disponibil s-a mentinut la un nivel relativ constant, cresterea indatorarii fiind compensata in cea mai mare parte de expansiunea veniturilor disponibile. La randul sau, serviciul datoriei populatiei, ca pondere in venitul disponibil, nu a cunoscut evolutii ingrijoratoare, mentinandu-se la un nivel de aproximativ 10%.

Totusi, in conditiile unei rate a dobanzii in scadere si ale venitului disponibil in crestere, mentinerea constanta a ponderii serviciului datoriei in veniturile populatiei releva ca gradul de indatorare a avut o evolutie expansionista care a compensat efectele favorabile generate de rata dobanzii si venituri.

Concepte - cheie: bilant agregat al finantarii populatiei, risc financiar al sectorului populatiei, creditarea a consumului, cumparare pe credit, credit pe card, teoria ciclului de viata a venitului permanent, bilant al populatiei, avere neta, activ net financiar, venit disponibil al populatiei, credit ipotecar, ipoteca cu anuitate, ipoteca cu asigurarea garantata, ipoteca cu capitalizare personala, ipoteca pe pensie, ipoteca pe dobanda, supracreditare ipotecara, efectul de avere, efectul bilantier, Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare, BNR, credit restant, indicele Herfindahl, serviciul datoriei populatiei.

C. CREDITAREA BANCARA GUVERNAMENTALA

Capitolul VI. Creditarea statului

6.1. Datoria publica si finantarea acesteia

6.2. Mecanismele creditarii statului

6.3. Scadentele datoriei publice

6.4. Finantarea administratiei locale

6. Creditarea statului in Romania

Partea a III - a. Creditarea bancara guvernamentala

6. Creditarea statului

6.1. Datoria publica si finantarea acesteia

Datoria publica reflecta financiar evolutia deficitelor bugetului public (cheltuielile sunt mai mari decat veniturile), inregistrand cumulativ dinamica imprumuturilor contractate pentru acoperirea acestora si a rambursarii lor, inclusiv serviciul datoriei.

Sursele finantarii datoriei publice sunt interne sau externe, bancare sau nonbancare, private sau publice, pe termen scurt, mediu sau lung.

Deciziile privind datoria publica se refera la probleme precum: necesitatea imprumutului, momentul imprumutului, modalitatea imprumutului, scadenta imprumutului, evolutia rambursarii, reesalonarea imprumutului.

Datoria publica interna poate fi comercializabila si necomercializabila. Datoria comercializabila consta in bilete si bonuri de trezorerie si in obligatiuni de stat. Datoria necomercializabila consta in titluri de economisire (certificate de trezorerie), netransferabile, cumparate de catre populatie. Atractivi­tatea titlurilor, inclusiv a obligatiunilor, depinde de nivelul ratei dobanzii comparativ cu ratele celorlalte instrumente de investitie, dar si de riscurile mici asumate datorita garantarii acestora de catre stat.

Imprumuturile publice pot fi directe, fiind destinate finantarii nevoilor de imprumut ale statului si indirecte (garantate) pentru sustinerea imprumuturilor angajate de diverse organisme publice specializate.

6.2. Mecanismele creditarii statului

Derularea diferita a incasarilor si platilor bugetare in timpul anului, esalonarea rambursarii creditelor si a serviciului datoriei, evolutia viitoare a soldurilor bugetare etc. sunt probleme cu care se confrunta Trezoreria publica, chiar si in cazul unui buget curent echilibrat pe ansamblul anului. Problema esentiala a Trezoreriei rezida in rambursarea imprumuturilor, alegerea intre acoperirea acestora prin lichiditati sau emisiunea de noi imprumuturi, alegerea intre imprumuturi bancare sau non-bancare.

In cazul finantarii pe piete, vanzarea noilor titluri sau schimbarea titlurilor deja ajunse la scadenta reclama decizii precum: determinarea scadentei, determinarea ratei dobanzii, evaluarea titlurilor. Operatiunile cu datoria publica implica un transfer masiv dar neregulat de fonduri, care pot afecta si dezechilibra sistemul bancar. Evitarea acestui dezechilibru se realizeaza prin mecanismul conturilor de imprumuturi si impozite, utilizand depozite la vedere la banci, platile fiind facute prin transferarea fondurilor din conturile Trezoreriei de la Banca Centrala in aceste conturi, iar incasarile urmand un traseu invers, utilizand ca instrument de reglementare a operatiunilor cecul.

Categoriile de investitori interesati in finantarea statului sunt: bancile comerciale, investitorii individuali, investitorii institutionali, investitori si institutii financiare straine. Dealerii de titluri de stat asigura operationalizarea si flexibilizarea pietei, crescand atractivitatea titlurilor.

6.3. Scadentele datoriei publice

In structura datoriei publice predomina scadentele reduse, ceea ce genereaza probleme Trezoreriei, care trebuie sa se refinanteze la intervale scurte, complicand astfel politica monetara. De aici necesitatea promovarii unui program de finantare care sa asigure atat finantarea flexibila a Trezoreriei, cat si finantarea eficace a economiei. Cresterea scadentei medii a datoriei publice prin emisiunea de obligatiuni (titluri pe termen lung) implica ameliorarea atractivitatii acestora prin ratele dobanzii, in conditiile cresterii concurentei celorlalte titluri, scadentele reduse constituind un element de atractivitate pentru investitori. Asigurarea unei rate de dobanda competitive pentru titlurile de stat concomitent cu cresterea capacitatii monetare de a absorbi titlurile pe termen scurt (bonuri si certificate) si cu posibilitatea "rostogolirii' scadentelor constituie cai de crestere a datoriei publice.

6.4. Finantarea administratiei locale

Descentralizarea administrativa, regionalizarea si cresterea responsabilitatilor comunitatilor implica cheltuieli mai mari acoperite fie din impozite si taxe locale sau alocari din surse centrale, fie din imprumuturi.

Specific imprumuturilor locale este nefiscalizarea acestora de catre guvern, stimulandu-se astfel participarea investitorilor individuali cu venituri mari la finantarea locala. Emisiunea de obligatiuni locale (municipals) se face prin licitatie de catre banci sau alte institutii financiare, detinatorii titlurilor putandu-le comercializa la preturi avantajoase. Scadentele obligatiunilor municipale depind de durata de viata a investitiei, rambursarea cea mai favorabila implicand emisiunea de transe (emisiune seriala) a acestora, pentru acoperirea imprumutului necesar, oferind astfel investitorului posibilitatea de a alege scadenta adecvata in conditiile celor mai inalte rate.

Piata titlurilor locale evolueaza sub influenta facilitatilor fiscale, a diversificarii titlurilor, precum si prin restructurarea garantiilor.

6. Creditarea statului in Romania.

In ultimii ani, finantarea si refinantarea deficitelor publice s-a realizat in proportie de 70% din surse externe, care au provenit de la organismele internationale, fiind orientate pe proiecte, dar si din lansarea de euroobligatiuni pe piata externa. Sursele interne s-au caracterizat prin cresterea ponderii sectorului nebancar, in particular a populatiei, in conditiile diminuarii randamentelor, sectorul bancar mentinandu-se totusi ca detinatorul majoritar al creantelor statului. Autoritatea publica a apelat si la resursele in valuta de pe piata interna, cu scadente intre 3 luni si 2 ani, sumele fiind utilizate pentru restructurarea sistemului bancar si rascumpararea titlurilor de stat. In 2003 s-a realizat prima licitatie de obligatiuni de stat, purtatoare de cupon semestrial, rata dobanzii fiind corectata cu rata inflatiei. Dupa anul 2000 datoria publica totala a reprezentat 28-30% din PIB, datoria publica interna fiind de numai 7% din PIB. In cazul datoriei externe s-a constatat reducerea participarii organismelor internationale si cresterea ponderii imprumuturilor pe termen lung, acestea fiind utilizate pentru finantarea deficitelor bugetare si realizarea unor proiecte in domeniul infrastructurii etc.

Concepte-cheie: datorie publica, sursele finantarii datoriei publice, datorie publica interna comercializabila, datorie publica interna necomercializabila, mecanismul conturilor de imprumuturi si impozite, obligatiuni municipale, obligatiune de stat.