Creditele neperformante - componenta inevitabila in activitatea de creditare

Creditele neperformante - componenta inevitabila in activitatea de creditare

1. Aspecte generale

Asa cum am aratat, fiecare credit poate atrage dupa sine riscul aparitiei unor evenimente neprevazute care fac dificila respectarea clauzelor inscrise in contractul de credit. Cu atat mai mult, in aceasta perioada de tranzitie este dificil si pentru salariatii bancii sa prevada evolutiile viitoare din economie. Chiar daca creditele neperformante sunt costisitoare pentru banca si volumul lor trebuie redus, trebuie stabilit un echilibru intre necesitatea unor proceduri si politici prudentiale de creditare si asumarea unor riscuri care sunt direct proportionale cu profitabilitatea bancii. Deci, in nici un caz, solutia problemei cum sa avem cat mai putine credite neperformante nu este stoparea activitatii de creditare. Asa cum am mentionat, creditele neperformante sunt costisitoare pentru banca. Provizioanele constituite prin majorarea cheltuielilor ne arata numai o parte a efectelor negative. Pe langa acestea, exista alte aspecte, mai putin vizibile, dar cu acelasi efect negativ asupra profitabilitatii bancii. Iata cateva exemple: a. deteriorarea imaginii si reputatiei bancii; b. cresterea cheltuielilor administrative; c. scaderea moralului salariatilor; d. cresterea cheltuielilor destinate initierii si desfasurarii procedurilor judiciare pentru recuperarea creantelor; e. cresterea cheltuielilor datorita introducerii de noi proceduri sau reglementari.

Bineinteles, creditele neperformante produc numeroase probleme si mediului de afaceri, ducand la blocaj financiar si implicit la cresterea costurilor prin necesitatea de noi surse atrase ca urmare a reducerii circulatiei banesti, datorita blocajelor. Finalul este mentinerea economiei intr-o recesiune prelungita, iar solutia nu poate fi decat eliminarea producatorilor de credite neperformante.

2. Definirea creditelor neperformante

Asa cum s-a vazut, creditele se clasifica, conform calitatii lor, in cinci categorii. Am putea include in categoria creditelor neperformante si creditele clasificate "indoielnic" si "pierdere", care necesita cel mai mare nivel de provizionare, respectiv 50 % si 100 %.

Creditele, chiar restante fiind, nu devin neperformante decat atunci cand nu mai sunt asigurate conditiile de rambursare integrala a creditului si de achitare a dobanzilor si comisioanelor datorate. Aceasta inseamna ca va fi necesara luarea unor masuri speciale, daca este cazul si initierea de proceduri judiciare, pentru recuperarea creantelor. In mod cert, beneficiarul unui credit neperformant nu poate fi pentru banca decat un client neperformant, care in prezent sau in viitor nu este sau nu va fi in masura sa-si plateasca la termen datoriile, ceea ce este evidentiat de evaluarea performantei financiare a clientului.

Din aceste scurte definitii, se observa potentialitatea cat si certitudinea existentei creditului neperformant. De aceea, este foarte importanta depistarea timpurie a asa numitor semnale de avertizare care arata ca imprumutul a devenit o problema si recuperarea lui este absolut necesara inainte ca datoria sa se acumuleze. Din pacate, legislatia actuala este favorabila debitorului, in sensul ca initierea de proceduri judiciare inseamna automat scoaterea in afara bilantului a creantei si trecerea pe cheltuieli a diferentei pentru care nu exista provizion constituit. Aceasta situatie poate duce la inregistrarea de pierderi pentru banca in momentul respectiv, de aceea bancile asteapta in multe cazuri sa treaca cele 90 de zile care le permit provizionarea integrala a creditului indiferent de garantii, actionand apoi in justitie. Acumularea dobanzii nu conteaza deoarece in prezent provizionul constituit este compensat de venitul provenit din dobanda calculata si neincasata, deci profitul nu este afectat.

3. Cauzele aparitiei creditelor neperformante.

O lista exhaustiva a cauzelor aparitiei creditelor neperformante ar fi imposibil de alcatuit. In majoritatea cazurilor, un credit neperformant este determinat de mai multi factori decat de o singura cauza. Actiunea multor factori nu poate fi influentata de banca. Depistarea cauzelor care provoaca credite neperformante si stabilirea unor masuri adecvate de eliminare a acestor cauze depinde intr-o mare masura de modul de organizare si de experienta fiecarei banci in parte si in cele din urma de pregatirea, talentul si flerul personalului angrenat in activitatea de creditare. O buna intelegere a celor mai obisnuite cauze ale aparitiei creditelor neperformante este prima etapa in identificarea si solutionarea acestor credite.

Putem grupa cauzele generatoare de credite neperformante tinand cont de imprumutatori, imprumutati, precum si de actiunea factorilor din exterior, care actioneaza independent.

3.1. Cauze determinate de greseli comise de banci

Aceste cauze urmeaza din punct de vedere cronologic etapele din activitatea de creditare, dupa cum urmeaza:

a. cauze care apar in stadiul de analiza: esecul de a pune intrebari pertinente, izvorate din teama de a nu-l supara pe client si, implicit, de a nu-l pierde; neintelegerea tipului de afaceri al solicitantului; existenta unor relatii de prietenie intre ofiterul de credit si solicitantul de credit; analiza necorespunzatoare a solicitantului imprumutului, datorita lipsei informatiilor;

b. cauze care apar din modul de acordare a creditului: structurarea inadecvata a imprumutului - destinatie, suma, sursa rambursarii, termenele la care trebuie rambursat; garantia de plata inadecvata;

c. cauze care apar pe parcursul derularii creditului: neprimirea si neanalizarea balantei de verificare lunare a situatiilor financiar-contabile si bugetului de venituri si cheltuieli care arata mentinerea capacitatii de plata a imprumutatului; neefectuarea de vizite la sediul imprumutatului pentru a verifica faptic garantia creditelor, modul de realizare a programelor de productie, gradul de utilizare a capacitatilor de productie si bineinteles respectarea destinatiei creditului; neurmarirea impactului produs de schimbarile intervenite in conditiile economice asupra imprumutatului; acordarea de noi credite pentru plata dobanzii;

d. cauze care apar cand problema este efectiva: teama de a cerceta situatia creditului, ezitarea de a pune intrebari dure; teama de a recunoaste ca s-a facut o greseala sau ca s-a creat o problema; intreruperea comunicarii cu clientul, recurgerea la presiuni sau amenintari, pentru recuperarea imprumutului; lipsa de actiune - in speranta ca situatia se va imbunatati de la sine - asa numita "solutie miraculoasa";

3.2. Cauze determinate de beneficiarii de credite

Acestea se refera la modul de gestionare a afacerilor de catre imprumutat, precum si la pozitia sa pe piata dupa cum urmeaza:

a. calitatea necorespunzatoare a conducerii: lipsa de experienta la noile probleme cu care se confrunta imprumutatul (financiare, de marketing, de personal); lipsa delegarii si conducerii autoritare, fara a accepta sugestii si propuneri din partea personalului de specialitate; neintelegeri intre membrii conducerii sau intre acestia si sindicate;

b. deteriorarea procesului de productie: lipsa de competitivitate a produselor fie datorita uzurii morale, fie datorita costurilor ridicate; lipsa inlocuirii utilajelor uzate moral, ceea ce duce la standarde de calitate mai reduse si a diminuarii segmentului de piata;

c. dezvoltarea prea rapida: lipsa unui capital propriu care sa sustina capacitatea de autofinantare; aprovizionari prea mari care reduc viteza de rotatie a stocurilor; reducerea vitezei de incasare a creantelor datorita vanzarilor efectuate catre clienti cu risc; cresterea cheltuielilor de circulatie pentru a sustine efortul de vanzare; reducerea marjelor ca urmare a cresterii costurilor de finantare;

d. politici de marketing necorespunzatoare: lipsa unui plan bine definit pentru publicitate, vanzari si canale de distributie; lipsa unei anticipari si reactii la schimbarile cerintelor de pe piata;

e. politici si practici financiare necorespunzatoare: lipsa urmaririi costurilor, a necesarului optim de stocuri; lipsa unor bugete de venituri si cheltuieli si proiectii financiare realiste; existenta unui grad de indatorare financiara mare si plata unor dobanzi mari cu deosebit impact in cazul scaderii cifrei de afaceri; existenta unor costuri fixe si ridicate datorita ponderii mari a cheltuielilor cu amortizarea si reparatiile utilajelor si echipamentelor cu acelasi impact in cazul scaderii cifrei de afaceri.

Cauze determinate de factorii externi

Schimbari in economie, reglementari, concurenta, tehnologii si alti factori pot sa afecteze negativ activitatea clientului. Totusi, in multe cazuri, aceste schimbari pot fi anticipate si agentul economic se adapteaza mai usor daca si ofiterul de credit stie care din evenimente pot crea probleme si colaboreaza cu clientul. Acesti factori sunt:

a. factori de mediu: unele credite neperformante apar pentru faptul ca unii clienti nu fac fata unor dezastre naturale ca focul, seceta, inundatiile, inghetul. Acestea pot afecta productia proprie sau a furnizorilor, ducand la diminuarea materiilor prime de pe piata si cresterea preturilor care vor diminua cifra de afaceri a clientului si implicit capacitatea sa de plata;

b. factori de natura economica si legislativa: recesiunea economica este o perioada a ciclului economic cand multi agenti economici nu pot activa profitabil, mai ales cei pentru ale caror produse cererea este elastica in raport cu pretul;

c. factori de piata: neadaptarea la cerintele pietei; dependenta de o singura piata care isi poate modifica cererea; aparitia unui concurent puternic care obliga la o reactie fie ofensiva, fie defensiva. In primul caz, cresc cheltuielile de marketing si sunt reduse preturile pentru a mentine vanzarile si segmentul de piata, in al doilea caz, sunt reduse costurile si vanzarile pentru a mentine veniturile;

d. factori tehnologici: introducerea unor produse mult mai sofisticate din punct de vedere tehnic (high-tech) de catre concurenta; dificultatea de a tine pasul cu concurenta in ceea ce priveste innoirea utilajelor si echipamentelor de inalta productivitate.

4. Detectarea aparitiei creditelor neperformante

Creditele rareori devin neperformante peste noapte. Exista aproape intotdeauna o deteriorare graduala a calitatii creditului, insotita de numeroase semnale de avertizare. Odata ce creditul este acordat, ofiterul de credit este responsabil de a urmari activitatea imprumutatului. Scopul este de a detecta problemele inainte ca acestea sa devina prea severe. Daca problemele sunt detectate la timp, ofiterul de credit poate sa actioneze pentru a preveni agravarea problemei sau cel putin pentru a minimiza pierderea ce va fi inregistrata de banca.

O parte din actiunile ce trebuie intreprinse de ofiterul de credit se refera la indrumarea si sprijinirea imprumutatului de a lua masuri, pentru imbunatatirea situatiei sale financiare.

In general, inainte de a nu mai putea rambursa un credit,  imprumutatul trece printr-o acuta criza de numerar (cash). Din pacate, banca ce nu urmareste indeaproape activitatea imprumutatului este adesea ultima care stie ca o astfel de criza este iminenta. Exista trei etape distincte a problemelor privind numerarul:

a. mentinerea cu dificultate a lichiditatii. Stocurile incep sa se acumuleze si viteza de incasare a creantelor incetineste. Imprumutatul reactioneaza incetinind plata furnizorilor si reducand cheltuielile;

b. administrarea numerarului (cash management) devine prioritara. Sunt impuse plafoane si limitari de cheltuieli, salariatii sunt lasati sa-si caute alte locuri de munca, nu se mai fac investitii si se incearca valorificarea activelor neesentiale. Relatiile imprumutatului cu banca se deterioreaza deoarece incearca sa obtina credit suplimentar in timp ce incalca clauzele contractului de credit existent. Imprumutatul nu plateste dividende cu scopul de a le capitaliza pentru a acoperi capitalul propriu diminuat de pierderile din exploatare;

c. amenintarea pericolului de faliment. Imprumutatul isi utilizeaza toate sursele de numerar din conturi, nu-si mai achita nici un fel de datorii sau obligatii. Ultima alegere este sa-si declare falimentul sau sa gaseasca un partener cu care sa fuzioneze sau de care sa fie absorbit.

Pentru ca semnalele de avertizare sa fie eficient valorificate si creditul sa nu se transforme intr-un credit neperformant, orice ofiter de credit ar trebui: sa analizeze cu grija situatiile financiar contabile primite la perioadele convenite cu imprumutatul; sa comunice permanent cu imprumutatul, telefonic, in scris si prin vizite la sediul acestuia; sa fie atent la semnale directe sau indirecte primite de la terti; sa ia in considerare toate miscarile din conturile din banca ale imprumutatului.

Pentru o mai buna detaliere a acestor semnale de avertizare le vom structura in patru grupe mari, dupa cum urmeaza:

1. Semnale de avertizare provenind din situatiile financiare intocmite de imprumutat. Situatiile financiare primite de la imprumutat sunt: balanta de verificare, bilantul contabil, contul de profit si pierdere, bugetul de venituri si cheltuieli. Principalele semnale de avertizare care se desprind din primirea si analiza lor se refera la: a. neproducerea la timp a situatiilor financiare; b. incetinirea perioadei de incasare a clientilor; c. deteriorarea pozitiei clientului in ceea ce priveste numerarul; d. reducerea vitezei de rotatie a stocurilor; e. reducerea ponderii activelor circulante in total active; f. deteriorarea lichiditatii sau a fondului de rulment; g. modificari rapide in structura activelor fixe; h. ponderea mare a imobilizarilor necorporale si financiare in activele imobilizate; i. cresteri mari ale datoriei pe termen scurt si lung; j. schimbarea structurii bilantului, cresterea gradului de indatorare totala; k. reducerea cifrei de afaceri sau cresterea prea rapida a acesteia; l. reducerea marjelor de profit; m. cresterea ponderii activelor si a cheltuielilor fixe in total cifra de afaceri; n. inregistrarea de pierderi in activitatea de exploatare; o. incapacitate de a obtine estimari pentru viitor; p. prognoze prea optimiste, nerealiste; q. discrepante mari intre rezultatele prevazute (planificate) si cele realizate.

2. Semnale de avertizare provenind din contactul cu imprumutatul. Aceste semnale aflate in timpul convorbirilor telefonice, intalnirilor, vizitelor si altor contacte cu clientul, se refera la: a. schimbari intervenite in conduita/stilul de viata/rutina unor persoane cheie, inclusiv probleme de sanatate, de familie; b. incapacitatea de a planifica si de a formula directiile strategice; c. schimbare de atitudine fata de ofiterul de credite, in special o lipsa aparenta a unei atitudini de cooperare; d. lipsa de experienta in aceasta institutie sau profil de afaceri, manifestata prin incapacitatea de a-si indeplini la timp sarcinile si prin recrudescenta unor probleme considerate deja rezolvate; e. schimbari in conducere, schimbarea proprietarului sau a unor persoane cheie, precum si lipsa unui program clar de succesiune in cadrul conducerii; f. schimbarea persoanelor cu atributii financiar contabile si evidenta financiara inadecvata si controale necorespunzatoare; g. dorinta si insistenta de a-si asuma riscuri nejustificate sau de a se baza pe jocul hazardului, precum si aventurarea in achizitii sau noi afaceri, mutarea in noi zone geografice sau trecerea la un nou profil de produse; h. stabilirea nerealista a preturilor produselor si serviciilor; i. esecul de a reactiona la timp fata de declinul survenit pe piete, publicitatea negativa, sau fata de conditiile economice; j. probleme la capitolul relatiilor de munca privind atitudini necorespunzatoare ale salariatilor, instabilitate, moral scazut al acestora sau folosirea ineficienta a personalului; k. vanzarea activelor in afara cadrului obisnuit de afaceri; l. schimbari in profilul de afaceri sau pierderi a unor linii importante de productie, a unor concesiuni de tip franciza, a unor drepturi de distributie sau a unor surse de aprovizionare; m. pierderea unuia sau a mai multor clienti importanti cu pozitie financiara solida;  n. cresterea brusca si substantiala in marimea unor comenzi sau contracte individuale, care ar fi de natura sa impieteze asupra capacitatii de productie existente; o. esecul de a achizitiona cu discount sau credit comercial acordat de furnizori, precum si achizitii speculative de inventar, care se abat de la cadrul normal al practicilor de aprovizionare; p. slaba intretinere a utilajelor si echipamentelor, amanarea inlocuirii celor uzate moral sau fizic, precum si intreruperi frecvente ale productiei, in vederea reparatiilor; r. stocuri supranormative de materii prime si materiale, comenzi sistate sau cu ciclu depasit de productie neterminata sau produse finite fara desfacere asigurata; q. vanzarea de actiuni apartinand proprietarului sau directorilor imprumutatului; s. dificultatea de a programa vizite la sediul imprumutatului.

3. Semnale de avertizare provenind de la terti

Aceste semnale provin de la alti creditori ai imprumutatului, dupa cum urmeaza: a. solicitari din partea furnizorilor de sprijin pentru incasarea unor creante sau de date privind bonitatea imprumutatului; b. primirea de titluri executorii emise la adresa imprumutatului pentru plata unor obligatii; c. primirea de la alte banci de noi imprumuturi in conditii de dobanzi mari si garantii lichide; d. neonorarea unor cambii si bilete la ordin sau emiterea de cecuri fara acoperire; e. plata furnizorilor numai cu cecuri, iar incasarea clientilor numai pe baza de ordin de plata emis de acestia.

4. Semnale de avertizare provenind din interiorul bancii

Chiar daca imprumutatul respecta termenele si conditiile din contractul de credit exista totusi semnale de avertizare in banca privind aparitia unor probleme cu care se confrunta imprumutatul, dupa cum urmeaza: a. reducerea disponibilitatilor imprumutatului; b. cerinte permanente de noi credite pe termen scurt in exces; c. scopul noului credit al garantiilor oferite sau sursa de rambursare nu sunt clare; d. solicitarea cu precadere de credite pentru capital de lucru; e. solicitarea de credite pentru investitii cu documentatii nefundamentate; f. retrageri mari de numerar.

5. Impactul creditelor neperformante asupra lichiditatii, solvabilitatii si profitabilitatii bancare

Cai si modalitati de prevenire a aparitiei creditelor neperformante

Pentru prevenirea aparitiei creditelor neperformante, este necesara atat desfasurarea unei activitati prudente de aprobare a creditelor, cat si definirea si realizarea unor masuri realiste de urmarire a derularii creditelor si solutionarii problemelor ce pot apare.

Principiul general ce trebuie avut in vedere este acela ca banca nu trebuie sa acorde un credit pana ce nu se estimeaza corect posibilitatea recuperarii la scadenta sau in momentul in care aceasta decide, din anumite motive, sa-si retraga creditul. Estimarea corecta a capacitatii de rambursare are de cele mai multe ori o importanta mai mare decat asigurarea creditului prin garantii materiale. Odata ce cauzele aparitiei creditelor neperformante au fost depistate, este mai usor de a stabili cai si modalitati de prevenire a acestora, dupa cum urmeaza: a. estimarea corecta a necesarului de credite a imprumutatului si a termenelor de rambursare; b. corelarea destinatiei creditului cu sursa de rambursare; c. existenta a doua posibilitati de recuperare a creantelor fara legatura intre ele si existente de la inceput; d. incheierea unui contract de credit cu clauze asiguratorii;

Clauzele afirmative sunt cele cu care imprumutatul trebuie sa fie de acord si care prevad, de exemplu, urmatoarele: imprumutatul va furniza bancii situatii financiar-contabile la termenele convenite; imprumutatul va mentine lichiditatea, solvabilitatea, gradul de indatorare, viteza de rotatie a mijloacelor circulante si cash flowul peste anumite valori considerate minime; imprumutatul va permite bancii sa faca vizite la sediul sau pentru a urmari buna desfasurare a procesului de productie; imprumutatul va mentine in buna stare de functionare activele fixe; imprumutatul isi va plati la timp toate taxele si impozitele; imprumutatul va informa banca despre orice litigiu care ii poate diminua patrimoniul si afecta performantele.

Clauzele negative sunt cele care impun restrictii financiare sau interdictii si care prevad, de exemplu urmatoarele: investitiile in active imobilizate nu vor depasi o anumita valoare; fondul de salarii nu va depasi un anumit plafon; nu vor mai fi gajate sau ipotecate active; nu vor fi efectuate fuziuni sau achizitii fara aprobarea bancii; nu se vor vinde sau inchiria mai mult de un anumit procent din activele fixe existente; nu se vor face schimbari in conducerea imprumutatului.

Nerespectarea acestor clauze atrage dupa sine rezilierea contractului si exigibilitatea creditului si a dobanzilor aferente nescadente.

Tendinta de usoara crestere a volumului creditelor neperformante prin actualul mod de clasificare a creditelor va influenta calitatea activului bilantier si implicit indicatorii de lichiditate deoarece obligatiile nu se diminueaza ci raman la valoarea integrala, situatie in care se impune restructurarea portofoliul de clienti, bancile fiind fortate sa crediteze numai clientii cu rezultate economico-financiare bune, si sa dezvolte oferta de produse si servicii pentru persoane fizice, o piata foarte dinamica.

De altfel orice credit impreuna cu dobanzile aferente luat in calcul chiar si la valoarea neta (minus provizioanele constituite) care nu va fi rambursat la scadenta va crea mari necazuri departamentului de trezorerie care isi gestioneaza lichiditatea prin intermediul analizei GAP in scopul evidentierii diferentei dintre plasamentele si resursele cu scadenta ramase in anumite intervale de timp. Scopul analizei il constituie identificarea problemelor potentiale ce pot apare in lichiditatea bancii in special pentru intervale de maturitate foarte scurte, o saptamana, o luna.

Insanatosirea mediului economic va determina absorbirea excedentului de lichiditate existent si va duce la cresterea ponderii creditului neguvernamental in total active bilantiere cu mentinerea unui nivel redus de credite neperformante.

Concepte-cheie credit neperformant, cash management, semnal de avertizare, analiza GAP.