DIMENSIUNI CONCEPTUALE PRIVIND FISCALITATEA

DIMENSIUNI CONCEPTUALE PRIVIND FISCALITATEA

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste fiscalitatea ca fiind   " Sistem de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc sau totalitatea obligatiilor fiscale ale cuiva

Analizand aceasta definitie putem aprecia ca, fiscalitatea este vazuta ca un sistem in care se percep impozitele si taxele. De aici apar mai multe intrebari: Cum trebuie sa arate acest sistem si cine sa-l administreze?, Care impozite si care taxe , Cine este fiscul?. Aceste intrebari am putea sa le adresam la nesfarsit.

In ce priveste a doua explicatie a definitiei apreciem ca este generala, deoarece nu stim: la care obligatii fiscale face referire, ce statut juridic are "cuiva" , unde le varsa sau daca trebuie reglementate.

Noul dictionar explicativ al limbii romane[2] defineste fiscalitatea ca fiind "ansamblu de masuri legate de fisc". Aceasta definitie se refera numai la masurile pe care le poate intreprinde fiscul in colectarea impozitelor si taxelor, fara a arata care sunt aceste masuri, nivelul acestora si mai ales cu ce se ocupa ele.

Analiza definitiei arata ca aceasta este ambigua, stereotipa si generala, reducand fiscalitatea la aparatul administrativ de colectare a resurselor financiare.

Dictionarul de neologisme si marele dictionar de neologisme defineste fiscalitatea ca fiind "sistemul de legi, dispozitii, masuri etc. referitoare la fisc".

La fel ca si in celelelate definitii anterioare, autorii fac referire doar la sistemul de legi, dispozitii si masuri legate de aparatul administrativ care se ocupa cu colectarea resurselor finaciare, neprecizand de fapt cu ce se ocupa fiscul si ce cuprinde fiscalitatea.

Prof.univ.dr. Viorel BEJU da fiscalitatii mai mule semnificatii:

este legata de notiunea de stat si de notiunea   de ban public

Are dreptate, deoarece statul are nevoie de venituri pentru a functiona normal iar pe acestea le poate obtine numai daca instituie un sistem fiscal foarte bine reglementat.

reprezinta ansamblul reglementarilor si operatiunilor privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor ;

Putem afirma ca acesta semnificatie a fiscalitatii arata ca, fiscaliatatea este un tot unitar de mecanisme, reglementari si operatiuni legate de stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor la nivel national.

este o caracteristica a politicii statului in materie de impozite si taxe;

Desi afirmatia este corecta precizam ca se poate completa cu tipul politicii statului, adica politica fiscala. Aceasta politica este exclusiv in sarcina guvernului, cu consultarea bancii centrale care are in sarcina politica financiar - monetara si armonizata cu directivele europene.

este atribut al statului suveran, dar statul trebuie sa ia in considerare si vointa si elementele de consimtire la impozite din partea contribuabililor;

Aceata afirmatie este adevarata doar in statele cu regim democrat unde statul se consulta cu contribuabilii, acestia avand decizia de a-si alege reprezentantii in parlament, parlamentul fiind organ legislativ. Dar, si acest fapt este doar teoretic deoarece in practica nici un contribuabil, persoana fizica sau juridica nu este consultat asupra numarului, cuantumului, marimii impozitelor si taxelor, forma de venit asupra careia sa se aseze acestea precum si perioada de percepere. Vointa si elementele de consimtire se refera probabil, ironic vorbind, la acceptarea deciziei de impunere fiscala, la sediul fiscal sau la domiciliu.

5) este o expresie a sarcinii fiscale ale persoanelor fizice si/ sau juridice

Daca ne referim la calculul teoretic al fiscalitatii, din punct de vedere a statului, este adevarat deoarece fiscalitatea se poate calcula cumuland impozitele si taxele prelevate de la persone fizice si juridice. Daca ne asezam pe partea cealalta, adica de partea contribuabilului o sa constatam ca "sarcina fiscala" este perceputa diferit de la un contribuabil la altul. Aceasta contradictie va fi tratata in capitolele viitoare.

Maurice Laure , considerat parintele TVA, afirma ca, " La fiscalité est maintenant une science", adica fiscalitatea este in prezent o stiinta.

De ce stiinta? Pentru ca, pe de o parte statul trebuie sa mobilizeze resurse financiare pe cale fiscala utilizand un ansamblu de mecanisme, reglementari, dispozitii privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, iar pe de alta parte statul trebuie sa tina cont de interesul public, in slujba caruia se afla dar mai ales sa tina cont de contribuabil, acesta fiind interesat de profitul sau si de capital, percepand sistemul fiscal ca o sabie care ii reteaza veniturile sau averea. De toate aceste aspecte, economice, sociale si juridice trebuie sa se ocupe stiinta fiscalitatii, armonizand interesele statului cu cele ale contribuabilului in interesul general al societatii.

Constantin I. Tulai , apreciaza ca "totii autorii, indiferent de prisma prin care privesc fiscalitatea o leaga invariabil de impozite" si poate fi privita din unghiuri diferite: economica, juridica si chiar sociologica.

- Din punct de vedere economic, fiscalitatea reprezinta "o caracteristica a politicii statului in materie de impozite si o expresie a sarcinilor fiscale ale diferitelor categorii de contribuabili " Din aceasta definitie se poate observa ca fiscalitatea este asociata cu politica statului, politica ce se poate schimba in functie de scopurile guvernarii, forma de organizare a statului respectiv, forma de conducere a statului respectiv, de marimea impozitelor si taxelor in expresie nominala.

- In sens juridic, fiscalitatea poate fi privita prin prisma ansamblului de reguli si legi cu privire la impozite si taxe, adica legile ce pot reglementa cadrul juridic al impozitelor si taxelor din statul respectiv.

Din aceste abordari putem sa concluzionam ca, fiscalitatea este o notiune complexa, legata de sarcinile fiscale ale persoanelor fizice si juridice, o caracteristica a politicii statului in materie de impozite si taxe. Sub aspect practic, fiscalitatea cuprinde ansamblul reglementarilor, metodelor, tehnicilor si operatiunilor privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor.

"Se poate aprecia ca cea mai inteleapta si prudenta politica fiscala promovata de un guvern este arta de a sti sa asigure veniturile necesare statului fara ca aceasta sa insemne o povara, o vatamare a intereselor private si a patrimoniului individual al persoanelor fizice si juridice"[9].

In Dictionarul de Economie[10] fiscalitatea este definita ca fiind, " Sistem de percepere a impozitelor; ansamblul legilor, regulilor si practicilor privind fundamentarea , calcularea si perceperea impozitelor. Fiscalitatea detine locul traditional cel mai important in prelevarile obligatorii. Sistemul de impozitare cuprinde operatiunile urmatoare: determinarea obiectului impozabil; precizarea bazei de impunere fiscala; calcularea sumei impozitului, cu ajutorul unei retele tarifare, care se aplica bazei de impozitare; plata, si, respectiv, incasarea impozitului".

Aceasta definitie face referire doar la sistemul de percepere a impozitelor impreuna cu ansamblul legilor, regulilor si practicilor privind fundamentarea, calcularea si perceperea impozitelor. Regasim in definitie elemente de lichidare a impozitelor si mai putin elemente care sa identifice fiscalitatea, continutul ei sau structura. Nici macar nu sunt amintite taxele-impozit care fac parte din fiscalitate, ca sa nu mai vorbim de contributiile obligatorii catre bugetul consolidat.

Jean-Luc Mathieu afirma ca, "fiscalitatea este un instrument eficient in serviciul unei politici care se traduce printr-o viziune in comun, organizata de catre componente ale puterii specializate in gestionarea serviciilor publice pentru a caror buna functionare este necesara colectarea unor resurse financiare".

Putem aprecia ca fiscalitatea poate fii folosita ca un instrument a politicii fiscale a unui stat indreptat spre colectarea resurselor financiare doar in masura in care exista un sistem fiscal construit logic pe baza de legii, regulamente si norme corelate cu politica statului, un aparat fiscal elastic si bine organizat si principii fiscale echitabile. Daca la acestea mai adaugam si interesul contribuabilului, obtinem o viziune a unui sistem fiscal viabil.

Mircea Stefan Minea sublinia ca fiscalitatea are o imagine negativa, fiind considerata de contribuabili drept o forma de constrangere exercitata de stat, care prin metode specifice scoate din buzunarul cetateanului anumite sume de bani castigati cu greu si deci, bine meritate de acestia. Consideram ca, ar fi incorect sa privim lucrurile numai din perspectiva contribuabilului. Daca ne-am detasa obiectiv vom descoperi ca realitatea este alta. Fiscaliatea este in esenta o stiinta, un domeniu complex, concret, cu reguli, regulamente, instructiuni, norme proprii, cu legaturi cu alte stiinte si cu norme juridice, in care interesul public general ar trebui sa fie cauza nobila a proiectarii oricarui sistem fiscal.

In Dictionarul de Relatii Economice Internationale fiscalitatea este definita ca fiind " un sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor, reglementate prin norme juridice".

Consideram ca aceasta definitie surprinde doar o anumita complexitate a fiscalitatii deoarece venitul national cuprinde doar renumeratiile salariatilor, veniturile din proprietate si veniturile intreprinderilor fara a lua in calcul si alte forme de venituri sub forma de indemnizatii sociale sau de protectie sociala pe care le regasim in procesul de redistribuire.

In opinia noastra, sintetizand aprecierile specialistilor in domeniu, putem aprecia despre de fiscalitate, ca :

a) este legata de notiunea de stat si de notiunea de ban public;

b) este o caracteristica a statului in materie de politica fiscala. Aceasta politica fiscala are ca prioritate stabilirea sistemului de impozite si taxe a statului. Cu ajutorul acestui sistem statul trebuie sa fie in masura sa-si asigure veniturile necesare fara ca sistemul de impozite si taxe sa fie perceput de contribuabil ca o povara;

c) reprezinta ansamblul legilor, regulilor si practicilor privind fundamentarea, calcularea si perceperea impozitelor si taxelor;

d) este o expresie a sarcinii fiscale a persoanelor fizice si/sau juridice;

e) este un instrument eficient in serviciul politicii fiscale a unui stat;

f) este atribut al statului suveran, dar statul trebuie sa ia in considerare si vointa si elementele de consimtire la impozite din partea contribuabililor.