Dobanda - cost si randament al produselor si serviciilor bancare

DOBANDA - COST SI RANDAMENT AL PRODUSELOR SI SERVICIILOR BANCARE

1. Conceptul de dobanda

2. Factorii care influenteaza dobanda

3. Formele dobanzii

4. Reglementarea dobanzii in Romania

1. Conceptul de dobanda

Conform Dictionarului economic, in sens larg, prin termenul de dobanda se intelege venitul sau remunerarea unui capital. Dobanda sintetizeaza extrem de numeroase aspecte din activitatea economica si de aceea i se confera, atat in teorie cat si in practica, o foarte mare capacitate de a releva schimbarile si tendintele care se manifesta. In sens restrans, dobanda reprezinta, venitul sau remuneratia capitalului imprumutat, rasplata primita sau platita pentru folosirea sumelor cedate pe un timp determinat.[1]si reflecta in acelasi timp si riscul pe care il implica capitalul imprumutat respectiv.

Literatura de specialitate prezinta dobanda ca o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Aceasta este analizata ca un pret al capitalului imprumutat fiind exprimata in doua forme: ca marime procentuala si ca marime absoluta.

De asemenea, dobanda poate fi considerata pe de o parte ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru capitalul incredintat spre utilizare altor persoane (dobanda imprumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.

Dovezile istorice atesta ca, notiunea de dobanda dateaza inca din anul 1700 i.e.n. cand in Mesopotamia era reglementata prin lege activitatea economica. In acest tinut erau stabilite anumite procente din valoarea unor produse agricole sau metale pretioase sub forma de dobanda. Ulterior, prin secolul al XVIII - lea termenul de dobanda circula sub denumirea de camata aplicata ca pret pentru imprumuturile acordate. Mai tarziu s-a revenit la termenul de dobanda.

De cele mai multe ori explicarea termenului de dobanda se asociaza cu notiunea de credit. Aceasta deoarece, de-a lungul timpului, filosofii, ganditorii economici, scolile si curentele economice au formulat adevarate teze pentru justificarea si utilizarea dobanzii. Teoria dobanzii a constituit una din problemele cele mai discutate, conturandu-se chiar un camp de lupta intre economisti, filosofi si teologi (care considerau dobanda ca ceva contrar eticii). Odata cu evidentierea stiintei economice, multe scoli au intentionat sa construiasca o teorie proprie a dobanzii, prin care sa evidentieze caracteristicile determinante ale dobanzii.

Printre teorii ale dobanzii amintim teoriile pre-adamiste (Locke, Petty, Law, Cantillon, Hume, Turgot), teoria conturata de Adam Smith, David Ricardo, Friedrich A. Hayek, John Stuart Mill - teoria abstinentei dobanzii, Karl Marx, teoriile neoclasicismului economic (John Bates Clark, Karl Menger, Eugen von Böhn-Bawerk, Irvin Fisher), J. B. Say, W. St. Jevons, A. Marshall, J. M. Keynes, etc.

2. Factorii care influenteaza dobanda

Dobanda este element al contractului de credit, nivelul acesteia este stabilit in fiecare caz in parte de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.

Aceasta negociere a dobanzii se face in functie de anumiti factori, obiectivi si subiectivi, cu acceptabilitate generala si anume:

Productivitatea capitalului - adica o anumita rata a profitului pe care cel care imprumuta fonduri o asteapta. Cand imprumuta fonduri, intreprinzatorul evalueaza cat il costa aceste fonduri si cat profit ii vor aduce. Angajandu-se in a plati o dobanda, debitorul admite o anumita diminuare a profitului net, a castigului sau. Imprumutatul face calcule atunci cand se hotaraste sa atraga capital si isi evalueaza realist posibilitatile de castig si nivelul profitului, pentru ca el stie ca va trebui sa plateasca pe cel care ii imprumuta capitalul.

Deci, profitul total = dobanda + profit net care in mod curent poate fi :

50 = 40 + 10

50 = 35 + 15 sau

Productivitatea capitalului, poate fi diferita de la etapa la etapa, fapt perceptibil pentru ambele parti care-si vor stabili pozitii in consecinta. Intre cei doi negociatori ai creditului se ajunge la un compromis acceptabil pentru ambele parti, fapt ce permite permanentizarea conditiilor de creditare.

Lichiditatea - un al doilea factor general care determina nivelul dobanzii. Independent de orice alte conditii, creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure lichiditatea. Deci, se prefera termene scurte. Stabilirea nivelului dobanzii in cadrul contractului de credit este si o expresie a compromisului intre creditorii care doresc o cat mai mare lichiditate si debitorii interesati in a plati cat mai putin pentru aceasta.

Riscul de nerambursare - este un alt factor general al nivelului dobanzii. Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a sistemului de credit. Rambursarea este o cerinta generala, care poate fi asigurata daca in cazurile particulare se iau masuri necesare de evitare si acoperire a acestui risc.

Aceste cerinte, in general acceptate, conduc la separarea elementelor de structura a dobanzii in:

dobanda pura, care este costul utilizarii capitalului;

marja de risc, necesara pentru recuperarea riscului nerambursarii, respectiv pentru acoperirea pagubelor suferite pe aceasta cale.

O asemenea apreciere a riscului si a solutiilor de acoperire motiveaza o politica personala a bancilor, a dobanzilor, orientata dupa gradul de risc pe care il presupune fiecare credit acordat, in functie de conditiile reale pe care le are fiecare debitor. Pentru a se apara de riscul de imobilizare a depozitelor, in mai toate tarile s-au constituit scheme si sisteme de asigurarea a depozitelor atrase, la care bancile trebuie sa contribuie majorandu-si astfel costurile, cu influenta asupra nivelului dobanzilor practicate

Raportul dintre oferta si cererea de credite este evident un alt factor esential in determinarea nivelului dobanzii. Oferta de credite este determinata primordial de nivelul economisirii in tara de referinta, de optiunile traditionale ale populatiei pentru consum si economii.

Evolutia nivelului de economisire poate fi stimulata de nivelul dobanzii, dar oricare ar fi nivelul dobanzii exista un nivel dat al economisirii. Determinant in preferintele familiilor de a economisi este nivelul individual al veniturilor si implicit nivelul si preferintele de consum. Stabilitatea economica si politica are si ea un rol deosebit in a incuraja formarea capitalului.

Cererea de credit este interconditionata de cei trei mari debitori: guvernul, agentii economici si familiile, deopotriva influentati de evolutia activitatii economice si tendintele de dezvoltare a investitiilor.

Formele dobanzii

Practica bancara, sub incidenta reglementarilor si cutumelor pietelor financiare a conturat mai multe forme ale dobanzii. Astfel evidentiem dobanzi de tipul:

Dobanda nominala si dobanda reala;

Dobanda fixa si variabila;

Dobanda platita si bonificata;

Dobanda simpla si compusa;

Dobanda de referinta (de politica monetara);

Dobanda pietei interbancare;

Dobanda nominala si dobanda reala

Aprecierile privind nivelul dobanzii sunt valabile atata timp cat stabilitatea monetara asigura, la expirarea termenului imprumutului, recuperarea integrala a valorii avansate, respectiv o putere de cumparare echivalenta momentului acordarii imprumutului.

Perioada actuala, caracterizata prin intense, permanente si generalizate procese inflationiste, influenteaza evident acest proces si pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.

Riscul eroziunii capitalului se refera la posibilitatea pierderilor pe care creditorul le poate suferi prin faptul ca valoarea reala (la momentul de referinta) a ratelor de rambursare a imprumutului sa nu poata acoperi integral capitalul imprumutat, evaluat in aceiasi termeni.

In aceste conditii creditorul nu renunta la acordarea de imprumuturi, dar va cauta sa-si protejeze capitalul imprumutat prin ridicarea nivelului dobanzii.

Datorita procesului inflationist, rata dobanzii implica doua componente:

dobanda nominala, exprimata ca atare (prin rata curenta, de piata);

dobanda reala, ca diferenta intre dobanda nominala si gradul de eroziune a capitalului, rata inflatiei, determinata de evolutia procesului inflationist.

In acest context, dobanda reala este direct proportionala cu dobanda nominala si invers proportionala cu rata inflatiei

Rata dobanzii reale este data de relatia:

Rr - rata reala a dobanzii

Rn - rata dobanzii nominale,

Ri  - rata inflatiei.

Cand rata inflatiei Ri = 10% iar Rn = 20% vom avea

Intre dobanda nominala si dobanda reala exista mari disparitati care variaza de la tara la tara, functie de gradul de inflatie existent in fiecare tara.

Calcularea dobanzii atat la depozitele constituite cat si la creditele acordate se face utilizand anumite formule de calcul a dobanzii. O prima formula utilizata in calculul dobanzii este cea a dobanzii simple, care se utilizeaza atunci cand se calculeaza dobanda pentru o perioada determinata, la o rata constanta a dobanzii pe intreaga perioada de timp de acordare a imprumutului

In acest caz formula dobanzii simple este:

D - dobanda;

C - capitalul investit;

r - rata dobanzii;

t - timpul in zile.

O alta formula utilizata in calculul dobanzilor este cea care permite stabilirea capitalului valorificat.

Cv - capital valorificat;

C - capital imprumutat;

t - timpul in zile;

r - rata dobanzii.

Pentru calculul dobanzii la creditele acordate pe perioade mai mari de un an de zile se utilizeaza formula dobanzii compuse

C - capital final;

K - capital initial;

R - dobanda anuala pentru o unitate monetara;

n - timpul in ani.

Din formula de mai sus rezulta ca :

Daca 1+ R = F - factor de fructificare relatiile de mai sus devin:

Cand se pune problema calcularii unui procent mediu de dobanda la un capital imprumutat pe mai multe intervale de timp si la procente procente diferite de dobanda se aplica relatia:

D - dobanda medie;

k - capitalul investit;

t - timpul in zile;

r - rata dobanzii anuale;

In cazul depozitelor constituite la banci la care se practica capitalizarea dobanzii, adica dobanda calculata pe o anumita perioada la un depozit se aditioneaza acestuia constituindu-se un depozit cu o valoare ce include si dobanda perioadei anterioare, dobanda se calculeaza utilizand formula dobanzii compuse.

Rdac - rata anuala a dobanzii compuse;

r - rata dobanzii anuale pe perioada capitalizarii;

n - numarul de perioade de capitalizare cuprinse intr-un an.

In functie de situatie se aplica una sau alta din formule sau se utilizeaza calcule mai complexe pentru a se determina dobanzile la creditele acordate sau depozitele constituite.

In practica bancara, relatia decalcul folosita pentru calculul dobanzilor este urmatoarea:

- numere de dobanzi = C · t

- divizorul fix  = ( 360 ·100)/ r.

Dobanda fixa si variabila

Aceste categorii sunt specifice imprumuturilor acordate de institutiile de credit persoanelor fizice si persoanelor juridice cu diferite destinatii si pe diverse termene. Produsele si serviciile bancare de creditare care au ca si componenta rata dobanzii fixa inseamna ca, pentru debitor costul celui credit va ramane fix pe intreaga durata de creditare sau, in alte cazuri, pe anumite perioade de timp fixe, dinainte stabilite.

Dobanda variabila se determina de catre institutia de credit, de obicei, in functie de un index extern, care va influenta nivelul costului creditului acordat de catre institutia de credit clientului sau. Modificarea costului se face in timp scurt, pe perioade scurte, in acord cu modificarea indexului extern. In general, indexul extern, este reprezentat de catre o rata de dobanda de pe piata interbancara, nationala (de exemplu, in Romania ROBOR) sau de pe alta piata (EURIBOR, LIBOR, etc.). De asemenea indexul extern, se determina, la randul sau, pe anumite termene stadardizate, de la o zi pana la 1, 3, 6, 9, 12 luni, perioade care vor influenta direct nivelul variabil al costului creditului acordat.

Clientul care a contractat un credit cu un cost variabil are posibilitatea sa monitorizeze tendintele de evolutie ale acestui cost prin urmarirea evolutiei indexului extern raportat de catre autoritatea abilitata in acest sens, de obicei banca centrala.

Dobanda platita si bonificata

Din punctul de vedere al clientilor institutiilor de credit, dobanda platita reprezinta costul produselor si serviciilor de creditare "achizitionate", iar dobanda bonificata semnifica pentru acestia "bonusul", "profitul" rezultat in urma renuntarii la utilizarea imediata a resurselor proprii excedentare, care au fost plasate prin "achizitia" diverselor produse si servicii de economisire.

Factorii care influenteaza nivelul ratei dobanzii platite sunt:

erodarea monetara;

nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare;

gradul de risc;

profitul bancar;

rezerva minima obligatorie,

ratele dobanzii de pe piata interbancara nationala, regionala si internationala

valoarea capitalului imprumutat;

moneda in care este exprimat creditul;

relatia client - banca;

concurenta de pe piata bancara;

Factorii care influenteaza nivelul ratei dobanzii bonificate sunt:

rata inflatiei;

rata de refinantare (taxa oficiala a scontului / rata dobanzii de referinta);

ratele dobanzii de pe piata interbancara nationala, regionala si internationala;

ratele dobanzilor practicate de celelalte institutii de credit;

valoarea capitalului economisit;

moneda in care este exprimat capitalul;

relatia client - banca.

In economia romaneasca, in perioada anilor 80 s-au practicat dobanzi simbolice in cazul creditelor acordate intreprinderilor. In perioada 1960 - 1967 s-a practicat o dobanda anuala de 1% - 2% (pentru creditele pe termen scurt) urmand apoi o majorare pana la 4%-5%. Sub inflenta cerintelor Fondului Monetar International, dobanda a fost majorata la 7%-8%. Pentru cazul dobanzilor bonificate, s-a mers pe ideea ca economiile populatiei nu trebuie incurajate, deci nivelul a fost foarte scazut. O data cu trecerea la economia de piata rolul dobanzii a fost reconsiderat si pus in legatura cu rata inflatiei.[6]

Din punctul de vedere al institutiilor de credit, notiunile de dobanda platita si bonificata au semnificatii contrare celor pentru clienti, in sensul ca ceea ce reprezinta pentru client pret, pentru institutia de credit va reprezenta venit si invers.

Dobanda simpla si compusa

In sistemul bancar se practica:

dobanda simpla - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mici de un an; in acest caz dobanda aferenta se incaseaza (nu se capitalizeaza)

dobanda compusa - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mari de un an; in acest caz dobanda se capitalizeaza (se plateste dobanda la dobanda).

Dobanda de referinta (de politica monetara)

Dobanda de referinta, reprezinta rata de dobanda cheie pentru politica monetara stabilita de catre banca centrala din cadrul unui sistem bancar. Aceasta reprezinta baza de calcul pentru toate celelalte tipuri de rate de dobanda practicate pe piata monetara (piata interbancara) si cepe practicate pe piata bancara, de catre institutiile de credit in relatie cu clientii acestora. Nivelul ratelor dobanzii de referinta se stabileste periodic, in cadrul intrunirilor consiliului de administratie al bancilor centrale, in functie de conjunctura economica si cea financiara din economie la momentul respectiv.

In cazul Romaniei, rata dobanzii de referinta reprezinta rata dobanzii utilizata pentru principalele operatiuni de piata monetara ale BNR. Principalele operatiuni de piata monetara sunt actualmente operatiunile repo derulate prin licitatie - baze multilaterale competitive. In prezent, acestea se efectueaza la rata fixa de dobanda si au scadenta de o saptamana.

Sursa: www.bnro.ro, sectiune statistica[7]

Ratele de dobanda ale Bancii Centrale Europene - serii zilnice

Dobanda pietei interbancare

Pe piata interbancara se practica doua tipuri de dobanzi aplicate depozitelor si creditelor tranzactionate intre institutiile de credit pe aceasta piata.

In Romania, aceste dobanzi poarta denumirea de ROBID (aferenta depozitelor in lei) si ROBOR (aferenta creditelor in lei).

4. Reglementarea ratei dobanzii in Romania

Conform reglementarilor emise de Banca Nationala Romaniei, rata dobanzii se determina si se raporteaza in baza Normei nr. 14 din 2006 privind ratele dobanzii practicate de institutiile de credit, norma emisa in acord cu art. 49 din Legea nr. 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei in temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei

Reglementarile mai sus amintite evidentiaza urmatoarele forme ale ratei dobanzii :

Rata dobanzii efective ca fiind rata dobanzii calculata in termeni anuali si este exprimata in procente pe an, pentru care valoare prezenta a creditului/depozitului acordat/plasat (in una sau mai multe transe) este egala cu valoarea prezenta a tuturor angajamentelor de rambursare a capitalului si a dobanzilor aferente, viitoare sau prezente, stabilite de comun acord intre institutia de credit si client.

Rata anualizata a dobanzii reprezinta rata dobanzii convenita intre institutia de credit si client pentru un credit sau depozit, calculata in termeni anuali si exprimata in procente pe an.

Dobanda anuala efectiva este evidentiata conform prevederilor Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicata in anul 2008.[11]