DOBANDA si evolutia ei in perioada 1990-2008

CONTINUTUL REFERATULUI

1.SCURTA ISTORIE A SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

2.CE ESTE DOBANDA SI CARE ESTE ROLUL EI

3.APLICATII SI CALCULUL DOBANZII

4.EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1990-1992

5. EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1993-1995

6.EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1996-1998

7.EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1999-2000

8. EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2001-2002

9. EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2003-2004

10. EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2005-2006

11. . EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2007-2008

1.SCURTA ISTORIE A SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Primele dovezi ale existentei sistemului bancar in Romania au fost descoperite intre anii 1786 - 1855, reprezentand 55 de plici de piatra, gasite intr-o zona de mine aurifere. Acestea datau din perioada Daciei Traiane, si contin detalii referitoare la infiintarea unei institutii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi.
 

Pentru prima data, problema sistemului bancar romanesc si a necesitatii infiintarii unei banci nationale, a fost ridicata in 1861 de catre IC Bratianu. 'Atata timp cat nu vom avea o banca nationala, nu vor dispare crizele financiare din tara', declara IC Bratianu la acea vreme. In acelasi an, Manolachi Costachi Epureanu - ministru de Finante - publica in Monitorul Oficial un proiect de lege pentru infiintarea unei banci de scont si circulatie, cu 12 milioane de lei capital (3 statul, 9 particularii).

Dupa numai trei ani a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni, principala banca de emisiune de pe teritoriul Principatelor Unite. La 17 aprilie 1880 proiectul de lege depus de IC Bratianu a devenit legea prin care de la 1 iulie 1880 apare Banca Nationala. Stefan Zeletin declara ca este 'cel mai de seama eveniment in dezvoltarea burgheziei romane moderne, metropola capitalismului nostru bancar'

Momentul de varf al sistemului bancar romanesc a venit insa in 1934, atunci cand pe teritoriul Romaniei existau 1204 banci. In anii '40 a urmat insa o concentrare puternica a sistemului, pe piata ramanand numai 5 banci mari, care detineau peste 50% din piata: Banca Romanesca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Italiana, Banca Comerciala Romana, Societatea Bancara Romana.

In 1989 in Romania mai ramasesera 4 banci: BNR, BRCE, Banca de Investitii, Banca Agricola, la care se mai aduga Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC).

La ora actuala sistemul bancar romanesc numara 29 de banci si 14 sucursale.

CE ESTE DOBANDA SI CARE ESTE ROLUL EI

Ce trebuie sa stim despre dobanda

Dobanda reprezinta suma de bani pe care trebuie sa o plateasca beneficiarul imprumutului (debitorul) celui care acorda imprumutul (creditorul), pentru folosirea disponibilitatilor banesti ale acestuia din urma, pana la restituirea lor. In cazul creditului, creditorul este banca sau o alta insitutie financiara. In cazul depozitelor, creditorul este persoana fizica sau firma care isi tine economiile la banca.

Dupa unii economisti, dobanda se descompune in urmatoarele componente:
a) prima de risc, care constituie o compensatie a riscului la care se estimeaza sa fie expus platitorul, majorandu-se in functie de nivelul de insecuritate al operatiunii;
b) cheltuiala de gestiune, adesea suportata de imprumutator pentru a controla solvabilitatea imprumutatului;
c) dobanda pura, ceea ce ramane din dobanda bruta (totala) dupa scaderea primei de risc si a cheltuielilor de gestiune.

Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind urmatoarele functii:
a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-l catre destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta;
b) parghie de stimulare atat a populatiei, cat si a firmelor in economisirea unei parti din venituri;
c) modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal;
d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in orientarea activitatii economice.

Tipuri si mod de calcul

Ce e dobanda simpla si cum se calculeaza

Atunci cand creditul sau depozitul nu depaseste un an, se calculeaza dobanda simpla.

D = S0 * d' * n
Unde D = dobanda
S0 = suma depusa initial ( in cazul depozitelor) sau suma creditata

d' = rata dobanzii
n = perioada de timp ; n = numarul de zile ale depozitului/360 zile
In acest caz, dobanda nu se capitalizeaza ci se incaseaza la sfarsitul perioadei.

Ce e dobanda compusa si cum se calculeaza

Cand se acorda un credit pe o durata mai mare de un an si dobanda nu este platita anual creditorului, se foloseste dobanda compusa :
D = S0 (1 + d')n - S0
Dobanda compusa inseamna ca dobanda din fiecare an se adauga la suma initiala data cu imprumut si de aceea, in anul urmator, va fi luata in calculul dobanzii la fel ca suma initiala. Altfel spus, primim dobanda si la dobanda din anul precedent.

Suma ce va fi returnata dupa "n" ani se calculeaza prin formula :

Sn = S0 (1 + d')n

Rata nominala a dobanzii

Rata nominala a dobanzii este rata dobanzii care apare in contractul de credit sau a contractului pentru depozit.
De exemplu, rata dobanzii de 10% afisata de banca in cazul unui depozit sau de 5% in cazul unui credit.

Rata reala a dobanzii

Rata reala a dobanzii este rata nominala a dobanzii (prezentata mai sus) din care se scade rata inflatiei.
r = d' - i'
r = rata dobanzii reale
d' = rata dobanzii nominale
i' = rata inflatiei

Rata dobanzii nete reprezinta rata dobanzii nominale din care s-a scazut impozitul. Dobanda neta este de fapt, dobanda primita efectiv de catre cel care imprumuta (creditor).
De exemplu, in cazul unui depozit se plateste impozit de 16% din dobanda primita.

Dobanda fixa

Dobanda fixa ramane neschimbata pe toata perioada creditarii sau a depozitului facut. In cazul unui depozit la termen cu dobanda fixa, de exemplu, veti sti din momentul constituirii depozitului care va fi suma totala acumulata din dobanda, de care veti beneficia la finele acestuia (scadenta).

Dobanda variabila

Dobanda variabila este dobanda care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de evolutia dobanzii pe piata. Acest tip de dobanda ii ofera creditorului posibilitatea de a se apara de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobanzi neschimbate la acordarea creditului intr-o perioada de ascensiune a dobanzii.

Cum se calculeaza dobanda la un depozit mai mic de un an

E bine de stiut ca in cazul unui depozit, rata dobanzii afisata de banca este rata dobanzii anuala.

In cazul depozitelor pe o perioada mai mica de un an, de exemplu 3.6,9 luni, dobanda se calculeaza astfel: vom raporta numarul de zile al depozitului la 360 de zile ale anului.

Sa luam si un exemplu :

depozit pe 3 luni
Suma depusa : 1.000 RON
Dobanda afisata de banca : 10%

Cum calculam dobanda

D = 1.000 RON * 10% * 90zile/360 zile
D = 25 RON

Deci, la sfarsitul celor 3 luni dobanda calculata este de 25 RON. Dupa un an de zile, dobanda primita va fi de 100 RON.

Exemplu de calcul pentru un credit

Aceasta ecuatie permite ca i sa fie calculat prin aproximari succesive, calcul care poate fi

programat pe calculator.

Rezultatul este i = 0,13185, care va fi rotunjit la 13,2% (sau 13,19% daca este preferata

aproximarea la 2 zecimale).

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1991-1992

I. PREZENTARE GENERALA A ANULUI 1991

Anul 1991 a fost un an framantat pentru societatea romaneasca , un an in care economia a incercat sa-si redefineasca sensul si sa-si regaseasca echilibrul, intr-un cadru juridic si institutional restructurat fundamental.

Sistemul bancar -puternic implicat in procesul de redefinire a structurilor sociale si economice a fost remodelat pe baze ce corespund economiei de piata.

Formula de organizare a sistemului bancar romanesc este apropiata conceptual celei existente in multe tari ale lumii (Olanda,Belgia, Elvetia, Statele Unite ale Americii, Germania s.a.) prin relativa independenta a bancii centrale fata de puterea executiva,se creeaza premisele realizarii unui climat de stabilitate si coerenta in conducerea politicii monetare, precum si asigurarii echilibrului intre puteri.

In fata dezechilibrelor care au insotit procesul de tranzitie, Banca Nationala a trebuit sa adopte decizii dificile, uneori controversate, dar de fiecare data subsumate preocuparilor pentru continuarea reformei in domeniul financiar-bancar si pentru solutionarea momentelor de maxima tensiune.

II. DOBANDA IN ANUL 1991

Atingerea unor rate real pozitive ale dobanzii a fost considerata un obiectiv programatic in strategia trecerii la mecanismele economiei de piata, ca si pentru normalizarea comportamentului agentilor economici. Aplicarea efectiva a acestei orientari de principiu a fost insa tratata, de-a lungul intregului an 1991, cu deosebita prudenta, avand in vedere conditiile concrete din economia tarii.

Procesul de liberalizare a preturilor, declansat la 1 noiembrie 1990, a produs fracturi majore ale unui sistem de preturi "inghetat" in tiparele ideologice ale vechiului regim.

Din considerente sociale, in Romania liberalizarea preturilor s-a facut in mai multe etape, prelugindu-se pe parcursul a circa 18 luni. In aceasta perioada, inflatia a fost preponderent corectiva, iar combaterea ei prin dobanzi real pozitive, pe langa faptul ca ar fi produs un soc greu asimilabil de societate (rate de dobanda de 200-300 la suta ar fi creat in primul rand o bariera psihologica), ar fi incetinit, de fapt, realinierea preturilor la conditiile dictate de piata si ar fi amplificat recesiunea-contravenind obiectivelor programatice ale politicii Bancii Nationale si strategia Guvernului.

Politica de dobanzi a Bancii Nationale a mai fost influentata si de existenta unor rigiditati de natura tehnica in sistemul bancar (indeosebi legate de incapacitatea Casei de Economii si Consemnatiuni de a-si modifica frecvent propriile rate ale dobanzii), ca si de reticente cu resort psihologic , larg raspandite in tara noastra.

Fata de toate aceste considerente, Banca Nationala a procedat la majorarea in mai multe etape a dobanzilor pentru refinantare, de la 3 la suta la sfarsitul anului 1990, pana la 18 la suta incepand cu 15 septembrie 1991, lasand, totodata, bancilor comerciale posibilitatea de a-si determina propriile rate ale dobanzilor, in functie de cerere si oferta. In acest mod, dobanzile au ramas cu mult sub nivelul inflatiei, dar, avand in vedere ratele practicate pana in 1990, au constituit un semnal pentru economie pentru ca epoca creditului abundant si ieftin s-a incheiat.

Intreprinderile de stat au fost subventionate prin rate real negative a dobanzilor, credite bancare garantate guvernamental si preturi determinate administrativ.

Bilantul anual si contul de profit si pierderi ale Bancii Nationale a Romaniei ne prezinta faptul ca din veniturile totale ale Bancii Nationale, de 24,6 miliarde lei, ponderea covarsitoare o detin dobanzile, taxele si comisioanele incasate. In totalul cheltuielilor de 9,9 miliarde lei, 82 la suta reprezinta dobanzile platite societatilor bancare si numai 5,3 la suta cheltuieli cu personalul.

ORIENTARI FUNDAMENTALE ALE DOBANZII PENTRU ANUL

1992

Noua politica a dobanzilor adoptata de Banca Nationala urmareste sa semnalizeze clar hotararea de a tempera inflatia si de a normaliza comportamentul agentilor economici.

Ratele dobanzii practicate de Banca Nationala au crescut treptat, dar mult mai abrupt decat in 1991: 28 la suta incepand cu 6 ianuarie 1992, 65 la suta de la 1 mai si 80 la suta din 25 mai -moment in care a fost atins obiectivul trecerii la rate real pozitive ale dobanzilor. Argumentele in favoarea acestei orientari sunt extreme de solide:

-inflatia corectiva poate sa fie considerata incheiata, o data cu absorbirea efectelor unificarii cursurilor din noiembrie 1991;

-dupa mai bine de un an si jumatate de la declansarea liberalizarii preturilor, inflatia tinde sa capete caracter structural si galopant, fiind o amenintare majora pentru stabilizarea economiei;

-iluzia creditului abundant si ieftin alimenteaza procesul inflationist si sustine comportamentul anormal al agentilor economici (in acest sens, este evident ca nu ar fi fost posibil ca aproape un sfert din produsul intern brut al anului 1991 sa fie imobilizat in cresteri de stocuri, daca o politica mai activa a dobanzilor ar fi penalizat acest proces);

-cursul de schimb al monedei nationale, asupra careia exista deja puternice presiuni speculative, nu ar putea fi mentinut la niveluri rationale economic, in absenta unor masuri de "scumpire" a leului, care sa limiteze cererea de valuta (daca nu se iau aceste masuri, apararea cursului de schimb s-ar putea realiza fie prin alocarea administrativa a valutei, fie prin deprecierea puternica a leului -ambele alternative fiind inacceptabile);

-dobanda real pozitiva ofera programului de restructurare consistenta, precum si credibilitate pe plan extern, accelerand integrarea internationala a Romaniei si iesirea din pozitia singulara dintre tarile din Europa Centrala si de Est.

IV. PREZENTARE GENERALA A ANULUI 1992

In al treilea an al tranzitiei Romaniei la economia de piata, rezultatele de ansamblu au continuat sa fie nesatisfacatoare: produsul intern brut (PIB) a scazut cu 15,4 la suta, 1992 fiind al cincilea an consecutiv de declin. Contul curent al balantei de plati a inregistrat un deficit de 1.522 milioane dolari, dependenta tarii de finantare externa pastrandu-se la cote inalte. Inflatia interna s-a mentinut la un nivel ridicat. Cresterea medie a preturilor la consumator, de 9,6 la suta lunar, atesta transformarea progresiva a inflatiei corective in inflatie structurala. Cheltuielile statului au depasit substantial veniturile, Bugetul de Stat a inregistrat un deficit de 263 miliarde lei, reprezentand 4,8 la suta din PIB. Suplimentar, cheltuielile extrabugetare ale statului, cu caracter cvasifiscal, au fost finantate din contravaloarea in lei a creditelor externe si din utilizarea unor resurse ale Bancii Nationale, astfel incat deficitul consolidat al bugetului a atins nivelul de 5,2 la suta din PIB.

V. DOBANDA IN ANUL 1991

Depozitele agentilor economici s-au majorat cu numai 25,5 la suta ajungand pana la 695,8 miliarde lei. Aceasta evolutie are printre cauzele principale:

-Scaderea, in termini reali a lichiditatii agentilor economici, atat ca urmare a reducerii ratei profitabilitatii, cat si a fenomenului de dezeconomisire;

-Tendinta agentilor economici de a restitui in avans credite bancare, avand in vedere nivelul relativ ridicat al dobanzilor aferente acestora, precum si marja intre dobanzile pentru depozite si cele pentru credite practicata de catre bancile comerciale;

-Neincrederea agentilor economici in moneda nationala care, in conditiile ratelor negative in termini reali ale dobanzilor, isi pierde practic functia de mijloc de economisire.

Depozitele populatiei in sistemul bancar au crescut cu 59,5 la suta, totalizand 417,6 miliarde lei. Evolutia, situata cu mult sub aceea a preturilor interne, reflecta de fapt un proces de dezeconomisire in termini reali, caracteristic perioadelor de recesiune.

Saltul cel mai spectaculos a fost inregistrat de depozitele in valuta, care au crescut de 7 ori, pana la 281,3 miliarde lei. Dobanda bonificata de banci pentru aceste depozite este pozitiva in termini reali si depaseste, in general, nivelul celor din strainatate, insuficienta dezvoltare a retelei bancare din teritoriu, ca si neincrederea populatiei in stabilitatea reglementarilor valutare, au condus la un nivel al depozitelor in valuta atrase de sistemul bancar de la persoanele fizice, cu mult sub potentialul real.

Din totalul cheltuielilor efectuate de Banca Nationala a Romaniei de 56,1 miliarde lei, 45,4 miliarde lei, adica 80,9 la suta, reprezinta dobanzi platite titularilor de cont. Dintre acestea 38 miliarde lei au fost creditate in contul de disponibil pentru ajutor de somaj.

Din totalul veniturilor de 114,7 miliarde lei, 113,3 miliarde lei, respectiv 98,8 la suta reprezinta dobanzi si comisioane in lei, iar 1,4 miliarde lei sunt dobanzi si comisioane in valuta.

VI. POLITICA DE DOBANZI A BANCII NATIONALE

Abandonarea plafoanelor de credit nu inseamna decat inlocuirea unui mecanism administrativ de control al mesei monetare cu altele specific pietei, intre care rolul primordial revine ratei dobanzii. Intreaga teorie economica, indiferent de orientarea acesteia, ca si realitatea lumii intregi, arata ca dobanda trebuie sa se situeze la un nivel real pozitiv, pentru a asigura echilibrul dintre cererea si oferta de bani si pentru a nu se realiza un transfer fara echivalent al resurselor de la creditori inspre debitori.

Cu toate acestea, pentru a asigura sincronizarea politicii monetare cu celelalt component ale politicii macroeconomice, si in special cu liberalizarea in trepte a preturilor, Banca Nationala a optat pentru adoptarea unei pozitii prudente si graduale in ajustarea ratelor dobanzii. Abordarea gradual a fost impusa de caracterul preponderant corectiv al inflatiei din primele etape de liberalizare a preturilor, ca si de insuficienta familiarizare a societatii romanesti cu functionarea mecanismelor de piata. Nu a putut fi pierdut din vedere faptul ca, in economia de comanda, o serie de ramuri si activitati ineficiente au fost sustinute permanent prin redistribuiri de resurse realizate implicit, prin distorsiunile de pret si de curs valutar, sau explicit, prin subventii directe. O data cu procesul de liberalizare a preturilor si cu reducerea subventiilor explicite, s-a accentuat dependenta unor activitati de existenta altor forme de subventionare, singurele ramase accesibile o anumita perioada de timp fiind dobanda real negativa (sub rata inflatiei) si cursul valutar supraevaluat.

Din aceste motive, abia in luna iunie 1992, rata de referinta a Bancii Nationale a ajuns la 80 la suta pe an, ceea ce, in conditiile reducerii ritmului de crestere a preturilor, reprezenta un nivel pozitiv in termini reali. Desi aceasta rata a fost mentinuta pana in luna decembrie a aceluiasi an, impactul ei a fost neutralizat treptat ca urmare a raspunsului Bancii Nationale la presiunile tot mai insistente din partea sectorului real pentru creditarea in conditii preferentiale. Practic, intreaga crestere a masei monetare din ultimele luni ale anului 1992 s-a realizat pe seama creditelor cu dobanda preferentiala, refinantarea in conditii curente scazand tot mai mult in cifre absolute si relative.

Banca Nationala a urmarit ca ratele dobanzii sa intre in rolul firesc pe care il au in economia de piata in procesul de alocare a resurselor. Pornind de la o rata de referinta de 18 la suta pe an la 31 decembrie 1991, Banca Nationala a majorat succesiv propriile rate de dobanzi, pana la 80 la suta pe an, incepand cu 1 iunie 1992. La 1 decembrie 1992, in parte, ca urmare a aprecierilor cu privire la o previzibila moderare a inflatiei, dar si pentru faptul ca nivelul dobanzii de referinta isi pierduse semnificatia practica si ramasese izolat pe cel mai inalt palier, Banca Nationala a redus rata de referinta la 70 la suta pe an.

VII. SECTIUNE STATISTICA

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1993-1995

Evolutia catre economia de piata, chiar daca lenta si uneori fara adoptarea unor masuri specifice din partea autoritatilor atrage dupa sine comportamentale dintre cele mai inseminate. Pentru a-si pastra anumite privilegii diferite grupuri de interese iau masuri care numai aparent sunt in intresul intregii societati cum ar fi dobanzile puternic subventionate. Reducerea relativa a depozitelor in sistemul bancar si preferinta accentuata pentru pastrarea activelor in valuta.duce la cresterea ratei inflatiei in anul 1993. obiectul primordial fixat de Banca Nationala in cooperare cu Guvernul pentru anul 1994 a fost reducerea drastica a ratei inflatiei folosind doua instrumente convergente: cresterea puternica a ratelor dobanzii si dimensionarea riguroasa a dimensiunii monetare. Majorarea puternica a ratelor dobanzii pentru creditele de refinantare (din luna octombrie) a fost una dintre modalitatile de incercare a scaderii ratei inflatiei. Cu toate acestea pana la sfarsitul anului 1993 bancile comerciale au resorbit socul fara a modifica in mod substantial dobanzile. In relatie cu clientii nebancari acestea ramanand puternic negative in termen real.

Ratele nominale ale dobanzilor practicate de Banca Nationala au inceput sa scada din luna mai 1994 respectandu-se regula potrivit careia pentru a fi eficace cresterea dobanzii trebuie sa se produca brusc iar scaderea gradual pe masura atenuarii presiunilor inflationiste.

In 1995 rata dobanzilor practicate de Banca Nationala nu au mai inregistrat evolutiile de amploare din anii anteriori. Ca linie generala trendul a fost descendent pana in luna septembrie marcand tendinta de relaxare prudenta a politicii monetare. Astfel, rata medie a coborat de la 57,1% in ianuarie la 42,2% in aprilie pentru ca apoi sa oscileze in palierul cuprins intre 40,8% si 42,0% pana in octombrie inclusiv. Deteriorarea balantei de plati si presiunii inflationiste au determinat Banca Nationala sa revina la o politica de dobanzi mai restrictive. Ca urmare rata dobanzii a crescut in noiembrie la 43,3% iar in decembrie la 47,2%. Aceasta orientare a avut in vedere reducerea deficitului extern fara o depreciere de proportii a leului si, implicit, in conditiile limitarii inflatiei.

Rata de referinta( taxa oficiala a scontului) a scazut treptat de la 55% pe an in ianuarie la 33% in decembrie, luna in care a fost majorata la 35%.

Ca urmare a evolutiilor positive din economia romaneasca si mai cu seama ameliorarii functionarii pietei monetara, Banca Nationala a utilizat cu precadere controlul bazei monetare si al refinantarii pentru influentarea cererii agregate din economie. In acest fel rata dobanzii a fost intr-o mult mai mare masura rezultatul conditiilor de pe piata decat al influentei dobanzilor bancii centrale. Acest fapt s-a datorat inclusive cresterii multiplicatorului bazei monetare, care a micsorat ponderea refinantarii in total creditului din economie.

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 1996-1998

Obiectivele politicii monetare in anul 1996

Dupa lansarea procesului de stabilizare macroeconomica inceput in 1993 si consolidarea acestuia in 1994, Banca Nationala a Romaniei a urmarit o remonetizare treptata,prin imbunatatirea crererii de bani si cresterea economisirii.Aceasta politica a bancii centrale a avut rezultatea bune pana la mijlocul anului 1996,dar, sub influenta tensiunilor acumulate ,evolutiile monetare ulterioare au iesit de sub control.

Parametrii esentiali ai cadrului analitic programat al politicii monetare atesta o abordare prudenta si flexibila ,pentru a consolida castigurile obtinute (cresterea increderii in moneda nationala,accentuarea deloralizarii economiei,reducerea treptata a inflatiei)si, in acelasi timp,pentru a realiza o crestere sanatoasa a economiei reale

De asemenea,dobanzile Bancii Nationale mai flexibile si stabile intr un cadru tot mai competitiv ,aveau sa reprezinte semnale corecte privind orientarea antiinflationista a autoritatii monetare.

Programul monetar ,compatibil cu aceste obiective calitative ,avea un vedre mai multe initiative:

Reducerea volumului si ponderii creditelor strucurale (directionate )in refinantare si corespunzator ,cresterea importantei refinantarii prin licitatie ;

Trecerea progresiva catre garantarea integrala a creditelor de refinantare;

Crearea conditiilor pentru flexibilizarea instrumentelor de politica monetara,care sa permita ,deopotriva ,injectii si absorbtii de lichiditati in volumul si la momentele impuse de cerintele programului monetar

Tinerea sub control a dinamicii creditelor in valuta acordate de bancile comerciale ,prin introducerea in valuta de bancile comerciale ,prin introducerea unor coeficienti de lichiditate valutara.

Un segment critic al politicilor macroeconomice l-a constituit ,dupa 1990 cursul de schimb si functionarea pietei valutare .Lichiditatea pietei valuatare a fost afectata prin mentinerea ,pe lungi perioade de timp, a unui curs al leului care nu a echilibrat cererea de valuta (mai mare) cu oferta de de valuta(mai mica).

In 1996 politica valutara si functionarea pietei valutare urmau sa fie cel mai bine coordonate .Cursul de schimb de pe piata valutara nu trebuia sa mai fie apreciat fata de cel de pe pietele paralele peste marja justificata economic.Integrarea diferitelor segmente ale pietei valuatare trebuia asigurata ,in special cel al caselor de schimb si cel interbancar .Programul avea in vedere si cresterea transparentei pietei valutare ,prin publicarea periodica a unui minim de informatii privind volumul si structura tranzactiilor valutare ,cursurile minime si maxime practicate.

Piata monetara

Piata monetara a continuat sa fie caracterizata de existenta unui numar redus de instrumente ,fapt ce a avut ca efect sensibilitatea crescuta a acesteia la interventiile Baciii Nationale .Inexistenta sau circulatia foarte restransa a unor instrumente precum certificatele de depozit sau hartiile de valoare negociabile a dus la un rol crescand al certificatelor de trezonerie.

Tranzactiile pe piata monetara interbancara s-au mentinut la aproximativ la acelasi nivel pe tot parcusul anului,osciland intre o medie zilnica de la 1710 m miliarde lei in luna ianuarie si 1917 miliarde lei in decembrie.

Dobanzile ca impact imediat asupra evolutiilor pietei monetare ,respectiv dobanda lombard si dobanda de licitatie au evoluat,in general ,in sensul relaxarii polticii monetare .Reactia imedata a dobanzilor pietei monetare la miscarile dobanzii de licitatie este evidentiata de evolutia (fara influenta distorsionata indusa de CEC) nivelului dobanzilor pe aceasta piata.

Evolutia pietei monetare interbancare in 1996

-nivel mediu zilnic-

Luna  Volum tranzactii(mld lei) %in baza monetara

Ianuarie  1710 36,5

Februarie  1821 40,9

Martie 1780 39,4

Aprilie 1907 40,1

Mai  1903 38,9

Iunie  1902 38,1

Iulie  1919 36,1

August 1871 34,3

Septembrie  1676 29,8

Octombrie  1741 29,5

Noiembrie  1946 30,7

Decembrie  1917 27,0

Ratele dobanzilor de pe piata monetara au inregistrat o crestere cvasipermaneta,cu o tendinta de reducere in ultimul semestru al anului .Rata medie a dobazii interbancare s-a situat intre 48,2 la suta pe an la inceputul anului si 56,6 la suta pe an in septembrie ,pentru a cobori usor in lunile urmatoare pana la niveluri de 53-55 la suta pe an.Ratele BUBID-BIBOR ale pietei monetare,indicatori relevanti pentru activitatea si orientarea pietei ,nu au inregistrat evolutii spectaculoase pe parcursul anului.Diferentele intre dobanzile afisate pe o luna si cele afisate pe o perioada mai mare (9, 12 luni) s au situat constant , la un nivel de 3-4 puncte procentuale.In prima parte a anului dobanzile pe termene maai mari au fost inferioare celor pe termen scurt ,dar incepand cu luna septembrie trendul a fost inversat,,datorita anticipatiilor inflationiste in crestere.Marja dintre dobanda la depozitele atrase (BUBID) si dobanda la depoziete plasate (BUBOR) a scazut de la 6-8 puncte procentuale in prima parte a anului la 4-5 punce procentuale catre sfarsitul anului.

Dobanda medie interbancara a fost sensibil influentata de interventia CEC pe piata ,care prin nivelul scazut al dobanzii la creditele acordate a determinat,in prima parte a anului ,scderea importanta a acesteia.Este relevant in acest sens niveleul dobanzii medii calculate,fara a se tine seama de actiunea CEC pe piata ,si care ,in perioada ianuarie-aprilie s-a situat constant intre 62-67 la suta pe an,pentru a stinge,in lunile iunie-aprilie niveluri de 55-59 la suta pe an.Incepand din august,influenta CEC a fost de sens contrar ,avand ca efect o crestere a dobanzii medii interbancare.

Transmisia actiunilor bancii centrale ,prin intermediul pietei monetare ,catre economie este reflectata de traiectul dobanzilor active ale bancilor comerciale ,care s-a suparapus cu relative acuratete peste cel al dobanzii interbancare.Dupa o crestere de la 46,9 la suta pe an in luna ianuarie,la 53 la suta in luna iunie ,acestea au oscilat ,in semestrul al doilea al anului ,intre 50.6 la suta si 52.2 la suta pe an,

Evolutia pietei monetare interbancare si a a dobanzii medii in 1996

Operatiunile cu titluri de stat au cunoscut o valoare semnificativa.Majoarea procentelor de garantare (cu titluri de stat si/sau hartii de valoare )a creditelor de refinantare de la BNR ,la 100 la suta la sfarsitul lui 1996, a condus la o crestere a cererii de titluri de stat a cererii de titluri de stat si a impulsionat dezvoltarea acestor operatiuni

Randamentul titlurilor de valoare s-a situat la niveluri apropiate de cele ale depozitelor bancare .

Piata monetara in anul 1997

Trasaturi definitorii

Piata monetara s-a dezvoltat pe 2 paliere:piata monetara interbancara ,sub influenta intrarilor de capital si a operatiunilor BNR si pe piata titlurilor de stat, stimulate de oferta sporita pe piata primara si stabilirea dobanzilor pe baze competitive.

Ratele dobanzilor au devenit relevante pentru alocarea eficienta a resurselor ,reflectand cererea si oferta pe segmentele respective de piata ,precum si evolutia inflatiei.

Instrumentul principal pe piata monetara interbancara l-au constituit depozitele atrase si plasate de banci,inclusive in relatiile cu BNR.

Volumul cel mai mare de tranzactii s-a realizat pe scadente foarte scurte (o zi ,o sapatamana,o luna),semnificand insuficienta maturizare a acestor piete si prudenta indusa de volatilitatea asteptarilor inflationiste Piata a inregistrat o dinamica ascendenta incepand din luna aprilie ,volumul mediu zilnic al taranazactiilor fiind,in ultimele doua luni ale anului ,de aproape cinci ori mai mare

Un numar redus de operatori au determinat in mare masura condiile pietei ,datorita concentrarii pe piata monetara a ofertei,cat mai ales a cererii.Aceasta din urma s-a localizat in special la bancile cu probleme.

Pozitia Bancii Nationale pe piata monetara s-a scimbat in raport cu anii precedenti,din furnizor net de lichiditate banca centrala devenind debitor net in raport cu ansamblul bancilor.

Piata titlurilor de stat a continuat sa utilizeze ca instrument predilect certificatele de trezonerie cu scadenta la 91 de zile.In cursul anului,elemental cel mai semnificativ l a constituit debutul emisiunilor pe baze competitive(licitatii)

In pofida expansiunii pietei primare a titlurilor de stat ,care a reprezentat o tranzactie constanta pentru banci,avand in vedere randamentele ridicate si riscul redus,piata secundara a ramas insuficient reglementata si dezvoltata.Volumul tarnzactiilor s-a situat la la un nivel limitat fata de potentialul pietei.

Principalele evolutii ale pietei monetare pe anul 1997

Restrictivitatea sporita a politicii monetare din primele luni ale anului s-a reflectat in restrangerea puternica a lichiditatii pe paiata interbancara si in cresterea substantiala a ratelor dobanzii.

In lunile februarie si martie volumul operatiunilor bancare s-a mentinut aproape de nivelul lunii decembrie 1996,in timp ce rata medie a dobanzii a sporit semnificativ de la 59,3 la suta in ianuarie,la 115,6 in februarie si 217.,8 la suta in martie.La sfarsitul lunii februarie s-au inregistrat ,de altfel ,rate extreme de inalte la imprumuturile de pe piata interbancara,media la acea data fiind de 461 la suta(fara influenta CEC)

Reducerea mai lenta a dobanzilor active ale bancilor fata de cele ale pietei interbancare a determinat in continuare diminuarea puternica a ecartului incepand cu luna aprile,acesta devenind negativ in perioada mai-octombrie.

Evolutia pietei monetare interbancare in 1997

Din luna aprilie,datorita excesului de lichiditati ,ratele dobanzilor pe piata interbancara s-au redus treptat.

In luna aprilie,BNR a initiat un proces al atragerii de depozite in scopul controlului mai strict al lichiditatilor din sistem.Utilizare acestui nou instrument a contribuit la cresterea volumului operatiunilor interbancare si articularea functionala a pietei.

Excedentul de lichiditate considerabil din sistemul bancar ,in lunile iulie si august ,coroborat cu anticiparea reducerii inflatiei au consituit suportul continuarii scaderii pronuntate a ratelor dobanzilor pe piata monetara interbacara(pana la 37 la suta in august)

Reactivarea promisiunilor inflationiste spre sfarsitul anului a determinat ,dupa cinci luni de reducere consecutiva,reinceperea procesului de crestere a ratelor dobanzilor pe piata interbancara.

In ultimele luni ale anului,ca urmare a diversificarii surselor de injectie de lichiditate din system,volumul depozitelor atrase de BNR in perioada septembrie-decembrie a crescut cu 204 la suta ,in timp ce dobanda medie la acestea s-a majorat cu 50.4 puncte procentuale.Dobanda medie a depozitelor atrase de BNR nu a depasit in nicio luna dobanda medie aferenta tranzactiilor de pe piata intrabancara,exclusiv BNR.

Rata dobanzii intrabancare

In primul trimestru al anului ratele dobanzilor la titlurile de stat s-au situat la niveluri real negative.In urmatoarele doua trimestre ,acestea au devenit real pozitive.In ultimele luni ale anului,dobanzile au devenit usor real negative,datorita resuscitarii inflatiei.

Depasirea considerabila a ofertei de titluri de catre cererea bancilor (uneori de patru ori ) a evidentiat interesul sporit al bancilor pentru acest tip de plasament.

Politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei in anul 1998

Obiectivul declarat al politicii monetare a fost coborarea ratei anuale a inflatiei la nivelul de 45 la suta in decembrie 1998 ,fata de decembrie 1997.

Conduita consecvent restrictiva a politicii monetare a constituit in anul 1998 factorul decisiv al temperararii semnificative a inflatiei ,autoritataea monetara adecvand gradul de restrictivitate al acestei politici la conditiile concrete ale economiei .

Situarea ratei inflatiei cu 4,4 puncte procentuale sub nivelul programat a fost sustinuta si de reducerea preturilor mondiale )in special pentru materii prime si produse petroliere., ca si de amanarea unor corectii de preturi interne,care insa se vor reflecta in evolutiile din anul 1999.

Orientarea consecventa a politicii monetare spre atingerea obiectivului de inflatie fixat pentru anul 1998 a impus costuri substantiale economiei romanesti,concretizate in:

cresteri mari ale ratelor dobanzilor;

efectul de evictiune asupra creditului sectorului perforamant;

o comprimare mai mare a productiei decat cea anticipata;

Piata monetara

In 1998 piata monetara intrabancara (exclusive interventiile Banciii Nationale) a cunoscut o dinamizare semnificativa ,in special din momentul introducerii noului regulament al rezervelor minime obligatorii.In intervalul iulie-decembrie , volumul depozitelor intrabancare a crescut cu 78,7 la suta ,atingand la sfarsitul anului cel mai inalt nivel din istorie:6544 mld leu.aceeasi traiectorie au avut-o si tranzactiile pe aceasta piata,,varful lor fiind atins in noiembrie(1916 mld lei).

Evolutia pietei monetare intrabancare in 1998

Ratele dobanzilor acestei piete au dovedit o sensibilitate foarte ridicata nu doar la impulsurile politticii monetare si la situatia sistemului bancar,dar si la inconsistenta si nesustenabilitatea politicii economice de ansamblu.

Desi in intervalul februarie-iulie s-au inscris intr-un trend ascendent,ca raspuns la tendinta de calmare a inflatiei,dar si la semnalele politicii monetare ,ratele dobanzilor la depozitele intrabancare s-au plasat pe paliere real pozitive inalte (cu exceptia lunii februarie,cand,pe fondul unei inalte rate a inflatiei,nivelul lor a devenit real negativ).

In mod paradoxal,reducerea taxei scontului si a ratei Lombard,care viza sa consolideze anticipatiile dezinflationiste ,a fost urmata de inversarea sensului de evolutie a ratelor dobanzilor pietei intarabancare,ca efect al revigorarii anticipatiilor inflationiste incepand cu luna august.Ratele dobanzilor intrabancare au cunoscut spre sfarsitul anului o crestere exploziva,prima de risc incorporata ducand nivelul lor mediu pozitiv la peste 80 la suta;in acest timp,ratele nominale ale dobanzilor zilnice la depozitele intrabancare au atins un maximum de 244la suta.(in decembrie)

Piata secundara a titlurilor de stat a cunoscut o crestere a volumului tranzactiilor ,care a atins o pondere de 5 la suta din PIB ,comparative cu 3 la suta in anul 2007.

Mult mai flexibile,ratele dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clietii nebancari s-au situat pe paliere mult inferioare pietei intrabancare .In luna iulie rata medie a dobanzii intrabancare a reusit sa se inscrie in intervalul dintre rata medie pasiva si cea activa practicata de banci,in relatie cu clientii nebancari,gradul accentuat de segmentare a pietelor fiind astfel evident.

Cu toate ca s-au situat la niveluri inferioare ,ratele medii ale dobanzilor paracticate de banci,pentru clientii nebancari au urmarit trendul dobanzilor pietei intrabancare;schimbarile de sens ale dobanzilor pe piata intrabancara au fost receptate in general cu o intarziere de o luna de catre dobanzile din economie..Oscilatiile acestora din urma au fost cu mult mai modeste.Ca urmare,in lunile cu rate ridicate ale inflatiei ,dobanzile pasive ,si uneori si cele active,au cobarat catre palierul negativ in termini reali.

In ansamblu,dobanzile din economie s-au situat la niveluri rezonabile ,ceea ce,de altfel,a stimulat cresterea in termeni reali a creditului neguvernamental.

DOBANZII IN PERIOADA 1999-2000

Anul 1999

Spre deosebire de volumul total al depozitelor,categoria depozitelor nou constituite,exprimate ca volum mediu zilnic,a inregistrat in 1999 o crestere,reflectand o dimanizare si o adancire a pietei interbancare.Sensul divergent al evolutiei celor 2 indicatori cantitativi ai pietei monetare a provenit din modificarea structurii scadentelor depozitelor nou constituite;cu exceptia lunilor iunie,octombrie si noiembrie,ponderea tranzactiilor overnight si a celor cu scadenta de o saptamana a depasit 90% din totalul tranzactiilor.

*Ratele dobanzilor pietei interbancare s-au caracterizat,si in acest an,printr-o volatilitate accentuate,in special la inceputul si sfarsitul perioadei;amplitudinea fluctuatiilor zilnice ale ratelor dobanzilor la depozitele nou constituite a depasit in primele 4 luni chiar 100 de puncte procentuale.

*.Anticiparea unei accelerari a deprecierii leului in primele luni ale anului a generat presiuni in pasul cresterii rapide a ratelor dobanzilor,evolutie care urmarea uniformizarea randamentelor pe pietele monetara si valutara.incercarea bancilor de a-si recupera presupusele pierderi provocate de aparitia oportunitatii de finantare,la dobanzi inalte,a bancilor cu probleme,ca urmare a retragerii notate a acestora pe piata interbancara,sau de majorarea ratei rezervelor minime obligatorii s-a gasit, de asemenea,in tentative de crestere temporara a artelor dobanzilor,aflate insa pe un trend general descrescator.

*.Detensionarea pietei,incepand cu o parte a semestrului 1,s-a reflectat atat in reducerea ratelor dobanzilor,cat si scaderea volatilitatii acestora,variatia zilnica maxima atingand, in luna octombrie,la o reducere sensibila a spread-ului intre ratele medii ale dobanzilor afrente diferitelor scadente ale dobanzilor nou constituite,in luna decembrie ecartul dintre ratele medii ale tranzactiilor cu scadente overnight,la o saptamana si la o luna nedepasind 3 puncte procentuale.

*.Ratele reale ale dobanzilor au alternat de-a lungul perioadei intre valori pozitive si negative atat in cazul depozitelor pietei interbancare,cta si al tranzactiilor,majoritare au fost lunile in care ratele dobanzilor s-au situat pe palierul real pozitiv,un nivel maxim al acestuia,de aproape 50%,fiind atins in luna februarie.

*Atitudinile bancilor fata de emisiunile de titluri de stat a fost inconstanta,acestea incercand sa fructifice la maximum cele mai rentabile oportunitati de plasare a resurselor pe pietele monetara si valutara.Astfel potentialele castiguri relativ superioare oferite pe piata valutara la inceputul anului,precum si scadentele titlurilor de stat,considerate mult prea mari,au inhibat apetitul bancilor pentru astfel de plasamente.Desi bancile au exercitat presiuni sustinute insensul obtinerii unor randamente cat mai mari la titlurile de stat,ratele medii ale dobanzilor la care s-au adjudecat aceste emisiuni s-au situat,de cele mai multe ori,sub nivelul ratelor medii ale dobanzii depozitelor nou constituite.Cu toate acestea,apeland la metoda subscriptiei si reducand mult scadentele acestor emisiuni,Ministerul Finantelor a reusit sa plaseze in primele 4 luni ale anului un volum net suplimentar de titluri de peste 2 600 de miliarde lei.

In cea de-a doua jumatate a anului,functionarea pietei primare a titlurilor de stat a fost lipsita de discontinuitati,randamentele emisiunilor de titluri de stat apropiindu-se de ratele dobanzilor de pe piata interbancara.Evolutia favorabila a soldului Trezoreriei,precum si utilizarea altor instrumente de finantare-emisiunea de titluri de stat catre populatie si imprumuturile directe ale Trezoreriei de pe piata interbancara-au creat premisele rascumpararii,in perioada mai-septembrie,a unui volum de titluri de stat de aproape 5 300 miliarde lei.

*.Piata secundara a titlurilor de stat a inregistrat o evolutie spectaculoasa:fata de anul anterior,volumul tranzactiilor a crescut de aproape 7 ori.In acelasi timp, acesta piata si-a modificat structura:daca in anul anterior tranzactiile desfasurate de banca centrala au detinut o pondere de 75% din total,in anul 1999 ponderea acestora s-a redus la 35%.In schimb,tranzactiile desfasurate de banci cu clientii nebancari si-au majorat ponderea de la 20,8% la 61%,atingand un nivel maxim de 88,8% in luna decembrie.)

*.Situatia financiara precara inregistrata de banca la inceputul anului 1999,rezultata in urma acumularii,in anii anteriori,de credite neperformante si angajamente extrabilantiere asumate de banca(care reprezentau la 31 decembrie 1998 aproximativ 81% din portofoliul de credite),a constituit motivul pentru care aceasta a intrat ,practic,in incetare de plati in luna februarie 1999.In fapt,problemele de lichiditate ale bancii erau evidente pentru intreg sistem inca din ultima parte a anului 1998,cand banaca se imprumuta de pe piata interbancara cu dobanzi ce au atins un nivel mediu de 265%.In acest context,in vederea reducerii riscului de sistem,BNR a intervenit prin acordarea de credit special(care,in timp,a insumat aproximativ 9500 miliarde de lei) si a hotarat institurea regimului de administrare speciala a bancii incepand cu data de 1 martie 1999,prin numirea unui administrator special(ale carui atributii principale au costat in asigurarea conditiilor pentru conservarea activelor si incasarea creantelor in interesul deponentilor si al altor creditori).

In acelasi timp,au fost adopate o serie de masuri de restructurare financiara si operationala a bancii,menite sa contribuie la redresarea situatiei acesteia si la reducerea riscului de sistem,indus,pe de o parte,de volumul mare de disponibilitati si depozite atrase de la populatie,iar pe de alta parte d eponderea mare a depozitelor atarse de pe piata interbancara(care, prin nerestituire,puteau genera,la nivelul unor banci,crize majore de lichiditate sau chiar intrarea lor in incetarea de pret).

*.Valoarea totala a decontarilor finale realizate prin Sistemul National de Plati a fost in anul 1999 de aproximativ 4095 trilioane lei(16000 miliarde lei zilnic),depasind de 8 ori produsul intern brut,performanta comparabila cu cea a sistemelor similare din tarile dezvoltate.

Viteza decontarii sistemelor de plata,normata de principii compatibile stabilite cu cele stabilite de legislatia europeana,s-a mentinut la fel ca si in anii precedenti la un nivel comparabil cu realizarile sistemelor occidentale,fiind in medie de 3,6 zilepentru decontarea unui ordin de plata cu o valoare sub 500 milioane lei si de 5 zile pentru decontarea unui cec.

Decontarea finala a operatiunilor cu valori mobiliare prin conturile de decontare deschise in evidentele BNR pntru piata bursiera si extrabursiera a atins in anul 1999 o valoare totala de aproximativ 841 miliarde leiValoarea decontarilor finale efectuate prin conturile de decontare ale Visa International EU/Cemea si Europay a fost de 88 miliarde de lei,mai mare de aproape 4 ori fata de anul 1998,ceea ce evidentiaza extinderea sistemelor de plata automatizate in Romania.

Pe parcursul anului 1999,ca urmare a modificarilor survenite in structura sistemului bancar,BNR a procedat la deschiderea unui cont curent nou pentru Banca Comerciala Carpatica,precum si la inchiderea conturilor curente la urmatoarele banci:Chase Manhattan,Bancorex,Societe Generale si Credit Bank.Decontarile finale si irevocabile privind atragerea,rambursarea,si plata dobanzilor aferente a depozitelor interbancare constituite pe piata monetara au avut o evolutie ascendenta,ajungand la 470 trilioane lei,cu 20 de trilioane mai multe decat in anul 1998.

Structura volumului tranzactiilor desfasurate pe piata secundara a titlurilor de stat s-a modificat in cursul anului 1999.Ponderea cea mai mare a revenit operatiunilor efectuate de bancicu clientii lor(60,7% fata de 20,8% in anul 1998).In tranzactiile intre banci,majoritatea covarsitoare este detinuta in continuare de operatiunile open market ale abncii centrale(90,3% fata de 91,5% in anul 1998),efectuate in scopul indeplinirii obiectivelor sale de politica monetara.

*.Functionarea eficienta si transparenta a pietei valutare a facut posibil ca Banca Nationala a Romaniei sa fie cumparator net de valuta pe piata valutara interbancara,cu o suma de peste 764 milioane de dolari.Dobanzile incasate din fructificarea rezervelor in valoare de 21 de milioane dolari,intrarile din privatizarile realizate de FPS de 566,4 milioane de dolari si intrarile din imprumuti externe contractate anterior de Ministerul Finantelor in valoare de 292,1 milioane de dolari au fost printre principalele care au contribuit la intrarile la rezerva valutara.

*.In acest an rezervele de aur ale BNR au crescut de 100,3 tone la 103,4 tone,in principal pe seama achizitiilor si conversiilor argint/aur.Spre deosebire de anii anteriori,administrarea rezervelor de aur s-a caracterizat printr-o crestere a stocului de aur depus spre fructificare in strainatate (de la 12,5 tone la 50,4 tone),fapt ce a condus la crestrea sensibila a veniturilor obtinute.

Platite din rezerva valutara au constat, in principal, din urmatoarele:

-plati de capital si dobanzi in contul datoriei publice externe de 1 532,6 milioane de dolari;cele mai importante plati au fost plata dobanzii la emisiunea Samurai II(in valoare totala de 500 milioane de dolari),precum si rambursarea emisiunii Eurobond(de 225 milioane de dolari);

-plati de capital si dobanzi aferente titlurilor de stat in valuta emise de Ministerul Finantelor si ajunse la scadenta(359,3 milioane de dolari).

-plati catre FMI(dobanzi si rate de capital 163,8 miliarde de dolari);

-dobanzi bonificate la rezerva minima obligatorie in valuta denitinute de banci la BNR (13,7 milioane dolari);

-plati de capital si dobanda in contul datoriei public garantate de catre Ministerul Finantelor(198,7 milioane de dolari);

Anul 2000

1.In acest an,pentru politica fiscala in afara de reforma sistemului de impozite i taxe,prioritatea o constituia incadrarea intr-un deficit cat mai apropiat de tinta (revizuita) de 3,5 procente din PIB si finantarea unei parti cat mai mari a acestui deficit din surse externe,in scopul reducerii presiunii pe dobanzile platite in contul datoriei publice.De altfel,efortul de a reduce aceste cheltuieli, programate la 5,6 procente din PIB,a reprezentat o constanta a anului foscal 2000.

2.La inceputul anului,rata medie a dobanzii la titlurile de stat se situa la peste 73% pe an.La aceasta a contribuit atat pozitia de captivitate a Trezoreriei statului fata de banci (in conditiile in care titlurile de stat destinate populatiei au fost folosite sporadic,iar accesul pe pietele externe de capital era practic inchis),cat si caracterul restrictiv al politicii monetare(consecinta a anului 1999, dictata de necesitatea refacerii echilibrelor externe si a rezervelor valutare).In aceste context, Trezoreria a intensificat emisiunile de titluri de stat destinate populatiei,la o dobanda semnificativ inferioara celei practicate pentru titlurile de stat achizitionate la banci, pana la sfarsitul anului avand loc 40 de astfel de emisiuni,cu o scadenta de 3 luni si cu o dobanda medie de 46,6 %.Aceasta a condus la reducerea dobanzii medii la titlurile de stat sub 42% in luna iulie,ulterior avand loc o usoara crestere, sub influenta inaspririi politicii monetare.Reducerea semnificativa a dobanzii la titlurile de stat,precum si cresterea scadentei acestora (la 114 zile,fata de 31 de zile in anul anterior) au promis economii bugetare de eproximativ 0,6 procente din PIB.

3.Cele mai insemnate cheltuieli in 2000 s-au efectuat pentru domeniile:asistenta sociala,alocatii,pensii,ajutoare si indemnizatii(ce au reprezentat 27,7% din totalul cheltuielilor).Acestea au fost urmate de platile de dobanzi la datoria publica (la 13%), cheltuielile cu sanatatea,medicamentele si serviciile medicale(10,5%), invatamant(9%), transporturi si comunicatii(7,8%).

Cheltuielile bugetului de stat au insumat in acest an 149 169 miliarde de lei,reprezentand circa 18,7% din PIB, in scadere cu circa 1,1 puncte procentuale fatza de anul precedent.Comprimarea a fost generata,in principal, de reducerea in termeni relativi a platilor de dobanzi la datoria publica interna cu 0,8 puncte procentuale(de la 6,2% din PIB in 1999).Aceasta evolutie a fost rezultatul diminuarii ratelor dobanzilor la imprumuturile de stat comparativ cu anul precedent si al rascumpararii unei parti a datoriei publice interne;titlurile de stat in lei(exclusiv cele detinute de populatie) scadente in acest an au fost purtatoare unei rate medii anuale a dobanzii de 56%,comparativ cu 81% anul anterior.

4.Finantarea deficitului bugetar si a datoriei publice s-a realizat si in 2000 atat din fonduri interne,cat si din surse externe.

Spre deosebire de anii precedenti,o buna parte a finantarii interne a fost sustinuta de sectorul nebancar,prin intermediul emisiunilor certificatelor de trezorerie adresate populatiei si al celor de titluri de stat cumparate de persoane juridice nebancare.olumul resurselor noi(in lei si valuta) puse la dispozitia Ministerului Finantelor de cele 2 categorii de investitori in anul 2000 s-au ridicat la 128 milioane de dolari(adica 1,5% din PIB).Din acestea aproximativ 0,6% din PIB au servit la reinnoirea unei parti a datoriei publice ajunse la scadenta,diferenta de 0,9% fiind utilizata pentru finantarea deficitului bugetar.

Dovedindu-se,inca din anul precedent,o sursa de finantare mai costisitoare,certificatele de trezorerie in lei destinate populatiei au constituit un intrument permanent utilizat si mentinut atractiv de Ministerul Finantelor.Pe parcursul anului 2000,au fost lansate 40 de emisiuni,cu scadente de 3 luni si o dobanda medie de 46,6%(comparativ cu o rata medie a dobanzii la depozitele la termen practicata de banci de 38,1%).La sfarsitul anului,stocul certificatelor de trezrerie detinute de populatie a fost de 8 452 miliarde lei,mai mare cu circa 5 614 lei fata de finele anului precedent.

In anul 2000,Ministerul Finantelor a lansat 21 de emisiuni de certificate de trezorerie in dolari SUA si15 emisiuni in marci germane adresate atat persoanelor fizice,cat si celor juridice,prin intermediul carora au fost atrse sume in valoare de 167 milioane de dolari si 33 milioane marci.Scadenta acestora a variat intre 3 luni si 2 ani,iar dobanda intre 7 si 9,5% la dolari si intre 5 si 6% la marci.Fluxul net al acestor emisiuni in anul 2000 a fost de 114 milioane de dolari si 29 milioane de marci.

Sectorul bancar ,acre in anii precedenti a fost principalul finantator al deficitului bugetar si care,de altfel,detine cea mai mare parte a creantelor asupra statului sub forma titlurilor de stat, a mobilizat pe ansamblul anului un volum mai redus de resurse noi( 0,4% din PIB),comparativ cu sectorul nebancar,pentru a imprumuta autoritatea ublica.Sprijinul din partea bancilor s-a concretizat in achizitionarea de titluri de stat, cu scadente ce nu au depasit un an, in valoare de circa 3 243 miliarde lei.Ministerul de Finante a rascumparat titluri de stat (in lei si in valuta) insumand circa 1,3% din PIB,in cea mai mare parte din categoria celor emise in procesul restructurarii sistemului bancar.

In cadrul procesului de restructurare a sistemului bancar,in anul 2000 au fost preluate datoria publica,prin intermediul titlurilor de stat,active neperformante in valoare de 3 944 miliarde lei si 49 milioane de dolari.Pe parcursul anului au ajuns la scadenta titluri de stat in lei si in valuta din aceeasi categorie,insumand 4200 miliarde lei.

Datoria publica interna insuma la sfarsitul anului 74 026 miliarde lei,iar datoria publica efectiva (care exclude sustinerea temporara din resursele Trezoreriei statului) totaliza 59 833 miliarde lei.Comparativ cu 1999,datoria publica interna efectiva s-a redus ca pondere in PIB cu 2 puncte procentuale ajungand la 7,5%.Structura datoriei publice interne s-a modificat fata de anul trecut,ca urmare a ajungerii la scadenta a unei parti importante a titlurilor de stat emise in procesul restructurarii sistemului bancar.Rascumpararea acestor titluri sau inlocuirea lor cu certificate de trezorerie cu scadenta sub un an au diminuat la 31% ponderea imprumuturilor de stat emise pe baza de legi speciale.In urma acestei comprimari,imprumuturile de stat pentru finantarea si refinantarea datoriei publice si-au amrit ponderea la 49,5% fata de anul precedent.Imprumuturile cu caracter temporar din resursele conturilor guvernamentale s-au diminuat,ponderea acestora in totalul datoriei publice interne scazand de la 24 la 19%.

5.Functionarea pietei monetare interbancare a cunoscut o relativa ameliorare in anul 2000,in special la nivelul parametrilor sai calitativi.Progresele inregistrate nu au atenuat insa decat in mica masura disfunctionalitatile si lipsa de eficienta evidentiate in anii anteriori la nivelul acestei piete.Acestea au fost intretinute atat de structura sistemului bancar(grad inalt de concentrare),cat si de incertitudinile asociate trenarii procesului de macrostabilizare.Pe acest fond,reducerea volatilitatii ratelor dobanzilor interbancare in acest an a fost insuficienta,reactia variabilelor interbancare la masurile de politica monetara s-a dovedit lipsita de promptitudine,orizontul de timp a tranzactiilor angajate a redus,iar adancimea pietei a scazut.

Asfel,in contextul acestui an,schimbarile in atitudinea politicii monetare au fost inegal receptate pe piata monetara.Relaxarea politicii monetare din prima parte a anului a imprimat indicatorilor calitativi ai pietei interbancare un trend descrescator,relativ accentuat.In schimb,revenirea ulterioara la o politica monetara restrictiva a repus ratele dobanzilor pe o traiectorie ascendenta doar cu un decalaj de o luna.In plus,modificarea trendului dobanzilor interbancare a necesitat acceptarea de catre banca centrala a unor costuri superioare pietei,atat pentru indeplinirea obiectivului de sterilizare completa a excesului de lichiditate,cat si pentru intarirea semnalului transmis.Relativa slabire a controlului monetar in ultimele doua luni ale anului a repozitionat ratele dobanzilor interbancare pe un trend descendent.

Utilizarea cu prioritate in al doilea semestru al anului a unui nou instrument de sterilizare a lichiditatii de catre banca centrala(conform noului regulament),respectiv a operatiunilor reversibile cu titluri de stat,a inflentat intr-o maniera considerabila evolutia indicatorilor cantitativi ai pietei interbancare.Daca soldul mediu zilnic al operatiunilor de sterilizare a fost superior cu 12 procente celui din anul 1999,soldul mediu zilnic al depozitelor atrase de BNR indica o diminuare considerabila a activitatii acesteia pe piata interbancara(cu circa 40% fata de anul anterior);pe ansamblul pietei,volumul mediu lunar al depozitelor interbancare a fost cu 23% inferior celui din anul anterior,Achizitiile masive de valuta ale BNR,concomitent cu injectiile ample de lichiditate efectuate de catre Trezorerie in a doua parte a anului,au determinat concentrarea operatiunilor de sterilizare in semestrul al 2-lea (intr-un volum de 3,4or superior celui din prima parte a anului).

Chiar si prin excluderea contributiei BNR,indicatorii pietei interbancare indica o pierdere de adancime a acesteia;volumul mediu zilnic al depozitelor interbancare s-a diminuat fata de anul anterior cu circa 5 procente,in timp ce indicatorul calculat prin raportarea volumului plasamentelor interbancare la necesarul de rezerve al bancilor a cunoscut o deteriorare mult mai pronuntata.Totodata,cresterea progresiva a excedentului structural de lichiditate a condus pe piata spre acelasi fenomen.

Pe fondul incertitudinilor care le-au marcat puternic deciziile,operatorii pietei au derulat tranzactii cu un orizont de timp foarte redus.Prelungirea in acest an a scadentelor interventiilor bancii centrale (prin diminuarea treptata a ponderii tranzactiilor overnight in favoarea celor la o saptamana si a celor la o luna) nu a fost preluata si de banci,acestea ramanand in continuare reticente in initierea tranzactiilor pe termene mai lungi(cu exceptia operatiunilor desfasurate cu BNR).Astfel,scadentele medii practicate la tranzactiile interbancare au fluctuat intre 2,5 zile (in luna septembrie) si 4 zile (in luna decembrie,ponderea majoritara (96,7%) fiind detinuta de tranzactiile pe termene de o zi si o saptamana.

Persistenta excesului de lichiditate,in special in prima parte a anului,s-a reflectat in reducerea substantiala a ratelor dobanzilor interbancare.Fata de 1999,amplitudinea miscarii descendente a valorii medii anuale a ratelor mediiale dobanzilor interbancare a fost de circa 30 puncte procentuale,atat in cazul tranzactiilor cat si al depozitelor pietei interbancare,consemnandu-se cele mai mici valori din ultimii 5 ani.

Variatiile zilnice ale ratelor dobanzilor au inregstrat o relativa diminuare;amplitudinea lor maxima,de 20 puncte procentuale,din lua ianuarie,a reprezentat o exceptie,valorile inregistrate in celelalte luni situandu-se in jurul nvelului de 10 puncte procentuale.Imprimarea unei volatilitati mai reduse au condus si la reducerea ecartului dintre ratele medii ale dobanzilor aferente diferitelor scadente ale depozitelor nou constituite(in lunile aprilie si iulie diferenta dintre ratele medii ale dobanzilor la tranzactiile intre banci cu scadente de o zi si de o saptamana a fost de 0,3 puncte procentuale).

In decursul anului,alternarea factorilor de influenta ai pietei monetare a generat mutatii in structura randamentelor acesteia.Astfel,daca in prima jumatate a anului randamentele plasamentelor interbancare (exclusiv BNR) s-au situat intre cele oferite de titlurile de stat nou emise si cele aferente depozitelor atrase de BNR,incepand cu luna august ele au fost in permanenta depasite de castigurile asociate operatiunilor de sterilizare ale autoritatii monetare;in lunile septembrie si octombrie,pe fondul cresterii restrictivitatii politicii monetare,acestea din urma a depasit chiar si randamentele creditului guvernamental.

Ratele reale ale dobanzilor au inregistrat,in majoriatea lunilor,valori pozitive insa la niveluri mai reduse decat anii anteriori.Deplasarea acestor rate,in perioada aprilie-august,in aproprierea sau chiar in interiorul palieului real negativ adecurs din trendul descendent continuat in pofida mentinerii unui ritm inalt de crestere a preturilor.

Imperfectiunile mecanismului de transmisie a politicii monetare au distorsionat semnificativ impactul modificarii ratelor dobanzii bancii centrale asupra ratelor dobanzilor practicate de banci influentand alocarea resurselor in economie.

Semnalul dat de coborarea ratelor dobanzii pietei interbancare si a titlurilor de stat,ratele dobanzii pasive practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari au manifestat in perioada februarie-septembrie o tendinta descendenta,soldata cu plasarea ratelor medii reale ale dobanzii oferite la depozitele la termen pe palierul negativ.Iunie septembrie a concis in linii mari cu o depreciere ampla a monedei nationale,care a contribuit la modificarea ierarhiei randamentelor oferite de diferitele instrumente de economisire in favoarea celor in valutaInsuficenta incredere a operatorilor in intarirea politicii monetare si cantonarea ratelor dobanzilor interbancare si ale titlurilor de stat pe palierul inferior ratelor dobanzilor la credite au actionat impotriva reduceri dobanzilor depozitelor spre niveluri reale pozitive.Ca urmare,tendinta descendentaa dobanzilor aferente depozitelor la termen s-a inversat in luna octombrie,petru ca in ultimele luni ale anului acestea sa consemneze oscilatii usoare in jurul unei valori real pozitive moderate.Rata medie a dobanzii la creditele curente in moneda nationala a consemnat o traiectorie similara,declinul amplu suferit in prima parte a anului incurajand expansiunea acestor active incepand cu al 2-lea semestru,cele mai sensibile segmente find populatia si sectorul privat (pe ansamblul anului, creditele curente in lei acordate societatilor) comerciale cu capital majoritar sau integral privat s-au majorat in termeni reali cu 7%).

Evolutiile pietei primare a titlurilor de stat au fost influentate de accesul Ministerului Finantelor la resurse externe de finantare a deficitului bugetar;absenta acestor resurse in primul semestru al anului a afcut ca volumul de titluri de stat nou emise sa depaseasca volumul titlurilor scadente cu peste 12 300 miliarde de lei.In schimb, in a doua jumatate a anului,fondurile disponibile- o parte provenind din procesul de privatizare si din recuperarile de creante efectuate de AVAB-au permis Ministerului Finantelor rascumpararea unui volum considerabil de titluri de stat(peste 9 000 miliarde de lei).Aceste fonduri au fost suplimentate,in perioadele de penurie de resurse,cu atragerea de depozite de pe piata interbancara;la creditul direct de la BNR s-a apelat la o singura zi,limitandu-se la nivelul zilnic admis.

Parametrii calitativi la care Ministerul Finantelor a reusit sa mobilizeze volumul necesar de resurse au devenit in perioada ianuarie-iulie tot mai favorabili autoritatii publice,ratele medii lunare ale dobanzilor la emisiunile noi de titluri de stat coborand in decursul a 7 luni cu circa 32%.Consecventa miscarii descendente a beneficiat de suportul unui control monetar relativ relaxat,precum si de un volum important de resurse atrase de la publicul nebancar.Reconsiderarea conduitei politicii monetare in semestrul al 2-lea a marcat un punct de inflexiune si in evolutiile acestei piete;incepand cu luna august,ratele dobanzilor emisiunilor de titluri de stat s-au repozitinar pe un trend constant ascendent,in decursul a 4 luni acestea au urcat cu 10%.

6.Obiectivele si orientarile politicii monetare.

Cresterea deficitului bugetar peste nivelul de 3,7% din PIB (care a depasit 0,7 puncte procentuale obiectivul initial) a fost de asemenea,evitata cu sprijinul politicii monetare.Astefl,trendul descrescator al ratelor dobanzii la sfarsitul primului trimestru,pe fondul consolidarii reducerii ritmului inflatiei,a fost destinat in primul rand atenuarii costului aferent datoriei publice interne.Cu toate ca in semestrul al doilea,pe fondul evolutiei mai rapide a inflatiei si al anticipatiilor inflationiste in crestere,s-a decis inasprirea politicii monetare,prejudiciile aduse credibilitatii politicii monetare prin nevoia de a inversa coborarea ratelor dobanzilor datoita nesustenabilitatii acestora au avut un impact inflationist.

7.Influenta evolutiilor fiscale

Dimensiunea relativ modesta a veniturilor din privatizare,rezultatele sub asteptari ale ajustarii fiscale(care ar fi trebuit sa genereze un surplus primar mai consistent),precum si restrictionarea accesului la finatarea externa a deficitului bugetar in prima jumatate a anului au limitat pana in octombrie 2000 acoperirea serviciului datoriei publice sia deficitului bugetar exclusiv la resursele interne.In acest context,eforturile de sterilizare ale BNR au trebuits a tina seama si de efectul inflationistal unei posibile adanciri a deficitului bugetar,rezultata din majorarea costurilor cu dobanzile la datoria publica.

In semestrul al 2-lea, accesul al finantarea externa, prin intermediul acordurilor PSAL si ASAL cu Banca Mondiala si al celui cu Uniunea Europeana,precum si cele 2 emisiuni de euroobligatiuni lansate pe pietele internatonale de capital,a permis rascumpararea partiala de catre Trezorerie a emisiunilor de titluri de stat scadente.In privinta dobanzilor,aceasta politica a venit insa in contradictie cu intentia bancii centrale de intarire,incepand cu august,a politicii monetare,amplificand in acelasi timp eforturile de sterilizare ale BNR.Tergiversarea timp de 2 luni a lienarii ratelor dobanzilor la titlurile de stat la nivelul pietei a intarziat si a distorsionat semnalul de repliere a politicii monetare pe pozitii mai restrictive.

8.Mecanismul de transmisie al politicii monetare

Particularitatile acestui mecanism au afectat si in acest an implementarea rapida si eficace a deciziilor de politica monetara.Dominanta bancara a sistemului financiar,gradul inalt de concentrare si concurenta scazta a sistemului bancar,efectele nefaste ale crizei financiare au distorsionat transmiterea impulsurilor politicii monetare.Pe anumite segmente de timp,insesi imperfectiunile mecanismului de transmisie au fost acelea care au facilitat abaterea politicii monetare de la o conduita strict antiinflationista sau au diminuat efectele acesteia in timp.

Efectele adverse ale acestei tactici s-au regasit insa mai tarziu,pe fundalul cresterii substantiale si neanticipate a inflatiei in lunile de vara,in deteriorarea increderii in moneda nationala si a cererii de bani,cu impact inflationist,precum si in erodarea credibiliatii bancii centrale,ambele dezvoltari negative fiind avute in vedere de politica BNR incepand cu august-septembrie 2000.

Accentuarea si in acest an a dezintermedierii financiare in moneda nationala a condus la distorsionarea impulsurilor politicii monetare.Gradul inalt de risc asociat creditarii economiei,pe de o parte si excesul de lichiditate generat de acumularea rezervelor oficiale,pe de alta parte,au diminuat interesul bancilor pentru atragerea si plasarea in economie a resurselor in lei.In aceste conditii,concentrarea activitatilor bancilor cu precadere la nivelul pietei monetare (plasamente interbancare si titluri de stat),care le-a adus peste 60% din veniturile din dobanzi aferente plasamentelor in lei,a facut ca transmisia impulsurilor politicii monetare spre piatza creditelor si cea a depozitelor sa fie ingala si puternic asimetrica.Una dintre cele mai nocive manifestari ale acestui febomen a constituit-o,repercutarea cu precadere a relaxarii politicii monetare asupra ratelor dobanzilor la depozite,care s-au plasat astfel in cateva etape de-a lungul anului in spectrul real negativ;manifestarea a fost facilitata initial si de elasticitatea scazuta fata de dobanzi a oferte de depozite.O alta consecinta a acestui fenomen a constituit-o adancirea ecartului dintre artele active si cele pasive ale dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari.Capacitatea politicii monetare de a influenta in mod eficient si in timp util comportamentele macroeconomice si prin acesta cererea interna,a fost mult slabita.

9.Utilizarea intrumentelor de politica monetara

In contextul anului 2000,interventiile bancii centrale bancii centrale pe piata valutara au creat cele mai amri dificultati mentinerii nivelului lichiditatii in parametri antiinflationisti.

Neutralizarea impactului advers al acestor injectii monetare asupra lichiditatii a necesitat intensificarea operatiunilor destinate absorbtiei excesului de lei.Dupa ce au consemnat un declin relativ in primele 5 luni ale anului,operatiunile de sterilizare a lichiditatii a revenit in semestrul al 2-lea la un ritm sustinut de crestere.Realizate initial pe baze bilaterale,operatiunile de sterilizare au capatat incepand cu luna iulie un prnuntat caracter de piata,prin efectuarea preponderenta a tranzactiilor prin licitatie cu rata variabila a dobanzii.

Contracararea injectiilor monetare in exces a fost sprijinita si in acest an de instrumentul rezervelor minime obligatorii.

Climatul macroeconomic si cel monetar al anului 2000 a oferit conditiile unei partiale reabilitari a politicii dobanzilor ca instrument al politicii monetare.Ratele dobanzii si-au recastigat,partial,rolul in inflentarea costurilo resurselor pe termen scurt si in cel de semnal al orientarii politicii monetare.Acest rol a fost insa distorsionat,in special in prima aprte a anului.

Inversarea de pozitie a traiectoriilor ratei medii a dobanzii la tranzactiile BNR din luna august si cele a dobanzii practicate la tranzactiile incheiate intre banci a reprezentat o modificare a conduitei politicii monetare.Ecartul relative mare dintre cele 2 categorii de rate consemnat in august si decembrie releva costurile inalte ale politicii monetare si extinderea din motive tehnice a utilizarii atragerilor de depozite pe termen lung intr-o perioada de final de an dominate de incertitudine.

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2001-2002

Anul 2001

Piata a consemnat un evident progres, in special in planul eficientei. Imbunatatirea functionarii pietei interbancare a fost antrenata in principal de accelerarea cresterii economice si decelerarea inflatiei, precum si de revigorarea, pe acest fond, a procesului de creditare. Impactul favorabil al acestor fenomene a fost amplificat de ajustarile aplicate unor instrumente de politica monetara si de restrangerea recursului MFP la resursele bancilor, creand premisele atenuarii unora din distorsiunile pietei monetare.

Cresterea eficientei pietei interbancare, manifestata prin ameliorarea comportamentului ratelor dobanzilor pe acest segment si amplificarea efectului lor asupra ratelor dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii, nu a fost insotita in acest an si de o imbunatatire evidenta a parametrilor cantitativi. Desi adancimea pietei interbancare s-a mentinut pe trendul descendent din ultimii ani, amplitudinea variatiei a fost inferioara celei inregistrate anterior.

In anul 2001, piata interbancara a inregistrat un progres evident in ceea ce priveste comportamentul ratelor dobanzilor. Randamentele operatiunilor interbanci au devenit mult mai sensibile la miscarile ratelor dobanzilor bancii centrale, corelatia dintre cele doua variabile intarindu-se substantial. De asemenea, volatilitatea acestor randamente s-a atenuat, reducandu-se amplitudinea maxima a intervalului de variatie zilnica a ratelor dobanzilor interbancare.

Ameliorarea comportamentului ratelor dobanzilor a avut ca suport imbunatatirea activitatii de gestionare a lichiditatii la nivelul bancilor, restrangerea apelului MFP la resursele bancilor si cresterea concurentei pe piata interbancara. Gradul maxim de corelare intre dobanzile la tranzactiile intre banci si cele practicate de BNR la operatiunile de sterilizare a fost atins in intervalul mai-iunie. Anterior acestei perioade s-a remarcat o restrangere treptata a ecartului dintre cele doua categorii de dobanzi, dupa ce in primele doua luni ale anului randamentele pietei interbancare au urmat cu o anumita ezitare trendul crescator al ratelor dobanzilor bancii centrale.

In semestrul al doilea, dupa ce BNR a stopat reducerea propriilor randamente, datorita lichiditatii excesive ce trebuia sterilizata, rata medie lunara a dobanzii pietei interbancare a continuat sa scada, atingand in luna august nivelul minim al ultimilor sase ani. Ulterior, dobanzile interbancare au fluctuat de-a lungul traiectoriei constante a ratei dobanzii bancii centrale, amplitudinea oscilatiei lor diminuandu-se treptat pana la sfarsitul anului. Relativa degradare a corelatiei dintre dobanzile BNR si cele interbancare in partea a doua a anului s-a datorat procesului de adaptare a bancilor la conditiile de lichiditate create atat prin dubla reducere a ratei rezervelor minime obligatorii, cat si prin initierea atragerilor de depozite pe trei luni; un alt factor perturbator l-a constituit scaderea predictibilitatii modului de implementare a programului de lansare a emisiunilor de titluri de stat.

La nivelul intregului an, rata medie a dobanzii tranzactiilor interbancare (inclusiv BNR) a atins un nivel de 37,6%, cu 5,4 puncte procentuale inferior celui inregistrat in anul anterior. Pe parcursul celor 12 luni, aceasta variabila s-a redus cu 7,8 puncte procentuale, atingand la sfarsitul anului 33%. Pe parcursul anului 2001, dintre alternativele de plasament ale bancilor pe piata monetara, cele mai mari randamente au fost oferite de operatiunile bancii centrale, la limita inferioara s-au situat alternativ dobanzile la tranzactiile interbanci si cele la titlurile de stat.

Piata titlurilor de stat a prezentat in anul 2001 evolutii divergente.Piata primara a titlurilor de stat a fost afectata negativ atat ca volum, cat si ca eficienta dedezechilibrul dintre cererea si oferta de asemenea inscrisuri. Apelul MFP la resursele bancilor a scazut, in conditiile in care, pe de o parte, autoritatea publica a primit din partea populatiei un sprijin financiar permanent si mai putin costisitor, iar pe de alta parte, fondurile in valuta pe care MFP le-a atras in acest au asigurat o acoperire confortabila a excedentelor de cheltuieli. In schimb, cererea de titluri de stat a bancilor s-a amplificat ca urmare a majorarii excedentului de lichiditate la nivelul sistemului bancar si a anticiparii trendului descendent al ratelor dobanzilor.

In acest context, raportul cerere-oferta pe piata primara a titlurilor de stat a crescut substantial. Daca in anul anterior, media lunara a acestui raport a fost in cea mai mare parte a anului subunitara sau cu valori sub 2, pe parcursul a opt luni din 2001 aceasta a inregistrat valori mai mari de 2. Solicitarile bancilor au vizat in primul rand scadenta de 6 luni (36% din total) si un an (in crestere de la 1,3% in 2000 la 31% in 2001).

Preferinta bancilor si a clientilor lor pentru termenele mai lungi, determinata in principal de anticiparea decelerarii inflatiei si, pe acest fond, a reducerii ratelor dobanzilor, a condus la cresterea scadentei medii a certificatelor de trezorerie de la 114 la 191 de zile. Structura pe scadente a volumului de titluri de stat emise s-a modificat, ponderea cea mai mare revenind certificatelor de trezorerie cu scadenta de 6 luni (39% din total), care in anul anterior ocupau pozitia secunda (23%). Acestea au fost urmate de titlurile de stat emise pe termenul de trei luni, care au pierdut mai mult de jumatate din ponderea detinuta anterior (32,4% fata de 67,7%), si de cele cu scadenta de un an, a caror pondere a inregistrat o crestere considerabila fata de anul trecut (de la 0,4% la 20,3%).

Sursele alternative de finantare procurate de la sectorul nebancar si de pe piata externa au facilitat demersul MFP de comprimare a costurilor datoriei publice. Rata medie anuala a dobanzii la titlurile de stat emise s-a diminuat comparativ cu anul anterior cu circa 8,4 puncte procentuale (pana la 43,5%). In perioada martie-iulie, ratele medii lunare ale dobanzilor oferite de certificatele de trezorerie s-au inscris pe un trend constant descrescator, reducandu-se cu circa 15,4 puncte procentuale (de la 51,3% la 35,9%). In august, in contextul inregistrarii uneia dintre cele mai reduse valori a raportului cerere-oferta, MFP a fost nevoit sa accepte o usoara majorare a ratei medii a dobanzii, repetata si in luna septembrie. Ulterior, ratele dobanzilor la titlurile de stat si-au reluat traiectoria descendenta.

Sensibile la miscarea randamentelor interbancare si ale titlurilor de stat, ratele dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari neguvernamentali au intrat pe o traiectorie descendenta, incepand cu luna martie. Impulsul transmis de dobanzile pietei interbancare a fost insa diferit incorporat de cele mai importante categorii de rate ale dobanzii.

Desi nici in acest an ratele reale ale dobanzii practicate de banci la depozitele la termen in lei nu au reusit sa se mentina consecvent in spectrul pozitiv, ele s-au plasat sistematic la niveluri superioare randamentelor oferite de depozitele in valuta. Totusi, ritmul real de crestere a depozitelor in lei ale populatiei a fost net devansat de sporul depozitelor in valuta apartinand acestui segment. Un stimul suplimentar al cresterii depozitelor in devize pare sa-l fi constituit pregatirea introducerii monedei fiduciare euro, care a canalizat spre sistemul bancar sumele neinregistrate detinute de populatie in valutele statelor membre ale UEM.

Ratele dobanzii practicate de banci la creditele acordate sectorului neguvernamental nebancar s-au mentinut de-a lungul perioadei pe un trend constant descendent, demonstrand o sensibilitate sporita la oscilatiile ratelor pietei interbancare. Ajustarea descrescatoare a fost asimetrica la nivelul diferitelor scadente, cel mai accentuat declin fiind consemnat de ratele dobanzii la creditele pe termen mediu si lung.

Imbunatatirea cadrului macroeconomic, a functionarii pietelor financiare si a instrumentarului bancii centrale au permis o propagare mai buna a impulsurilor politicii monetare, eficacitatea mecanismului de transmisie inregistrand in acest an un progres vizibil. Marele castig in functionarea mecanismului politicii monetare l-au constituit insa in 2001, refacerea intermedierii financiare si deblocarea canalului creditelor determinate de schimbarea intervenita in comportamentul ofertei si al cererii de credite.

Ca ofertante de credit, bancile s-au indreptat spre aceasta categorie de investitii din dorinta de a substitui pierderile de venituri din scaderea randamentelor la plasamentele neriscante. Totodata, perceptia unei relative scaderi a riscului de dobanda, datorata cresterii predictibilitatii evolutiei dobanzilor in economie, a stimulat bancile in a acorda credite sectorului real. Aceasta cu atat mai mult cu cat, anticipand scaderea ratelor dobanzilor la instrumentele pietei monetare, bancile au accelerat scaderea celorlalte rate active ale dobanzilor, mizand pe compensarea reducerii de randament prin cresterea volumului de credite. Astfel, creditul neguvernamental in lei a crescut cu 20 la suta in termeni reali. Datorita marjelor real pozitive relativ inalte ale dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari, riscul de hazard moral si selectie adversa a ramas insa ridicat, ceea ce constituie un pericol potential pentru stabilitatea macroeconomica si financiara.

Refacerea cererii de credite s-a produs pe fondul accelerarii cresterii economice, al reducerii instabilitatii macroeconomice si al scaderii, in aceste conditii, a ratelor dobanzilor. Distributia inegala a cererii de credite, atat din punct de vedere al solicitantilor, cat si al scadentelor, a facut insa ca politica monetara sa afecteze asimetric componentele cererii interne.

Reactivarea canalului creditelor s-a produs concomitent cu cea a canalului dobanzilor, cele doua componente ale mecanismului de transmisie a politicii monetare interconditionandu-se. Cresterea eficacitatii canalului dobanzilor s-a produs atat pe segmentul banca centrala - banci, cat si pe cel banca - clienti.

In 2001, banca centrala si-a redobandit capacitatea de a influenta eficient ratele dobanzilor interbancare, in pofida persistentei excedentului de lichiditate din sistemul bancar. Schimbarea naturii relatiei banca centrala - banci, sesizabila chiar din anul anterior, s-a produs pe fondul degradarii conditiilor de arbitrajare pe care piata titlurilor de stat si cea valutara le ofereau anterior bancilor. Aceasta a condus la amplificarea dependentei relative a societatilor bancare fata de plasamentele in instrumente ale BNR. Manifestarea unei dependente similare a bancilor fata de titlurile de stat a diminuat insa, pe scurte intervale de timp, eficacitatea influentei exercitate de ratele dobanzilor BNR.

Intarirea relatiei dintre ratele dobanzilor pe segmentul banci-clienti, evidentiata si de majorarea coeficientului de corelatie dintre ratele dobanzii pietei interbancare si cele practicate la creditele curente, s-a datorat atenuarii unora dintre distorsiunile pietei monetare, precum si unei relative refaceri a elasticitatii comportamentelor macroeconomice fata de rata dobanzii. Un rol important in ameliorarea functionarii pietei monetare si in reducerea segmentarii ei fata de piata depozitelor si creditelor l-a avut scaderea in doua etape a ratei rezervelor minime obligatorii. Reducerea costurilor impuse bancilor de acest instrument a contribuit la ingustarea relativa a ecartului dintre ratele active si cele pasive ale dobanzii practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari.

Revigorarea cererii de credite, dar si structura acesteia au stimulat considerabil refacerea canalului dobanzilor, bancile incercand sa-si ajusteze palierele propriilor rate ale dobanzii din perspectiva valorificarii la maximum a potentialului de creditare; astfel, cererea de credite si politica de dobanzi a bancilor s-au potentat reciproc. Asimetria cererii de credite a determinat marirea ecartului dintre ratele de dobanda practicate la creditele curente pe diferite scadente - declinul ratelor dobanzii la creditele curente pe termen scurt a fost inferior celui consemnat pe piata interbancara , in timp ce scaderea ratelor dobanzii la creditele curente pe termen mediu si lung a fost la paritate cu piata. Ajustarea disproportionata a celor doua tipuri de rate s-a datorat tendintelor divergente ale respectivelor categorii de credite; astfel, solicitarile de credite in lei pe termen scurt au crescut puternic, in conditiile in care cererea de credite pe termen mediu si lung s-a mentinut la un nivel scazut. In aceste conditii, spre deosebire de anul precedent, ratele dobanzii practicate de banci la creditele pe scadente mici s-au diminuat mai lent. Segmentul mediu si lung a continuat insa sa fie dominat de creditul in valuta (o pondere de 77,8%, in crestere fata de anul 2000), liniile unor asemenea credite deschise in beneficiul companiilor de leasing si al populatiei, pentru achizitionarea de locuinte, majorandu-se substantial in acest an.

Functionarea canalului dobanzilor a cunoscut o ameliorare si pe piata depozitelor. In 2001, bancile nu au mai transferat integral scaderea produsa la nivelul ratelor dobanzilor interbancare asupra ratelor dobanzilor la depozite, miscare care in anii anteriori a subminat suplimentar refacerea increderii in moneda nationala, precum si economisirea in lei. Ajustarea comportamentului bancilor s-a datorat atat reducerii de cost de care acestea au beneficiat prin diminuarea ratei rezervelor minime obligatorii, cat si concurentei continue exercitate de emisiunile de certificate de trezorerie destinate populatiei, mai intens resimtite in 2001 de societatile bancare.

Operatiunile open market au devenit in anul 2001 principalul instrument utilizat de BNR in scopul sterilizarii excesului de lichiditate. In cadrul acestora, centrul de greutate a revenit operatiunilor reverse repo cu titluri de stat si atragerii de depozite, pe baze transparente, concurentiale. Volumul total al operatiunilor de sterilizare prin atragerea de depozite si operatiuni reverse repo a atins in anul 2001 circa 16,1% din PIB (o crestere cu aproximativ 4,7 puncte procentuale fata 2000), soldul lor mediu zilnic majorandu-se de 5,4 ori fata de anul 2000.

Dupa ce in prima parte a anului interventiile autoritatii monetare s-au derulat preponderent pe termen de o luna, incepand cu finele lunii iunie BNR a recurs pentru prima data la atragerea de depozite pe trei luni. Ca urmare, pe ansamblul anului, scadenta medie a operatiunilor de sterilizare a fost de circa 37,8 zile, net superioara celei de 13,3 zile consemnate in anul 2000. Prelungirea termenului acestor tranzactii a permis cresterea influentei exercitate de BNR asupra ratelor dobanzii pietei interbancare, in pofida mentinerii pozitiei debitoare nete fata de sistemul bancar. Gradul relativ redus de lichiditate a principalelor instrumente utilizate in acest scop, depozitele pe una si trei luni, a creat insa dificultati temporare controlului monetar, mai ales in situatiile in care bancile au demonstrat o perceptie diferita fata de cea a BNR in ceea ce priveste conditiile de lichiditate din piata. In pofida acestui dezavantaj, atragerea de depozite a ramas predominanta in cadrul operatiunilor open market, recurgerea la operatiunile reverse repo fiind limitata de diminuarea portofoliului de titluri de stat al BNR si de unele aspecte de ordin tehnic ale acestor tranzactii.

Dupa ce in primele doua luni ale anului au evoluat pe un trend ascendent lent, ratele dobanzilor practicate de BNR la operatiunile de sterilizare au inregistrat ulterior un declin pronuntat, urmand relativ indeaproape traiectoria ratelor dobanzii la titlurile de stat. In intervalul martie-iulie, prin ajustarea treptata a ratelor maxime acceptate in cadrul licitatiilor destinate atragerii de lei, rata medie reprezentativa a BNR s-a diminuat cu 13,9 puncte procentuale. Iminenta accelerarii inflatiei in a doua parte a anului a impus insa stoparea declinului ratelor dobanzii BNR, nivelul acestora fiind mentinut constant in perioada august-decembrie, in medie de 34,2%.

Operatiunilor bancii centrale li s-a adaugat utilizarea sporadica a facilitatii de depozit si a celei de credit, localizata de regula la finele perioadelor de aplicare a rezervelor minime obligatorii. Urmarind ingustarea culoarului creat de ratele dobanzii atasate acestora, pe fondul decelerarii inflatiei si al diminuarii volatilitatii dobanzilor pietei interbancare, BNR a redus, incepand cu luna octombrie, rata dobanzii la facilitatea de credit la 65%, concomitent, rata dobanzii la facilitatea de depozit a fost majorata la 6%.

Spre deosebire de perioadele anterioare, mecanismul rezervelor minime obligatorii si-a redus in termeni relativi aportul la moderarea excedentului de lei din sistem. Dorind sa stimuleze mentinerea pe palierul real pozitiv a ratelor dobanzii la depozitele la termen, precum si micsorarea ecartului dintre ratele active si pasive ale dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari, banca centrala a decis sa atribuie o greutate mai mare instrumentelor de piata in implementarea politicii monetare. In acest scop, rata rezervelor minime obligatorii la depozitele in lei a fost ajustata in doua etape, fiind redusa de la 30 la 27% in luna iulie si la 25% incepand cu luna octombrie. Necesitatea neutralizarii efectelor acestei masuri a solicitat intensificarea operatiunilor de piata, volumul suplimentar de lichiditate astfel absorbit reprezentand in luna decembrie circa 20,8% din soldul mediu zilnic al operatiunilor de sterilizare corespunzator acestei perioade.

Anul 2002

In anul 2002, elaborarea si implementarea politicii monetare au fost consecvent subordonate decelerarii inflatiei. In acelasi timp autoritatea monetara a urmarit sa minimizeze potentialele prejudicii aduse cresterii economice si echilibrului extern de procesul dezinflatiei accelerate.

Compatibilizarea acestor obiective s-a realizat prin adecvarea prudenta a conditiilor monetare, reflectate in special de evolutia ratei dobanzii, a cursului de schimb si a lichiditatii din economie, la tendintele si asteptarile din economie. Adoptand o asemenea conduita, BNR a reusit sa mentina, pe parcursul intregului an, orientarea constanta a politicii monetare si a politicii ratelor dobanzilor, ceea ce a consolidat credibilitatea autoritatii monetare si eficacitatea si capacitatea sa de a influenta anticipatiile publicului.

Sprijinul consistent oferit de celelalte politici macroeconomice, continuarea refacerii intermedierii financiare, scaderea sustinuta a ratei inflatiei si atenuarea progresiva a asteptarilor inflationiste au dat in acest an un impuls substantial utilizarii active a politicii ratelor de dobanzi de catre BNR. Pe parcursul anului, randamentele operatiunilor de sterilizare a excesului de lichiditate au fost treptat ajustate in sens descrescator, banca centrala operand 20 de reduceri, a caror amplitudine a cumulat 15 puncte procentuale.

Dupa o perioada relativ prelungita de stabilitate a ratelor dobanzilor de politica monetara, BNR a initiat scaderea lor in martie, ca reactie la mentinerea tendintei descendente a ratei anuale a inflatiei in primele doua luni ale anului si la perspectivele accentuarii acesteia in perioada urmatoare. Decizia de corectie a randamentelor BNR a avut in vedere si evolutiile favorabile ale contului curent si ale deficitului fiscal, dar si ritmul relativ scazut al cresterii economice in primele luni ale anului.

BNR a accelerat scaderea ratelor dobanzilor directoare in al doilea semestru al anului, operand in lunile august si octombrie reduceri ample ale plafonului ratei dobanzii operatiunilor de sterilizare. De asemenea, in aceasta perioada au fost diminuate si ratele dobanzilor facilitatilor permanente oferite de BNR. Decelerarea inflatiei, intarirea politicii de venituri si a pozitiei externe a economiei, dar si cresterea riscului atragerii de capital speculativ pe fondul adancirii decalajului dintre randamentele interne si cele practicate pe plan extern, inclusiv ca efect al aprecierii consistente in termeni reali a leului fata de dolarul SUA, au constituit, in acest interval, principalii determinanti ai deciziilor de coborare a ratelor dobanzilor BNR. Totodata, declinul mai rapid al randamentelor titlurilor de stat, datorat apelului masiv al MFP la finantarea externa, a impulsionat politica de scadere a ratelor dobanzii interbancare si a influentat si ratele dobanzii bancii centrale. In schimb, aceasta politica a fost doar usor temperata de puseurile inflationiste induse de ajustarile succesive ale preturilor administrate, ele fiind considerate de natura nonmonetara si cu efecte temporare.

Reducerea ratelor dobanzilor BNR a atins ritmul maxim pe care o atitudine prudenta a bancii centrale putea sa-l permita in contextul acestui an, o eventuala accelerare a acestuia ar fi periclitat sustenabilitatea dezinflatiei si, in consecinta, a cresterii economice pe termen lung. Pe langa faptul ca a urmarit sa valideze trendul descendent al inflatiei si nu sa-l anticipeze, ajustarea graduala a ratelor dobanzilor a avut ca justificare:

evitarea unei conduite de tip "stop and go" a politicii monetare si intarirea credibilitatii bancii centrale;

consolidarea inclinatiei spre economisire si a increderii publicului in moneda nationala prin mentinerea unor rate real pozitive ale dobanzilor la depozitele bancare;

prevenirea exacerbarii cererii interne cu potential impact negativ asupra inflatiei si/sau a contului curent.

Atitudinea prudenta in gestionarea ratei dobanzii BNR s-a impus cu atat mai mult cu cat, in acest an, a continuat revigorarea procesului de intermediere bancara si, o data cu acesta, a propagarii impulsurilor politicii monetare prin canalele ratei dobanzii si creditului. Pe langa efectul sau benefic, de largire a sferei de influenta a politicii monetare asupra comportamentelor bancilor, dar si ale agentilor din sectorul real, ameliorarea mecanismului de transmisie monetara a sporit responsabilitatea bancii centrale in ceea ce priveste formarea ofertei si a cererii de credite bancare. In aceste conditii, prin modul de calibrare a politicii sale, BNR a urmarit, pe de o parte, sa evite producerea unei expansiuni inflationiste a creditului bancar, iar, pe de alta parte, sa nu franeze procesul cresterii economice si cel al remonetizarii sanatoase a economiei.

O asemenea calibrare a politicii de influentare a procesului creatiei monetare s-a confruntat in acest an cu dificultatile majore generate, pe de o parte, de incertitudinile privind evolutia elasticitatii cererii de credite fata de variabilele ratei dobanzii si cele privind ritmul optim de remonetizare a unei economii aflate intr-un proces de consolidare a stabilizarii macroeconomice si, pe de alta parte, de expansiunea rapida a creditelor in valuta. Pentru a contracara acest din urma BNR a recurs atat la parghia ratelor dobanzilor, cat si la aplicarea unor modificari de substanta mecanismului rezervelor minime obligatorii.

Scaderea treptata a ratelor dobanzilor bancii centrale, extinderea sferei de cuprindere a depozitelor denominate in valuta incluse in baza de calcul al rezervelor minime obligatorii, precum si crearea unui decalaj intre ratele rezervei minime obligatorii aferente depozitelor in lei si, respectiv, celor in valuta, favorabil primei dintre ele, au stimulat creditarea in lei, exercitand totodata, in a doua parte a anului, si un usor efect de franare a creditarii noi in valuta. Cu toate acestea, pe ansamblul perioadei, ritmul mediu lunar de crestere in termeni reali a creditului in valuta l-a devansat pe cel al imprumuturilor denominate in moneda nationala, chiar daca creditul in lei a cunoscut cea mai inalta dinamica din ultimii 7 ani.

Urmarind cresterea eficacitatii politicii monetare, banca centrala a continuat sa-si adapteze setul de instrumente la conditiile concrete ale mediului economic. Astfel, principalele modificari operate de BNR la nivelul propriilor instrumente au vizat intarirea rolului dobanzilor in cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare, produsa pe fondul refacerii intermedierii financiare si al adancirii pietei monetare.

In acest an, politica ratei dobanzii si-a amplificat rolul in conducerea politicii monetare, variatiile ratelor dobanzilor la operatiunile de sterilizare crescandu-si relevanta in stabilirea ratelor dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari. In acest context, politica lichiditatii si calitatea controlului monetar au fost prioritar responsabile de eficacitatea transmiterii impulsurilor politicii ratelor dobanzilor, precum si de mentinerea ofertei de moneda la un nivel consistent cu obiectivele de dezinflatie si remonetizare ale bancii centrale. Din aceasta perspectiva, expansiunea monetara din acest an s-a realizat atat pe seama cresterii bazei monetare (+2,6% in termeni reali), cat si ca urmare a majorarii multiplicatorului monetar, in conditiile reducerii ratei rezervelor minime obligatorii la depozitele in lei.

Confirmand tendinta de dezinflatie, in perioada martie-noiembrie BNR a redus rata medie a dobanzii la operatiunile de sterilizare, prin coborarea treptata a plafonului acesteia. Pe ansamblul anului, rata maxima admisa a dobanzii la depozitele atrase pe termen de trei luni a fost redusa cu 15 puncte procentuale, in timp ce dobanda medie de sterilizare a scazut de-a lungul aceleiasi perioade cu 14,6 puncte procentuale, atingand in luna decembrie nivelul de 19,6%. In acelasi timp, ca reactie la reducerea ratei inflatiei si la scaderea volatilitatii ratelor dobanzilor interbancare, banca centrala a ingustat culoarul delimitat de randamentele aferente celor doua facilitati permanente oferite bancilor; in luna august, rata dobanzii la facilitatea de credit a fost diminuata cu 20 de puncte procentuale (pana la un nivel de 45%), in timp ce rata dobanzii la facilitatea de depozit a fost stabilita la 5%.

Principalul progres consemnat la nivelul pietei monetare in anul 2002 l-a constituit adancirea segmentului interbancar. Ponderea rulajului total al acestuia in PIB s-a majorat in 2002 cu aproape 15 puncte procentuale, trendul de reducere continua pe care acesta s-a plasat in ultimii 3 ani fiind astfel intrerupt. Desi segmentul interbanci s-a dezvoltat substantial, volumul mediu al tranzactiilor crescand cu aproape 60% (cea mai mare variatie din ultimii 4 ani), sursa principala de crestere a rulajului total a continuat sa fie reprezentata de operatiunile de atragere de depozite de catre banca centrala. Dorind sa neutralizeze impactul acumularii continue de active externe, al diminuarii succesive a ratei rezervelor minime obligatorii pentru resursele in lei, precum si al restrangerii treptate a operatiunilor reverse repo, BNR si-a amplificat de aproape 3 ori volumul mediu zilnic al tranzactiilor pe piata depozitelor.

In aceste conditii, pozitia bancii centrale pe piata interbancara s-a consolidat, raportul dintre volumul operatiunilor pe cele doua segmente ale pietei (BNR si banci) ajungand la 1:2,2, fata de 1:3,9 in anul precedent. In plus, majorarea scadentei medii a tranzactiilor BNR si implicit a diferentei dintre aceasta si cea interbanci a facut ca, in cazul marimilor de sold, ponderea plasamentelor la banca centrala sa depaseasca, pe ansamblul anului, 90 de procente din totalul depozitelor pietei interbancare.

Tranzactiile incheiate intre banci au crescut continuu ca volum, desi amplificarea excedentului structural de lichiditate din sistem a continuat sa submineze si in acest an capacitatea de expansiune a acestei piete. Cererea crescuta de rezerve din anul 2002 a avut ca determinanti principali predictibilitatea marita a ratelor eanzilor depozitelor interbancare si, in perioada septembrie - decembrie, prelungirea intervalului de gestionare a lichiditatii . Modificarea mecanismului rezervelor minime obligatorii a sustinut dezvoltarea pietei si prin eliminarea constrangerilor impuse de existenta unui nivel maxim prevazut al rezervelor; aceasta a oferit bancilor posibilitatea unui management mai flexibil al propriilor resurse, cele mai mari cresteri ale volumului mediu zilnic al tranzactiilor fiind inregistrate in lunile octombrie si decembrie.

O alta evolutie favorabila consemnata in acest an la nivelul pietei interbancare o constituie reducerea semnificativa a gradului de concentrare. Relativa dispersare a cererii de lichiditate (ponderea cumulata a principalilor 10 operatori coborand de la aproape 70 la circa 55%) s-a datorat in principal:

largirii grupului de banci care si-au asumat un risc sporit de lichiditate, optand pentru finantarea plasamentelor in depozite pe termen mai lung la banca centrala si

intensificarii prezentei pe piata a unor banci ale caror pasive sunt constituite cu precadere din disponibilitati denominate in valuta. Pe partea ofertei, reducerea cu peste 20 puncte procentuale a greutatii relative a celor mai active 10 banci evidentiaza o accentuare, pe fondul trendului general de reducere a dobanzilor, a competitiei dintre operatorii din sistem pentru adjudecarea de active cu rate de dobanda fixe pe scadente mai indelungate. Totodata, concurenta sporita pentru efectuarea de plasamente si pe segmentul care exclude banca centrala constituie un indiciu al cresterii eficientei acestui cadru financiar si a rolului sau in alocarea resurselor.

O ameliorare sensibila a cunoscut in acest an si comportamentul ratelor dobanzilor interbancare; volatilitatea lor s-a redus, iar ecartul fata de randamentele BNR s-a ingustat. Schimbarile s-au produs o data cu modificarea mecanismului rezervelor minime obligatorii, dupa ce, in prima parte a anului, fluctuatiile randamentelor tranzactiilor interbanci au manifestat o tendinta de intensificare si amplificare, pe fondul variatiilor bruste ale conditiilor de lichiditate. Prin ajustarile la care a fost supus, regimul rezervelor obligatorii a dobandit capacitatea de a stabiliza variabilele de pret ale pietei, randamentele interbancare reducandu-si elasticitatea fata de oscilatiile parametrilor cantitativi. Intervalul de fluctuatie a ratelor dobanzilor interbancare s-a ingustat si prin inglobarea de catre acestea a trendului descrescator imprimat de BNR si MFP propriilor randamente. Reducerea volatilitatii ratelor interbancare si traiectoria descendenta a acestora a fost validata si de banca centrala, care le-a ingustat coridorul de variatie delimitat de ratele dobanzilor la facilitatile de depozit si de credit.

In prima parte a anului, rata medie lunara a dobanzii interbancare s-a abatut, in unele cazuri, de la traiectoria randamentelor bancii centrale, in conditiile in care senzitivitatea ei fata de factorii autonomi ai lichiditatii era accentuata de rigiditatea mecanismului rezervelor minime obligatorii. O data cu flexibilizarea acestui instrument de politica monetara, care a potentat capacitatea bancii centrale de a influenta ratele dobanzilor interbancare, acestea s-au plasat in imediata apropiere a ratelor de interventie ale BNR. Ameliorarea comportamentului ratelor dobanzilor in al doilea semestru al anului este reflectata si de reducerea volatilitatii cotatiilor BUBID-BUBOR, de restrangerea semnificativa a marjei de variatie a acestora si de ingustarea ecartului mediu BUBID-BUBOR overnight (care a atins in luna noiembrie un min istoric de 4 puncte procentuale).

Scaderea continua a ratelor dobanzilor BNR din acest an a imprimat aceeasi tendinta ratelor dobanzilor tranzactiilor interbanci, rata medie anuala a acestora din urma coborand cu 14,1 puncte procentuale, pana la 23% (nivelul minim din ultimii 7 ani). Fata de sfarsitul anului precedent, rata medie lunara a dobanzii interbancare s-a redus cu aproape 18 puncte procentuale, nivelul ei devenind real negativ in lunile noiembrie si decembrie.

Spre deosebire de piata interbancara, piata titlurilor de stat a inregistrat in anul 2002 o pierdere de adancime, atat pe segmentul primar, al carui volum s-a redus ca pondere in PIB de la 6,3 la 3,9%, cat si pe cel secundar, rulajul total al acestuia restrangandu-se de la 37,1 la 31,4% din PIB.

In acest interval, rata medie anuala a dobanzii la titlurile de stat a scazut fata de perioada precedenta cu 16,3 puncte procentuale (de la 43,5 la 27,2%). Pe ansamblul anului, cea mai intensa comprimare a consemnat-o rata medie a dobanzii la titlurile pe termen de 3 luni (-18,3 puncte procentuale), dinamica favorizata de pozitionarea preponderenta a emisiunilor cu aceasta scadenta in ultima parte a anului.

Ratele dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari neguvernamentali au urmat si in acest an traiectoria randamentelor oferite de plasamentele in depozite la BNR si a celor aferente titlurilor de stat. Declinul lor a fost insa mult mai lent decat cel al ratei medii a dobanzii la operatiunile de sterilizare ale BNR; ca urmare, incepand cu a doua parte a primului semestru al anului, aceasta din urma a parasit pozitia relativ centrala pe care o ocupa in cadrul culoarului delimitat de dobanzile la creditele curente pe termen scurt si de cele la depozitele la termen, repozitionandu-se in jumatatea sa inferioara.

Ingustarea decalajului dintre ratele dobanzilor depozitelor la termen si randamentele medii ale operatiunilor de sterilizare a fost facilitata de reducerea ratei rezervelor minime la depozitele in lei, care a incetinit declinul celor dintai; un impact similar l-a avut si concurenta exercitata de certificatele de trezorerie destinate populatiei, ale caror dobanzi s-au redus relativ mai lent. In aceste conditii, ratele reale ale dobanzilor la depozitele la termen s-au mentinut, de regula, pozitive, castigurile oferite de acestea fiind superioare celor oferite de economisirea in dolari.

Evolutia depozitelor bancare ale populatiei atesta faptul ca acest segment de investitori a fost relativ sensibil la caracteristicile instrumentelor alternative de economisire. Astfel, superioritatea castigurilor aduse de economisirea in moneda nationala a inclinat net balanta in favoarea acesteia; pentru prima oara in ultimii 7 ani, cresterea in termeni reali a depozitelor totale in lei a devansat-o pe cea a depozitelor in valuta1 apartinand acestui segment (+19,4%, respectiv +8,1%). Totodata, in acest an a existat un contrast mai vizibil intre gama larga de scadente ale depozitelor bancare si variantele mai restranse oferite de certificatele de trezorerie, pentru acestea s-a asigurat continuitate doar pentru termenul de sase luni, emisiunile cu scadenta de trei luni fiind suspendate in intervalul iunie-octombrie. In consecinta, in pofida faptului ca instrumentele MFP au oferit randamente superioare depozitelor la termen, populatia a preferat plasamentele in depozite. Pentru prima oara dupa anul 1999, cand aceste inscrisuri au inceput sa fie oferite pe scara larga, variatia in termeni reali a economiilor in lei a depasit-o pe cea a soldului certificatelor detinute de persoanele fizice.

La randul lor, ratele dobanzilor la creditele curente acordate clientilor nebancari neguvernamentali s-au diminuat mult mai lent decat cele ale BNR, nivelul real al acestora mentinandu-se in consecinta relativ ridicat. Largirea ecartului dintre cele doua categorii de dobanzi - vizibila incepand cu luna aprilie - s-a datorat faptului ca bancile, mizand pe o cerere ridicata de credite, au incercat sa compenseze astfel diminuarea veniturilor provenite din plasamentele la BNR si MFP, conservandu-si marja de profit. In acelasi timp, costul creditelor in valuta s-a mentinut relativ mai redus, la aceasta contribuind atat conjunctura economica internationala, cat si evolutia monedei nationale in raport cu principalele valute, in special cu dolarul SUA. In aceste conditii, preferinta pentru imprumuturile in devize a fost mai accentuata, astfel incat cresterea substantiala in termeni reali a soldului creditelor curente acordate de banci - cea mai mare din ultimii 7 ani - s-a datorat in mai mare masura expansiunii componentei in valuta (+53,9%, exprimata in dolari SUA) decat a celei in lei (+19,3%), evolutia acesteia din urma a fost chiar mai lenta decat in 2001 (+20,5%). Un comportament diferit a avut insa sectorul de stat, acesta fiind singurul care a optat preponderent pentru creditele in moneda nationala. Persoanele fizice au constituit si in acest an categoria cea mai dinamica de debitori ai sistemului bancar, astfel acestui segment ii revine 44,8% din variatia pozitiva a soldului creditelor curente in lei acordate de banci.

Spre deosebire de anul 2001, ratele medii ale dobanzilor la creditele curente pe termen scurt s-au redus mai rapid decat cele la creditele pe termen mediu si lung. In pofida acestei dinamici, componenta in lei si-a majorat ponderea in soldul total al creditelor pe termen mediu si lung. Decisive in acest sens au fost creditele pe termen mediu acordate populatiei (care au crescut in termeni reali fata de anul 2001 cu 154,4%), dar si cele destinate sectorului de stat, care s-au multiplicat de 3 ori.

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2003-2004

ANUL 2003

EVOLUTIA INDICATORILOR MACROECONOMICI

In anul 2003 economia romaneasca a continuat tendintele favorabile din anii anteriori in privinta cresterii economice, dezinflatiei, controlul deficitului bugetar si reducerii somajului.Totusi, cererea interna stimulata de expansiunea rapida a creditului, de majorarea salariilor reale si intr-o anumita masura, de cresterea arieratelor a inlocuit exporturile ca principal motor al cresterii

Deteriorarea pozitiei contului curent rezultata din expansiunea cererii interne pune in lumina nevoia de consolidare a tendintelor pozitive din economia romaneasca. A devenit din nou evident ca pentru sustinerea acestor tendinte si evitarea derapajelor sunt necesare accelerarea masurilor de restructurare la nivel microeconomic si adoptarea unei conduite macroeconomice prudente in continuare.

Politica de curs de schimb a fost astfel calibrata incat sa raspunda obiectivului decelarii inflatiei, fara a acumula tensiuni in balanta de plati. Interventiile Bancii Nationale pe piata valutara au urmarit evitarea unor fluctuatii excesive ale cursului, mentinerea unui nivel asigurator al rezervelor in devize si atenuarea tendintelor de apreciere a leului.

La inceputul anului 2003, Banca Nationala a decis trecerea la euro ca moneda de referinta a pietei valutare, decizie justificata de preponderenta tranzactiilor comerciale in aceasta moneda, de structura pe valute a datoriei externe, dar si de exigentele procesului de integrare in UE.

In prima parte a anului a continuat tendinta manifestata inca din 2002 de reducere a ratelor dobanzii, in favoarea careia a contribuit si conduita prudenta in executia bugetului de stat. Reducerea treptata a ratei dobanzii aferente operatiunilor de sterilizare de la 19,6% in decembrie 2002 la 17,4% in martie 2003 a fost justificata de consolidarea trendului descendent al ratei anuale a inflatiei.

Tendinta Bancii Nationale de a relaxa conditiile monetare nu a putut fi continuata incepand cu trimestrul al doilea, iar din trimestrul al treilea BNR a procedat, proactiv, la majorarea treptata a dobanzii sale de politica monetara cu cate 1 punct procentual in august, octombrie si noiembrie, pana la un nivel de 21,25 %.

Cresterea creditului neguvernamemntal a fost mult mai rapida in 2003 decat in anul anterior, fenomenul de expansiune a vizat in principal creditul acordat populatiei.

EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR

Volumul activitatilor bancare a crescut semnificativ in 2003, recuperand astfel o parte a decalajului fata de tarile UE in privinta intermedierii financiare, fara ca indicatorii prudentiali la nivel de sistem bancar sa fie afectati negativ.

Banca Nationala a introdus, de la 1 ianuarie 2003, noi reglementari privind clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor, compatibile cu practica internationala. In aceste conditii, extinderea activitatii de creditare nu a implicat o deteriorare a portofoliului de crdite, raportul dintre expunerea neajustata, aferenta creditelor si dobanzilor clasificate in categoriile indoielnic si pierdere, si totalul creditelor si dobanzilor clasificate diminuandu-se constant de la 5,7 % in ianuariel;a 3,4 % in luna decembrie.

In conditiile cresterii rapide a creditului neguvernamental si ale utilizarii pe scara larga de catre banci a asigurarilor de risc financiar, a devenit necesara adoptarea unor masuri care sa previna destabilizarea pietei asigurarilor. In acest sens, BNR a purtat un dialog permanent cu Comisia de supraveghere a Asigurarilor, propunanad emiterea unor norme care sa impuna societatilor de profil sa reasigure pe piata interna sau internationala un procent semnificativ din portofoliul de polite privind riscul de nerambursare a creditelor.

IMPLEMENTAREA POLITICII MONETARE

Conditiile de implementare a politicii monetare au suferit de-a lungul anului schimbari majore generate atat de evolutiile macroeconomice inetrne si de cele de pe pietele internationale, cat si de mutatiile structurale produse in economia nationala. Acest context a pus la incercara capacitatea bancii centrale de a evalua corect, intr-un mediu intr-o continua transformare, tendintele imediate si pe termen mai indelungat ale indicatorilor care caracterizeaza principalele echilibre macroeconomice, precum si abilitatea acesteia de a reactiona rapid, dar mai ales eficace, la posibilele devieri sesizate in anumite comportanmente macroeconomice. Astfel, relativa relaxare a conditiilor monetare din primul trimestru a fost urmata de o perioada de mentinere a nivelului ratei dobanzii BNR, iar apoi de cresterea graduala a restrictivitatii politicii monetare.

Demarajul mai lent al economiei la inceputul anului, in special al industriei, precum si consolidarea trendului descendent al ratei inflatiei si temperarea asteptarilor inflationiste au constituit principalele argumente ale deciziei BNR de a relua la inceputul anului 2003 scaderea ratei dobanzii de politica monetara, dupa o foarte scurta perioada de stagnare a acesteia la sfarsitul anului 2002. un impuls suplimentar de a cobora randamentul operatiunilor de sterilizare a excedentului de lichiditate l-au dat persistenta riscului de atragere a unor capitaluri speculative si necesitatea restrangerii ecartului dintre ratele reale ale dobanzilor aferente creditelor in lei si respectiv ale celor denominate in valuta.

Banca Nationala a Romaniei a continuat pe parcursul primelor trei luni ale anului sa ajusteze in sens descrescator rata dobanzii de politica monetara, frecventa si amplitudinea reducerilor ( in primele trei lui ale anului s-au operat 3 reduceri ale ratei maxime a dobanzii aferente depozitelor atrase, care au totalizat 1,5 puncte procentuale) fiind, insa, sensibil inferioare celor operate in ultimul trimestru al anului anterior; in acelasi interval a fost diminuata si rata dobanzii aferente facilitatii de credit oferite de banca centrala (de la 45% la 30%). Relaxarea conditiilor monetare indusa in special prin parghia dobanzii, dar si prin reducerea aprecierii in termeni realia a leului fata de cosul implicit de valute, s-a suprapus unei revigorari neasteptate a consumului populatiei; unul dintre factorii care au determinat acest reviriment l-a constituit majorarea salariului minim pe economie, care a contribuit decisiv la cresterea cu aproape 10% in termeni reali a castigului salarial mediu net la nivelul primului trimestru.

Impactul reducerii ratei dobanzii BNR asupra comportamentelor principalelor cxategorii de operatori economici a fost accentuat de cresterea concurentei in sistemul bancar si de atenuarea, in perceptia bancilor, a riscului de selectie adversa; in acest context, oferta de creditare de catre banci a sectorului neguvernamental s-a plasat pe un trend crescator, randamentele practicate de acestea pentru imprumuturi fiind reduse mai rapid decat cele aplicate ratelor dobanzilor bonificate pentru depozitele la termen. In plus, cererea de credite a companiilor, dar mai ales a populatiei, a reactionat neasteptat de prompt la aceasta scadere de costuri a creditelor in lei si in special la semnalul dat de reducerea randamentelor BNR, asteptariloe acestor operanzi economici devenind sensibile, mai cu seama in ultimii doi ani la miscarile ratei dobanzii de politica monetara; in consecinta, acestia au anticipat continuarea scaderii ratelor de dobanda.

Viteza refacerii intermedierii bancare prin acordarea masiva de credite atat in lei, cat si in valuta, a inceput sa constituie o preocupare pentru banca centrala o data cu sesizarea unei tendinte de crestere sustinuta a importurilor si de adancire a deficitului balantei comerciale. In aceste conditii BNR a decis sa mentina rata dobanzii de politica monetara la nivelul de 18,25% de-a lungul catorva luni.

Deciziile de intarire a politicii monetare adoptate de BNR au corespuns totodata necesitatii de a minimiza potentialul inflationist al corectiilor de preturi administrate operate in partea a doua a anului. Concretizarea schimbarii de atitudine a politicii monetare s-a realizat, in special, prin intermediul parghiei ratei dobanzii si a cursului de schimb.

In intervalul august noiembrie 2003, ratei maxime a dobanzii aferente operatiunii de atragere de depozite i-au fost aplicate trei majorari de cate 1 punct procentual, nivelul real al acesteia crescand in pofida puseurilor inflationiste produse in semestrul II.

Pe de alta parte, operarea a inca doua majorari ale ratei dobanzii BNR a fost necesara datorita reactiei lente si de mica amploare a ratelor dobanzilor practicate de banci pentru credite implicit a ofertei si a cererii de credite la cresterea initiala a ratei dobanzii de politica monetara; in ultimele trei luni ale anului ritmul lunar de crestere a creditului in lei s-a redus marginal, insa dinamica anuala a acestuia a atins nivelul record de 77,4%, mai ales datorita imprumuturilor acordate populatiei. Ca urmare a receptarii relativ rapide a majorarii ratei dobanzii BNR de catre ratele dobanzii aferente depozitelor la termen, randamentele solicitate pentru credite si implicit pentru precesul creditarii au reflectat in primele luni ale anului 2004 intarirea politicii monetare, asigurandu-se astfel sustenabilitatea dezinflatiei in aceeasi directie a actionat si ajustarea anticipatiilor institutiilor de credit si ale diferitelor categorii de operatori economici privind orientarea politricii monetare.

Majorarea ratei dobanzii BNR a avut, un impact semnificativ asupra traiectoriei cursului de schimb al leului, potentand rolul de ancora antiinflationista implicita al acestuia. In acelasi timp, evolutia cursului de schimb al leului fata de euro si dolarul SUA a continuat sa fie favorabila din perspectiva politicii de sprijinire a refacerii pozitiei externe a economiei, in special datorita influentei benefice a miscarii raportului euro/dolar pe pietele internationale.

De asemenea, recurgerea la majorarea ratei dobanzii BNR a fost justificata de natura factorilor care au condus la adancirea deficitului balantei comerciale, care si-au avut originea, in special, in opozitia dintre faza de expansiune in care se afla economia romaneasca si cea de stagnare care au parcurs-o economiile principalilor nostri parteneri comerciali.

In conditiile in care deciziile sale de crestere a ratei dobanzii de politica monetara in partea a doua a anului au condus la amplificarea diferentialului de dobanda fata de pietele internationale. Largirea diferentialului de dobanda fata de pietele externe, coroborata cu intensificarea concurentei in cadrul sistemului bancar si cu dinamizarea fara precedent a cererii de credite a incurajat producerea de noi mutatii in structura bilanturilor bancilor comerciale. Institutiile de credit au recurs pe o scara mult mai larga la finantarea creditelor prin atragerea de pasive externe, temporizand cresterea ratelor dobanzilor la depozitele atrase de la rezidenti.

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE POLITICA MONETARA

Indeplinirea preconditiilor necesare adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei si adaptarea politicii monetare la conditiile specifice perioadei au constituit principalele argumente ale continuarii procesului de ajustare a setului de instrumente de politica monetara. Similar anului 2002, masurile adoptate in acest sens au fost subordonate ameliorarii eficacitatii politicii monetare, in contextul intaririi rolului dobanzii in cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare. Astfel, pentru a spori impactul modificarilor operate asupra nivelului dobanzii sale reprezentative, BNR a crescut gradul de transparenta a politicii monetare, trecand din luna august la anuntarea si argumentarea publica a unor astfel de decizii.

In anul 2003, politica de dobanzi a BNR a capatat un caracter proactiv, autoritatea monetara utilizand prioritar aceasta parghie pentru a reactiona la semnalele ce indicau pericolul reinflamarii inflatiei. Astfel, premisele favorabile privind evolutia preturilor din primul trimestru al anului au permis BNR reluarea prudenta a reducerii ratei dobanzii politicii monetare, aceasta scazand cu 1,5 puncte procentuale. In partea a doua a anului, transpunerea in practica a deciziei de intarire a politicii monetare, ce reflecta temerile bancii centrale cu privire la adancirea dezechilibrului extern pe fondul expansiunii creditului, a urmarit valorificarea mai substantiala a canalului ratei dobanzii, inclusiv prin utilizarea valorii de semnal al acesteia. Ca urmare, plafonul randamentelor acceptate la operatiunile de sterilizare a fost majorat cu cate 1% in trei randuri in lunile august, octombrie si noiembrie, marja reala a acestuia atingand la finele anului valori net superioare celor din primul trimestru.

Facilitatile oferite bancilor de BNR si-au indeplinit rolul de limite ale coridorului ratelor dobanzilor pe piata monetara interbancara. In sprijinul unei functionari mai eficace a acestora a actionat si decizia BNR , de reducere , incepand cu luna martie a ratelor dabanzii la facilitatea de credit de la 40 la 30 %. Totodata, coborarea sub pragul de 5% a ratelor dobanzii ON s-a manifestat doar la finele ultimei perioade de mentinere a RMO din anul 2003. demonstrand o mai bunna capacitate de administrare a resurselor proprii de catre institutiile de credit, facilitatea de depozit a fost apelata mai putin frecvent, de regula la finele perioadei de constituire a rezervelor minime obligatorii. Astfel, prin intermediul a 71 de operatiuni, un numar de 20 de banci au plasat la BNR pe termen de o zi sume ce au variat intre 7 si 1445 miliarde lei; valoarea medie a sumelor depuse a fost insa de 2,7 ori mai mare fata de cea din anul 2002.

In anul 2003, creditele in moneda nationala au avut o dinamica superioara celor in valuta. Astfel, creditele in lei au crescut cu 102,4 % de la 68311,6 miliarde lei pana la 135040,4 miliarde lei, ponderea acestora in totalul creditelor bancare majorandu-se cu 7,3 puncte procentuale de la 37,3 % in decembrie la 44,6 % 2002 in decembrie 2003. Creditele in valuta au crescut cu 875 milioane euro, volumul total al acestora ajungand la 4082 milioane euro. Exprimata in lei, cresterea creditelor in valuta a fost de 49,9 % ritm datorat si deprecierii nominale a leului fata de euro.

Incepand cu trimestrul II, tranzactionarea pe segmentul interbancar a fost sensibil descurajata de stabilitatea fara precedent a ratelor dobanzii; mentinerea acestora la un nivel apropiat de rata dobanzii BNR a restrans oportunitatilede arbitraje prin atragerea de resurse pe termen scurt care sa fie apoi plasate in depozite la banca centrala.

Cresterea predictibilitatii ratei dobanzilor a condus astfel la reducerea ponderii tranzactiilor ON si a celor pe termen de o saptamana in rulajul total al pietei depozitelor interbanci, ceea ce a determinat cresterea la 2,8 zile a scadentei medii a acestor depozite.

Principalul factor care a influentat comportamentul ratei dobanzilor interbancare in anul 2003 l-a constituit flexibilitatea mecanismului rezervelor minime obligatorii. Functia de stabilizator al randamentelor interbancare a acestui mecanism a contribuit decisiv la comprimarea coridorului de lichiditate.

Desi ratele medii efective de dobanda au preluat o anumita intarziere ajustarea crescatoare a randamentelor operatiunilor de sterilizare din a doua parte a anului, cotatiile interbancare pe termene de pana la 3 luni au crescut concomitent cu rata dobanzii BNR. Ca urmare a evolutiei ascendente a randamentelor operatiunilor interbanci din ultima parte a anului, rata medie lunara al celui de-al doilea semestru s-a plasat la un nivel superior cu circa 1 punct procentual celui inregistrat in prima jumatate a anului 2003.

Pe parcursul anului 2003 evolutia ratelor medii ale dobanzii practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari neguvernamentali a fost fluctuanta. Dupa ce in prima parte a anului s-a diminuat intr-un ritm alert, randamentul mediu al depozitelor la termen s-a incsris in al doilea semestru pe o panta ascendenta, preluand in totalitate cazul randamentului mediu al depozitelor noi, impulsul dat de cresterea cu 3 puncte procentuale a ratei dobanzii BNR asociate operatiunilor de sterilizare. Ca urmare a acestei dinamici si atenuarii ritmului anual de crestere a preturilor in ultimele luni din 2003, remunerarea medie a stocului depozitelor la termen a manifestat o tendinta de apropiere de traiectoria ratei anuale a inflatiei, situandu-se totusi, cu exceptia lunii decembrie sub nivelul acesteia pe intreg parcursul perioadei. In conditiile slabei remunerari a depozitelor la termen in lei, dar si ale cresterii inclinatiei spre consum a populatiei, dinamica anuala reala a economiilor populatiei a fost predominant descrescatoare, devenind negativa in ultima luna a anului, scadere de la 1,8% in decembrie 2003 comparativ cu decembrie 2002.

Randamentele medii aferente creditelor acordate de banci au avut comportamente diferite in functie de termenele asociate. Astfel, costul mediu cu dobanda al creditelor noi si pe termen scurt a manifestat o elasticitate relativ ridicata fata de modificarile ratei dobanzii BNR si, in special, fata de randamentele depozitelor la termen; in schimb, rata medie a dobanzii pentru creditele noi pe termen mediu si lung a avut cu precadere in cazul celor acordate persoanelor juridice, o evolutie inertiala, inregistrand un declin mai putin pronuntat decat cel al randamentului creditelor pe termen scurt in prima parte a anului si manifestand o relativa lipsa de dinamism catre sfarsitul perioadei.

Pe ansamblu, rata medie a dobanzii aferente soldului creditului neguvernamental in moneda nationala a urmat, chiar daca intr-o masura mai mica si cu anumita intarziere, tensinta randamentelor BNR si ale depozitelor la termen, inregistrand un regres semnificativ -5,2 puncte procentuale in primul semenstru, dar inversandu-si sensul de evolutie +0,6 puncte procentuale in cel de-al doilea. Acest comportament al randamentelor active s-a refelctat intr-o oarecare masura si asupra dinamicii volumului creditului neguvernamental in lei in cele doua semestre; indicatorul mentionat a manifestat o elasticitate deosebit de ridicata fata de reducerile de dobanda, viteza sa de crestere incetinindu-se doar in a doua parte a anului in intervalul august noiembrie. Cele mai dinamice s-au dovedit creditele destinate populatiei, crestrea anuala in termeni reali a soldului acestora atingand un maxim de 223,2 % in luna august; majorarea ulterioara a randamentului mediu al contractelor noi cu 1,2 puncte procentuale a avut drept efect o incetinire a ritmului anual de crestere a creditelor in lei acordate populatiei, acesta ajungand in luna decembrie la 206,3 % in termeni reali.

ANUL 2004

Anul 2004 a consemnat, in asnsamblu, evolutii pozitive ale principalilor indicatori macroeconomici. Cresterea economica a inregistrat cea mai buna performanta din perioada de trenzitie, dinamica PIB fiind superioara cu 3,1 puncte procentuale rezultatului atins in 2003, rata inflatiei a coborat la 9,3%, iar rezervele valutare oficiale s-au majorat de la 6,4 miliarde euro la 10,8 miliarde euro. Aceste rezultate au consolidat progresele obtinute incepand cu anul 2000 pe linia stabilizarii macroeconomice si au contribuit la obtinerea de catre Romania a statutului de economie de piata functionala, acordat de Comisia Europeana. In acest context, luna decembrie 2004 a consemnat un moment de referinta in procesul de integrare, finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, ceea ce a creat premisele semnarii, in aprilie 2005, a Tratatului de aderare.

BNR a mentinut rata dobanzii de politica monetara la nivelul de 21,25 % pana in luna mai inclusiv si a sterilizat ferm excesul de lichiditate. In acest context, rata inflatiei a scazut de 14,1 % in decembrie 2003 la 12,3 % in mai 2004, in timp ce deficitul de cont nu a depasit 1130 milioane de euro in aceeasi perioada.

Cresterea atractivitatii in Romania in perceptia investitorilor straini. Dupa intrarea tarii in NATO in aprilie 2004, a determinat intrari masive de capital. In aceste conditii, teama de finantare insuficienta a fost inlocuita de preocuparea privind riscurile asociate unor influxuri substantiale de capitaluri cu potential speculativ, BNR recalibrandu-si politica si instrumentele pentru a gestiona eficient situatia creata prin amplificarea peste asteptari a excedentului de pe piata valutara.

In perioada iunie-octombrie 2004, Banaca Nationala a initiat un proces de reducere a dobanzilor, avand in vedere atat succesele pe linia dezinflatiei obtinute anterior, cat si necesitatea diminuarii diferentialului de dobanda fata de alte tari, in perspectiva liberalizarii nerezidentilor la constituirea depozitelor in lei. In aceasta perioada, rata dobanzii de politica monetara a fost redusa de la 21,25% la 18,75%, iar orizontul sterilizarii a fost prelungit de lansarea de catre BNR a primelor emisiuni de certificarea de depozit cu scadenta la 3 luni, in conditiile unei prime de lichiditatea relativ mai reduse.

Rata dobanzii de politica monetara a BNR a scazut, la sfarsitul anului, pana la 17%, in timp ce cursul de schimb ROL/EURO a fost lasat sa se aprecieze in termeni nominali, prin interventii mult mai rare pe piata valutara.

Masurile de politica monetara, vizand evolutia ratei dobanzii si a cursului de schimb, care au fost implementate prin operatiuni open market au dus la o pondere in PIB a volumului total al operatiunilor de sterilizare de 45,8% fata de 38% in 2003, in timp ce costurile asociate, reprezentand dobanzile platite de BNR, au crescut de la 0,6 la 0,9% din PIB.

SISTEMUL BANCAR

Sistemul bancar constituie segmentul cel mai important al sistemului financiar romanesc, activele sale reprezentand 37,7p% din PIB. Principalele modificari structurale consemnate in 2004 au vizat: finalizarea primelor doua etape a BCR prin vanzarea unei cote de 25% din capitalul bancii catre BERD si CFI, respectiv de 8% catre salariatii bancii, autorizarea a noi 2 banci, specializate in acordarea de credite pentru constructia de locuinte Raiffeisen Banca pentru locuinte, respectiv pentru achizitionarea de autovehicule Porche Bank Romania, precum si reintrarea pe piata romaneasca a Anglo-Romanian Bank Limited, care a fuzionat prin absorbtie cu sucursalele Frankfurt Bukarest Bank A.G.

IMPLEMENTAREA POLITICII MONETARE

In semestrul I 2004, procesul de intarire a politicii monetare initiat in ultima parte a anului 2003 a continuat, desi cu o intensitate mai scazuta, BNR pastrand constant nivelul nominal al ratei dobanzii de politica monetara 21,25%, in pofida declinului aproape continuu al ratei anual a inflatiei. Retinerea bancii centrale de la initierea coborarii ratei dobanzii in acest context a reflectat cu precadere preocuparea acesteia pentru prevenirea dezvoltarii potentialului inflationist al cresterii neasteptat de viguroase a ambelor componente ale absorbtiei interne. De altfel, natura conflictuala a acestui cadru macroeconomic, caracterizat prin derularea simultana a fenomenului de dinamizare fara precedent a cererii interne, avand ca rezultat pe termen scurt adancirea dezechilibrului extern, si a dezinflatiei, s-a mentinut si chiar s-a adancit treptat in anul 2004

Inasprirea conditiilor monetare prin majorarea componentei reale a ratei dobanzii BNR din prima parte a anului a fost motivata in principal, de necesitatea temperarii vitezei de crestere a creditului neguvernamental, care, in contextul producerii unei relative relaxari.a politicii veniturilor, devenise nesustenabila din persepctiva obiectivului dezinflatiei. Consecventa politicii ratei dobanzii de politica monetara a avut ca efect potentarea preluarii majorarilor operate de banca centrala in ultima parte a anului precedent de catre ratele dobanzilor la creditele in lei, in cazul creditelor acordate populatiei.

In ceea ce priveste procesul de creditare, un posibil efect colateral al deciziilor BNR asupra acestuia l-a constituit schimbarea relativa a strategiilor de dezvoltare ale institutiilor de credit, constand in reorientarea acestora catre sectorul corporativ, in special catrea cel privat. Adancirea concurentei pe acest segment suprapusa unei tendinte de consolidare a increderii companiilor si a bancilor in perspectivele economiei romansesti, a franat considerabil in prima parte a anului ajustarea ascendenta a ratelor dobanzilor la creditele noi in lei. Cu toate acestea, dinamica anuala reala a creditului in lei acordat companiilor s-a situat, la randul ei, pe un trend descendent, dar mai temperat decat cel consemnat in cazul populatiei.

Un efect mai putin favorabil, din perspectiva eficacitatii parghiei ratei dobanzii l-a constituit accelerarea expansiunii imprumuturilor in valuta, ale caror costuri au fost percepute ca fiind mai avantajoase, de altfel, sub impactul intensificarii competitiei in sistem, bancile au efectuat chiar reduceri ale ratelor dobanzilor aplicate creditelor denominate in valuta acordate companiilor.

Incepand cu finele primului semestru a devenit tot mai evidenta necesitatea recalibrarii conditiilor monetare si implicit a reconfigurarii structurii acestora in functie de modificarile cadrului macroeconimic, dar si din perspectiva cerintelor impuse de trecerea la noua strategie de politica monetara in a doua parte a anului 2005.

In acest context, BNR a inclinat treptat spre solutia reducerii prudente a ratei dobanzii de politica monetara, fiind in situatia de a resimti valentele antiinflationiste implicite ale cursului de schimb, pe care le-a potentat prin modificarea spre sfarsitul anului a politicii sale de interventie pe piata valutara, reclamata de majorarea volumului intrarilor de capital cu naturi diverse.

Tactica operarii de reduceri frecvente, dar de valoare mica, ale ratei dobanzii de politica monetara a avut printre justificari dorinta bancii centrale de a mentine anticipatiile privind prudenta procesului de reducere a dobanzilor pe masura maniferstarii castigurilor dezinflationiste si de a nu compromite relativa intarire a procesului de economisire financiara a populatiei din prima parte a anului, inclusiv prin prevenirea unei suprareactii a cererii si ofertei de credite.

Coborarea ratei dobanzii de politica monetara a fost stopata in mod prudent de BNR de-a lungul lunilor septembrie si octombrie, cand preturile cu amanuntul au inceput sa resimta socurile aplicarii unor noi ajustari de preturi administrative si ale accentuarii tendintei de crestere a preturilor combustibililor.

Reactia sub asteptari a ratelor dobanzilor practicate de banci la depozitele si creditele in lei ale clientilor nebancari la precedentele reduceri ale ratei dobanzii de politica monetara a determinat banca centrala sa reia seriile de ajustare descendenta a randamentelor oferite de principalul sau instrument de politica monetara. In intervalul noiembrie-decembrie, plafonul ratelor dobanzilor la depozitele pe o luna atrase de banca centrala a fost coborat, in trei etape, cu 1,75 puncte procentuale, ajungand la finele anului la 17,00%. Reducerea componentei reale a ratei dobanzii BNR a avut insa o amplitudine mult inferioara, conditiile monetare cunoscand chiar o relativa inasprire de-a lungul celei de a doua parti a anului, sub impactul cresterii austeritatii politicii de curs de schimb.

Urmarind sa arbitrajeze diferentialul dintre ratele interne si cele externe ale dobanzilor, bancile si-au extins de peste 3 ori volumul liniilor de finantare externa pe termen mediu si lung si si-au majorat concomitent plasamentele in credite denominale in valuta; cererea de asemenea credite a fost stimulata de relativa tensinta de scadere a ratelor dobanzilor acestora, mai ales celor aferente imprumuturilor acordate, indusa de cresterea concurentei in cadrul sectorului financiar autohton, precum si reducerea primei de risc. Explozia creditelor in valuta a atenuat efectele cresterii restrictivitatii politicii monetare, in timp ce majorarea expunerii externe a bancilor a creat presiuni asupra volumului operatiunilor de sterlizare ale BNR.

Strategia de finantare a deficitului bugetar si de gestionare a datoriei publice a constituit un suport mai consecvent pentru politica ratei dobanzii a BNR, dar a continuat sa afecteze politica de control al lichiditatii de catre banca centrala, indeosebi in ultima parte a anului. Spre deosebire de anul 2003, diminuarea deficitului bugetar nu a mai depins exclusiv de restrangerea volumului platilor de dobanzi, in anul 2004 realizandu-se o relativa ajustare fiscala pe seama reducerii altor categorii de cheltuieli, mai relevante ca implicatie asupra dinamicii cererii agregate.

Spre deosebire de alte perioade caracterizate printr-un trend descendent al ratelor dobanzilor, nici cererea crescanda de instrumente ce ofereau un venit fix nu a exercitat de-a lungul primelor opt luni ale anului presiuni prea ample in sensul reducerii randamentelor. Explicatia rezida in sporirea temporara a ofertei de titluri, atragerea de resurse suplimentare in moneda nationala de catre Trezorerie avand ca scop atat acoperirea datoriilor unor societati comerciale in vederea privatizarii, cat si achitarea ratelor si dobanzilor in contul obligatiilor externe.

Spre deosebire de anul 2003, contextul de implementare a politicii monetare a fost mai putin favorabil intaririi rolului politicii ratei dobanzii, in conditiile in care intermedierea financiara in moneda nationala a consemnat o tendinta de incetinire care a fost acompaniata de o expansiune a creditelor in valuta. In plus, preluarea miscarii ratei dobanzii BNR de catre ratele dobanzilor la credite de depozite a continuat sa fie lenta si/sau incompleta; din aceasta perspectiva comportamentul bancilor a fost eterogen, reactiile individuale depinzand in mai mare masura de pozitia fiecarei institutii de credit in cadrul sistemului bancar si, in consecinta, de strategiile de dezvoltare specifice.

Totusi, transmisia impulsurilor politicii ratei dobanzii la nivelul pietei interbancare a fost deosebit de fluenta, ca efect al controlului ferm al lichiditatii efectuat de BNR; acesta si-a mentinut eficacitatea, desi constrangerile carora a trebuit sa le faca fata - cresterea puternica a intrarilor de capital si restrangerea prezentei MFP pe piata monetara in ultima parte a anului - au fost mai ample decat in anul precedent.

In aceste conditii, politica lichiditatii si cea a ratei dobanzii s-au potentat reciproc; astfel, prelungirea scadentei operatiunilor de sterilizare si cresterea interesului pentru aceste plasamente - in conditiile anticiparii unui declin al randamentelor si a unei restrangeri tot mai puternice a volumului activelor similare alternative ( titluri de stat pe termen scurt ) - au favorizat ameliorarea eficacitatii controlului monetar, iar taria acestuia a simulat plasarea consecventa a randamentelor pietei monetare in proximitatea ratei dobanzii de politica monetara.

Atragerea de depozite pe scadenta de o luna a continuat sa fie cel mai important instrument de politica monetara, acestea reprezentand 82,7 si respectiv 91,9 la suta din soldul, respectiv fluxul mediu zilnic al operatiunilor de sterilizare. Prin intermediul celor 156 de licitatii derulate in acest an, banca centrala a atras un volum mediu zilnic de depozitare ( 3883,5 miliarde lei ) care l-a depasit cu aproape 37 la suta pe cel din anul precedent; valoarea medie a sumei adjudecate la fiecare licitatie a atins 6438,4 miliarde lei ( fata de 3884,1 miliarde lei in anul 2003 ).

Creditul neguvernamental, in volum de 417623,5 miliarde lei la 31 decembrie 2004, a crescut cu 37,9 la suta, intr-un ritm mediu lunar de 2,7 la suta, inregistrand in termeni reali o majorare de 26,2 la suta.

In anul 2004, spre deosebire de anul 2003, creditele in valuta au avut o dinamica superioara celor in lei. In conditiile in care moneda nationala s-a apreciat pe parcursul anului 2004, iar ecartul de dobanda la creditele in lei fata de cele in valuta a fost semnificativ, creditul in valuta a fost mai atractiv decat cel in moneda nationala. Astfel creditele in valuta au crescut cu 2316 milioane euro ( 56,7 la suta ), volumul total al acestora fiind de 6398 milioane euro; exprimata in lei, cresterea creditelor in valuta a fost de 51,2 la suta, la aceasta contribuind si aprecierea nominala a leului cu 3,5 la suta. In acelasi timp, creditele in lei au crescut cu 21,3 la suta ( 11,1 la suta in termeni reali ), cumuland 163866,8 miliarde lei la 31 decembrie 2004. Datorita ritmurilor diferite de crestere, ponderea componentei in valuta in creditul bancar s-a majorat cu 5,4 puncte procentuale ( pana la 60,8 la suta ).

In anul 2004, comportamentul ratelor dobanzilor la tranzactiile interbanci a continuat sa castige in calitate datorita: (i) mentinerii flexibilitatii mecanismului rezervelor minime obligatorii; (ii) imprimarii unei stabilitati rate dobanzii de politica monetara in prima parte a anului; (iii) caracterului predictibil al ajustarii descrescatoare a acesteia incepand cu luna iunie si cresterii, in acest context, a preferintei pentru finantarea plasamentelor cu venit fix ale bancilor cu resurse atrase pe termen scurt; (iv) controlului ferm al lichiditatii exercitat de BNR.

Ca urmare, randamentele pietei interbancare au continuat sa-si diminueze senzitivitatea fata de variatiile zilnice ale conditiilor lichiditatii, incorporand cu mai mare acuratete modificarile ratei dobanzii de plitica monetara; astfel, ecartul mediu dintre rata medie zilnica a dobanzii interbancare si rata dobanzii BNR s-a redus la numai un punct procentual. Totodata, intervalul de fluctuatie al ratelor zilnice ale dobanzilor aferente tranzactiilor interbancare s-a comprimat de la 22,3 la 11,6 puncte procentuale, iar amplitudinea maxima a variatiei zilnice a randamentelor interbancare s-a redus la 7,8 puncte procentuale ( fata de 12,3 puncte procentuale in anul 2003 ). In absenta scaderilor conjunctuale ale ratelor dobanzilor de la sfarsitul perioadelor de constituire a rezervelor minime obligatorii, care s-au produs in 8 din cele 12 asemenea intervale derulate pe parcursul anului, coridorul de variatie al ratelor zilnice ale dobanzilor s-ar fi restrans la numai 5,4 puncte procentuale.

Urmand, in linii generale, miscarea ratei dobanzii BNR, media lunara a randamentelor interbancare s-a plasat in a doua parte a anului 2004 pe o curba descendenta, incheind anul la un nivel de 17,2 la suta, cu 2 puncte procentuale inferior celui din decembrie 2003. In schimb, rata medie anuala a dobanzii tranzactiilor interbanci a crescut usor, cu 0,6 puncte procentuale, ajungand la 18,7 la suta.

Modificarile ratei dobanzii de politica monetara s-au translatat mai lent si incomplet asupra ratelor dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari, acestea consemnand evolutii neuniforme si/sau asimetrice din perspectiva specificului categoriei bilantiere si a segmentului de clientela.

Cele mai tari ajustari le-a suferit in cursul anului rata medie a dobanzii la creditele noi acordate persoanelor fizice, in totalul carora ponderea majoritara ( 85,7 la suta ) au detinut-o in continuare creditele cu scadenta medie. Astfel, in intervalunl ianuarie - mai, acest randament s-a majorat cu 2,7 puncte procentuale, ca efect al cresterii succesive ale ratei dobanzii BNR din ultima parte a anului 2003. Incepand cu luna iunie 2004, ca urmare a scaderilor operate de banca centrala, dar si a unei reduceri puternice a ritmului de crestere a cererii de imprumuturi in lei a populatiei, rata medie a dobanzii aferente acestor credite s-a diminuat treptat, comprimandu-se pana in luna decembrie cu 3,4 puncte procentuale.

O abordare diferita a caracterizat satabilirea ratelor dobanzilor la creditele noi acordate companiilor. Reorientarea cel putin partiala a strategiilor de dezvoltare ale bancilor catre atragerea a noi clienti din randul acestui segment a imprimat o mult mai mare rigiditate ajustarii ascendente si o relativa flexibilitate revizuirii descendente a ratelor dobanzilor la creditele cu scadenta de pana la un an inclusiv ( reprezentand 89,9 la suta din fluxul mediu lunar al imprumuturilor in lei ale agentilor economici ). Reflectand aceste influente, rata medie a dobanzii la creditele noi acordate persoanelor juridice a fost relativ stabila in primele cinci luni ale anului; ulterior, aceasta a intrat insa pe o panta descendenta, reducandu-se pana la finele perioadei cu 2,8 puncte procentuale.

Un comportament mult mai stabil au avut ratele dobanzilor la depozitele la termen, dar si in cazul lor s-au consemnat evolutii diferite in functie de scadenta. Aceste deosebiri au reflectata caracterul eterogen al politicilor bancilor de atragere a resurselor in lei ( inclusiv prin lansarea de noi instrumente si oferirea de noi servicii ), dar si concurenta plasamentelor alternative ( titlurile de stat si certificatele de trezorerie ). Astfel, dupa o usoara ascensiune in prima parte a anului si un declin in perioada iunie - decembrie, la finele anului randamentele oferite populatiei si agentilor economici pentru depozitele pe termene de pana la 3 luni inclusiv ( reprezentand 82,4 la suta din volumul mediu lunar al depozitelor noi la termen ) au consemnat valori cu 0,3 pana la 0,6 puncte procentuale inferioare celor de la sfarsitul anului precedent. In schimb, randamentele bonificate pe scadentele superioare s-au majorat cu valori cuprinse intre 0,3 si 0,9 puncte procentuale. In pofida acestor repozitionari, populatia a continuat sa prefere plasamentele pe termen foarte scurt, ponderea depozitelor pe o luna in totalul plasamentelor la termen ale acestui segment urcand la 58,0 la suta, comparativ cu 51,9 la suta in anul 2003.

De-a lungul anului, marjele reale lunare ( calculate ex post ) ale ratelor dobanzilor s-au caracterizat prin cresterea continua a valorilor pozitive, ceea ce a sporit atractivitatea depozitelor in lei si a redus-o pe cea a creditelor in moneda nationala.

Ratele medii ale dobanzilor practicate de institutiile de credit pentru operatiunile in lei

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2005-2006

Aici Roxana

EVOLUTIA DOBANZII IN PERIOADA 2007-2008

ANUL 2007

Ratele dobanzilor pietei interbancare s-au caracterizat printr-o relativa stabilitate in primele 2 luni ale trimestrului IV,valorile medii zilnice ale acestora plasandu-se-exceptand ultimele zile ale perioadelor de constituire a RMO-in proximitatea ratei dobanzii de politica monetara acest tipar s-a modificat insa in luna decembrie,cand adoptarea de catre banca centrala a unei tactici de sterilizare partiala a excedentului de lichiditatate din sistem prin intermediul operatiunilor de piata a avut ca efect o coborare rapida a randamentelor depozitelor inter-banci; ca urmare,media trimestriala a acestora (6.9 la suta) s-a redus cu 0.7 puncte procentuale comparativ cu perioada anterioara.

Debutul intervalului analizat nu a adus modificari semnificative ale traiectorilor randamentelor pietei interbancare.in prima parte a lunii octombrie si noiembrie acestea sau pozitionat de regula in apropierea ratei dobanzii principalului instrument de politica monetara-depozitele BNR cu scadenta de o luna. O relativa de cuplare a celor 2 categorii de randamente s-a produs doar in saptamanile aflate la finele perioadelor de constituire a RMO,cand ratele medii zilnice ale dobanzilor ON au coborat la valori aflate in proximitatea randamentului atasat facilitatii de depozit.aceasta scadere temporara a fost mai ampla in octombrie, ca urmare a amplificarii injectiilor de lichiditate efectuate de TREZORERIE dar si a accentuarii prudentei institutiilor de credit,concretizata in cresterea anticipata a detinerilor de rezerve destinate efectuarii platilor bugetare trimestriale.

In decembrie nivelul mediu al ratelor dobanzilor depozitelor inter-banci s-a comprimat cu 2 puncte procentuale,randamentele medii zilnice reflectand impactul relaxarii progressive a conditiilor lichiditatii ca urmare a partialei aceptari de catre BNR a sumelor oferite de banci in cadrul lichiditatilor de depozite. Efectul acestei masuri a fost amplificat de injectiile massive, de lichiditate realizate de Trezorerie in aceasta perioada, reprezentand 2 la suta din PIB proiectat, rezultanta fiind intensificarea puternica a apelului institutiilor de credit la facilitatea de depozit (volumul sumelor astfel plasate a atins cel mai inalt nivel din noiembrie 2005).Cu toate acestea, pe ansamblul trimestrului IV, randamentele ON, fiind consemnata totodata o restrangere a plajei de variatie , a valorilor lor medii zilnice(de la 1,3-13,4 la suta la 1,2-9,2 la suta).In acelasi timp, spread-ul mediu dintre cotatiile bid si ask pe aceasta scadenta s-a ingustat cu 0,2 puncte procentuale comparativ cu trimestrul precedent(in pofida dilatarii sale in ultima parte a intervalului)

Relaxarea in luna decembrie a controlului asupra lichiditaii s-a repercutat asupra curbei randamentelor BUBOR(1M-12M),determinand translatarea pe un palier inferior in raport cu septembrie; dupa 3 trimestre consecutive de crestere , nivelul mediu al cotatiilor a scazut cu 0,4 puncte procentuale in ultimele 3 luni ale anului 2006.ajustarea descendenta a cotatiilor zilnice a fost mai rapida comparativ cu cea inregistrata in faza incipienta a relaxarii controlului lichiditatii la care are curs BNR in semestrul III 2005; in prima etapa coborarea a fost mai lenta in cazul randamentelor aferente scadentelor scurte ceea ce sugereaza faptul ca operatorii pietei au considerat conditiile laxe de lichiditate ca fiind temporarare. Astfel panta curbei randamentelor a devenit pozitiva pentru plima data din noiembrie 2005.

Aceleasi anticipatii sunt ilustrate si de evolutia ratelor forward calculate pe baza cotatiilor medii din decembrie. Astfel pentru luna martie 2007 se astepata un nivel al ratei BUBOR 3 M de 8,8 la suta similar celui current , dar si celui anticipat in urma cu un trimestru; aceasta urma sa coboare la 8.4 la suta in iunie 2007(cu 0,2 puncte procentuale sub nivelul calculat pe baza cotatiilor din septembrie 2006) si respective la 8.3 la suta la finele semestrului 3.

Similar precedentelor patru trimestre, Ministerul Finantelor Publice nu au efectuat operatiuni pe piata primara a titlurilor de stat, anuland licitatiile pentru emiterea de certificate de trezorerie si obligatiuni programate a se derula in trimestrul IV, in conditiile in care volumul titlurilor de stat ajunse la scadenta a fost unul redus(150 milioane ron), iar executia bugetara sugera generarea unui volum sufucient de disponibilitati in contul Trezoreriei.Totusi, in ultima parte a lunii decembrie, pe fondul majorarii deosebit de rapide a cheltuielilor bugetare, MFP a fost nevoit sa recurga-pentru prima oara in ultimele 11 luni-la atragerea de depozite de pe piata monetara.

In perioada septembrie-noiembrie ratele medii ale dobanzilor practicate de banci pentru creditele/depozitele noi si-au mentinut in general traiectoriile din intervalul precedent,valorile medii lunare inregistrand frecvent fluctuatii de sensuri opuse(mai ample pe segemntul creditelor). Astfel randamentele depozitelor noi la termen si-au prelungit miscarea ascendenta, insa ajustarea cumulata pe parcursul intervalului analizat a fost inferioara celei din lunile iunie-august ca urmare a cresterii mai lente a ratelor dobanzilor oferite pentru plasamentele companiilor.;randamentul mediu al plasamentelor noi la termen al populatiei a sporit cu 0,13 puncte procentuale in noiembrie comparativ cu luna august, ajungand astfel la 6,25 la suta.Rata medie a dobanzii aferente imprumuturilor noi si-a accelerat insa scaderea, exclusiv pe seama relaxarii conditiilor conditiilor de creditare a companiilor.Dupa o absenta prlungita MFP are reluat in forta operatiunile pe piata primara a titlurilor de stat. Volumul insufficient de fonduri generat de executia bugetara in contul general al Trezoreriei statului a determinat autoritatea publica sa emita in primele luni alea anului 2007 un volum record de titluri de stat 5900 milioane Ron. In plus, MFP a recurs in 4 randuri in primul trimestru si la atragerea de depozite de pe piata monetara(completandu-si si resursele financiare cu inca 3958 milioane Ron), in vederea acoperirii golurilor temporare de resurse ale Trezoreriei.

Odata cu relansarea emisiunilor de certificate de trezorerie cu scadenta de cel mult 1 an(in valoare totala de 3900 milioane Ron), MFP a pus in circulatie , in premiera, si obligatiuni de stat de tip benchmark cu maturitati de 3 si 5 ani(insumand 2000 miliane Ron).Inscrisurile din prima categorie au fost remunerate cu o rata medie a dobanzii cuprinsa intre 5,81 si 7,03 la suta, iar cele din a doua categorie, cu randamente medii de 6.61, respective 7,03 la suta.

In prima decada a lunii aprilie, randamentele interbancare s-au plasat in apropierea ratei dobanzii de politica monetara, pentru ca apoi ele sa intre pe un trend descendent ce s-a prelungit pana la finele perioadei de constituire a RMO.In ultima parte a lunii insa ratele medii zilnice ale depozitelor ON a urcat abrupt ca urmare a cresterii ample a cererii de lichiditate a bancilor; aceasta s-a datorat majorarii mult peste asteptari a valorii platilor effectuate catre Trezorerie, precum si sporirii puternice a volumului decontarilor interbancare, pe fondul intensificarii fara precedent a operatiunilor valutare cu caracter speculative effectuate de nerezidenti.

Curba randamentelor BUBOR s-a plasat in luna iunie pe un palier in ferior celui din martie, aceasta continuandu-si astfel declinul pentru al treilea trimestru consecutive.Cotatiile au coborat pe intregul spectru de maturitai in medie cu 0,4 puncte procentuale, miscarea lor reflectand pe de o parte trendul descendent al ratei dobanzii de politica monetara oar pe de alta parte evolutia asteptarilor inflationiste ale operatorilor.

Ratele forward implicite calculate pe baza cotatiilor medii din iunie indica absenta unor schimbari notabile in privinta nivelurilor anticipate ale randamentelor interbancare pentru anul current.Astfel, valoarea medie a lunara a ratei BUBOR 3M este asteptata sa scada lent pe orizontul urmatoarelor 3 trimestre ajungand la 7,4 la suta in septembrie,7,3 la suta in decembrie si respectiv 7,2 la suta in martie 2007.

RATELE DOBANZII-AN 2008

Banca nationala a majorat dobanda de politica monetara, de la 9% la 9.5%. Consiliul de administratie al bancii centrale a decis"majorarea ratei dobanzii de politica monetara la nivelul de 9,5% pe un an de la 9,0%, continuarea gestionarii ferme a lichiditatii de de pe piata monetara prin intermediul operatiunilor de piata, mentinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit", potrivitunui comunicatal BNR, remis rompers. BNR reintereaza ca va monitoriza indeaproape evolutiile indicatorilor macroeconomici si va evalua perspectivele acestora, astfel incat prin adecvarea instrumentelor politicii monetare sa contracareze previsiunile inflationiste inb vederea revenirii cat mai rapide, a dezinflatiei pe traiectoria anuntata pe termen mediu.

Randamentele pietei monetare interbancare au evaluat pe parcursul trimestrului I in linie cu rata dobanzii de politica monetara-media trimestriala a acestora urcand cu 2,0 puncte procentuale fata de intervalul anterior(pana la un nivel de 9,9 la suta)-in conditile in care banca centrala a continuat sa exercite un control ferm asupra lichiditatii prin intermediul operatiunilor de piata.

Urmarind in mod consecvent asigurarea unui caracter echilibrat al conditiilor lichiditatii, BNR a efectuat si in acest trimestru alaturi de operatiunile regulate de atragere,de depozite cu scadenta de 2 saptamani, tranzactii open market pe maturitati mai scurte decat cea afernta principalului instrument de politica monetara.Astfel o relativa intensificare a acestor operatiuni a fost consemnata pe parcursul lunii ianuarie, aceasta fiind inpusa de necesitatea contracararii injectiilor masive de lichiditate efectuate de TREZORERIA STATULUI. Ulterior randamentele interbancare pe termen foarte scurt si-au redus amplitudinea fluctuatiilor fata de rata dobanzii cheie a BNR.Totodata volatilitatea dobanzilor ON si-a mentinut tendinta de scadere, atingand nivelul minim al ultimelor 11 trimestre.In acelasi timp dimensiunea intervalului de variatie a valorilor medii zilnice ale randamentelor pe aceasta scadenta(6,4-11,8) a ramas la un nivel comparabil cu cel din trimestrul precedent.

Curba randamentelor ROBOR(1M-12M) si-a continuat miscarea ascendenta pe intregul spectru de scadente, incorporand efectele cresterilor successive ale ratei dobanzii de politica monetara si ale consolidarii anticipatiilor pietei in sensul continuarii majorarii ratelor dobanzilor pana la jumatatea anului 2008. In medie aceste cotari au urcat cu aproximativ 2,5 puncte procentuale fata de finele trimestrului precedent, ajustarea fiind relativ uniforma pe toate maturitatile. In februarie spread-ul dintre cotaiile ROBOR 12Msi ROBOR1M a devenit negativ in conditiile in care majorarea ratei dobanzii de politica monetara de la inceputul lunii a fost superioara aseteptarilor piatei, conducand la repozitionarea in consecinta a randamentelor pe toate maturitatile scurte; panta curbei devine pozitiva in martie,spread-ul stabilindu-se la finele lunii la un nivel aproximativ 0,2 puncte procentuale.

Anticipatiile mentionate privind traiectoria viitoare a ratelor dobanzilor sunt ilustrate de asemenea de ratele forward implicite (calculate pornint de la cotaiile medii din martie).Potrivit acetora nivelul mediu al ratei ROBOR 3M ar urma sa atinga un maxim de aproximativ 11,0 la suta la jumatatea anului in curs coborand apoi la 10,5 la suta in septembrie si la 10,2 la suta in decembrie 2008.

Preluaind impulsul ratei dobanzii de politica monetara si al randamentelor interbancare,ratele medii ale dobanzilor creditelor si depozitelor noi si-au prelungit cresterea in perioada decembrie 2007-februarie 2008.Cele ma receptive au fost ratele dobanzilor practice in relatia cu societatile nefinanciare; acestea s-au majorat in februarie fata de noiembrie cu 1,1 puncte procentuale(pana la 12.51 la suta) in cazul creditelor noi,si cu 1,2 puncte procentuale (pana la 8.55 la suta) in cel al depozitelor noi.

Pe segmental populatiei, ajustarea ascendenta a fost relativ mai putin intense:rata medie a dobanzii depozitelor noi a acumulat 50 punctede baza(pana la 7.38 la suta), iar cea aferenta noilor imprumuturi s-a majorat cu doar 0,35 puncte procentuale(pana la 12,55 la suta).Evolutia celor din urma a incorporat influente de sens opus exercitate,pe de o parte, de ajustarile ascendente operate asupra ratei dobanzii creditelor noi pentru consum si a celor pentru locuinte, si pe de alta parte, de diminuarea ratelor dobanzilor creditelor pentru dezvoltarea afacerilor si a celor acordate in alte scopuri.

Ratele dobanzilor pietei monetare interbancarte au urmat in trimestrul II traiectoria ascendenta a ratei dobanzii de politica monetara. Incorporand majorarile

successive ale acesteia, dar si efectul relativei sporiri a restrictivitatii conditiilor lichiditatii in prima parte a intervalului,media randamentelor depozitelor interbancare a urcat cu 1,1 puncte procentuale comparativ cu trimestrul precedent, pana la 10,1 la suta.

Banca centrala a continuat sa gestioneze intr-o maniera ferma lichiditatea din system, eficacitatea acestui process beneficiind,incepand cu luna mai, de efectul masurarii de reducere de la 2 saptamani a scadentei operatiunilor standard de atragere de depozite.

In acest context, abaterile sensuri ale randamentelor ON de la nivelul ratei dobanzii de politica monetara, desi relativ mai ample comparativ cu trimestru anterior, au avut doar uncaracter tranzitoriu.Acestea fie s-au produs in mod tipic la finele perioadelor de constituire a RMO, fie au fost generate de factori de natura sezoniera, precum amplificarea puternica in ultima parte a lunii aprilie a absorbtiilor de lichiditate ale Trezoreriei, cuocazia decontarii platilor bugetare trimestriale.Volatilitatea randamentelor pe termen foarte scurt a crescut usor in acest context, insa a ramas la un nivel apropiat minimului ultimilor 3 ani consemnat in trimestrul anterior.

La randul lor, ratele dobanzilor ROBOR(1M-12M) au continuat sa urcesub impactul majorarilor ratei dobanzii de politica minetara, dar si al asteptarilor pietei privind efectuarea de noi cresteri ale acesteia in perioada imediat urmatoatre.Evolutia pe parcursul trimestrului a acestor cotatii a fost insa neuniforma, ele suferind o crestere abrupta temporara in prima parte a lunii aprilie, ca urm,are a temerii instalate in randul operatorilor privind o potentiala contractie imediata a lichiditatii din system(inclusive datorita previzibilei restrangeri a lichiditatii excedentare in lunile urmatoare). In luna iunie, curba randamentelor ROBOR(1M-12M) s-a plasat la un nivel situat in mede cu 0,65 puncte procentuale peste cel de la finele trimestrului precedent; ajustari mai ample au fost consemnate pe maturitatile mai scurte, astfel incat traiectoria acestor randamente a inregistrat o relativa aplatizare.

In acelasi timp,traiectoria anticipata a cotatiilor ROBOR 3M, ilustrata de ratele forward implicite(calculate pornind de la cotatiile medii din iunie) s-a ridicat cu aproximativ 0,7-0,8 puncte procentule deasupra celeiasteptate in trimestrul I. Astfel, valoarea medie a ratei ROBER 3M anticitpata pentru luna septembrie este de 11,3 la suta, aceasta fiind estimata sa coboare la 10,9 la suta in ultima luna a acestui an si 10,6 la suta la sfarsitul primului trimestru al anului viitor.

Crestera ratei dobanzii de politica monetara si a randamentelor pietei interbancare a continuat sa se recupereze asupra ratelor medii ale dobanzilor la creditele noi si la depozitele la termen noi,acestea consemnand o relativa accelerare a miscarii ascendente in perioada martie-mai 2008. manifestand o receptivitate pronuntata la evolutia randamentelor interbancare, rata medie a dobanzii la creditele noi ale societatilor nefinanciare s-a majorat semnificativ in luna mai fata de februarie(+1,60 puncte procentuale, pana la 14,11 la suta).Amplitudinea cresterii a fost insa mai redusa in cazul creditelor noi acordate populatiei(doar0,51 la sutapunctev procentuale,pana la 13,06 la suta), in conditiile in care (i) ratele medii ale dobanzilor la creditele noi de consum si la celepentru dezvoltarea afacerilor au suferit doar cresteri de mica anvergura(+0,37 puncte procentuale, pana la 13,21 la suta si respective +0,43 puncte procentuale, pana la 16,54 la suta in mai), iar (ii) rata medie a dobanzii la creditele noi pentru locuinte a crescut in martie, dar a consemnat ulterior scaderi successive, pozitionandu-se in luna maila un nivel inferior cu 0,9 puncte procentuale celui din februarie. Si ratele dobanzilor oferite pentru depozitele noi la termen au acumulat cresteri, chiar mai consistente(cu 1,8 puncte procentuale, pana la la nivelul de 10,37 la suta in cazul plasamentelor societatilor nefinanciare, si cu 1,99 puncte procentuale, pana la nivelul de 9,37 la suta, in cazul depozitelor noi ale populatiei),in conditiile in care nevoile sporite de resurse au determinat bancile sa promoveze in mod agresiv produse de economisire cu randamente mai inalte.

BIBLIOGRAFIE:

-Rapoarte anuale 1990-2008

-www.bnr.ro

-www.dobanzi.ro

-www.curs-valutar.ro

-www.infobursier.ro