DOBANDA

DOBANDA

Dobanda a reprezentat un subiect de discutie din toate timpurile. Marile religii ale lumii au avut obiectiuni asupra acesteia, considerand-o ca imorala. Acest lucru se intampla mai ales in antichitate si evul mediu, cand era utilizata camata. Cu timpul insa o rata de dobanda moderata a fost acceptata ca fiind un element normal al relatiei de creditare.

Dobanda poate fi definita ca remunerarea pe care detinatorul de capital o primeste fie pentru folosirea capitalului propriu, fie pentru capitalul incredintat spre utilizare unei alte persoane pe o perioada determinata.

Fiecare inteprinzator este constient de contributia pe care capitalul o are la succesul activitatilor sale. Atunci cand capitalul nu ii apartine, el il imprumuta si trebuie sa plateasca pentru acesta un pret determinat de regula pe piata. Dupa obtinerea profitului si rambursarea creditului si a dobanzii aferente acestuia, partea ramasa poate fi considerata aportul managerial al intreprinzatorului.

De-a lungul timpului s-au cristalizat mai multe concepte referitoare la rata dobanzii. Cele mai elaborate dintre acestea pot fi sintetizate astfel:

1. Conceptul clasic asupra dobanzii apartine economistilor David Ricardo si Alfred Marshall.

David Ricardo crede ca rata dobanzii unui capital depinde de rata profitului care se obtine prin utilizarea capitalului. Deci, dobanda nu depinde de cantitatea disponibila de bani existenta in economie.

Alfred Marshall considera ca dobanda este pretul platit pe o piata pentru folosirea capitalului. Acest pret de echilibru este stabilit prin egalizarea cererii globale cu oferta de capital de pe piata respectiva.

2.Conceptul neoclasic al dobanzii ii este atribuit economistilor Friedrich Hayek si Irvin Fischer.

Hayek spune a fluctuatiile ratei dobanzii pot fi identificate cu fluctuatiile preturilor de la bunurile de consum sau de la bunurile de folosinta indelungata.

Fischer spune ca dobanda este pretul banilor de azi exprimat in banii de maine.

3.Conceptia keynesista

Keynes aduce o viziune noua aupra dobanzii combatand conceptia clasica. El afirma ca dobanda este o remunerare, o recompensa pentru renuntarea la lichiditate.

Keynes stabileste urmatoarea relatie intre dobanda si masa monetara:

daca rata dobanzii ar scadea, atunci cantitatea de bani pe care populatia ar dori sa o pastreze va creste;

daca recompensa pentru renuntarea la lichiditate ar creste, atunci ar exista un surplus de numerar pe care nimeni nu ar mai dori sa-l pastreze.

4. Conceptia marxista

Karl Marx considera dobanda ca o parte din plusvaloare care ii revine debitorului pentru cedarea capitalului catre intreprinzator.

5. Conceptia monetarista este asociata cu numele lui Milton Friedman.

Monetaristii considera ca dobanda este principala parghie de interventie in economie.

Factorii care influenteaza marimea dobanzii

Ca orice pret si rata dobanzii se determina in economia de piata prin echilibrarea raportului dintre cererea si oferta de capital de imprumut. Trebuie deci analizate elementele care determina pe acestea, astfel:

v    Oferta de capital de imprumut depinde de urmatorii factori:

1. volumul productiei si al circulatiei marfurilor (PIB): cu cat creste volumul productiei cu atat creste si oferta de capital de imprumut.

2. etapele ciclice ale economiei: in perioada de avant creste oferta de capital, in perioada de recesiune scade oferta de capital.

3. procesul de economisire

Cresterea economiei populatiei antreneaza o crestere a ofertei de capital de imprumut. Procesul de economisire reprezinta in toate tarile o cauza semnificativa a cresterii economice. In Japonia, de exemplu, procesul de economisire a populatiei ajunge sa echivaleze cantitativ cu volumul acumularilor obtinute de firme. Din aceasta cauza, Japonia este primul creditor al lumii.

Factorii care determina cresterea procesului de economisire sunt urmatorii:

locuinta: necesitatea de a avea o locuinta determina economisirea, formarea resurselor. Cu cat pretentiile de confort sunt mai mari, cu atat procesul de economisire se dezvolta;

pregatirea pentru surse alternative de venit dupa pensionare. In tarile anglo-saxone s-au dezvoltat sisteme de pensii private care stimuleaza economisirea.

v    Cererea de capital de imprumut depinde de urmatorii factori:

volumul productiei: cu cat volumul productiei creste, cu atat cererea de capital creste;

etapele ciclice ale economiei: in perioada de recesiune creste cererea de capital de imprumut, iar in perioada de avant scade cererea de capital de imprumut;

marimea nevoilor statului privind acoperirea deficitelor bugetare prin imprumuturi: cu cat deficitul bugetar este mai mic, cu atat nevoile statului cresc si implicit cererea de capital de imprumut creste.

Desi nivelul ratei dobanzii depinde cel mai mult de raportul dintre cerere si oferta, exista si alte elemente care influenteaza marimea dobanzii, precum:

rentabilitatea capitalului. In functie de zona in care se face investitia capitalului se pot obtine rate de rentabilitate mai mare sau mai mica. Daca profitabilitatea capitalului este mare, atunci si partea care revine detinatorului acestui capital poate fi mai mare.

lichiditatea, adica posibilitatea de a transforma capitalul aflat in forme diferite in moneda efectiva sau active usor lichidabile.

Lichiditatea este un element pe care creditorul si-l doreste si din acest motiv el este tentat sa-l pastreze pe o perioada cat mai mica.

Lichiditatea ridicata este asociata cu rate de dobanda cat mai mici. In schimb, avansarea capitalului pe un termen mai indelungat presupune de regula o rata de dobanda mai mare.

riscul de nerambursare a capitalului

Bancile comerciale care sunt principalii creditori pe piata, au dezvoltat procedeul de selectie a solicitarii de credite. Cu toate acestea, o parte din capitalul acordat sub forma de imprumut nu se mai intoarce in banca. Din acest motiv, rata dobanzii care se practica trebuie sa tina cont de procentul creditelor nerecuperabile. Astfel, in rata dobanzii se include o prima de risc menita sa acopere eventualele pierderi care vor aparea.

Concluzie: desi poate avea fluctuatii de la o perioada la alta (aceste fluctuatii sunt mai mari in economiile instabile), totusi rata dobanzii nu poate depasi rata profitului pentru ca in caz contrar s-ar pierde interesul pentru investire.

Principalele tipuri de dobanzi din economia de piata

Taxa oficiala a scontului este rata dobanzii la care banca centrala resconteaza efectele comerciale de la bancile comerciale. Acestei rate care se refera la relatia de creditare dintre banca centrala si bancile comerciale, ii asociem si celelalte rate practicate in procesul de refinantare.

Taxa privata a scontului este rata la care banca sconteaza cambiile prezentate de clientii lor;

Dobanda practicata in relatia de credit comercial dintre agentii economici care isi vand marfurile pe datorie;

Rata dobanzii practicata de banci la creditele acordate;

Rata dobanzii practicata la constituirea de depozite (mai mica decat dobanda de la credite);

Dobanda practicata la titlurile de stat pe termen lung sau scurt.