ARMONIZAREA LEGISLATIVA , CU DEOSEBIRE IN DOMENIUL FISCAL IN CONTEXTUL ADERARII ROMANIEI LA U.E. SI PREVIZIUNILE IN PRIVINTA EFECTULUI ASUPRA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

1. ACORDUL EUROPEAN DE ASOCIERE SI DIRECTII DE ARMONIZARE LEGISLATIVA IN DOMENIUL FISCAL

Incepand cu 1990, majoritatea tarilor din centrul si estul Europei, inclusiv Romania, au vazut in Uniunea Europeana un punct de sprijin, iar in procesul de integrare europena, sansa relansarii lor pe plan economic.

Redefinirea prioritatilor Uniunii Europene au avut loc pe masura desavarsirii pietei unice interne si in concordanta cu ideile ambitioase promovate de Tratatul de la Roma precum si prin Actul Unic European, toate materializate in Tratatul de la Maastricht din 1992.[1] Uniunea Europeana a fost adepta ideii de largire, dar extinderea prevedea acceptarea unor membri a caror nivel de dezvoltare si potential economic sa fie ridicat. In 1993, Consiliul European de la Copenhaga a stabilit criteriile pe care o tara candidata trebuie sa le indeplineasca in vederea aderarii. Largirea spre Est a fost si continua sa ramana un subiect extrem de dezbatut in mediile din Uniunea Europeana.

Extinderea spre est presupunea aderarea, intr-un interval redus de timp, a unui numar foarte mare de state (11 tari din Europa Centrala si de Est, printre care si Romania), a caror situatie este una particulara fata de cea a celor unsprezece. U.E. face eforturi deosebite in vederea monitorizarii performantelor tarilor candidate pe linia indeplinirii criteriilor de la Copenhaga; inceperea simultana a negocierilor de aderare cu cele 11 tari (proces dificil datorat dinamicii diferite si problematicii specifice a fiecareia dintre tarile candidate), eforturi financiare suplimentare pentru sustinerea procesului de tranzitie si a programelor de preaderare.

Analiza perioadei 1994 – 2004, permite identificarea anumitor elemente care au stat la baza extinderii U.E. catre Est[2]:

o     Statele candidate trebuie sa accepte acquisul comunitar, in intregime. Nu este posibila derogarea permanenta de la nici un aspect al acquis-ului ;

o     Negocierile de aderare sunt concentrate aproape exclusiv asupra aspectelor legate de preluarea acquis-ului

o     Probleme ce apar din caracterul divers mai pronuntat al unei grupari integrationiste existente sunt rezolvate prin crearea unor noi instrumente ce se suprapun celor existente, mai degraba decat printr-o reforma fundamentala care sa elimine sau sa atenueze inconsecventele instrumentelor existente;

o     Noii membri sunt integrati in structura institutionala comunitara in baza unei adaptari progresive a acesteia din urma, cu promisiunea unei reforme mai cuprinzatoare dupa momentul aderarii ;

o     Se prefera negocierea cu grupuri de state care deja au relatii stranse de colaborare intre ele;

o     Statele membre folosesc procesul de extindere pentru urmarirea propriilor interese si externalizarea pe o baza comuna a problemelor de pe plan intern.

Dobandirea statutului de membru al U.E., intr-un orizont de timp cat mai apropiat, constituie o prioritate absoluta a politicii romanesti. Programele de guvernare s-au definit in functie de imperativul aderarii la Uniunea Europeana, bazat pe indeplinirea criteriilor de aderare de la Copenhaga, in timp ce deciziile adoptate de autoritatile nationale au influentat semnificativ modul, momentul si conditiile aderarii Romaniei.

Acordul European constituie baza legala a relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana. Documentul a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost ratificat prin Legea nr. 20 / 1993 si a fost publicat in Monitorul Oficial din 12 aprilie 1993. Acordul de Asociere a intrat in vigoare la 1 februarie 1995, iar la 22 iunie 1995, Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana.

Obiectivele procesului de asociere si principiile generale ale Acordului sunt

o       crearea cadrului institutional pentru realizarea unui intens dialog politic;

o       sprijinirea eforturilor Romaniei pe calea dezvoltarii economiei de piata si consolidarii democratiei;

o       liberalizarea circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor;

o       crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii economice, sociale, financiare si culturale.

Exista 31 de capitole de negociere. Fiecare capitol de negociere (cu exceptia capitolului 31), acopera un sector sau mai multe de activitati. Pana la 05 iulie 2004, Romania a inchis 28 de capitole din cele 31. Daca in anul 2000, Romania se situa pe ultimul loc intre tarile candidate in privinta armonizarii legislatiei nationale cu acquis -ul comunitar, in 2004, ea se situa pe locul al patrulea.

Cu privire la Capitolul 10 „Impozitarea „, prezentat in cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru aderarea la Uniunea Europeana, Romania acopera in intregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 10 – Impozitarea, in vigoare la data de 31 decembrie 1999.

Romania si-a propus ca pana la 01 ianuarie 2007, sa incheie pregatirile in vederea aderarii. In acest sens, pe langa masurile pe care le-a luat, le ia si le va lua pe plan intern, Romania va informa sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislatia si masurile de implementare adoptate si daca va fi cazul, cu privire la problemele aparute in vederea armonizarii legislatiei nationale cu acquis-ul legislativ european.

Comisia Europeana monitorizeaza la randul ei realizarile Romaniei cu privire la Capitolul 10 - Impozitarea, lucru demonstrat de rapoartele anuale in care sunt evidentiate atat realizarile cat si problemele cu care se confrunta Romania in domeniul impozitelor directe si indirecte.

Totodata, vor fi introdise in legislatia romana prevederile din Directiva privind fuziunile (90 / 434 / CEE), din Directiva privind filialele (90 / 435 / CEE), din Conventia de arbitraj (90 / 436 / CEE) si din Codul de Conduita pentru Impozitarea Afacerilor.

2. ADOPTAREA SI IMPLEMENTAREA ACQUS-ULUI FISCAL IN DOMENIUL IMPOZITARII INDIRECTE

2.1. Taxa pe valoare adaugata

Impozitele indirecte vor constitui principala sursa de venit la bugetul de stat.
Pentru o anumita perioada de timp, vor fi mentinute actualele prevederi in domeniul TVA. Efectele pozitive ale relaxarii fiscale asupra venitului si profitului, vor permite, in perspectiva, alinierea TVA pana la nivelul de 16%, in acord cu prevederile acquis-lui comunitar

Trecand de la sistemul de impozitare directa la TVA, Comisia Europeana doreste sa faca tot posibilul pentru a urmari strategia de simplificare, modernozare si aplicare mai uniforma a actualului sistem de TVA, in functie de destinatie[4]:

Una dintre prioritatile pe care le urmareste, este simplificarea obligatiilor aferente platii TVA, in cazul activitatilor desfasurate in interiorul Comunitatii:

Locul de impozitare a TVA, sa fie acolo unde se consuma serviciul;

Nivelul de impozitare TVA, agreat de ministri U.E., este de minim 15 %, pana in 2010;

Cotele TVA reduse, care dateaza din iulie 2003, prin simplificarea actualelor reguli complexe si asigurarea unui tratament egal tuturor statelor membre. De preferat, existenta unui Acord in Consiliul Europei, deoarece regimul cotei reduse pentru serviciile ce implica munca intensa expira pentru noile state membre in privinta cotelor reduse de TVA, in 2007 – 2008.

In 2004, in 17 state din Uniunea Europeana a crescut ponderea in PIB a incasarilor provenind din taxa pe valoarea adaugata (TVA), in vreme ce in sase state aceasta a scazut. O mare categorie de bunuri si servicii au fost mutate din “categoria” cota redusa de TVA in “categoria” cota standard, fapt care a condus la o crestere a veniturilor. Cele mai mari cote de TVA se inregistreaza in Danemarca, Ungaria si Finlanda, in vreme ce nivelurile mai scazute se gasesc in Spania, Italia si Malta.

In Romania, taxa pe valoare adaugata se aplica din 1993, fiind reglementata la acea data prin O.G. nr. 3 / 1992. TVA a inlocuit vechiul impozit pe circulatia marfurilor, cu un impozit care se aplica asupra tranzactiilor fiecarui stadiu al circuitului economic. In prezent, ea se percepe sub forma cotei standard (19 %) si a cotei reduse (9 %) si se aplica asupra tuturor bazelor de impozitare, exceptie facand cele prevazute prin lege de scutiri de TVA.

Legislatia privind acest impozit a suferit ulterior multiple modificari, in vederea armonizarii cu prevederile Directivei 77 / 388 / CEE, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prevederile Codului Fiscal si a Normelor de aplicare a Codului fiscal, au anulat o serie de facilitati acordate prin legi speciale, care nu erau in concordanta cu legislatia CEE. Codul Fiscal initial si Normele de aplicare, au suferit multiple modificari prin Legi, nu numai in privinta TVA.

Codul Fiscal precum si normele de aplicare a TVA, din legislatia nationaloa, coroborat cu normele Directivei a VI-a, 77 / 388 / CEE, cuprind:

Sfera de aplicare si persoanele impozabile ( art. 2, 4, 5, 6, 7 din Directiva a VI -a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal ( Titlul IV, Cap. II,III );

Teritorialitatea (art. 3, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. IV –Operatiuni impozabile si Cap. V- Locul operatiunilor impozabile);

Faptul generator si exigibilitatea TVA (art. 10, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. VI- Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata);

Baza de impozitare (art. 11, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal ( Titlul IV, Cap. VII - Baza de impozitare );

Cota de impozitare (art.12, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE, precum si Anexa H la Directiva VI) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. VIII - Cotele de taxa pe valoarea adaugata - Cota standard si cota redusa); Romania a solicitat o perioada de 5 ani, respectiv pana la data de 31.12.2011, perioada derogatorie de la aplicarea art. 12, paragraful 3 din Directiva susmentionata, privind aplicarea unei cote reduse de TVA, pentru pregatirea produselor alimentare, in unitati care comercializeaza produse alimentare preparate;

Operatiuni scutite (art. 13, 14, 15, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. IX - Operatiuni scutite
- Scutiri pentru operatiunile din interiorul tarii; Scutiri la import; Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similare si pentru transportul international; Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri); Exista o serie de operatiuni care sunt scutite de TVA prin Directiva CEE, dar care nu sunt scutite prin legislatia nationala, armonizarea cu acquis-ul comunitar urmand a se face pana la data de 31.12.2006;

Deduceri (art. 17 – 20, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. X - Regimul deducerilor ; Dreptul de deducere; Perioada fiscala; Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt; Determinarea taxei de plata sau a sumei negative de taxa; Regularizarea si rambursarea taxei);

Regimuri speciale, exceptii (art. 24, 25, 26, din Directiva a VI-a, 77 / 388 / CEE) se regasesc in Codul fiscal (Titlul IV, Cap. XII - Regimul special de scutire ; Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire);

Rambursarea TVA-ului. Prevederile Directivei 79 / 1072 / CEE, referitoare la rambursarea TVA, au fost transpuse in legislatia romana. Aceste prevederi vor fi aplicabile in momentul aderarii la Uniunea Europeana, pentru a se evita cazurile de dubla impunere. Prevederile Directivei 86 / 560 /CEE, privind modalitatile de rambursare a TVA, nerezidentilor Uniunii Europene, au fost transpuse in legislatia nationala prin Ordinul Ministerului Finantelor nr. 1006 / 2002 .

2.2. Accize

Accizele se aplica in Romania incepand cu data de 01 decembrie 1991, fiind reglementate prin H.G. nr. 779 / 1991. In vederea armonizarii legislatiei cu standardele europene, au fost intreprinse mai multe modificari. Ultimele modificari in domeniu sunt cuprinse de Codul Fiscal, precum si de Normele de aplicare in domeniul accizelor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin legislatia actuala s-a realizat transpunerea prevederilor Directivei 92 / 12 / CEE, privind regimul general, depozitarea, circulatia si controlul produselor supuse accizelor, precum si cele ale Directivelor speciale: 92 / 79 / CEE; 92 / 80 /CEE; 92 / 81 / CEE; 92 / 82 / CEE; 92 / 83 / CEE; 92 / 84 / CEE.

Codul fiscal a modificat produsele supuse accizelor, in urmatoarele grupe, provenite din productia interna sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) tutun prelucrat;

g) produse energetice;

h) energie electrica.

Litera g) a art. 162 a fost modificata de pct. 26 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 24 din 24 martie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 aprilie 2005).

Litera g) a art. 162 a fost modificata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.

Art. 162 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 143 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.

Astfel, ultimele modificari legisative ale Codului fiscal, mai exact Art. 168, sincronizeaza legislatia nationala cu Directiva 92 / 12 / CEE, referitoare la circulatia in regim suspensiv a bunurilor supuse accizelor.

Privind accizele, Comisia Europeana acorda o maxima importanta pastrarii integritatii Pietei Interne. Un anumit grad de apropiere a ratelor accizelor, dintre statele membre, este esential pentru a reduce distorsiunile legate de concurenta si de frauda in cadrul Pietei Interne. Cu toate acestea, exista puncte de vedere diferite cu privire la importanta ratelor de accizare a alcoolului, care de multe ori sunt o expresie a circumstantelor, culturilor si traditiilor nationale.

3. ADOPTAREA SI IMPLEMENTAREA ACQUS-ULUI FISCAL IN DOMENIUL IMPOZITARII DIRECTE

Guvernul Romaniei va aplica o singura rata de impunere, atat pentru impozitul pe venit cat si pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitiva in raport cu statele cu care Romania se afla in competitie in scopul atragerii de investitii

straine directe.

3.1. Impozitul pe profit

Impozitul pe profit a fost reglementat in Romania prin Legea nr. 12 / 30.10.1991, ulterior suferind mai multe modificari, ultima fiind prin Codul fiscal. Impozitul pe profit a fost redus de la 25%, la 16%, cu unele exceptii prevazute de Codul fiscal.

O astfel de rata redusa, coroborata de simplificarea reglementarilor in vigoare, va duce la o crestere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, cresterea investitiilor straine directe, cat si prin reducerea ponderii in PIB pe care o inregistreaza in acest moment economia subterana.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform Codului fiscal, urmatoarele persoane, denumite contribuabili:

a) persoanele juridice romane;

b) persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania;

c) persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitate in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica;

d) persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania sau din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat si in strainatate din asocieri fara personalitate juridica; in acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romana.

Codul fiscal cuprinde reglementari privind: Sfera de cuprindere a impozitului (Art. 14); Scutiri (Art. 15); Calculul profitului impozabil- Reguli generale (Art. 19); Venituri neimpozabile (Art. 20); Cheltuieli deductibile - Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare (Art. 21) - cheltuielile au deductibilitate limitata sau nu sunt deductibile; Amortizarea fiscala ( Art. 24); Contracte de leasing (Art. 25); Pierderi fiscale ( Art. 26).

In privinta impozitului pe profit, modificarile legislative principale, in domeniul persoanelor juridice:

extinderea bazei de impozitare;

simplificarea administrarii impozitului pe profit, prin introducerea impozitului anual cu plati trimestriale anticipate in cursul anului pentru societati comerciale bancare persoanelor juridice romane si sucursalelor din Romania ale bancilor persoane juridice staine;

eliminarea unor bariere administrative in stabilirea deductibilitatii unor cheltuieli pentru cazare, transport, diurna, legate de conditia de profitabilitate si lichiditate, in cazul vanzarilor de mijloace fixe;

pentru asigurarea standardelor de calitate si siguranta a zborurilor companiilor aeriene, deducerea provizioanelor constituite de companiile aeriene din romania pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere si reparare a parcului de aeronave si a componentelor aferente;

preluarea prevederilor referitoare la regimul fiscal comun care se aplica societatilor mama si filialelor acestora din diferite state membre ale Uniunii Europene pentru distributia de dividende, in conformitate cu prevederile Directivei nr. 90 / 435 / CEE si cel aplicabil fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, transferului de active intre societatile din diferitele state membre, conform Directivei 90 / 434 / CEE.

3.2. Impozitul pe venit

Impozitul pe venit global se aplica in Romania incepand cu data de 01.01.2000, fiind reglementat la acea data de O.G. nr. 73 / 1999. Modificarile ulterioare au fost cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 7 / 2001, privind impozitul pe venit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 493 / 2002. Codul fiscal aduce noi modificari cu privire la impozitul pe venit. Normele de aplicare a impozitului pe venit fiind regelmentate de Ordonanta de urgenta nr. 138 / 29.12.2004. Incepand cu anul 2005, se introduce cota unica de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Ultimele modificari legislative mai importante, privind impozitul pe venit[5] :

deducerile de baza si deducerile suplimentare pentru persoanele aflate in intretinere vor fi mentinute pentru ca persoanele care obtin venituri mici sa nu inregistreze scaderi ale venitului real disponibil, in raport cu actualul sistem de impunere;

de asemenea, vor fi acordate, in limite stabilite de lege, deductibilitati pentru contributii la fondurile private de pensii, contributii la asigurarile private de sanatate, cheltuieli pentru cumpararea de computere si cheltuieli pentru reabilitarea termica a locuintei;

retinerea unui impozit in timpul anului pentru veniturile din tranzactii cu titluri de valoare si din operatiuni de vanzare – cumparare de valuta la termen pe baza de contract si regularizarea cu impozit de 16 % pe baza castigului net anual;

extinderea bazei de impunere prin cuprinderea in veniturile din activitatile agricole obtinute dupa recoltare, in stare naturala de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate in arenda catre unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala sau catre alte unitati pentru utilizare ca atare, incepand cu 01 ianuarie 2008;

acordarea posibilitatii deducerii din veniturile impozabile din salarii obtinute in functia de baza a cheltuielilor aferente economisirii sistem colectiv pentru domeniul locativ in limita sumei maxime de 300 lei / an / persoana fizica.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit ( Art. 41) din Codul fiscal:

a) venituri din activitati independente;

b) venituri din salarii;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor;

d) venituri din investitii;

e) venituri din pensii;

f) venituri din activitati agricole;

g) venituri din premii si din jocuri de noroc

h) venituri din transferul proprietatilor imobiliare;

i) venituri din alte surse.

Venituri neimpozabile sunt definite la Art. 42, din Codul fiscal.

Deasemeni Cotele de impozitare (Art. 43) : Cota de impozit este de 16% si se aplica :

asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activitati independente; salarii; cedarea folosintei bunurilor; investitii; pensii; activitati agricole; premii; alte surse;

s-a introdus in categoria veniturilor impozabile venitul obtinut din lichidarea / dizolvarea fara lichidare a unei persoane juridice romane, venit ce se impune prin retinere la sursa, in cota de 16 %;

sunt regelmentate de Art. 47 : Cota de impozit de 16% se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2006 si pentru veniturile realizate de persoanele fizice si juridice nerezidente, cu exceptia :

10% pentru veniturile din dobanzi si redevente, daca beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoana juridica rezidenta intr-un stat membru sau un sediu permanent al unei intreprinderi dintr-un stat membru, situat intr-un alt stat membru. Aceasta cota de impunere se aplica in perioada de tranzitie, de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si pana la data de 31 decembrie 2010, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobanzilor sau redeventelor sa detina minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare la persoana juridica romana, pe o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani, care se incheie la data platii dobanzii sau redeventelor. (Directiva 49 / 2003 / CEE, privind sistemul comun de impozitare aplicat platilor de dobanzi si redevente facute intre intreprinderi asociate din diferite state membre )

20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc, prevazute la art. 115 alin. (1) lit. p);

16% in cazul oricaror alte venituri impozabile obtinute din Romania, asa cum sunt enumerate la art. 115, cu exceptia veniturilor din dobanzile obtinute de la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit si instrumentele de economisire dobandite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplica cota de impozit de la data constituirii/dobandirii.

stabilirea perioadei in care se poate face regularizarea impozitului datorat de un rezident atunci cand nu a prezentat la momentul realizarii veniturilor certificatul de rezidenta fiscala;

Au fost introduse:[6]

Cap. III, prin care se transpun prevederile Directivei nr. 48 / 2003 / CEE, privind impunerea veniturilor din economii sub forma platilor de dobanda, in vederea armonizarii legislatiei interne cu aceasta directiva. Prevederile acestui capitol se aplica de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Cap. IV, prin care se includ prevederile Directivei 49 / 2003 / CEE, privind sistemul comun de impozitare a platilor de dobanzi si redevente facute intre intreprinderi asociate din state membre. Prevederile sunt aplicabile de la 01 ianuarie 2011.

Cap. V, transpune prevederile Directivei nr. 77 / 799 / CEE, privind asistenta reciproca intre autoritatile competente ale statelor membre in domeniul impunerii directe si al impozitarii primelor de asigurare.

Impozitul pe venitul companiei - pentru microintreprinderi va fi mentinut, pana la momentul aderarii in Uniunea Europeana, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri.

Impozitul pe dividende - va fi mentinut la 5% pentru persoane fizice si 10% pentru persoane juridice.

Contributii sociale contributiile la fondurile publice sociale (pensii, sanatate, somaj) vor scadea treptat, incepand cu anul 2006, astfel incat in anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49,5% in prezent.

Reducerea sarcinii contributive va fi relativ mai mare la nivelul angajatorului comparativ cu reducerea acestei sarcini la nivelul angajatului.

3.3. Impozite si taxe locale

Primele reglementari in domeniu au aparut dupa 1989, prin Legea nr. 27 / 17 mai 1994. Legislatia a suferit numeroase modificari, ultimele fiind cuprinse in Codul fiscal, o parte a reglementarilor fiind aplicate prin Legea nr. 571 / 2003.

Cateva din ultimele modificari din Codul fiscal se refera la :

• propunerile formulate de autoritatile locale, in contextul denominarii menedei nationale, au condus la modificarea termenelor de incasare a impozitelor si taxelor locale, care se va face in doua termene, in rate egale, la 31 martie si 30 septembrie, in loc de patru termene cum s-a procedat pana acum;
• la propunerea structurilor asociative ale autoritatilor locale, actul normativ stabileste domeniile in care consiliile locale pot decide instituirea taxelor speciale si majorarea impozitelor locale cu pana la 20%, in loc de majorarea nelimitata a acestora, care a creat numeroase nemultumiri din partea contribuabililor;
• indexarea la inflatie a impozitelor si taxelor locale se va face o data la trei ani, cand rata inflatiei depaseste cumulat 10%, in loc de anual cum s-a prevazut pana acum;
• in cazul cladirilor utilizate ca locuinte, a caror suprafata desfasurata depaseste 150 mp, se va majora impozitul aferent acestora, ca urmare a cresterii valorii impozabile a cladirii, cu cate 5% pentru fiecare 50 mp sau fractiune din aceasta suprafata;
• impozitele asupra mijloacelor de transport se vor majora ca urmare a modificarii modului de calcul, functie de capacitatea cilindrica a mijlocului de transport, prin inmultirea fiecarei grupe de 200 cmc, cu o valoare cuprinsa intre 7 – 120 lei;
• s-a introdus obligativitatea in cazul agentilor economici care desfasoara activitatea de alimentatie publica de a achita anual o taxa de pana la 3.000 lei, cuantumul acesteia fiind stabilita de consiliul local;
• introducerea competentei pentru consiliile locale de a acorda scutiri de impozit pe cladirile construite aferente investitiei de peste 500.000 €, create de investitori pe o perioada de pana la 5 ani.

3.4. Aspecte ale fiscalitatii din Romania in comparatie cu alte state

Ansamblul normelor si reglementarilor de stabilire si percepere a impozitelor si taxelor poarta numele de fiscalitate.

Concretizata legislativ prin O.U.G. nr. 138/30 decembrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, reforma fiscala a fost prezentata initial ca relaxare fiscala ce are in vedere sustinerea intreprinzatorilor privati, atragerea investitiilor straine si stimularea liberei initiative, ceea ce ar trebui sa conduca la consolidarea si dezvoltarea economiei de piata in Romania, una dintre principalele cerinte impuse Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Criticii introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor si profiturilor au considerat ca este vorba de o masura pripita, nefundamentata pe o analiza de impact, care pune in pericol echilibrul bugetar. Ea va trebui insotita de majorari ale altor impozite si taxe, introducerea unor taxe noi, cresteri ale preturilor utilitatilor si reduceri ale cheltuielilor bugetare

Pentru a acoperi golurile bugetare create de relaxarea fiscala, Ministerul de Finante, in urma negocierilor cu FMI, a trebuit sa propuna masuri fiscale nepopulare: dublarea impozitului pe cifra de afaceri a microintreprinderilor, blocarea reducerii contributiilor de asigurari sociale, amanarea majorarii salariilor bugetarilor si a unei etape de recalculare a pensiilor, dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice, cresterea de 10 ori a impozitarii dobanzilor bancare si a castigurilor de pe piata de capital, impozitarea mai drastica a castigurilor din tranzactiile imobiliare si chirii etc.

'Taxa unica' este cel mai fierbinte subiect de discutie in noile state membre, iar cereri de simplificare si reducere a taxelor au inceput sa se auda peste tot in Europa. Intre timp, meritele acestei metode sunt discutate.

In termeni simpli, taxa fixa inseamna ca fiecare este taxat cu acelasi procent. Intr-un astfel de sistem, in locul unui set complex de reguli de impozitare, statul declara un prag deasupra caruia toata lumea plateste o taxa fixa pentru veniturile proprii. Acest prag este in general destul de scazut, pentru a stimula cetatenii sa isi plateasca taxele, in loc sa incerce sa le evite. Un astfel de sistem se bazeaza pe faptul ca toate veniturile sunt impozitate o singura data.

In ceea ce priveste taxele corporatiste, ideea este similara: o singura regula pentru toata lumea. Si totusi, pana astazi, nici o economie occidentala 'majora' nu a trecut inapoi la regimul taxei unice.

Renasterea moderna a taxei unice pe venit a fost initiata de catre Estonia in 1991, urmata de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) si Romania (2005). Ungaria se pare ca ia in considerare introducerea unei versiuni a taxei unice in viitorul apropiat

Expertii mai semnaleaza si faptul ca, in afara de sistemul de taxe sau tipul de sprijin acordat noilor intreprizatori, competitivitatea unei tari este determinata si de alti factori. Daca este adevarat, in general, ca taxele mai reduse lasa mai multi bani sa circule si sa fie investiti intr-o economie si ca taxele fixe cresc dorinta cetatenilor de a le plati, taxele scazute pot de asemenea sa se concretizeze si in venituri bugetare mai scazute, deficite bugetare mari si neacoperirea cheltuielilor bugetare.

Germania, ca si Italia, Austria, Finlanda, Danemarca si Grecia au decis de asemenea sa introduca reduceri de taxe sub diverse forme pentru a stimula investitiile si cheltuielile (consumul) si a determina cresterea economica.

In ultimii doi ani schimbarile au avut loc astfel[7]:

Taxele maxime pe venituri si corporatiste in UE 25 si cele patru state candidate

Tabelul nr. 1.4

	Taxa pe venit (%)		Taxa corporatista (%)
Austria
Belgia
Bulgaria
Croatia
Cehia
Cipru
Danemarca
Estonia				pe profitul reinvestit
Finlanda
Franta
Germania
Grecia
Ungaria
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Olanda
Polonia
Portugalia
Romania
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Turcia
Marea Britanie

(conform Heritage Fundation si rapoartelor nationale)

Comisia Europeana este de parere ca nu este nevoie de o armonizare transfrontaliera a taxelor statelor membre. Cu conditia sa respecte regulile comunitare, statele membre sunt libere sa isi aleaga sistemele de taxe pe care le considera cele mai potrivite si conforme cu preferintele lor.

Propunerile pentru o taxa unica asupra veniturilor individuale si corporatiste ar creste investitiile in cea mai mare economie europeana, a fost de parere consilierul guvernamental german Wolfgang Wiegard, membru al grupului care a facut un plan pentru ministerul german de finante. Conform acestui plan, Germania ar trebui sa introduca o taxa unica de 30% pentru toate veniturile personale si corporatiste. 'Majoritatea membrilor mai in varsta ai grupului sunt in favoarea taxei unice,' a spus Wiegard. 'Economistii mai tineri sunt cei care prefera sistemul dual de impozitare.'[8]

Totusi, economistul german Alexander Klemm a spus pentru BBC News ca, potrivit analizelor realizate in Rusia dupa introducerea cotei unice in 2001, 'in general reforma fiscala nu a fost profitabila, in sensul ca reducerea cotelor de impozitare nu a dus la venituri mai mari pentru buget'.

Polonia are in plan propuneri pentru taxa unica la inceputul lui 2007 si nu in 2006, asa cum se semnalase initial. Miscarea va face parte dintr-o serie de masuri fiscale mai stranse.

Potrivit fostului prim-ministru ungar Viktor Orban, lider al principalului partid de opozitie (FIDESZ-MPP), Budapesta nu va avea de ales decat sa sara in barca cotei unice, pentru a mentine competitivitatea tarii si a atrage o cota serioasa de investitii straine.

Primul ministru ceh Stanislav Gross este de asemenea in favoarea unui sistem de taxe simplificat. Totusi, desi a anuntat ca tara sa are o rata de crestere de doua ori mai mare decat media zonei euro, el a mai spus ca Praga nu va introduce o cota unica de impozitare.

Functiile politicii financiar-bugetare

Componenta principala a politicii financiare o reprezinta politica fiscala. Conform specialistilor in domeniu, se considera ca politica fiscala cuprinde „ansamblul deciziilor de natura fiscala luate de factorul decident public in scopul asigurarii resurselor financiare destinate finantarii nevoilor publice si al realizarii unor finalitati de natura economico-sociala”.

Principalele impozite percepute de guvern

Rolul alocativ, distributiv si chiar cel reglator ale statului implica resurse financiare pe care statul si le procura prin vanzarea anumitor prestatii, prin fiscalitate si, daca aceste resurse nu sunt suficiente, prin imprumut.

Veniturile cu caracter fiscal ale administratiei publice centrale sunt:

impozite directe (impozite pe venit, impozite pe profit, impozite pe avere);

impozite indirecte (taxa pe valoarea adaugata, taxe de consumatii sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale);

taxe de inregistrare si de timbru (taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare, taxe de administratie);

Structura resurselor financiare publice este insa foarte diferita de la o tara la alta. In timp ce in tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinata de impozitele directe, in tarile in curs de dezvoltare – printre care se numara si Romania – sursa principala o constituie impozitele indirecte, in special impozitele pe consum (TVA, accize).

Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezinta la ora actuala sursa cea mai importanta de prelevare fiscala, cel putin in tarile OCDE, in care aduce aproximativ 30% din incasarile fiscale.

Presiunea fiscala, puterea de cumparare si protectia sociala

Presiunea fiscala exprima intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice sau juridice ori la nivelul intregii societati, prin intermediul impozitarii. Un alt termen care poate fi utilizat pentru a exprima presiunea fiscala este cel de grad de fiscalitate.

Comparativ cu cateva dintre tarile cu o economie dezvoltata (vezi tabelul nr.1.4). Romaniei ii este caracteristic un nivel mediu de fiscalitate. In conformitate cu Raportul anual pe 1996 al B.N.R., tendinta de scadere a gradului de fiscalitate in Romania din ultimii ani nu s-a datorat inlesnirilor legale, ci indisciplinei “financiare care s-a accentuat si a ingreunat colectarea veniturilor cuvenite statului”.

Nivelul gradului de fiscalitate in cateva dintre tarile cu o economie dezvoltata in 1992 (%)

Tabelul nr. 2.4

Sursa: Manolescu, Gh. – „Buget. Abordare economica si financiara”, Editura Economica, Bucuresti, 1997.

Presiunea fiscala are o mare relevanta economica, deoarece indica masura in care veniturile nominale ale populatiei sunt ajustate prin intermediul impozitarii si, in acelasi timp, arata masura sau gradul in care bugetul de stat isi procura veniturile pe calea prelevarii de impozite.

Presiunea fiscala poate fi analizata atat pentru impozitele directe (modalitatea cea mai utilizata), cat si pentru totalitatea prelevarilor la buget efectuate in societate prin intermediul impozitarii. De asemenea, presiunea fiscala poate fi cercetata atat ca o marime medie, cat si ca una marginala, atat ca o marime absoluta, cat si ca indice sau rata de crestere.

Efectele sociale se manifesta in forma scaderii capacitatii de cumparare la nivelul venitului real (deci prin scaderea venitului nominal, nu prin cresterea preturilor). Totusi, acest efect este contradictoriu, intrucat cei cu venituri mici sunt compensati prin politica de protectie sociala asigurata prin intermediul bugetului de stat.

In Romania, impozitarea averii si a consumului de lux , bunurile ce intra in categoria celor ce sunt/pot fi considerate de lux si a celor care pun in pericol sanatatea omului si a mediului vor suporta cresteri ale accizelor. De asemenea se vor aplica masuri pentru impozitarea la valoarea de piata a proprietatilor imobiliare.

In vederea intaririi capacitatii functionale ale organizatiilor neguvernamentale, este necesara sustinerea unui sistem de finantare directa a acestora, centrat pe criteriul performantei. In acest sens, prin modificarea prevederilor Codului fiscal, cota din impozitul pe venit pe care persoanele fizice pot dispune sa o ofere organizatiilor neguvernamentale inregistrate va fi marita de la 1% la 2%. In vederea aplicarii acestui sistem de finantare directa vor fi initiate masuri de informare a contribuabililor, precum si a organelor locale ale Ministerului Finantelor. In ceeea ce priveste finantarea directa a organizatiilor neguvernamentale de catre societatile comerciale, se impune modificarea cadrului legal referitor la sponsorizare, cu scopul cointeresarii reale a contribuabililor in sprijinirea activitatii organizatiilor neguvernamentale

Cresterea capacitatii de administrare fiscala

Relaxarea fiscala va fi insotita de o strategie ce are in vedere cresterea capacitatii de administrare fiscala, prin:

separarea administrarii fiscale de politica fiscala;

inlaturarea practicilor de scutire sau reesalonare a datoriilor la bugetele publice;

considerarea evaziunii fiscale drept infractiune economico-financiara si pedepsirea ei ca atare;

eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior;

cresterea capacitatii administrative a institutiilor de colectare a impozitelor si taxelor;

evaluarea procedurilor de control fiscal si fixarea unor reguli stricte de etica in activitatea de control fiscal, prin cooperarea autoritatilor publice cu comunitatea oamenilor de afaceri.

Sistemul vamal:

Masurile pe care Guvernul l Romaniei le va promova in ceea ce priveste politica vamala a Romaniei pornesc de la functiile de baza pe care institutia vamala le indeplineste in contextul procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana.
In timp ce functia fiscala a vamii se redimensioneaza, functiile de facilitare a comertului precum si de protejare a cetatenilor din spatiul comunitar, data fiind pozitionarea noastra la granita exterioara Uniunii Europene, isi vor spori in mod semnificativ importanta.

Disfunctiile existente, care afecteaza bugetul de stat si mediul de afaceri, urmeaza sa fie inlaturate prin accelerarea masurilor de reforma institutionala si legislativ-procedurala:
– includerea autoritatii vamale in administratia fiscala centrala, ca organ executiv autonom al Ministerului de Finante;

– atribuirea de noi competente autoritatii vamale pe linia administrarii si a altor categorii de impozite, cu precadere a accizelor, a TVA-ului s.a., ceea ce va duce la cresterea gradului de colectare a acestor impozite, prin disparitia unor verigi administrative si simplificarea procedurilor de constatare, calculare, incasare si urmarire a creantelor bugetare;

– legiferarea unui nou Cod si Regulament vamal roman complet armonizat cu acquis-ul comunitar;
– generalizarea procedurilor simplificate de vamuire, aplicabile agentilor economici cu volume de activitate, active, investitii si personal angajat semnificative, personalul eliberat putand fi focalizat pe activitatile de depistare a evaziunii, a traficului ilicit de frontiera etc.;

– punerea imediata la dispozitia agentilor economici in forma tiparita sau in format electronic a Tarifului vamal integrat roman, instrument necesar in vederea inlaturarii aplicarii arbitrare a legii de catre personalul vamal si reducerii coruptiei;
– eliminarea coruptiei din sistemul vamal prin reorganizarea activitatii regionalelor vamale, regandirea intregului sistem al competentelor acesteia, inclusiv in materia eliberarii diferitelor autorizatii cerute in exces de legislatia in vigoare, precum si prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materiala a personalului vamal combinat cu pregatirea profesionala intensiva;

– regandirea sferei de competenta a tuturor autoritatilor statului care isi desfasoara activitatea in punctele de trecere a frontierei; adoptarea si in aceasta privinta a modelelor performante ale vamilor statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atributii ferme referitoare la subordonare, cooperare si colaborare;
– infiintarea unei Scoli nationale a autoritatii vamale, prin care sa se creeze posibilitatea selectarii si pregatirii corespunzatoare a personalului vamal, precum si crearii unui corp profesionist vamal de elita;

– elaborarea in domeniul reglementarii a procedurilor de interventie in situatia derularii operatiunilor vamale cu marfuri pirat, conform reglementarilor comunitare si cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert;

– imbunatatirea infrastructurii vamale prin optimizarea comunicatiilor si asigurarea protectiei datelor din sistemul informatic comunitar de urmarire a tranzitului;
– continuarea investitiilor in securizarea frontierelor de Nord si Est pentru a finaliza lucrarile incepute anterior in sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente si dotarea cu echipamente de detectie si control;

– intensificarea cooperarii autoritatile vamale cu celelalte institutii competente pentru culegerea de informatii, schimbul de date si procesarea acestora in vederea depistarii si combaterii traficului ilicit de bunuri si persoane.