Definirea si tipologia riscurilor bancare

Definirea si tipologia riscurilor bancare

Oamenii, institutiile, societatile au fost intotdeauna confruntate cu probleme de risc. Astfel, problematica riscurilor a preocupat atat pe specialisti, cat si lumea practicienilor si a oamenilor de rand. Dezvoltarea exponentiala a societatii contemporane a fost posibila datorita asumarii unor riscuri.

In termeni generali ,riscul reprezinta probabilitatea de a se produce un fenomen nedorit intr-un interval de timp si in anumite conditii. Originea cuvantului risc se pare ca se gaseste in cuvantul de origine araba "risq" care inseamna " orice lucru care ti-a fost dat si de la care obtii un profit" si in cuvantul latin " re-secare" care inseamna ruptura intr-un echilibru.

In literatura economica cuvantul risc este folosit in sensul de masurare a sansei de producere a unui eveniment si a marimii acesteia.

Riscul bancar este definit in " Dictionary of Banking Terms" ca incertitudinea ca un activ sa inregistreze o rata asteptata de eficienta sau sa se produca o pierdere.

Riscul bancar poate fi privit ca fiind un fenomen ce poate aparea pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatii respective prin deteriorarea calitatii afacerilor, prin diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea funtionalitatii bancii.

Riscul bancar poate fi provocat in interiorul bancii de catre clienti sau din cauza mediului concurential extern.

Activitatea bancara este prin definitie riscanta, operand in permanenta in conditii de incertitudine si fiind obligata sa recurga la cai si mijloace adecvate de diminuare a riscului, si deci de protectie.

Monitorizarea permanenta a riscului este indispensabila oricarei banci, indiferent de piata pe care opereaza. In economiile din tarile in tranzitie, instabile si cu o piata financiara extrem de volatila, bancile trebuie sa ia in considerare riscuri mai importante.

Riscul are asupra valorii bancii atat un impact in sine,de regula sub forma pierderilor direct suportate,cat si un impact indus, cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor, si chiar asupra autoritatilor bancare.

In domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de riscuri, de cele mai multa ori interdependente deoarece pot avea cauze comune sau producerea unuia poate genera in lant si alte riscuri.

Riscurile bancare pot fi considerate ca acele riscuri cu care se confrunta bancile in operatiunile lor curente si nu doar riscurile specifice activitatii bancare clasice.

Bancile, operand pe diverse piete financiare se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specifice (riscul valutar) dar pe care trebuie sa le gestioneze. O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii.

Obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau a cheltuielilor suplimentare suportate de banca iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare.

Riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute iar gestiunea lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui amortizor de stoc.

Perioada actuala este denumita " era managementului de risc " in domeniul bancar iar managementul riscului constituie o sarcina extrem de complexa si importanta a managementului bancar. De obicei asumarea unor riscuri atrage dupa sine si castiguri mai mari.

Deoarece bancile investesc cea mai mare parte din fondurile lor in active sensibile la dobanda, in principal imprumuturi ,riscul bancar s-a divizat in mai multe categorii, aspecte ce vor fi prezentate in continuare.

Tipologia riscurilor bancare

Impartirea riscurilor bancare in clase si tipuri de clase ete necesara in scop practic deoarece riscurile prezinta trasaturi comune (cauze, instrumente, tehnici de gestiune, metode de evaluare, etc.) si tratarea lor corelata permite observatii care pot usura atat intelegerea procesului de gestiune cat si asimilarea unor procedee si tehnici.

Clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc

Expunerea la risc a unei institutii financiare poate fi privita ca o expunere inerenta (pura) cat si ca una suplimentara sau obiectiva.

In acest context riscurile pure sunt riscurile a caror expunere este generata de activitati si procese bancare cu potential de a produce evenimente care sa se soldeze cu pierderi, cum ar fi fraudele in efectuarea unor plati sau degradarea mediului ambiant de catre active dobandite de banca in urma exercitarii unor drepturi de ipoteca.

Riscurile pure se pot imparti in:

riscuri fizice;

riscuri financiare;

riscuri criminale si frauduloase;

riscuri de raspundere.

Clasificarea riscurilor bancare in functie de caracteristica bancara

Al doilea criteriu de clasificare a riscurilor bancare are la baza gama de operatii bancare ce pot genera riscuri si forma acestor riscuri.

Principalele riscuri asumate de o banca in desfasurarea operatiunilor proprii sunt:

riscurile financiare asumate in gestiunea bilantului;

riscurile de prestare caracteristice sferei serviciilor bancare;

riscurile ambientale care sunt generate de operarea bancii intr-un mediu concurential strict reglementat de autoritatea bancara si intr-un spatiu economic caracterizat de propria sa dinamica.

Riscurile financiare reprezinta cea mai importanta grupa de riscuri bancare deoarece proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. Din aceasta categorie fac parte:

-riscul de creditare (risc de insolvabilitate);

-riscul de lichiditate;

-riscul de piata;

-riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de indatorare.

Riscurile de prestare sunt asociate operatiilor din sfera serviciilor financiare. Sunt cuprinse urmatoarele tipuri de riscuri:

-riscul operational sau riscul de sarcina care exprima prbabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai asigure servirea clientilor intr-u mod rentabil. In acest context sunt importante atat oferta de servicii cat si capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.

-riscul tehnologic este asociat calitatii si structurii ofertei de produse financiare care au un ciclu de viata propriu si tind sa fie inlocuite de produse mai performante.

-riscul produsului nou este asociat inovarilor in sfera porduselor financiare. Exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor evenimente adverse, precum: situarea cererii sub nivelul anticipat, depasirea nivelului planificat al costurilor specifice, lipsa de profesionalism a echipei manageriale, etc.

-riscul strategic exprima probabilitatea de a nu alege strategia optima in conditiile date.

Riscurile ambientale cuprind o clasa de riscuri cu un puternic potential de impact asupra performantei bancare, dar asupra carora banca are , in cel mai bun caz, un control limitat. In esenta aceste riscuri exprima probabilitatea ca o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ profitul bancii:

-riscul de frauda reprezinta un risc de ordin intern care exprima probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor acte contrar intereselor bancii de catre angajatii acesteia.

-riscul economic este asociat evolutiei mediului economic in care isi desfasoara banca activitatea. Se poate manifesta la nivel sectorial, regional, national, international. Se refera la probabilitatea diminuarii performantei bancii ca urmare a unei evolutii adverse a conditiilor de mediu. Aceasta influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea resurselor si potentialul de risc.

-riscul concurential exprima probabilitatea reducerii profitului in conditiile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. Este inerent activitatii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piata de o banca sunt oferite si de alte institutii bancare.

-riscul legal reflecta faptul ca bancile trebuie sa opereze in contextul stabilit de reglementarile legale in vigoare chiar daca aceasta le creaza un dezavantaj competitiv fata de alte institutii financiare concurente.

Clasificarea riscurilor in functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar

Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile si nediversificabile.

Riscurile diversificabile sunt riscurile care ajung sa fie nesemnificative ca expunere atunci cand sunt combinate mai multe pozitii  ( bilantiere) pentru ca legea numerelor mari sa fie activata.

Riscurile nediversificabile sunt cele care raman relativ semnificative ca expunere chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.