Depozite ale bancilor, conturi curente si depozite ale clientilor nebancari

Depozite ale bancilor, conturi curente si depozite ale clientilor nebancari

Relatiile care se stabilesc intre banci si clientii acestora, materializate in operatiunile bancare, se reflecta in sistemul conturilor bancare si intr-o forma agregata in bilantul contabil al acestor institutii.

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor si de stingere a obligatiilor clientilor in procesul economic, a reflectarii circuitelor in sistemele de plati si compensari, a relatiilor cu diverse entitati pe plan national si international. Principala utilizare a conturilor este aceea de inregistrare, la un anumit moment, prin inscrierea unei sume intr-o parte a contului si la un alt moment in cealalta parte a contului. Aceste operatiuni asigura circulatia informatiei cu un anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului de cont.

Drepturile si obligatiile pecuniare sunt evidentiate in documente cu valoare legala (legal recunoscute) in scopul de a fundamenta operatiunile din conturi. Cele doua parti ale conturilor bancare reflecta drepturi (creante) si obligatii (datorii) ale titularului de cont si sunt denumite in contabilitate debit si credit. Daca titularii de cont sunt diferiti avem de a face cu un transfer de proprietare asupra sumei banesti (plata), iar informaia este denumita informatie-bani. Transferul de proprietate presupune irevocabilitatea platii care asigura finalitatea decontarii si stingerea de obligatii. In orice moment, sumele cumulate (totalul) din debitul si creditul contului se pot compensa si rezulta un sold care reflecta pozitia patrimoniala, adica volumul de creante sau obligatii ale titularului. Contul este organizat de un custode al titularului, de regula o banca si de aceea se numeste cont bancar.

Contul bancar are unele carcteristici specifice reflectate in contabilitatea bancara, dintre care cele mai importante sunt:

(a) marea majoritate a informatiei-bani reflecta schimburile de proprietate a activelor financiare;

(b) trecerea din proprietatea bancii in proprietatea clientului a unui credit acordat de banca si inregistrat in cont;

(c) trecerea din proprietatea clientului in cea a bancii, prin inregistrare in cont, a ratelor din credit rambursate, precum si a dobanzilor si comisioanelor cuvenite bancii;

(d) efectuarea si de alte operatiuni decat depozitele si creditele, cum ar fi constituirea de garantii, operatiuni in valuta, operatiuni cu titluri de valori etc.

Deci, contul bancar reflecta tipul comertului cu bani efectuat de banca, din care rezulta drepturile si obligatiile bancii fata de client.

Conturile care se pot deschide clientilor se pot grupa in trei mari categorii: conturi curente, conturi de depozite si conturi de imprumut.

Conturile curente se deschid clientilor pentru inregistrarea operatiunilor curente de incasari si plati in numerar, transferul fondurilor intre bancile clientilor care reprezinta incasari si plati, precum si alte operatiuni generate de acordarea si derularea creditelor, constituirea si retragerea depozitelor, diverse servicii prestate pentru populatie si agentii economici.

Contul curent este cel mai utilizat cont bancar, intrucat prin el se desfasoara intreg fluxul bancar al clientului si permite o informare operativa asupra lichiditatii imediate a acestuia.

Contul curent incepe sa functioneze prin creditare, operatiunea reprezentand depunerea unei sume in numerar la casieria bancii de catre titular, transferul unui fond de la alta banca, transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit, creditare), bonificare de dobanda etc.

Contul curent functioneaza pe baza a doua principii:

(1.) asigurarea permanenta a disponibilitatilor, adica a soldului creditor si

(2.) capacitatea juridica a titularului de a dispune de plati in proportia in care activele din cont sunt libere de gaj sau alte obligatii dispuse de autoritatea publica.

Desi contul curent incepe sa functioneze prin creditare, ca un cont de pasiv, la sfarsitul zilei poate avea sold debitor, ca un cont de activ, ca urmare a creditelor folosite. In cursul zilei poate avea sold creditor sau debitor, contul functionand ca o "suveica" care asigura mai intai folosirea fondurilor proprii si apoi a celor imprumutate. Asemene conturi care pot avea solduri creditoare sau debitoare se numesc bifunctionale.

Disponibilitatile din contul curent sunt foarte volatile si nu pot fi folosite de banca drept resurse de creditare, din care cauza la soldurile creditoare nu se bonifica dobanda sau daca se acorda aceasta este foarte mica. Pentru operatiunile efectuate in contul clientului banca percepe comisioane potrivit tarifelor anuntate. Comisioanele se pot calcula asupra rulajului creditor al contului curent sau operatiune cu operatiune, conform practicii bancii.

Deschiderea conturilor curente. Pentru a functiona, conturile curente trebuie mai intai deschise, moment in care se stabilesc primele relatii de lucru cu clientii. La deschiderea conturilor curente in lei nu sunt restrictii, bancile fiind suverane sa-si stabileasca propriile reguli de functionare. Anumite restrictii apar la deschiderea conturilor in valuta impuse de Regulamentul valutar al BNR cu privire la justificarea provenientei sumelor incasate, precum si a platilor efectuate. O astfel de restrictie este prevederea ca pe teritoriul Romaniei platile se fac numai in moneda locala, ceea ce inseamna ca detinatorii de valuta trebuie sa o schimbe in lei pentru plata bunurilor si serviciilor sau restrictia privind sumele in valuta care pot fi scoase din tara sub forma de numerar de catre persoanele fizice.

Deschiderea contului curent incepe cu incheierea conventiei intre banca si client cu privire la drepturile si obligatiile partilor si la acceptarea regulilor de lucru ale bancii. Conventia are rolul unui contract, deci devine un act juridic intre parti, incheiat in forma autentica (scrisa), cu care clientul poate face dovada pe cale judecatoreasca pentru incalcarea de catre banca a clauzelor convenite (ex. operarea in cont fara acceptul titularului de cont). In acelasi timp, banca este aparata prin lege pentru riscurile asumate si contra eventualelor abuzuri din partea clientilor.

In general, la deschiderea unui cont banca incearca sa obtina cat mai multe informatii despre noul sau client si sa le analizeze cu atentie. Nu putine sunt cazurile in care unii clienti au datorii neachitate la alte banci, au produs prejudicii, au probleme cu justitia, nu respecta legislatia si normele bancare, ceea ce ridica suspiciuni cu privire la corectitudinea acestora.

Banca nu este obligata sa accepte orice client si nu este prudent sa deschida un cont daca informatiile cu privire la bonitatea clientului, natura activitatii si comportamentul acestuia nu satisfac cerintele bancii.

Conturile personale (persoane fizice) se deschid pe numele unui singur titular si deci va exista un singur specimen de semnatura. Titularul poate mandata una sau doua persoane sa aiba drept de semnatura in locul sau pentru toate operatiunile de cont sau numai pentru unele din acestea. La conturile persoanelor juridice, operatiunile se dispun numai cu doua semnaturi, respectiv director si contabil sef, si sunt mandatati cate 1-2 inlocuitori pentru fiecare dintre titulari. Exceptie fac companiile straine care pot emite instructiuni de plata cu o singura semnatura. Atat persoanele fizice cat si cele juridice pot deschide un singur cont curent pentru operatiunile in lei si cate unul pentru fiecare fel de valuta.

Conturile de depozit. Investittiile financiare ale clientilor facute la banci cu scop de fructificare a capitalului sunt cunoscute sub numele de depozite bancare la termen si se inregistreaza in conturi de depozite. Contul de depozit este un cont de pasiv care se crediteaza cu sumele constituite ca depozite si se debiteaza cu cele iesite din cont la lichidarea depozitului.

Depozitele pot fi in lei si valuta si se constituie in baza unei conventii scrise intre banca si client ( vezi anexa nr.1) in care se prevad suma, perioada si dobanda, inclusiv modalitatea de plata a acesteia. La scadenta depozitul si dobanda se transfera in contul curent, daca nu exista o clauza de reinoire automata.

Dobanda poate fi transferata si lunar in contul curent, in functie de obtiunea clientului, dar aceasta este ceva mai mica decat dobanda transferata la scadenta. Clientul poate renunta la investitia facuta si in virtutea dreptului de proprietate poate solicita retragerea depozitului inainte de scadenta, caz in care clientul va beneficia de tratamentul aplicat contului curent.

Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezinta cea mai importanta operatiune de pasiv a bancilor de depozit, fiind o principala modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar in economie si de fructificare a acestora prin intermediul bancilor.

Ponderea depozitelor bancare in resursele bancii reflecta atat increderea deponentilor in institutia respectiva, respectiv gradul de siguranta pentru fondurile depuse, precum si nivelul de remunerare corespunzator, sub forma ratei de dobanda bonificate.

Astfel, in activitatea bancara practica, se disting:

depozitele la vedere,

depozitele cu preaviz,

depozitele la termen.

Depozitele la vedere se concretizeaza prin elasticitate, ceea ce semnifica faptul ca depunatorii pot utiliza fondurile atunci cand doresc.

Depozitele cu preaviz, mai putin utilizate, presupun ca detinatorii pot retrage fondurile cu conditia instiintarii bancii despre aceasta intentie, intr-un anumit termen, prevazut in contract in momentul incheierii acestuia.

Depozitele la termen, diferentiate pe perioade fixe, care pot merge de la o luna pana la 5 ani, constituie pentru banca o modalitate sigura de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale caror conditii sunt corelate cu durata si marimea resurselor. Practica bancilor comerciale din tarile dezvoltate evidentiaza ca principala forma de atragere a depozitelor o constituie conturile de depozit de investitii si conturile de economii, care stimuleaza procesul de economisire .

Conturile de imprumut reflecta obligatiile clientilor fata de banca si se debiteaza cu valoarea creditelor trase, creditandu-se cu sumele rambursate. Toate conturile de imprumut functioneaza prin intermediul contului curent, respectiv cu sumele trase din credit se alimenteaza contul curent din care se fac apoi platile si invers din sumele disponibile in contul curent se ramburseaza creditele din contul de credite si se platesc dobanzile si comisioanele datorate bancii. Conturile de imprumut corespund tipurilor de credite folosite de banca.

Dobanda este de regula fluctuanta si depinde de nivelul pietei, calitatea clientului si perioada de creditare.

Inchiderea conturilor se face din dispozitia clientilor, din actul de vointa al bancii sau din motive independente de vointa partilor. Daca inchiderea contului vine din initiativa clientului, banca solicita acestuia restituirea carnetului de cecuri, stabileste cecurile in circulatie si fondurile disponibile pentru asigurarea platii, iar soldul ramas il restituie clientului in numerar sau prin transfer la alta banca.

Motivele mentionate de client trebuie analizate cu atentie daca se refera la calitatea produselor si serviciilor bancii pentru luarea masurilor care se impun.

Inchiderea contului din actul de vointa al bancii poate avea loc in urmatoarele situatii:

contul a devenit inactiv o perioada mai lunga de timp (peste 6 luni) iar in cazul in care banca nu poate intra in legatura cu clientul pentru a restitui soldul, suma se trece intr-un cont intern de conturi inactive si ramane la dispozitia clientului;

folosirea defectuoasa a contului de catre client (emiterea de cecuri fara acoperire, folosirea necorespunzatoare a instructiunilor de plata, incalcarea regulilor de etica bancara etc) situatie in care banca instiiteaza clientul de decizia luata si sisteaza orice operatiune noua dand curs numai celor in derulare;

motive independente de vointa parilor cum ar fi falimentul unei firme, inchiderea contului se face pe baza instiintarii primite de la instanta de judecata, iar soldul creditor ramas dupa stingerea obligatiilor ramane la dispozitia instantei;

iresponsabilitate psihica pe baza declaratiei autoritatilor madicale contul se "ingheata" si se adreseaza o cerere catre judecatorie pentru desemnarea unei persoane care sa dispuna de cont;

deces, se anuleaza mandatul imputernicitului iar contul se inchide, orice plata aflata in circuit se respinge prin formula "tragatorul decedat", iar sumele din cont vor fi eliberate ulterior mostenitorilor legali. Inchiderea contului are ca unic efect inceputul perioadei de inchidere in care se conditioneaza operatiile premergatoare inchiderii. La finele perioadei de inchidere se detremina soldul definitiv care, de regula, este pus la dispozitia beneficiarului.