Devizele

Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt, exprimate in valuta si utilizate ca mijloc de plata international.

Titlurile de credit sunt documente cu forma standardizata si reprezinta obligatia unui debitor de a plati, la o scadenta determinata, o suma de bani (principal + dobanda), unui beneficiar (creditor). Acestea au o valoare nominala (inscrisa pe document) si o valoare de piata rezultata in urma negocierii. Vanzarea acestora inainte de scadenta presupune faptul ca beneficiarul intra in posesia sumei (valoarea titlului) inainte de scadenta, in schimbul unei taxe, denumita taxa de scont.

Clasificarea titlurilor de credit se face dupa mai multe criterii:

Dupa modul desemnarii beneficiarului:

- titluri de credit nominative;

- titluri de credit la ordin;

titluri de credit la purtator.

Titlurile de credit nominative contin denumirea expresa a numelui primului titular, nume ce se poate schimba prin negocieri.

Titlurile de credit la ordin contin pe langa numele titularului o clauza prin care se specifica ca plata se poate face unei alte persoane.

Titlurile de credit la purtator - posesorul documentului este si titlularul sau.

2) Dupa continutul lor, se clasifica:

titluri de credit care exprima obligatia de plata (cambia, biletul la ordin, cecul);

titluri de credit reprezentative (fungibile) - reprezinta dreptul real al unei persoane, la scadenta, asupra unei marfi depozitate pe o nava (warantul, conosamentul);

titluri de credit de participare - sunt dobandite ca participanti la o societate (actiunile, obligatiunile).

3) Dupa felul valutei, titlurile de credit sunt:

convertibile;

neconvertibile.

4) Dupa natura operatiei pe care o presupune si a emitentului, se disting urmatoarele tipuri de titluri de credit:

titluri de credit comerciale (trata, biletul la ordin);

titluri de credit bancare (cec, certificate de depozit);

titluri de credit financiare (actiuni, obligatiuni, titluri derivate).

Titlurile de credit au dubla functie economica:

- mijloc de plata;

instrument de credit.

Principalele de titluri de credit sunt cambia si biletul la ordin.

Cambia reprezinta un inscris prin care tragatorul ordona trasului sa plateasca beneficiarului o suma de bani determinata, la o data fixa si un loc precizat.

Elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda cambia sunt:

denumirea cambieie, poate fi inscrisa ca titlu sau poate figura in cuprinsul textului;

ordinul de a plati neconditionat o suma de bani determinata;

scadenta, fara indicarea acesteia cambia este platibila la vedere;

locul platii (in cazul in care in cambie sunt specificate mai multe locuri de plata, posesorul o poate prezenta la oricare dintre aceste locuri);

numele beneficiarului, in cambie pot fi mentionati mai multi beneficiari;

numele trasului (a persoanei care trebuie sa plateasca);

data si locul emiterii;

semnatura emitentului/tragatorului.

Daca o cambie a fost semnata de catre tragator dar nu contine una sau mai multe din mentiunile obligatorii, aceasta este denumita cambie in alb.

In circulatia cambiei sunt implicate trei persoane:

tragatorul (emitentul) este si creditorul care ar trebui sa primeasca suma inscria in cambie;

trasul (debitorul) cel care urmeaza sa efectueze plata;

beneficiarul (poate fi tragatorul sau o terta persoana).

Operatiuni cambiale

acceptarea cambiei - se realizeaza prin scrierea cuvantului "acceptat" pe cambie insotita de semnatura trasului;

avalizarea cambiei. O persoana numita avalist (cel care da avalul), garanteaza obligatia unuia dintre obligatii cambiali, numit avalizat, pentru toata suma mentionata in cambie sau pentru o parte din aceasta. O cambie poate purta mai multe avaluri;

andosare/gir - presupune transmiterea dreptului de incasare la scadenta de la beneficiar la un tert (beneficiarul devine girant). Andosarea mareste garantarea cambiei pentru ca fiecare girant raspunde solidar de neplata sumei la scadenta;

scontarea - prezentarea cambiei unei banci inainte de data scadentei, de catre beneficiar, in cazul in care acesta are nevoie de disponibilitati banesti. In cazul in care cambia este supusa scontarii, banca plateste beneficiarului suma inscrisa pe cambie, mai putin o suma ce reprezinta dobanda pana la scadenta, suma denumita taxa de scont.

Suma pe care o primeste cel care prezinta cambia la banca inainte de scadenta se calculeaza astfel:

VA = VN - T_sc,

T_sc = VN x r_sc x t_s/100 x 360

unde:

VA = Valoarea actuala a cambiei, in momentul scontarii;

VN = Valoarea nominala a cambiei;

T_sc = taxa scontului;

t_s = perioada de timp cuprinsa intre momentul prezentarii cambiei la scont

si data scadentei acesteia;

r_sc = rata scontului.

rescontarea - apare atunci cand o banca are nevoie de lichiditati si negociaza cambia la banca centrala inainte de scadenta. In acest caz, valoarea cambiei se calculeaza astfel:

VA_rs = VN - T_sc

Se pot calcula si randamentul titlului (rata dobanzii) si venitul (dobanda) realizate atat de banca comerciala, cat si de banca centrala, pentru perioada cat au detinut cambia, astfel:

pentru banca comerciala:

η = (VA_rs - VA) x 360/VA x p x 100,

D = VA_rs - VA,

unde:

η = randamentul titlului;

p = perioada de timp cat cambia a fost in posesia detinatorului;

D = venitul realizat (dobanda).

pentru banca centrala:

η = (VN - VA_rs) x 360/VA_rs x p x 100;

D = VN - VA_rs

protestul si regresul. Refuzul trasului de a plati trebuie sa fie conststat printr-un protest de neplata. Actiunea de regres este contra tragatorului, girantului sau avalistului si poate fi exercitata la scadenta (poate fi exercitata si inainte de scadenta insa numai in anumite situatii).

Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului, sau la ordinul acestuia, o suma de bani, la o anumita scadenta si intr-un anumit loc specificate in document.

Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plata implica doua persoane (emitentul si beneficiarul). Acesta este creat de emitent, in calitate de debitor, care se obliga sa plateasca o suma de bani unui beneficiar, care are calitatea de creditor.

Biletul la ordin nu contine ordinul de plata adresat unei alte persoane (ca in cazul cambiei), ci numai asumarea propriei obligatii de plata.

Cecul este un instrument de plata de debit prin care tragatorul (titular de depozit sau credit bancar) da ordin de plata din disponibilul sau unui beneficiar la o anumita data.

Partile care intervin in folosirea cecului sunt:

tragatorul sau emitentul (persoana care dispune de cont in banca);

trasul (banca platitoare);

beneficiarul platii (persoana care incaseaza cecul).

Cecurile se pot calsifica in mai multe categorii:

Dupa persoana beneficiara, cecurile sunt:

nominative. Acestea au drept caracteristica indicarea numelui beneficiarului;

la ordin - in cazul acestui cec este desemnat beneficiarul, dar este stipulata si clauza "la ordin", ceea ce inseamna ca beneficiarul poate transmite cecul prin gir;

la purtator. Acesta da dreptul posesorului sa incaseze suma, in momentul prezentarii acestuia la banca.

Dupa modul in care se incaseaza, cecul poate fi:

nebarat (de casa sau alb), se plateste in numerar la banca;

barat - suma inscrisa pe cec este virata in contul beneficiarului. Bararea se face de catre tragator prin trasarea a doua linii paralele, in diagonala, pe fata cecului;

de virament (de decontare) - se utilizeaza pentru a realiza transferul sumei in contul curent al emitentului in contul beneficiarului;

documentar - emitentul conditioneaza plata sumei inscrise pe cec de prezentarea de catre beneficiar a unor documente care sa dovedeasca existenta unei marfi, expedierea si calitatea acesteia conforme cu clauzele contractuale;

certificat - presupune existenta uniui provizion care sa-I ofere o garantie in plus;

de voiaj (cecul de calatorie).

Certificatul de depozit, este o varianta a cecului, si consta in eliberarea de catre banca a unui document prin care se dovedeste depunerea de catre titulaar a sumei de bani la acea banca, pentru o perioada de timp determinata si cu o anumita dobanda. Dobanda pe care o plateste banca la scadenta se calculeaza dupa cum urmeaza:

D = VN x t x rd/360 x 100

unde:

D = dobanda platita de banca;

VN = valoarea nominala;

t = perioada de timp pentru care a fost emis inscrisul;

rd = rata dobanzii.

Certificatul de depozit poate fi transferat prin andosare. Detinatorul unui certificat de depozit il poate vinde inainte de scadenta, pretul sau de vanzare calculandu-se dupa cum urmeaza:

P_V = 1 + rd/100 x t/360/1 + rdp/100 x t_s/360

unde:

P_V = pretul de vanzare inainte de scadenta;

Rdp = rata dobanzii pe piata;

T_s = perioada de timp dintre momentul vanzarii si data scadentei.

In urma vanzarii (negocierii) unui certificat de depozit, se poate determina randamentul acestuia si dobanda realizata de catre detinator:

η = (P_V - P_C/P_C) x (360/p x 100)

D = P_V - P_C

unde:

η = randamentul;

P_C = pretul de cumparare;

p = perioada de timp cat certificatul de depozit a fost in posesia

detinatorului.

Cardul este un instrument de plata modern, care permite detinatorului achizitionarea de bunuri sau servicii fara prezenta efectiva a numerarului, precum si retragerea de numerar de la bancomate sau de la ghiseele bancilor.

Primele carduri de credit au aparut pentru prima data in anul 1947, in S.U.A., insa utilizarea lor s-a extins in anii '80. Tot in aceasta perioada au aparut si cardurile de debit (debit card).

Platile cu cardul pot fi realizate prin urmatoarele modalitati:

plati electronice (EFTPOS) - prin introducerea cardului in terminalul electronic al magazinului, care va tipari automat notele de plata;

plati prin IMPRINTER - presupune existenta unei legaturi telefonice intre locul unde trebuie sa se efectueze plata si centru de autorizare;

retragere de numerar de la ATM.

In prezent exista mai multe tipuri de carduri:

credit-card (cardul de credit) - acestea prezinta ca trasatura realizarea platilor dintr-o linie de credit care I-a fost deschisa posesorului de card. Cardul de credit permite detinatorului sa achizitioneze bunuri si servicii si sa retraga numerar in limita unui plafon prestabilit.

debit-card (cardul de debit) - permite posesorului sa achizitioneze bunuri sau servicii doar pe seama disponibilului din contul sau;

store-card - este o varianta a cardului de credit emis de catre marile magazine sau comapnii care prefera emiterea unui instrument de plata propriu. Astfel se asigura loialitatea clientilor pentru compania care la- emis, si cresterea volumului vanzarilor prin facilitatile de plata oferite clientilor;

smart-card (cardul inteligent) - au incorporat un microprocesor care le confera un grad ridicat de inteligenta, si permit derularea unor tranzactii mai complexe decat cele care se pot efectua cu cardurile cu banda magnetica;

multifunctionale - acestea sunt debit-carduri care indeplinesc mai multe roluri:

acela de carte de numerar, cu ajutorul acestui instrument se poate retrage numerar de la bancomate;

acela de carte de garantare a cecurilor.

Conosamentul (bill of loading) - titlu de credit comercial utilizat in transportul maritim. Acest act este dovada ca marfa a fost incarcata pe vas, ca a fost transportata in conditiile stabilite si ca a fost predata unui anumit beneficiar, intr-un anumit port.

Warantul este un titlu de credit comercial, eliberat de un depozit depunatorului unei marfi.