Elementele tehnice si clasificarea prelevarilor fiscale

ELEMENTELE TEHNICE SI CLASIFICAREA PRELEVARILOR FISCALE

Elementele tehnice ale prelevarilor fiscale

Chiar daca prelevarea fiscala are un caracter obligatoriu, transferul de valoare pe care il incumba aceasta genereaza un raport fiscal de natura juridica intre persoanele fizice si juridice, pe de o parte, si stat, pe de alta parte. Documentul care atesta existenta raportului juridic se numeste titlu de creanta fiscala si detaliaza in cuprinsul sau o serie de componente denumite elemente tehnice, prin intermediul carora se particularizeaza o anumita prelevare fiscala. Principalele elemente tehnice sunt:

v    Denumirea

v    Subiectul pasiv

v    Subiectul activ

v    Suportatorul

v    Obiectul impozabil

v    Unitatea de impunere

v    Cota de impunere

v    Asieta

v    Debitul fiscal

v    Termenul de plata

a)  Denumirea reprezinta numele prelevarii fiscale in stransa legatura cu lexicul tarii care o instituie, in conformitate cu dispozitiile legale.

b)     Subiectul activ (beneficiarul) reprezinta subiectul indrituit prin lege sa incaseze cuantumul prelevarii fiscale. Beneficiarul nu este altcineva decat autoritatea statului (autoritatea publica centrala, autoritatile publice locale sau alte organisme cu caracter public).

c)     Subiectul pasiv (contribuabil sau subiectul prelevarii fiscale) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca statului cuantumul prelevarii fiscale, transferul de valoare efectuat derulandu-se in relatie directa cu statul. Plata prelevarii fiscale nu este mijlocita de niciun intermediar.

d)     Suportatorul este persoana fizica sau juridica la care, in urma impunerii, i se diminueaza puterea de cumparare. Trebuie retinut faptul ca nu in toate cazurile suportatorul este una si aceeasi persoana cu contribuabilul.

e)     Obiectul impozabil reprezinta materia care se supune impunerii si a carei detinere determina individualizarea obligatiei de plata a prelevarii fiscale.

f)      Unitatea de impunere se refera la unitatea de masura prin care se exprima marimea obiectului impozabil si are fie o expresie monetara, caz in care obiectul impozabil este venitul sau cheltuiala, fie o expresie fizico-naturala, caz in care obiectul impozabil este averea.

g)     Cota de impunere constituie valoarea prelevarii fiscale stabilita pentru fiecare unitate de impunere, putand sa capete fie o forma fixa (valoare absoluta) pe unitatea de impunere, fie o forma procentuala (valoare relativa) aplicata unitatii de impunere.

h)     Cotele fixe de impunere sunt stabilite in suma fixa, independent de marimea venitului impozabil, de averea sau situatia platitorului. Aceste cote se folosesc atunci cand bazele impozabile sunt exprimate in unitati naturale, ca de exemplu la calcularea impozitului agricol in suma fixa pe hectar, la determinarea impozitului pe terenurile cladite si necladite (sub forma de cota fixa pe m²), la calcularea taxelor asupra mijloacelor de transport.

i)      Cotele procentuale de impunere se aplica numai bazelor impozabile exprimate valoric si pot fi:

• proportionale;
• progresive:

o       orizontale;

o       verticale:

o       simple;

o       compuse.

• regresive.

Figura 1. Cotele procentuale de impunere

Cotele proportionale de impunere sunt cele al caror procent ramane constant, indiferent de marimea obiectului impozabil, iar daca se face raportul intre impozitul rezultat prin aplicarea lor si venitul impozabil proportia ramane nemodificata.

Cotele progresive de impunere cresc pe masura cresterii venitului impozabil, fie intr-un ritm constant, fie intr-un ritm variabil. Ele pot sa opereze atat orizontal, cat si vertical. In cazul progresivitatii orizontale, la venituri impozabile egale ca marime, cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori. In cazul progresivitatii verticale, cota de impozit creste pe masura cresterii veniturilor, precum si in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori.

La randul lor, cotele progresive verticale sunt simple (globale) si compuse (pe transe). In cazul cotelor progresive simple, procentul de impunere aferent transei superioare a venitului impozabil se aplica intregului venit impozabil realizat de catre platitor.

Cotele progresive compuse (pe transe) se determina separat, prin aplicarea fiecarei transe a unui anumit procent, iar pentru obtinerea impozitului total de plata fiind necesara insumarea impozitelor aferente fiecarei transe.

Cotele regresive de impunere se diminueaza pe masura cresterii nivelului impozabil, in scopul avantajarii platitorului.

j) Asieta fiscala exprima modul de asezare a impozitelor si include totalitatea masurilor luate de organele fiscale pentru identificarea subiectilor impozabili, stabilirea marimii materiei impozabile si a cuantumului impozitelor datorate statului.

Asieta constata existenta unei creante fiscale a statului si creeaza obligatia de plata a impozitelor in sarcina contribuabililor. Stingerea acestei obligatii fiscale poarta denumirea de lichidare si se face, de regula, prin incasarea impozitului.

Clasificarea prelevarilor fiscale

Realitatile economice contemporane au determinat ca in teoria si practica internationala sa se contureze o diversitate de categorii de impozite, taxe si contributii.

Impozitele pot fi in principal structurate prin uzitarea urmatoarelor criterii de clasificare: fond si forma, mod de asezare, obiect impozabil, tehnica de impunere, scop urmarit de autoritati din practicare, frecventa de colectare, nivel de administrare si repartizare a sarcinii fiscale pe contribuabili.

a)     Dupa forma si fond, se intalnesc urmatoarele tipuri de impozite:

Impozitele directe, care se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si/sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, percepandu-se direct de la subiectul pasiv la anumite termene expres stabilite;

Impozite indirecte, care nu se stabilesc nominal, se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri sau prestarii unor servicii si sunt varsate de catre producatori, comercianti sau prestatori de servicii, consumatorii finali fiind suportatorii acestora);

b)     Dupa modul de asezare, se individualizeaza :

Impozitele reale sau obiective, se stabilesc cu precadere in legatura cu detinerea unor obiecte materiale - terenuri, cladiri, animale, fabrici, uzine, magazine, proprietati funciare, autovehicule - dar se face abstractie de situatia personala a subiectului impozitului);

Impozitele personale sau subiective, se aseaza asupra veniturilor sau averii, avandu-se in vedere si situatia personala a subiectului impozitului;

c)     Dupa obiectul impozabil, se desprind:

Impozitele pe venit;

Impozitele pe avere;

Impozitele pe cheltuiala (consum)

d)     Dupa tehnica de impunere, se disting urmatoarele tipuri de impozite:

Impozitele in suma fixa;

Impozitele proportionale;

Impozitele progresive;

Impozitele regresive;

e)     Dupa scopul urmarit de autoritatile publice prin practicarea acestora, se particularizeaza[1]:

Impozitele financiare, se instituie in vederea obtinerii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice. In aceasta categorie sunt incluse aproape toate impozitele.

Impozitele de ordine, care se practica in vederea limitarii sau incurajarii unor anumite activitati economico-sociale;

f)      Dupa frecventa de colectare, se individualizeaza:

v    Impozitele permanente sau ordinare, se percep de catre stat, cu regularitate, obisnuit anual;

v     Impozitele incidentale sau extraordinare, se percep o singura data si se instituie in situatii exceptionale, ca de pilda: calamitati naturale, crize interne grave sau razboi;

g)     Dupa nivelul autoritatii publice care le administreaza, impozitele se grupeaza astfel:

o      In statele de tip federal: impozitele federale, impozitele statale si impozitele locale;

o      In statele de tip unitar: impozitele centrale, care sunt colectate de autoritatea centrala a statului si impozitele locale, incasate de autoritatile administrativ-teritoriale;

o       In uniunile statale: impozitele unionale, mobilizate la nivelul superior unional si impozitele statale, percepute de statele membre ale uniunii in virtutea suveranitatii fiscale de care se bucura in cadrul acesteia.

h)    Dupa repartizarea sarcinii fiscale pe contribuabili, se pot clasifica in:

o            Impozitele de repartitie, care sunt stabilite de sus in jos, prin calcularea necesarului total de venituri financiare ale statului reprezentand impozitele, suma care mai apoi este repartizata pe fiecare contribuabil in parte;

o        Impozitele pe cotitate, impozite care se fundamenteaza de jos in sus, prin calcularea debitului fiscal pe fiecare contribuabil in parte, respectandu-se totodata principiile de echitate fiscala.

i) In functie de aria de cuprindere a materiei supuse impozitarii, impozitele pot fi grupate in:

Impozite sintetice, care se aseaza asupra ansambluluimateriei impozabile apartinand unei persoane fizice sau juridice, fara consideratii privind natura componentelor. Este vorba in acest caz de impozitul general, fie pe venit, fie pe consum (pe cifra de afaceri);

Impozite analitice, care se instituie asupra fiecarei componente a materiei impozabile in proprietatea unui contribuabil. Acestea sunt impozite particulare, adica atatea impozite cate venituri obtine o anumita persoana sau cate elemente de patrimoniu poseda.

2. Taxele pot fi clasificate folosind criteriul naturii serviciului institutional prestat de catre stat sau criteriul modalitatii de incasare.

Dupa natura serviciului prestat, se diferentiaza:

Taxele judiciare

Taxele administrative

Taxele industriale

Taxele ecologice

Taxele judiciare reprezinta taxele datorate statului in vederea exercitarii de catre acesta a functiei juridice, imbracand forma judecatoreasca sau forma notariala:

Taxele judecatoresti sunt platite de subiectii angrenati in actiuni de instanta, vizand litigii supuse normelor de drept civil, comercial sau penal;

Taxele notariale sunt percepute de la subiectii care apeleaza la servicii cu caracter notarial privind legalizarea unor documente sau certificarea trensferurilor unor drepturi de proprietate.

Taxele administrative releva taxele platite organismelor de stat in schimbul furnizarii unor servicii cu caracter administrativ-autentificarea unor documente, dar si eliberarea unor acte (certificate de nastere, casatorie si deces, carti de identitate, pasapoarte, autorizatii de portarma, licenta, brevete de inventie).

Taxele industriale reprezinta taxele achitate autoritatii de stat de catre diversi subiecti economici in vederea derularii oficiale a unor activitati de productie, comercializare sau prestare de servicii.

Taxele ecologice semnifica taxele datorate de subiectii care exploateaza bunuri ambientale (apa, aer sau sol) si provoaca serioase alterari respectivelor elemente, punand in pericol mediul ecologic

Dupa modalitatea de incasare, se particularizeaza:

Taxele in numerar

Taxele de timbru

Taxele in numerar ilustreaza transferurile de valoare reprezentand plata cuantumului unei taxe, efectuate in mod direct catre autoritatile de stat in numerar sau prin operatiuni de virament bancar.

Taxele de timbru releva transferurile de valoare reprezentand plata cuantumului unei taxe, realizate prin cumpararea, aplicarea si anularea de timbre mobile.

3. Contributiile se structureaza pe doua mari categorii:

a)     Contributii speciale

b)     Contributii generale

Contributiile speciale sau nonasigurative se refera la prelevarile de putere de cumparare pe care statul le efectueaza de la subiectii ce beneficiaza in particular si in mod nemijlocit de o utilitate publica, generata de furnizarea unui serviciu cu arie de cuprindere generala (colectiva).

Contributiile generale sau sociale reprezinta transferurile de putere de cumparare la dispozitia statului cu caracter asigurativ si mutual (prevenire, asistenta si asigurare), datorate conform dispozitiilor legale de catre persoanele fizice si juridice in vederea acoperirii unor cheltuieli publice de natura sociala (pensii, ajutoare, indemnizatii, servicii sanitare).

In ceea ce priveste nuantarea lexicala a celor trei prelevari fiscale - impozit, taxa, contributie - literatura juridica contemporana, mai ales cea de sorginte franceza, identifica impozitele, taxele parafiscale si redeventele pentru servicii prestate. Chiar si in literatura noastra s-au exprimat opinii in sensul ca impozitele implica totusi, din partea statului, anumite contraprestatii, chiar ulterior si indirect sub forma de utilitati publice , de protectie din partea statului, de gratuitati si actiuni pe care contribuabilii nu le mai platesc.