EVAZIUNEA FISCALA - FACTOR AGRAVANT AL FISCALITATII

EVAZIUNEA FISCALA - FACTOR AGRAVANT AL FISCALITATII

In zilele noastre, atat analistii economici, cat si populatia considera ca evaziunea fiscala este o boala a societatii moderne. Se considera ca este un fenomen mult prea complex ca sa fie eradicat vreodata.

Foarte multi oameni au o atitudine intelegatoare in privinta fenomenului de evaziune fiscala, considerand ca eficienta cu care sunt utilizate resursele rezultate din evaziune este mai mare decat cea pe care ar fi obtinut-o guvernul pentru aceste fonduri. Discreditarea puterii publice in fata contribuabililor, implicarea puterii in cazuri de evaziune fiscala conduce in mod inevitabil la cresterea numarului de evazionisti, existand imposibilitatea de a mai controla fenomenul.

Evaziunea fiscala reprezinta "punerea la adapost" a unor venituri realizate de contribuabili - persoane juridice si fizice - in fata organelor fiscale. Intr-o acceptie juridica, evaziunea fiscala consta in "sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine".

Prin evaziune fiscala, evazionistul are de castigat atat pe termen scurt, cat si pe termen lung; are posibilitatea sa foloseasca resursele sustrase in scopuri proprii, productive sau neproductive si chiar pentru a genera fenomenul de coruptie, mituind functionari publici. Statul are numai de pierdut atat pe termen lung, cat si scurt, fiind lipsit de resursele necesare realizarii obiectivelor propuse. O a treia categorie participanta la acest fenomen este categoria neevazionistilor, deci a celor care prin educatie, sau prin imposibilitatea de a exercita evaziunea au numai de pierdut.

Evaziunea fiscala in tara noastra imbraca mai multe forme, in literatura de specialitate discutandu-se despre evaziune fiscala legala si nelegala. La aceste forme de manifestare trebuie sa includem si evaziunea fiscala artificiala.

Evaziune fiscala legala reprezinta o forma elevata a evaziunii fiscale, in sensul ca se utilizeaza "portitele" din reglementarile legale in domeniul fiscal. Aceasta forma permite sustragerea unei parti din materia impozabila, fara ca aceasta sa fie considerata ca o vatamare a legii. In acest proces intervine contribuabilul, legiuitorul sau, dupa caz, reprezentantul legiuitorului - o institutie publica. Exemplele din aceasta categorie de evaziune sunt multiple, putand fi enumerate - din anumite considerente - numai unele:

folosirea unor cheltuieli privind protocolul, reclama si publicitatea mai mari decat cele care rezulta din aplicarea cotelor legale;

folosirea unor cheltuieli cu diurna si deplasarea personalului peste limita prevazuta de legislatie pentru aceste cheltuieli;

incarcarea cheltuielilor prin inchirierea mijloacelor de transport unor persoane din cadrul societatilor comerciale, mijloace de transport folosite in continuare numai in scop personal;

dotarea anumitor persoane cu mijloace de telecomunicatii (telefon mobil, internet), cheltuieli suportate din cheltuieli, dar utilizate in scopuri personale;

folosirea in anumite limite a prevederilor legale cu privire la donatiile filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu;

interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati pentru contributiile la sprijinirea activitatilor sociale;

incheierea unor contracte de asociere intre mai multe societati comerciale pentru producerea unor produse in vederea comercializarii lor la export, in acest caz taxa pe valoarea adaugata aferenta intrarilor de materiale este deductibila la plata la toate societatile din aceste contracte, pe cand la produsul finit exportat se aplica cota zero de TVA, dar la toate societatile comerciale care contribuie la realizarea produsului respectiv.

Evaziunea fiscala nelegala (frauduloasa) reprezinta actiunile concertate ale unui contribuabil prin incalcarea unor reglementari legale, in scopul sustragerii de la plata unor impozite sau taxe. Acest tip de evaziune fiscala se realizeaza in mod constient de catre contribuabil si are un singur scop: sustragerea de la plata impozitelor si taxelor. Aceasta sustragere produce efecte atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Prin aceasta sustragere statul este lipsit de resursele financiare necesare satisfacerii unor nevoi sociale. Acest tip de evaziune fiscala se poate realiza in doua moduri: diminuarea veniturilor sau marirea artificiala a cheltuielilor.

In viata economica evaziunea fiscala frauduloasa poate imbraca forme variate, din care pot fi amintite:

intocmirea de declaratii de impunere false, prin diminuarea veniturilor sau umflarea cheltuielilor;

intocmirea de documente de plata fictive, de regula catre proprietarii contribuabililor sau catre firme din grup;

tinerea unor registre contabile nereale;

distrugerea unor documente referitoare la plata unor comisioane;

modificarea preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport si depozitare;

intocmirea unor declaratii vamale false la importul sau exportul de marfuri;

folosirea unor preturi sub pretul pietei in cazul exporturilor, in vederea insusirii unor foloase necuvenite de la partenerul extern;

diminuarea veniturilor inscrise in conturi de venituri, prin mentionarea gresita a acestora in alte conturi;

plata nejustificata a unor comisioane in beneficiul firmelor capusa, prin intermediul carora aceste sume se scot din tara;

neevidentierea si nevirarea TVA aferenta avansurilor incasate de la clienti;

necuprinderea unor operatiuni ce intra in sfera TVA, in baza de calcul a taxei sau necuprinderea in TVA a tuturor facturilor;

aplicarea cotei zero prevazuta pentru operatiunile de export in cazul celor derulate prin intermediari care efectueaza operatiuni de export in nume propriu;

nejustificarea cu documente legale a inregistrarilor;

contabilizari de venituri si cheltuieli fictive;

compensarea conturilor de activ si pasiv, mai ales in valuta, chiar daca legea contabilitatii prevede - "contabilitatea se tine.in moneda nationala"

Atat neinregistrarea tuturor veniturilor inregistrate, cat si marirea artificiala a cheltuielilor in cazul evaziunii fiscale frauduloase au un singur scop: reducerea impozitului datorat catre bugetul statului. Deci, este vorba despre un fenomen care trebuie combatut pe toate caile posibile.

Evaziunea fiscala artificiala este rezultatul incompetentei sau coruptiei care se manifesta la unele persoane care fac parte din aparatul de control al institutiilor bugetare. Este o forma de manifestare foarte periculoasa, avand in vedere ca diminueaza increderea contribuabililor in institutiile bugetare, putand amplifica fenomenul evazionist.

Formele practice de manifestare mai des intalnite se refera la:

a)     TVA aferent achizitiilor de mijloace fixe nu este recunoscuta ca o cheltuiala deductibila la cumparator, in schimb este recunoscuta ca TVA colectata (de plata) la vanzator. In acest fel, pentru un bun, contribuabilii sunt obligati la plata TVA de doua ori;

b)     amortizarea aferenta unor achizitii de mijloace fixe nu este recunoscuta drept cheltuiala deductibila fiscal, ca atare se calculeaza impozit pe profit suplimentar.

Aceasta forma de manifestare este extrem de periculoasa si daca se au in vedere constatarile reprezentantilor organelor de control ce trebuie evidentiate in evidentele contabile, genereaza cheltuieli artificiale, chiar pierderi contabile la contribuabil, fapt care pune in imposibilitate apelarea la credite bancare. Mai mult decat atat, constatarile reprezentantilor organelor de control pot fi atacate la Directia Generala a Finantelor Publice sau la Ministerul Finantelor dupa caz, dar pana la solutionarea acestora contribuabilul in lipsa de surse financiare intra in faliment, avand conturile bancare blocate, cu toate consecintele prevazute de legea falimentului

La polul opus, se situeaza frauda fiscala care este o alta forma de "fuga" de impozite (termen folosit pentru a evita utilizarea notiunii de evaziune fiscala frauduloasa sau ilicita, ce are nuante pleonastice), care consta in conduita contribuabilului de incalcare flagranta a legii cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si oricaror altor sume datorate bugetului de stat.
Indiferent ca se realizeaza sub forma disimularii obiectului impozabil, a subevaluarii materiei impozabile sau prin orice alte cai de sustragere de la plata impozitelor, numitorul comun in cazul acestor fapte il constituie incalcarea, cu intentie, a reglementarilor fiscale in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor legale.

Desi aceasta diferentiere intre evaziunea fiscala legala si frauda fiscala este unanim acceptata, in doctrina s-a aratat ca, "trasarea unei frontiere intre cele doua forme ale evaziunii fiscale reprezinta un demers relativ si arbitrar deoarece intre ele exista continuitate, iar linia de demarcatie este extrem de fragila, de foarte multe ori fiind trasata in mod artificial si conjunctural" si, am adauga noi, in raport cu nevoia din ce in ce mai acuta de a aduce bani la bugetul de stat.

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei pe care ii provoaca prin aceasta la evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta tinde sa evadeze. Este o specie de `reflex economic` care face sa dispara capitalurile pe care fiscul tine sa le impuna prea mult. Un impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila.

Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil sa declare exact veniturile pe care le are, ci il vor determina sa ia o serie de precautii mai minutioase, pentru a se sustrage de la obligatiile sale fata de stat.

Exista o psihologie a contribuabilului de a nu plati decat ceea ce nu poate sa nu plateasca. Natura omeneasca are intotdeauna tendinta sa puna interesul general in urma interesului particular; ea este inclinata sa considere impozitul mai mare ca un prejudiciu. Acest spirit de a se sutrage de la obligatiile fata de fisc e un sentiment colectiv de amoralitate fiscala, sentiment mai puternic si mai viu manifestat in paturile orasenesti, agravat de o stramta si egoista intelegere a datoriilor sociale.

In conditiile economiei de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa, din cauza tendintei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri cat mai substantiale. Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinta a unor imperfectiuni ale legislatiei sau a lipsei unor reglementari. In perioada tranzitiei la economia de piata, lacunele legislative sunt mai evidente.

Lipsa unor reglementari legale, in conditiile in care capitalul de stat a suferit modificari esentiale in favoarea capitalului privat, cresterea si diversificarea numarului de agensi economici, carora le revin obligatii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agentilor economici nou infiintati. Cresterea alarmanta a cazurilor de neevidentiere corecta a operatiunilor economice, inregistrarile fictive in contabilitate, infiintarea unor firme avand ca scop efectuarea unei singure operatiuni comerciale de amploare neinregistrata in evidente, si apoi abandonate in totalitate, distrugerea intentionata de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidente duble, intocmirea si prezentarea de date nereale in bilanturi si in balante, ascunderea unor activitati comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor si magaziilor, prezentarea de documente false la operatiunile de import-export, au facut necesara luarea unor masuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscala.

In mod nemijlocit ea este determinata de atitudinea agentilor economici si persoanelor fizice care activeaza pe teritoriul Romaniei, fata de indeplinirea obligatiilor de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate statului, ca urmare a activitatilor economice care genereaza venituri supuse impozitarii. Acestei atitudini a agentilor economici i se adauga si faptul ca in mod nejustificat, unele unitati bancare, prelevandu-se de secretul bancar, au refuzat categoric sa comunice organelor de control date privind disponibilitatile banesti apartinand clientilor.