Eficacitatea fiscala in contabilitatea entitatii economice

Eficacitatea fiscala in contabilitatea entitatii economice

Unul din dezideratele importante ale gestiunii fiscale este cel al eficacitatii.

Acesta presupune minimizarea costului fiscal prin asigurarea unui echilibru intre fiscalitatea uneori excesiva si abilitatea fiscala de cele mai multe ori justificata a intreprinzatorului.

Optimizarea acestui raport este cheia relatiei contabilitate-fiscalitate.

In acest sens trebuie precizat, ca in relatia cu fiscalitatea, gestiunea entitatii este reprezentata prin contabilitate, aceasta reprezentand transparenta gestiunii entitatii in raport cu reglementarile de natura fiscala.

Ca principala sursa de date, contabilitatea delimiteaza de fiscalitate, incercand a fi neutra dar si compatibila ca sistem de comunicare pentru toti utilizatorii de informatii contabile.

Circumscrisa ariei gestiunii fiscale, eficacitatea este un instrument de incitare a activitatii, caracterizata printr-un comportament dinamic al entitatii in raport cu parametrii fiscali, dominati de criteriul eficientei in suportarea impozitelor si taxelor urmarind asigurarea securitatii fiscale a entitatilor.

Aceasta presupune cunoasterea in detaliu a legislatiei fiscale dar si a entitatii pe baza unui sistem informational care sa evidentieze:

normele, principiile si reglementarile de natura fiscala;

consecintele nerespectarii legislatiei fiscale concretizat in:amenzi, penalitati, privare de libertate etc.

Eficacitatea fiscala presupune cautarea de solutii care sa conduca la imregistrarea unui cost fiscal minim, inclusiv utilizarea tuturor facilitatilor fiscale oferite de lege. Ea nu trebuie inteleasa ca un scop in sine, ci ca un obiectiv ce urmareste definirea gestiunii fiscale, ca o componenta a gestiunii de ansamblu a entitatii avand in vedere caracterul imperativ al fiscalitatii.

Eficacitatea fiscala, indiferent de categoria de impozite si taxe avute in vedere evidentiaza faptul ca impunerea bazata in principal pe stopajul la sursa determina costuri pentru entitate. Sunt semnificative in acest sens:*)

a) costul de gestiune, determinat de obligatia entitatii de a tine o contabilitate riguroasa si in buna masura destul de elaborata pentru a dispune la timp de informatiile necesare completarii declaratiilor de impozite si taxe, pentru plata obligatiilor fiscale.La aceasta se adauga criteriul diferentierii in impunere(taxe diferite), precum si convietuirea dintre regimul general si regimurile particulare de impunere, facilitatile si sanctiunile fiscale.Toate acestea genereaza costuri nu chiar de neglijat pentru entitate.

*) Ristea M.-contabilitatea intre interesul fiscal si gestionar,Editura Tribuna Economica, Bucuresti 1998 pag.15 .

a)     Costul de trezorerie, determinat de faptul ca aproape in totalitate impozitele si taxele sunt analizate sub aspectul platii fara a fi conditionate de existenta lichiditatilor. In plus mecanismul regularizarilor este generator de impozite si taxe de plata sau de recuperat, ce antreneaza creante-datorii fiscale, ce urmeaza a se regla in perioada urmatoare.In toate cazurile in care apar creante fiscale, acestea sunt generatoare de costuri de trezorerie.