Etalonul aur (Gold Standard)

Etalonul aur (Gold Standard)

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, majoritatea statelor dezvoltate se confruntau cu multiple dificultati de natura monetara, urmare a modului in care functiona sistemul bimetalist (aur-argint) si cel monometalist. S-a considerat atunci ca aceste dificultati puteau fi depasite prin adoptarea unui sistem monetar comun si stabilirea unor paritati fixe fata de o moneda etalon.

Etalonul aur a fost prima forma de manifestare a aurului ca etalon. Acesta reprezinta o cantitate de metal fin, cu o greutate precisa care are un anumit titlu si este divizata in parti alocate satbilite prin legislatia monetara nationala sau internationala. Regulile de functionare erau simple, fiecare moneda fiind definita printr-o cantitate fixa de aur, convertibilitatea dintre monede realizandu-se prin raportarea continutului lor in aur.

Aurul nu a fost ales in mod arbitrar pentru a juca rolul de etalon banesc. Aurul se impusese de-a lungul timpului pe piata ca fiind moneda cea mai buna, metalul care oferea instrumentul monetar cel mai stabil.

Etalonul aur se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi:

valoarea paritara se stabilea prin lege;

convertibilitatea bancnotelor in monezi de aur era libera si nelimitata;

paritatea se stabileste ca raport intre valorile paritare a doua monede diferite;

baterea libera si nelimitata a monedelor;

intre valoarea monedelor din diferite state exista un raport relativ stabil;

aurul circula liber in interiorul tarii si intre tari diferite;

asigura o stabilitate relativa a sistemului monetar;

masa monetara se adapta la nevoile economice fie prin batere suplimentara de monede fie prin tezaurizarea lor;

a asigurat stabilitatea cursurilor valutare;

platile se puteau face prin intermediu aurului;

asigura un mecanism automat de echilibrare a balantei de plati a fiecarei tari.

Adoptarea etalonului aur , insemna ca fiecare moneda nationala era decat un nume pentru o cantitate precisa de aur. De exemplu dolarul era defint ca fiind a douazecea parte dintr-o uncie de aur, lira sterlina reprezenta aproape un sfert de uncie etc

Desi se considera ca etalonul aur functiona foarte bine, totusi acesta s-a prabusit. Insa nu aurul a fost vinovat. Vinovatia apartine oamenilor care au incredintat guvernului sarcina de a se ingriji ca dolarii, francii etc. sa fie rambursabili in aur asa cum sistemul bancar controlar de el se angajase.

Primul razboi mondiar a insemnat momentul zdruncinarii etalonului aur. Razboiul a dus la cresterea datoriilor statelor implicate, iar majoritatea monedelor nationale s-a departat de paritatile oficiale. Astfel, mai multe tari au fost nevoite sa suprime convertibilitatea monedelor de hartie in aur.