Etalonul aur - devize (Gold Exchange Standard)

Etalonul aur - devize (Gold Exchange Standard)

Pentru a supravietui primului razboi mondial, fiecare guvern a trebuit sa-si sporeasca propria oferta de hartie si de depozite neacoperite. Atat de severa a fost inflatia atunci, incat a fost imposibil pentru guvernele tarilor aflate in razboi sa-si tina promisiunile de ordin monetar si astfel a fost abandonat etalonul aur, declarandu-si propriul faliment. Imediat dupa intrarea in razboi. Statele Unite, care au intrat mai tarziu in razboi, nu si-au sporit oferta de dolari suficient pentru a pune in pericol posibilitatea de rambursare.

Indicat ar fi fost sa se recunoasca faptul ca monedele de hartie ale tarilor aflate in razboi se depreciasera si sa se revina la etalonul aur dar la o paritate modificata, paritate care sa recunoasca oferta de moneda efectiv existenta si nivelurile preturilor de la acea vreme. Spre exemplu inflatia din Marea Britanie a dus la scaderea lirei de la o greutate ce o facea egala cu 4.86 dolari la inceputul razboiului, pana la cca. 3.50 dolari. Normal ar fi fost ca Mara Britanie sa revina la etalonul aur, la aproximativ 3.50dolari. Insa decizia britanicilor a fost de a reveni la etalonul aur la vechea paritate de 4.86 dolari. Rezultatul combinatiei dintre inflatie si revenirea la o paritate supraevaluata a fost faptul ca exporturile britanice au fost descurajate in anii '20 iar somajul a fost ridicat in aceasta perioada.

Noua ordine monetara a fost conceputa si apoi pusa in practica de catre Statele Unite la o conferinta monetara internationala desfasurata la Bretton Woods, in New Hampshire in anul 1944. desi sistemul de la Bretton Woods a functionat mult mai bine decat sistemul Gold Standard, prabusirea mecanismului sau de functionare era doar o chestiune de timp.

In cadrul noului sistem, dolarul elimina lira sterlina din pozitia de "moneda-cheie", el urmand sa fie singura "moneda-cheie". Dolarul nu mai era rambursat cetatenilor americani in aur, numai guvernelor aveau privilegiul de a li se rambursa dolarii in moneda de aur internationala. Sistemul de la Bretton Woods functiona dupa cum urmeaza: "Statele Unite construiau o structura piramidala de dolari deasupra ofertei de aur, dolarii putand fi rambursati in aur numai guvernelor straine; in timp ce toate celelalte guverne pastrau dolarii ca rezerve si isi construiau propriile piramide in moneda nationala peste acesti dolari. Si cum Statele Unite intrasera in perioada postbelica cu un stoc urias de aur (cca. 25 de miliarde de dolari), era loc destul pentru a emite dolari neacoperiti deasupra acestui stoc". Sistemul a functionat o vreme deoarece toate tarile au intrat in noul sistem la paritatile de dinainte de al doilea razboi mondial, paritati supraevaluate din punctul de vedere al monedelor depreciate in care erau exprimate.

Pe masura ce dolarii se acumulau in strainatate iar afluxul de aur in exterior continua, Statele Unite descopereau ca e din ce in ce mai greu sa mentina pretul aurului la 35 de dolari uncia pe pietele libere ale aurului. Desi cetatenilor amricani li s-a interzis sa detina aur in orice parte a lumii in anul 1934, cetatenii altor tari aveau libertatea de a detine monede si lingouri de aur. Europenii aveau posibilitatea de a obtine rambursarea dolarilor in aur prin vinderea dolarilor contra aur la pretul de 35 de dolari uncia. Datorita faptului ca dolarul se deprecia continuu si deficitele balantei de plati ale Statelor Unite mergeau inainte, cetatenii altor tari au inceput sa-si urgenteze vanzarile de dolari contra aur. Pentru a pastra dolarul la 35 de dolari uncia, guvernul Americii era silit sa lase sa se scurga aurul din stocul sau tot mai mic.

Lipsa increderii in dolar pe pietele libere ale aurului a determinat Statele Unite sa faca schimbari fundamentale in sistemul monetar. Ideea era ca piata libera a aurului putea exploda, ea era izolata de activitatea monetara reala din bancile centrale ale lumii. Ele ignorau aceasta piata si guvernul american a cazut de acord cu celelalte guverne sa pastreze valoarea dolarului la 35 de dolari uncia pentru totdeauna.

"Gold Exchange Standard" este de fapt o evolutie a vechiului etalon-aur. Monedele statelor erau impartite in doua categorii: "devize cheie" - care sunt convertibile direct in aur si "devize periferice" - nu se pot raporta la aur.

Etalonul aur-devize se caracterizeaza prin definirea unitatii monetare printr-o cantitate de aur sau printr-o moneda liber convertibila si prin absenta aurului din circulatia interna a unei tari si folosirea de instrumente monetare (bani de cont, bancnote, monede divizionare etc.).

De retinut este faptul ca dupa razboi, pentru o perioada scurta de timp, a functionat si etalonul aur-lingouri, caracterizat prin restrangerea din circulatie a aurului moneda si care era depozitat sub forma de lingouri la banca emitenta a monedei de hartie.

La 15 august 1971, presedintele Nixton a pus capat sistemului de la Bretton Woods, el hotarand "sa nu se mai asigure convertibilitatea in aur a dolarului, concomitent cu devalorizarea acestuia.