Etape in aparitia si evolutia bancilor

Etape in aparitia si evolutia bancilor

Perioada antichitatii

Cele mai vechi informatii cu privire la banci parvin din Orientul Mijlociu (Mesopotamia) unde s-au descoperit o serie de tablite de ceramica, considerate azi ca primele evidente contabile, caci aveau inscrise operatii cu preturile diferitelor bunuri, contracte comerciale, chitante care atesta contributia templului la depozitarea si pastrarea bunurilor care constituiau moneda marfa si la asigurarea schimbului.

Dupa fondarea Babilonului apare primul document de drept bancar inscris pe un bloc de piatra si anume, Codul lui Hammourabi. Acest cod reglementa pretul metalelor pretioase, contractele de depozit, contractele de imprumut, contractele de comision, nivelul dobanzilor. Pentru prevenirea unor dobanzi exagerate contractele de imprumut trebuiau vizate de imputernicitii regelui. Este prima manifestare de control al statului asupra creditului.

In Grecia antica, inca din secolul al VI-lea I.H., bancile au inceput sa ocupe un loc tot mai important in viata cetatii. Initial in temple si numai cu rol de depozite, bancile elene au trecut la efectuarea de acordari de credite pe termen mijlociu si lung. Prin legea lui Solon se reglementa nivelul dobanzilor. In secolele V si IV i.H. sunt in plina dezvoltare bancile private, remarcandu-se o oarecare specializare in comertul cu monede cu valoare intrinseca.

Egiptul Antic, dupa cucerirea lui de catre Alexandru cel Mare (334 i.H.) cunoaste o imensa dezvoltare a sectorului bancar, creat dupa sistemul grecesc si continuat si sub ocupatia romana.

In imperiul roman existau bancheri, majoritatea sositi din Grecia din coloniile feniciene, care se ocupau in special cu schimbul de monede, foarte multe si variate. Treptat, se formeaza o aristocratie a finantelor romane, adevaratii bancheri romani fiind argentarii. In anul 450 i.H. apare Legea celor XII Table, care reglementeaza detaliat activitatea creditului si dobanzii, care putea sa se exercite numai pe baza de contract.

Perioada Evului Mediu si a Renasterii

"In Europa, in secolele XII-XV, comertul bancar a marcat o oarecare inflorire, in ciuda restrictiilor impuse de religia crestina, care considera incasarea dobanzilor un act injust. Din ratiuni economice, imprumuturile cu dobanda au fost ulterior admise, cu conditia sa fie efectuate de evrei si lombarzi. Principalii beneficiari ai creditului erau monarhii."[1]

Prima banca publica se pare ca a fost Banca din Venetia, infiintata in anul 1171 si recunoscuta oficial ca banca de viramente in anul 1587 sub denumirea de Banca de Rialto. In prima jumatate a secolului al XII-lea ia fiinta Banca Buonsigniori din Siena (oras in Italia centrala).

Din punct de vedere al tehnicii bancare apare ca noutate in secolul al XV-lea contractul de schimb "cambium" prin care bancherul se obliga, la cererea clientului sa efectueze plati in alte localitati si in alte tari, pe baza unei scrisori de plata. De asemenea, bancile au inceput sa practice compensarea creantelor unei plati cu datoriile celeilalte, ramanand sa fie platit numai soldul.

In timpul Renasterii sec. (XIV-XVI), prohibitiile religioase privind dobanda sunt atenuate, fapt care permite o dezvoltare ampla a bancilor si a tehnicii bancare.

Perioada cuprinsa intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea

Aceasta perioada se caracterizeaza prin aparitia unor mari institutii bancare in regiuni indepartate de bazinul mediteranean, cum sunt Tarile de Jos, Germania, Anglia etc. Declinul bancilor italiene a dat posibilitatea infiintarii la Amsterdam in 1609, deci cu circa un secol inaintea Angliei, a unei banci foarte puternice si influente pe plan international, Banca din Amsterdam. Pentru prima data la aceasta banca s-a adoptat pentru conturile clientilor sai o moneda de cont numita "Florin Banco".

In Anglia, abia in sec. XVII nevoile vistieriei regale si instabilitatea monedelor au impus organizarea comertului bancar national. In aceasta epoca, comerciantii isi pastrau rezervele de metale pretioase in Turnul Londrei. In anul 1640 regele Carol I confisca 130.000 livre in lingouri din depunerile comerciantilor.

Ca urmare a frecventelor falimente ale aurarilor, publicul nu a mai avut incredere in afacerile acestora si ca o consecinta a aparut necesitatea crearii unei banci nationale si independente.

In 1694, Parlamentul britanic aproba infiintarea Bancii Angliei, trasandu-i atributiile principale: asigurarea resurselor financiare Coroanei, emisiunea de bilete de banca garantate cu metale pretioase, efectuarea tuturor operatiilor bancare care sa vina in sprijinul comerciantilor etc. Banca era autorizata sa sconteze cambii si sa primeasca depozite. Concomitent, pe baza resurselor constituite, banca acorda comerciantilor credite pe termen scurt. In anul 1946 Banca Angliei era nationalizata si pusa sub controlul guvernului.

In Franta se remarca o oarecare intarziere in dezvoltarea sistemului bancar. Prima banca moderna a fost infiintata in 1716 si s-a numit Banca Generala. In 1718 aceasta banca a fost subordonata statului sub denumirea de Banca Regala. Emisiunea exagerata de hartie moneda, fara acoperire in metale pretioase, a dus la o inflatie periculoasa, care a provocat panica si in final a dus la falimentul bancii.

"Momentul istoric al aparitiei bancilor marcheaza un pas major pentru stiintele economice Necesitatea considerarii paralele a bunurilor, care acum nu mai erau in intregime proprii, ci apartineau si tertilor, fata de care se creau obligatii speciale au fost pasul necesar spre reprezentarea in partida dubla a patrimoniului, obiect al unei noi stiinte sau arte, contabilitatea"[2]