Etapele evolutiei istorice ale monedei

Etapele evolutiei istorice ale monedei

1. Aparitia monedei

Moneda a fost prezenta sub diverse forme inca de timpuriu in cadrul relatiilor economice de schimb. Cu timpul s-a desprins un bun unic care era utilizat drept intermediar. Aceasta marfa unica puncteaza istoric trecerea de la economia de tip barter la economia de schimb. Initial rolul de moneda-marfa si etalon a fost jucat de metalele obisnuite pentru ca ulterior acestea sa fie inlocuite de metalele pretioase care devin astfel metale monetare si preiau calitatile de moneda marfa si de etalon o lunga perioada de timp.

2. Crearea monedei de credit cu cele doua forme ale sale: biletul de banca si moneda de  cont

Aparitia monedei de credit a reprezentat o necesitate istorica, o urmare a dezvoltarii schimbului. Astfel, ca o consecinta a cresterii valorii de tranzactii economice se manifesta un dezechilbru intre cererea de moneda - marfa (care este mai mare) si oferta de moneda - marfa (care este mai mica), productia de metal pretios ramanand in urma in raport cu dezvoltarea operatiunilor de schimb. Acest moment marcheaza trecerea de la moneda - marfa la moneda semn. Trebuie mentionat insa ca o perioada indelungata cele doua tipuri de moneda au circulat in paralel, metalul monetar avand prioritate ca modalitate de plata. Cu timpul insa, metalul monetar a fost retras din circulatie si depozitat la bancile emitente de moneda de hartie. Totusi, s-a pastrat legatura dintre metalul monetar aflat in rezerva bancii si bancnotele puse in circulatie. Mecanismul prin care se pastra aceasta legatura purta numele de convertibilitate. In acest caz vorbim despre convertibilitatea bancnotelor in aur. In prezent se utilizeaza termenul de convertibilitate nu in raport cu aurul sau cu un alt metal pretios, ci in raport cu alte valute.

Mecanismul convertibilitatii in metal pretios al bancnotelor era urmatorul: banca emitenta a monedei de credit pastra in depozite cantitati insemnate de aur monetar sau aur lingouri ca element bilantier de activ, in timp ce moneda de credit confectionata din hartie era element de pasiv si reprezenta angajamentele luate fata de potentialii creditori. Banca se obliga sa ofere metal monetar si solicita conversia. Mecanismul acesta a functionat atata timp cat a existat un dezechilibru intre cantitatea de aur existenta in activul bancilor si necesarul de moneda solicitat de producatorii de bunuri si servicii aflata in permanenta crestere. Momentul in care acest echilibru s-a deteriorat a marcat o cotitura importanta in evolutia monedei.

3. Desprinderea mondei de credit de metalul monetar

In aceasta situatie legatura directa dintre metalul pretios si moneda de credit slabeste simtitor, desi metalul monetar continua sa functioneze ca etalon si rezerva. In aceasta etapa, structura rezervelor bancare incepe sa se modifice in sensul ca alaturi de metale pretioase incep sa se regaseasca si titlurile de creanta materializate in special in hartii de valoare ce exprimau relatii de credit comerciale.

Depozitele in aur monetar acopereau la inceput aproximativ o treime din valoarea bancnotelor aflate in circulatie, pentru ca ulterior aceasta pondere sa scada. In perioada contemporana, rezervele de aur detin o pondere destul de mica in totalul masei monetare. Se poate afirma ca moneda de credit ramane unica forma a monedei de circulatie in interiorul unei tari. Emisiunea ei se va baza in continuare tot mai mult pe productia de bunuri si servicii cu care se afla intr-o relatie de directa proportionalitate.

Creatia monetara devine rezultatul diverselor operatii bancare dintre cea mai important fiind acordarea de credite.