Evaluarea activelor bancare

Evaluarea activelor bancare

1. Evaluarea disponibilitatilor banesti

O parte din disponibilitatile unei banci sunt plasate in conturile de depozite la alte banci, acordarea de credite altor banci si primirea in pensiune intrabancara a titlurilor de valoare. Aceste forme de plasament a disponibililului bancii reprezinta de fapt forme de creditare.

Disponibilitatile societatii bancare plasate la alte societati bancare se gasesc sub forma depozitelor.

Depozitele astfel constiuite sunt:

-depozite la vedere la banci: sunt constituite pe cel mult o zi lucratoare, reprezinta un cont slab remunerat sau chiar neremunerat

-depozite la termen: se constituie pentru mai mult de o zi lucratoare, reprezinta o suma depusa de titular si blocata la dispazitia bancii pana la o scadenta stabilita prin contract in momentul constituiri depozitului. Contul depozitului la termen este remunerat la un nivel ridicat care sa compenseze imobilizarea fondurilor depuse.

-depozite colaterale: reprezinta sume depuse intr-un cont in vederea garantarii unor obligatii contractuale ale clientului, ca de exemplu: deschidere de acreditive, emitere de scrisori de garantie, ordine de plata cu scadenta, cecuri certificate

Valorile primite in pensiune sunt formate din bonuri de trezorerie, actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare care raman in activul cedentului.

Contul de coresponent se refera la disponibilul deschis in sistem interbancar reciproc la doua banci. Contul nostru este un cont de activ si este un cont de plasament al bancii: el evidentiaza disponibilul in lei si valuta aflat la banci romanesti sau straine.

2. Evaluarea titlurilor de tranzactie

Conditiile ca un titlu bancar sa fie incadrat ca titlu de tranzactie sunt urmatoarele:

- intentia de a fi tranzactionat sa se realizeze intr-un termen scurt inainte de data scadenta;

- sa fie tranzactionat in orice moment pe o piata lichida;

pretul de piata al titlului sa fie accesibil tertilor;

- bancile comerciale trebuie sa respecte unele reguli privind investitiile in titluri de valoare astfel:

valoarea totala a investitiilor unei banci in valori mobiliare efectuate in nume si cont propriu nu poate depasi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu exceptia investitiilor in titluri de stat;

-valoarea totala a investitiilor pe termen lung in valori mobiliare emise de o societate comerciala nu poate depasi 20% din capitalul social al unitatii si 10% din fondurile proprii ale bancii.

La data intrarii in patrimoniu, titlurile de tranzactie se evalueaza la valoarea de achizitie (pret de cumparare + cheltuieli de achizitie, dobanzi calculate la perioada scurta, pentru titlurile cu venit fix).

La inventar, evaluarea se face la pretul pietei din ziua cea mai recenta datei inventarului, iar diferentele rezultate din evaluare se inregistreaza in contabilitate in conturile de venituri sau cheltuieli , dupa caz.

La iesire, cesiunea titlurilor de tranzactie e evaluata la pretul de vanzare, iar diferentele dintre pretul de inregistrare si cel de vanzare se trec pe venituri sau pe cheltuieli.

Evaluarea portofoliului titlurilor de tranzactie se face aplicand o metoda de evaluare (C.P.M.- cost mediu ponderat, sau F.I.F.O. - prima intrare prima iesire).

3. Evaluarea titlurilor de plasament

Prin titluri de plasament ale portofoliului bancar se inteleg titlurile achizitionate cu intentia de a le detine o perioada mai mare de sase luni, fara ca aceasta detinere sa implice o conservare pana la scadenta lor.Ca active patrimoniale titlurile de plasament se supun evaluarii astfel:

Evaluarea la intrarea in patrimoniu

Titlurile de plasament se evalueaza la data intrarii in patrimoniu diferit in functie de provenienta lor, astfel:

- Titluri de plasament cumparate se evalueaza la valoarea de achizitie, formata din :

Valoarea de achizitie = pretul de cumparare - cheltuieli de achizitie - dobanda pentru perioada scurta la titlurile de plasament cu venit fix.

-Titlurile de plasament care provin din portofoliul titlurilor de tranzactie se inregistreaza la valoarea de intrare data de pretul pietei, deci la cursul din ziua transferului.

Evaluarea la inventar

Titlurile de plasament inventariate se evalueaza la pretul pietei, in functie de cotarea sau necotarea titlului. Diferentele favorabile care apar nu se inregistreaza in contabilitate, iar diferentele nefavorabile sunt acoperite de provizioane.

Valoarea de inventar a titlurilor la pretul pietei se stabileste astfel:

a)     pretul titlurilor cotate se stabileste pe baza cursului cel mai recent de la bursa de valori

b)     pretul titlurilor necotate se stabileste in functie de o valoare prealabila data de cursurile folosite cel mai recent la valorile mobiliare emise de unitati cu activitate similara , de valoarea contabila a titlurilor, de randamentul titlurilor, de marimea, starea financiara a societatii emitente etc.

Titlurile de plasament se inventariaza la finele lunii pentru actualizarea valorii de inregistrare la pretul pietei, astfel apar diferente de curs bursier, care se inregistreaza astfel :

-diferente favorabile, atunci cand valoarea de inregistrare a titlului de plasament este mai mare decat pretul pietei, diferente care nu se inregistreaza in contabilitate

-diferente nefavorabile, atunci cand valoarea de inregistrare a titlului de plasament este mai mica decat pretul pietei, diferente care necesita constituirea de provizioane pentru depreciere.

Evaluarea la iesirea din patrimoniu

Titlurile de plasament la iesirea din patrimoniul bancii, se evalueaza la pretul de vanzare , in care nu se cuprind cheltuielile de vanzare, astfel ca intre valoarea de inregistrare contabila si pretul de cesiune al titlurilor de plasament cedate apare o diferenta care se inregistreaza :

-diferenta favorabila, atunci cand pretul de cesiune este mai mic decat valoarea contabila, se inregistreaza la venituri ;

-diferenta nefavorabila, atunci cand pretul de cesiune este mai mic decat valoarea contabila , se inregistreaza la cheltuieli.

Atunci cand cesiunea se refera la o parte dintr-un ansamblu de titluri de aceeasi natura care confera drepturi, pretul de intrare al titlurilor cedate se stabileste pe baza costului de achizitie mediu ponderat sau metodei primul intrat primul iesit.Daca titlurile provin din transferul titlurilor de tranzactie, data " primei intrari "ce se ia in calcul dupa metoda F.I.F.O. este considerata ziua transferului.In cazul reclasarii de titluri, evaluarea la data intrarii se face la cursul din ziua transferului, iar la cedare, titlurile se evalueaza prin data primei intrari( F.I.F.O.).

4. Evaluarea titlurilor de investitii

La data intrarii in patrimoniu :

Titlurile cumparate se evalueaza la valoarea de achizitie ( pret de cumparare, in care nu se include cheltuielile de achizitie si dobanzile calculate pe perioada scursa). Alte cheltuieli de achizitie sunt constituite din comisioane si se inregistreaza in conturile de cheltuieli.

Se face distinctie intre pretul de achizitie sau de cumparare si pretul de rambursare. Diferenta se numeste prima. Prima se supune amortizarii pe durata de viata ramasa a titlului, astfel:

-daca pretul de achzitie este mai mare decat pretul de rambursare, prima se esaloneaza pe seama cheltuielilor;

-daca pretul de achizitie este mai mic decat pretul de rambursare, diferenta se numeste decontare si se esaloneaza pe seama veniturilor.

Prima sau decontarea titlurilor de investitii nu se contabilizeaza distinct.Se include in pretul de cumparare.

Dobanzile si cupoanele aferente se inregistreaza pe contul de " Creante atasate " in contrapartida conturilor de venituri.

La intrarea in patrimoniu, pentru titlurile de investitii provenite din titlurile de plasament, evaluarea se face la valoarea de achizitie, iar eventualele provizioane constituite pentru deprecierea titlurilor se reiau la venituri pe perioada reziduala a titlurilor.

La intrarea in patrimoniu a titlurilor de investitii provenite din portofoliul titlurilor de tranzactie, evaluarea se face la valuarea din ziua transferului sau pretul pietei.

La data inventarului:

Titlurile de investitii sunt evaluate dupa aceleasi reguli ca la titlurile de plasament.

La data iesirii din patrimoniu:

La cesiune, titlurile de investitii sunt evaluate dupa aceleasi reguli ca titlurile activitatii de portofoliu, titluri de participare, imobilizari financiare. Periodic, titlurile de investitii se evalueaza la pretul pietei.Ca particularitate in acest caz, pentru diferentele favorabile nu se fac inregistrari contabile, iar pentru diferente nefavorabile nu se constituie provizioane. Provizioanele pentru titluri de investitii se pot constitui in cazul in care exista posibilitatea vanzarii lor inainte de scadenta sau in cazul riscului de faliment al emitentului.

5. Evaluarea imobilizarilor

Imobilizari financiare

Imobilizarile financiare reprezinta utilizari pe termen lung ale unor resurse la crearea capitalurilor altor societati. Aceste utilizari pot imbraca forma unor credite, intalnite la debitor ca datorii asimilate capitalurilor, sau a unor titluri prezentate in continuare.

Creditele subordonate reprezinta creante pe termen lung, neconsemnate sub forma unui titlu, pentru care banca accepta rambursarea, in caz de lichidare, dupa satisfacerea celorlalti creditori, iar in caz de redresare juridica accepta suspendarea drepturilor sale pana la sfarsitul perioadei de redresare. In functie de modul de stabilire a scadentei creditele subordonate pot fi la termen sau pe durata nedeterminata.

Creditele subordonate, dupa natura lor, sunt de trei forme :

-Credite participative

Sunt creante rezultate dintr-un imprumut acordat cu caracteristica de ultim rang care se caracterizeaza prin urmatoarele:

-in situatia lichidarii clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decat dupa satisfacerea celorlalti creantieri privilegiati;

-in caz de redresare juridica a debitorului, rambursarea creditelor este suspendata pe toata durata de redresare;

-in cazul in care creditul participativ face obiectul unei conventii, rambursarea este suspendata pe toata durata perioadei necesare realizarii angajamentului debitului in momentul incheierii conventiei;

-remuneratia creditului participativ cuprinde o parte fixa si in unele cazuri si o parte variabila. Modelul de determinare a partii variabile este stabilit contractual astfel: dobanda fixa a creditului poate fi masurata cu o parte variabila sub forma unei clauze de participare la profitul net obtinut de clientul debitor.

-alte credite subordonate la termen

Sunt formate din creante reprezentate de un titlu pentru care banca a acceptat ca, in cazul lichidarii clientului imprumutat, rambursarea sa se faca dupa satisfacerea celorlalti creantieri. Astfel de credite au fixata data de rambursare, iar remunerarea se face numai cu dobanda fixa.

-credite subordonate pe durata nedeterminata

Sunt creante ale caror termene de rambursare fie ca nu au fost fixate, fie ca fac obiectul unor conditii mentionate in contractul de credit. Contractul prevede ca rambursarea se efectueaza numai la initiativa imprumutatorului.

Parti in societatile comerciale legate sunt concretizate in actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de banca in societatile controlate exclusiv, incluse prin metoda integrarii globale intr-un ansamblu consolidat.

Titluri de participare sunt actiuni, alte titluri cu venit variabil, altele decat partile in societatile legate, detinute de banca la capitalul societatilor comerciale, durabil si controlate activ de banca.

Pentru ca un titlu sa fie inclus in categoria titlurilor imobilizate trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:

-sa reprezinte minim 10% din capitalul societatii comerciale fara ca aceasta sa fie controlata exclusiv de banca;

-sa reprezinte mai putin de 10% din capitalul social al societatii comerciale, dar sa fie indeplinite urmatoarele conditii: administratorii sau conducatorii societatii emitente sa fie administratorii bancii; societatea emitenta sa detina o parte din actiunile emise de banca, deci exista participatii reciproce; societatea comerciala si banca sa apartina aceluiasi grup de interese care practica o decizie unica.

Titluri de activitati de portofoliu sunt actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de banca in scopul realizarii de venit fara ca banca sa aiba drept de a interveni in gestiunea societatii emitente.

Imobilizari necorporale

Imobilizarile necorporale reprezinta active de lunga durata de natura fondului comercial, cheltuielilor de constituire, concesiunilor, brevetelor, licentelor, programelor informatice, etc.

Fondul comercial se defineste ca fiind partea din fondul de comert care mentine sau dezvolta potentialul bancii prin clientela, reputatia, banii si care nu figureaza in cadrul altor elemente de partimoniu. Fondul comercial se calculeaza, de regula, la achizitia activelor, ca diferenta intre valoarea de achizitie sau valoarea de aport si valoarea contabila a elementului repectiv. De regula, nu se supune amortizarii.

Cheltuieli de constituire sunt cheltuieli cu infiintarea societatii, cu modificarea activitatii bancii, cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni, prospectarea pietei, publicitate. Amortizarea se face in maxim 5 ani.

Concesiuni, brevete, licente sunt inregistrate la valoarea de achizitie sau la costul de productie. Amortizarea se face pe durata lor de utilizare.

Alte imobilizari necorporale - programele informatice achizitionate sau create evaluate la cost de achizitie si de productie. Amortizarea se face in maxim 5 ani.

Imobilizari corporale

Imobilizarile corporale ale societatii bancare sunt formate din terenuri si mijloace fixe.

Terenurile sunt evaluate la intrarea in patrimoniu la valoarea de aport sau valoarea de achizitie. De regula, nu se amortizeaza.

Mijloacele fixe se definesc ca obiecte singulare sau complexele de obiecte utilizate ca atare si care indeplinesc cumulativ doua conditii:

-valoarea egala sau mai mare decat limita fixata de lege;

-durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care se folosesc in loturi, seturi sau formeaza un singur corp, la incadrarea lor la mijloace fixe are in vedere valoarea intregului corp.

Mijloacele fixe se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, prin care se intelege: pret de achizitie, cost de productie, valoare actuala, valoare de aport, valoare reevaluata. Nu se includ in valoarea de intrare taxele de concesionare a terenurilor.

6. Evaluarea altor active

Stocurile societatilor bancare sunt asemanatoare cu cele ale societatilor nebancare, dispunand de conturi ce reflecta natura lor. In evidenta stocurilor bancare se cuprind: valori din aur, metale si pietre pretioase; materiale; obiecte de inventar; bunuri mobile provenite din executarea creantelor bancii.

La intrarea in patrimoniu, bunurile de natura stocurilor procurate cu titlu oneros se inregistreaza in contabilitate la costul de achizitie, iar bunurile produse de catre banca se inregistreaza la costul de productie. La iesirea din patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea metodelor C.M.P.; F.I.F.O. sau L.I.F.O.

Costul unitar mediu ponderat se calculeaza fie dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre valoarea totala a stocului initial + cantitatile intrate.

Potrivit metodei F.I.F.O., bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului urmator in ordine cronologica.

Potrivit metodei L.I.F.O., bunurile din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al ultimului lot intrat. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului anterior in ordine cronologica.

Potivit legii, bancile isi tin contabilitatea valorilor materiale, cantitativ si valoric prin folosirea metodei inventarului permanent. Astfel, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite cunoasterea in orice moment a stocurilor atat cantitativ, cat si valoric. Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale bancii.

Metoda operativ-contabila (pe solduri) care consta in tinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor, pe categorii, iar in contabilitate, a evidentei valorice pe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, dupa caz. Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor.

Metoda cantitativ- valorica pe fise de cont analitic, ce consta in tinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri, pe loturi de depozitare si la contabilitate a evidentei cantitativ - valorice. Contabilitatea stocurilor se desfasoara pe gestiuni iar in cadrul gestiunilor, pe categorii de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se face prin punctajul periodic intre cantitatile inregistrate in fisele de depozit si inregistrarile din fisele de cont analitice de la contabilitate.

Pentru deprecierea stocurilor de materiale, obiecte de inventar la finele exercitiului, cu ocazia inventarierii se pot constitui provizioane pe seama cheltuielilor. In perioada urmatoare, la finele fiecarui exercitiu sau la iesirea din patrimoniu, provizioanele constituite se suplimenteaza, diminueaza sau se anuleaza potrivit legii.