Evaluarea activelor curente - Evaluarea stocurilor

Evaluarea activelor curente

Aceste active cuprind: 1) stocuri; 2) creante; 3) titluri de plasament sau investitii financiare pe termen scurt; 4) disponibilitati. Desi din punct de vedere contabil nu fac parte din aceasta categorie de active, sunt de amintit tot in procesul de evaluare si conturile de regularizare si asimilate acestora.

1. Evaluarea stocurilor

La aceasta categorie avem in vedere, in primul rand stocurile de materii prime si materiale, combustibil, piese de schimb, consumabile.

La acestea se aplica valoarea de piata, exprimata prin costul curent de inlocuire la data evaluarii, tinand cont de starea fizica de depreciere, vechimea lor si posibilitatea de a mai fi utilizate in procesul de productie. Se au in vedere inclusiv conditiile de depozitare si modul de pastrare a diferitelor categorii de materii prime si materiale (ex. cimentul depozitat in conditii de umiditate ridicata impune o depreciere consistenta a valorii). 

Totodata, se va tine cont ca, in anumite cazuri, vechimea poate ridica valoarea unor stocuri mult peste valoarea contabila (ex. stocuri de lemn pentru executia unor instrumente muzicale de tipul viorilor, violinelor etc.).

O alta categorie de stocuri supuse evaluarii sunt stocurile de productie neterminata sau in curs de executie.

Aceasta operatiune se poate face prin aprecierea costurilor de productie inregistrate pana la data evaluarii dar este mai indicat sa se estimeze prin valoarea de piata a produselor finite in care sunt inglobate, din care se vor deduce cheltuielile totale de finalizare a productiei si de marketing, in vederea desfacerii.

Stocurile de marfuri si produse finite reprezinta o alta categorie de stocuri supuse evaluarii.

Acestea se evalueaza pe baza valorii curente de piata a acestora. Factorii suplimentari luati in considerare sunt legati in principal de evolutia si tendintele inregistrate pe piata produselor respective, vechimea lor si gradul in care mai asigura satisfacerea necesitatilor consumatorilor cat si starea lor f fizica de depreciere.

In cazul reducerii de valoare fata de valoarea contabila, se au in vedere si alte elemente cum ar fi, de exemplu, la produsele alimentare, perioada de garantie, modul de depozitare si conditiile de pastrare ale produselor etc. Totodata, trebuie tinut cont ca, la anumite produse, vechimea sie un element de crestere a valorii in timp si pot exista diferente considerabile fata de valoarea contabila (ex. unele categorii de vinuri, coniac etc.).

Animalele se evalueaza la valoarea lor de piata, tinand cont de starea lor de sanatate. Cazurile unor animale cu caracteristici speciale de rasa, parinti, selectie genetica etc, in care este nevoie de mult timp si bani pentru obtinerea unor exemplare similare (ex. cai de rasa, vieri, tauri etc), trebuie tratate de catre persoane abilitate deoarece valoarea lor nu este cea din pietele uzuale de animale.

2. Evaluarea creantelor

Elementele fundamentale in evaluarea creantelor sunt, intr-o ordine mai mult sau mai putin riguroasa - solvabilitatea financiara a clientilor, puterea lor de negociere fata de firma, politica fata de clienti a firmei (marimea creditului comercial acordat diverselor categorii de clienti), vechimea creantelor, relatiile traditionale cu anumiti clienti vechi si loiali.

Practica in domeniul evaluarii consta in adoptarea unui discont direct proportional cu vechimea creantelor. Aceasta procedura trebuie sa fie insa consistenta cu practicile curente in sector si, mai ales, cu durata medie de rotatie a creantelor in sector, unele sectoare inregistrand o durata scurta de rotatie in timp ce altele au durate mult mai lungi. La unele intreprinderi, vechimea creantelor trebuie astfel interpretata in corelare cu puterea de negociere a clientilor respectivi, cu relatiile traditionale cu acestia si cu ponderea lor in cifra de afaceri. In orice caz, marimea deprecierii valorii contabile a creantelor trebuie sa fie direct proportionala cu dificultatile financiare inregistrate de clienti si cu vechimea creantelor. In cazul insolvabilitatii clientilor sau a intrarii in incapacitate de plata ori reorganizare judiciara, deprecierea poate merge pana la maxim, creantele fiind considerate fara valoare.

Unii autori recomanda aplicarea unui discont chiar la marimea creantelor relativ certe, dar care vor fi incasate peste un interval relativ lung de timp. Factorul de discont este selectat de evaluator in functie de durata estimata pana la incasarea creantelor si in functie de rata inflatiei, pentru a reflecta modificarea in timp a valorii banilor. Factorul de actualizare aplicat, poate sa foloseasca, de exemplu, rata estimata a inflatiei sau alta rata considerata adecvata pentru perioada pana la incasarea creantei.

Nu exista o procedura standard si unanim acceptata, de toti evaluatorii, de corectie a creantelor. Experienta evaluatorului si informatiile pe care le detine, privind sectorul si sanatatea financiara a clientilor cu pondere semnificativa in cifra de afaceri sunt, in opinia specialistului Manate Daniel, cele mai relevante in constructia unei grile de corectie a creantelor din contabilitate.

3. Evaluarea titlurilor de plasament

Titlurile de plasament sunt constituite din valori mobiliare si titluri ale pietei monetare, achizitionate pe termen mai mic de un an, in vederea obtinerii de venituri financiare pe termen scurt. Evaluarea acestor titluri se face pe baza acelorasi consideratii cu cele prezentate la imobilizarile financiare.

O alta categorie aparte o pot constitui actiunile proprii rascumparate de societate de pe piata, in conditii stabilite de adunarea generala a actionarilor, fie cu scopul de a le anula, fie cu scopul de a sustine cursul actiunilor la societatile cotate, urmand a fi revandute ulterior, fie cu scopul de a le distribui salariatilor si conducerii. Evaluatorul va investiga situatia existenta si va lua in considerare alternativa adecvata, tinand cont in evaluare de aceste aspecte. Unele din aspectele esentiale,care privesc si   aceste active au fost prezentate in parte si la imobilizarile financiare.

4. Evaluarea disponibilitatilor

Disponibilitatile compuse din conturi la banci, casa etc, sunt preluate in general la valoarea contabila. Disponibilitatile in valuta sunt evaluate tinand cont de raportul cursului de schimb dintre moneda locala si valuta respectiva.

5. Evaluarea elementelor din conturi de regularizare si asimilate

In cazul unor venituri inregistrate in avans se procedeaza la luarea lor in considerare in contul de profit si pierderi, cand se cuvine sa fie trecute pe venituri efective, iar impozitul aferent va majora obligatiile entitatii fata de bugetul de stat. Cheltuielile inregistrate in avans, pentru active care nu vor mai fi utilizate sau pentru activitati ce nu se vor mai derula, vor fi neglijate. Se vor prelua doar cheltuielile aferente activelor aflate in exploatare sau pentru activitati ce vor continua si sunt generatoare fie de beneficii economice (materii prime achitate in avans, onorarii achitate in avans unor colaboratori externi etc.), fie de suport pentru realizarea activitatilor de exploatare (regii, chirii etc.).