Evolutia sistemului bancar in Romania pana in 1989

Evolutia sistemului bancar in Romania pana in 1989

In secolul al XVIII si inceputul secolului al XIX, activitatea bancara in Tarile Romanesti se materializa sub forma zarafiei ce consta in cumparari si vanzari de monede, in scopul obtinerii de castiguri banesti.Cu timpul zarafii au devenit camatari, ei acordand imprumuturi in bani, beneficiarii acestor imprumuturi facand parte din toate clasele sociale : tarani, clacasi, razesi, boieri, targoveti, clerici si chiar vistieriile.

Astfel intalnim, pentru inceput doua forme de credit : creditul politic si creditul de consum.

Capitalul camataresc provenea atat din surse interne dar si externe iar dobanda, desi plafonata in Principate, prin dispozitii legale la 10 % (in timp ce in statele apusene varia intre 4 si 6 %), in realitate se ridica la 12-24 % si chiar mai mult.

In mediul rural, dobanzile se plateau in natura, produse sau munca, a caror valoare in bani ajungea la sume reprezentand 300 %.

In urma razboiului ruso - turc din 1828 - 1829 s-a incheiat tratatul de pace de la Adrianopole prin care s-a pus capat monopolului turcesc asupra Principatelor Romane. in aceasta perioada, camatarii au efectuat tot mai multe operatiuni de banca, iar o parte din creditele acordate au inceput sa aiba si un scop productiv, dupa 1929 aparand astfel creditele productive, economice.

Din 1829 si pana in 1860 Tarile Romane au cunoscut o puternica crestere economica. in aceasta perioada camatarii efectuau tot mai multe operatiuni comercial bancare : faceau plati in tara si peste hotare, primeau depuneri spre fructificare , arendau veniturile statului, exploatau salinele si alte mine, acordau imprumuturi visteriilor si particularilor pe amanete ( gaj ) si ipoteci, reprezentau case straine in Principate, faceau afaceri de import - export, transformandu-se in puternice case de bancheri - camatari, care impleteau activitatea comerciala cu cea bancara.

In legatura cu circulatia monetara e de subliniat faptul ca proportia dintre valoarea intrinseca si nominala a monedelor, marita prin avarierea lor in greutate si calitate, dadea nastere la mari pagube pentru bastinasi.

Pentru inlaturarea cametei impovaratoare, se impunea tot mai mult infiintarea unor banci romanesti, de la care sa se obtina credite ieftine, necesare dezvoltarii economiei.

Cel mai serios proiect, din punct de vedere al calculelor financiare, cu privire la infiintarea unei banci apartine lui Nicolae Balcescu pentru crearea unei banci ipotecare si de scont, proiect elaborat in 1851.

Desi existau capitaluri autohtone, datorita neincrederii intr-o institutie neobisnuita pana atunci in Tarile Romanesti, infiintarea Bancii Nationale a Tarii Romanesti si a Moldovei s-a apelat la Copagnie Francaise de Credit Mobilier.

Prima banca de emisiune romaneasca Banca Nationala a Moldovei, formata in primavara anului 1856 ca urmare a unei concesiuni semnata cu bancherul german F.I. Nulandt, cu capital german, englez, francez si foarte putin romanesc a dat faliment dupa numai un an ,datorita urmatoarelor cauze :

Gresita repartizare a capitalului bancii pe destinatii, prin statutele acesteia, care era contrara nevoilor economiei. Astfel 66 % din capital a fost afectat comertului in timp ce numai 33 % din capital a fost afectat agriculturii ce avea nevoie de imprumuturi pe termen lung.

Nesinceritatea concesionarului F.I. Nulandt, care a urmarit in primul rand.

sa faca speculatii la bursa si abia apoi sa faca o banca serioasa.

Proasta administrare a bancii si a creditelor.

Speculatiile facute asupra cambiilor.

La 26 iunie 1858 a fost declarat falimentul si a fost anulata concesiunea.

La instaurarea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, economia Principatelor se gasea intr-o situatie dificila, datorita crizei economice din 1857, manifestata prin importante deficite bugetare, reducerea brusca a exportului si a importului, incetarea platilor si extinderea falimentelor, in care se inscrie si cel al Bancii Nationale a Moldovei.

Casa de Depuneri si Consemnatiuni a luat nastere prin publicarea legii de infiintare in Monitorul Oficial numarul 268 din 1 decembrie 1864, fiind semnata printre altii si de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Aceasta institutie nu a necesitat capital initial, caile de constituire a fondurilor fiind :

Fonduri apartinand domeniului privat

Fonduri apartinand domeniului public ( taxe, disponibilitatile intreprinderilor publice, disponibilitatile serviciilor autonome,disponibilitatile autoritatilor locale ).

Dobanda platita depunatorilor era de 5 %, iar imprumuturile puteau fi folosite in urmatoarele scopuri:

Crearea de intreprinderi industriale, ferme model, asezaminte de cultura, direct sau impreuna cu particularii sau cu alte institutii de credit.

Finantarea bugetului pentru nevoile temporare si prin participarea la emisiuni de rente, bonuri de casa, pentru acoperirea imprumuturilor lansate de stat.

Imprumuturile erau acordate statului fara nici o garantie. in 1877, pe baza de lege s-au introdus biletele ipotecare in vederea finantarii Razboiului de Independenta, controlul tuturor operatiunilor legate de emisiunea biletelor ipotecare fiind incredintat Casei de Depuneri si Consemnatiuni.

In 1865 Grupul Bancii Imperiale Otomane, a obtinut de la guvernul roman, concesiunea bancii de emisiune, transformand sucursala Bancii Otomane din Bucuresti in Banca Romaniei.

Banca Romaniei s-a constituit la 17 octombrie 1865, conform actului de concesiune si statutelor, cu un capital de 40 de milioane de franci, cu privilegiu de a emite, timp de 30 de ani, bancnote cu curs liber si cu dreptul de a fi primite la plata de oficiile publice, dar dupa trei ani ,legea din 4 iunie 1869 a consfiintit anularea concesiunii contra unei despagubiri de 750 mii de franci.

In aprilie 1867 s-a votat Legea pentru infiintarea unui sistem monetar nou, precum si pentru fabricarea monedelor Nationale, care a adoptat ca unitate monetara leul impartit, la randul sau in 100 de bani. in urma conferintei monetare interNationale din 17 iunie - 6 iulie 1867 de la Paris, Romania a adoptat bimetalismul, reprezentand o mare deschidere spre vest.

Creditul Funciar Rural Bucuresti a luat fiinta in 1873, fiind constituit pe baza principiului asociatiei directe si a garantiei mutuale a proprietarilor de pamanturi fiind prima institutie financiara cu capital romanesc. Imprumuturile acordate proprietarilor se acordau pe termen de minim 10 ani si maxim 60 de ani, fiind garantate cu ipoteca .Achitarea imprumuturilor se facea prin anuitati semestrial in numerar sau in cupoane, dobanda maxima fiind stabilita la 10 %.

Prin Decretul domnesc din 17 decembrie 1874, a luat fiinta Creditul Funciar Urban din Bucuresti iar in 1881 Creditul Funciar Urban din Iasi, organizatii intemeiate pe principiile de asociere mutuala a proprietarilor urbani ce urmau sa primeasca imprumuturi sub forma de scrisuri funciare cu ipoteca pe imobile si avea drept scop finantarea constructiilor, reparatiilor si intretinerea imobilelor urbane.Imprumuturile ipotecare se acordau pe termen lung intre 10 si 40 de ani si pe termen scurt sub 10 ani.

Prima institutie bancara cu capital mixt Marmorosch Blank & Co a luat fiinta in 1874, avand o activitate complexa, implicata in toate ramurile economiei romanesti prin politica sa de credite. Banca a deschis credite avantajoase comertului si agriculturii, a ajutat la aprovizionarea armatelor in 1877, a finantat constructia de cai ferate, repararea sistemului de canalizare a capitalei. in 1895 banca a participat pentru prima data la emiterea unui imprumut public roman in intelegere cu Deutsche Bank, a contribuit la infiintarea in 1897 a Societatii Romane de Asigurari Generale din Braila.

Infiintarea si rolul Bancii Nationale a Romaniei pana la primul razboi mondial Dupa mai multe incercari nereusite, la 17 aprilie 1880, proiectul depus de ministrul de finante I.C. Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei ce urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880. Legea avea urmatoarele prevederi mai importante :

Banca avea privilegiul sa emita bilete de banca la purtator,rezerva metalica fiind de o treime din suma biletelor emise, biletele fiind de 20, 100, 500, 1000 de lei.

Sediul principal era la Bucuresti.

Capitalul bancii s-a stabilit la treizeci de miloane de lei, impartit in saizeci de mii de actiuni a cate sase sute de lei,din care zece milioane depuse de stat si doua zeci de milioane depuse de particulari.

● Beneficiilor nete, dupa ce se repartiza actionarilor un prim dividend de 6 %.

Operatiunile pe care le putea face banca, conform legii de organizare erau urmatoarele:

Sa sconteze sau sa cumpere efecte de comert ( polite, bilete la ordin ) avand ca obiect operatiuni comerciale.

Sa sconteze bonuri de tezaur, pana la concurenta sumei de 20 % din capitalul varsat.

Sa faca comert cu aur si argint.

Sa dea avansuri pe aur si argint

Sa primeasca in depozit metale, sume de aur si argint sau sume de bani in cont curent.

Sa dea avansuri in cont curent sau pe termene scurte, garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat.

Sa faca serviciul de casierie al statului, fara nici o indemnizatie, in conditiile stabilite printr-o lege speciala.

Organele de conducere ale Bancii Nationale a Romaniei erau : Consiliul de administratie, Guvernatorul, sase directori de sectoare, Consiliul de cenzori format din sapte cenzori, Consiliul general, Comitetul de scont, Comisarul guvernului, Adunarea generala a actionarilor.

In perioada 1880 - 1890, in activitatea Bancii Nationale a Romaniei principala operatiune - emisiunea de bilete - a inregistrat unele variatii, situate in limita acoperirii legale, a avut loc o promovare a creditului de scont cu precadere in sectorul agricol, banca a tiparit formulare de cambii si bilete la ordin pentru impulsionarea comertului.

Datorita activitatii de urmarire in permanenta a mersului pietii, adaptandu-se cu elasticitate la cerintele acesteia, asigurand respectarea liniei generale de dezvoltare a economiei tarii, ingrijindu-se de garantarea si existenta disponibilitatilor de fonduri in lei si in moneda straina, Banca Nationala a contribuit efectiv la depasirea cu succes a perioadelor de crize ciclice, cu care s-a confruntat in aceasta perioada economia tarii.

Aceasta activitate a consolidat , an de an, pozitia Bancii Nationale obtinand in perioada 1881 - 1900 urmatoarele rezultate :

-milioane lei-

Ca urmare a crizei din 1899 - 1900 statul a fost silit sa vanda cota sa de participare la capitalul Bancii Nationale. Astfel, de la 1 ianuarie 1901, statul a iesit din asociatie, Banca Nationala devenind institutie cu caracter privat.

Activitatea sintetica a Bancii Nationale, din perioada 1901 - 1914 se prezenta astfel :

- milioane lei -

An	ACTIV			PASIV
	ACOPERIRE			Portof. de scont	Bilete in circulatie	Fond de rezerva	Benef.
	aur	devize	%
1901	49,1	20,3	47,86	31,4	145,0	15,8	4,7
1907	96,2	39,4	50,04	62,1	271,0	24,6	6,5
1914	154,0	62,9	37,51	246,1	578,2	39,4	9,9

Dezvoltarea rapida a agriculturii si industriei in Transilvania resimtea lipsa capitalului autohton, pentru lupta impotriva cametei, s-au infiintat "Case de pastrare si imprumuturi " romanesti dupa modelul celor sasesti. in 1872 a luat nastere Banca Albina din Sibiu care la randul ei a sustinut infiintarea a numeroase reuniuni de credit in satele din Transilvania. Reuniunile de credit aveau drept scop principal asigurarea unei legaturi directe intre Banca Albina si taranii posesori de pamant. Participantii reuniunii garantau, reciproc si solidar, pentru toate imprumuturile ce se acordau de Banca, care se puteau ridica pana de la cinci ori valoarea nominala a cotelor lor.Banca Albina a emis in 1880 primele scrisuri funciare in titluri de 6 % care, de la inceput, au fost cautate de oameni de afaceri din Transilvania, dar si din Viena si Budapesta.

Dupa infiintarea Bancii Nationale si pana la primul razboi mondial, s-au creat in tara noastra 195 de institutii bancare, cara au constituit la acea data sistemul bancar romanesc. Dintre acestea noua dintre care opt cu sediul in Bucuresti erau bancile mari, considerate de profesorul Victor Slavescu "marea finanta romaneasca" : patru cu capital romanesc - Banca Agricola, Banca Comertului din Craiova, Banca de Scont a Romaniei si Banca Romaneasca -, patru cu capital strain - Banca Generala Romana, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana si The Bank of Roumania Limited - si una cu capital mixt - Banca Marmorosch & Co.

Resursele financiare totale ale celor noua banci in perioada antebelica 1911-1915 au evoluat si au prezentat urmatoarele aspecte mai deosebite :

Bursele in contextul activitatii bancare din Romania 1881 - 1918. in baza "legii asupra burselor, mijloacelor de schimb si mijlocitorilor de marfuri " s-a deschis deschis in decembrie 1882 Bursa de comert de pe langa Camera de comert din Bucuresti.Un timp indelungat Bursa a avut un rol neinsemnat, datorita numarului redus de societati anonime si a monopolului introdus ce permitea operatiuni de bursa numai pentru agenti de schimb, dar prin legea din 9 mai 1904 s-a introdus principiul libertatii tranzactiilor, ceea ca a inviorat activitatea bursei, creascand numarul de actiuni inscrise la cota paralel cu inmultirea valorilor cu venit fix.

Dinamica emisiunilor de titluri in perioada 1908-1914:

-milioane lei-

La izbucnirea primului razboi mondial, Bursa din Bucuresti ca urmare a inchiderii burselor europene si-a inchis activitatea la 11 iunie 1914. Dupa calculele facute, titlurile detinute de straini, plasate in Romania in perioada 1905-1906 se ridicau la 150 milioane de lei.

Activitatea bancara in perioada primului razboi mondial (1914-1916) s-a caracterizat prin participarea bancilor romanesti, in frunte cu Banca Nationala, la solutionarea problemelor financiare deosebit de grele prin care a trecut tara noastra in acele momente in timp ce bancile cu capital strain au adoptat o atitudine expectativa.

Incepand cu 1914 Banca Nationala a Romaniei sub imperiul economiei de razboi si-a indreptat aproape intreaga activitate spre satisfacerea nevoilor banesti ale statului, activitate materializata in principal prin acordarea de imprumuturi statului sau prin lansarea unui imprumut National de catre guvernul Romaniei, la sugestia Bancii Nationale pentru reducerea datoriei statului la Banca.

In conditiile grele ale razboiului, Banca Nationala s-a mutat la Iasi, tezaurul in valoare de 321 580 456,84 lei fiind transportat la Moscova, spre pastrare guvernului rus, la 3 august fiind depuse si valorile si efectele primite spre pastrare.

In bilantul din 1918 datoria statului contractata in timpul ostilitatilor figura cu 1596,1 milioane de lei.

Activitatea Casei de Economii si Consemnatiuni in timpul razboiului a fost aproape paralizata, disponibilul de 1,2 milioane de lei a fost confiscat in mare parte de ocupantii germani, in perioada 1915-1917 cele mai mari credite au fost acordate statului.

Bancile comerciale cu capital romanesc si-au sporit capitalul social, fianantand nevoile sporite ale tarii, cea mai mare crestere a capitalului find inregistrata la Banca Romaneasca, respectiv de la 26,2 milioane lei in 1914 la 60 milioane lei in 1916.

Banca Generala Romana a jucat cel mai nefast rol, emitand bilete de banca in folosul ocupantilor, dupa inchiderea Bancii Nationale, care a avut drept consecinta inflatia monetara si scumpirea vietii.

Dupa razboi, prin convertirea in lei a celor patru monede care circulau in tara fara nici o acoperire, centralizarea administratiei cailor ferate si reorganizarea transporturilor feroviare, impozitul pe cifra de afaceri si alte masuri s-a trecut la consolidarea statului unitar roman.

Banca Nationala a fost prezenta in efortul general de refacere a economiei prin activitatea de creditare si de mentinere a stabilitatii monetare.Banca Nationala a acordat statului imprumuturi fara dobanda, a sprijinit activitatea economica, in special la lichidarea datoriilor comerciantilor.

Alaturi de Banca Nationala au avut un rol deosebit si Casa de Economii si Consemnatiuni si Banca Romaneasca.

Prin legea din 19 iunie 1923 a luata nastere "Creditul Industrial " scopul legal al sociatatii fiind acordarea de credite pentru industrie, inlesnirea mobilizarii creantelor industriale, incurajarea dezvoltarii industriale in Romania.In anul 1928, anul de prosperitate maxima Creditul Industrial finanta 490 unitati din totalul de 3966 intreprinderi existente in Romania.

Intre anii 1924-1928 a avut loc la Bursa o crestere fara precedent si de mare amplitudine acursurilor,exceptie facand scaderea drastica a cursurilor actiunilor petroliere.

Din initiativa Bancii Nationale a luat fiinta la 30 decembrie 1919 si in tara noastra Casa de Compensatii urmarindu-se dezvoltarea platilor fara numerar si a usura astfel tranzactiile.Aceasta institutie era alipita si functiona pe langa Banca Nationala.

Criza mondiala din 1929-1933 a avut o deosebita amploare si intensitate in Romania. Inflatia si deficitele bugetare ale primilor ani postbelici au intensificat deprecierea leului, ceea ce constituia un pericol pentru dezvoltarea economiei. Dupa dezbaterea mai multor solutii posibile, la 7 februarie 1929 guvernul taranesc a legiferat stabilizarea monetara -fixarea convertibilitatii la un curs inferior celui legal si apropiat celui atins efectiv- la 1 leu Aur pentru 32,25 lei stabilizati, leul cantarind zece miligrame de aur.

Urmarindu-se inaugurarea unei politici monetare s-a adoptat un " Program pentru stabilizare monetara si dezvoltare economica " si a fost contractat un imprumut de stabilizare in valoare de 17,4 miliarde lei pe diferite piete financiare.

Cele mai afectate de criza au fost cooperativele de credit de la sate si bancile comerciale mici ce au declarat falimentul, intre 1928-1933 numarul bancilor scazand cu 20,4 %, capitalul bancar mentinandu-se la acelasi cuantum.

Casa Generala de Economii si-a schimbat denumirea in 1932, in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale -CEC, urmare a cresterii activitati sale, prin preluarea operatiunilor de cecuri postale.

Dupa incheierea crizei in economia romaneasca s-a produs un reviriment, activitatea bancara a intrat intr-o noua etapa la 7 aprilie 1934 cand a aparut " Legea asanarii datoriilor agricole si urbane " care a clarificat situatia debitorilor fata de institutiile de credit si ale acestora fata de deponentii si creditorii lor. in aceasta perioada Banca Nationala a avut un rol deosebit in economia romaneasca initiindu-si participand la constituirea Consiliului Superior Bancar, punandu-se astel bazele supravegherii comertului bancar - 8 mai 1934.

La 20 aprilie a aparut "Legea pentru inlesnirea si refacerea creditului " in scopul incurajarii fuziunilor bancilor, ceea ce a dus la concentrarea si centralizarea comertului bancar, asa cum rezulta din tabelul de mai jos :

Pentru prima data s-au introdus in Romania reguli precise cu privire la forma si continutul bilantului bancar, contul de profit si pierdere si ale celorlalte situatii contabile, precum si criterii de evaluare a diferitelor elemente din activul si pasivul bancilor.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial finantarea apararii Nationale s-a facut prin rescontarea portofoliului industriei de armament, acordarea de avansuri pe bonuri de trezorerie furnizorilor statului, scopul fiind antrenarea la finantarea cheltuielilor de aparare si a celorlalte institutii de credit si a furnizorilor. Apararea Nationala a fost finantata si prin economiile tarii atrase sub forma de imprumut, prin fondurile Casei de Depuneri si Consemnatiuni.

Prin reorganizarea Casei Autonome de Finantare si Amortizare (CAFA) aceasta a devenit o adevarata banca a tezaurului, aducand si importante venituri extraordinare tezaurului public prin administrarea bonurilor de tezaur emise de Ministerul Finantelor.

In toata perioada pregatirii si desfasurarii razboiului alaturi de Wehrmacht, bancile, in frunte cu Banca Nationala au finantat atat necesitatile economiei dar mai ales necesitatile provocate de ducerea operatiunilor militare ceea ce s-a soldat cu inflatia si devalorizarea leului. Meritul Bancii Nationale a fost ca s-a procupat sa desfasoare o activitate bancara sanatoasa si in acelasi timp s-a luptat sa inlature actiunile de subjugare a economiei de catre monopolurile germane.

In perioada de dupa 1944 sistemul bancar din Romania era format din Banca Nationala a Romaniei si 233 de banci particulare active, din care 22 de banci mari cu capital de peste 60 de milioane de lei, 63 de banci mijlocii si 147 de banci mici.

Pentru lichidarea starii grave in care se afla economia s-a hotarat etatizarea Bancii Nationale, proprietatea actiunilor Bancii Nationale trecand in patrimoniul statului,aceasta asigurand dirijarea si controlul creditului.

In urma Reformei monetare din 15 august 1947, a Nationalizarii principalelor intreprinderi industriale, bancare, de asigurari, miniere si transporturi - la 11 iunie 1948 Banca Nationala a devenit Banca Republicii Populare Romane - Banca de Stat, fiindu-i atribuite functii de Banca Socialista.

Banca de Stat, cu rol central in sistemul bancar avea ca principale sarcini :

Reglementarea circulatiei banesti

Creditarea economiei Nationale - mecanismul de creditare fiind transformat intr-o simpla finantare cu dobanda

Organizarea decontarilor si platilor in economie.

In luna august 1949, prin Decretul numarul 197, bancile si institutiile de credit capitaliste au fost dizolvate si puse in stare de lichidare, cu exceptia Bancii Nationale, Bancii de Credit pentru Investitii, Casei Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casei de Depuneri si Consemnatiuni.

Banca Nationala a Republicii Socialiste Romania, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca de Investii, Banca Romana de Comert Exterior si Casa de Economii si Consemnatiuni efectuau operatiuni in legatura cu executarea de casa a bugetului de stat, legate de unitatile socialiste care aveau conturi deschise la aceste institutii financiar - bancare.

Bancile specializate aveau ca obiectiv principal urmarirea infaptuirii politicii partidului si statului in domeniul financiar - bancar si totodata asigurarea serviciilor bancare in urmatoarele sectoare prioritare din economie : comertul exterior, agricultura si investitiile.

Bancile specializate urmareau ca fiecare unitate economica din sectoarele respective sa-si desfasoare activitatea in conditii de eficienta economica, prin folosirea integrala si cu randament a mijloacelor materiale si financiare.

In acest context,bancile specializate aveau urmatoarele atributii de baza :

Organizarea si efectuarea operatiunilor de plati si incasari intre unitatile economice - decontari.

Creditarea activitatilor de productie, relatiile de credite intre banci si unitatile economice stabilindu-se pe baza de contracte, care cuprindeau : volumul creditelor ce urmau sa se acorde, conditiile de acordare si rambursare a acestora,