Evolutia sistemului monetar al Romaniei

Evolutia sistemului monetar al Romaniei

Primul sistem monetar national al Romaniei a fost adoptat in anul 1867, avand ca unitate monetara "leul". Legea din 14/26 aprilie 1867 "pentru infiintarea unui nou sistem monetar si fabricarea monedelor nationale" este rezultatul unei doctrine monetare romanesti elaborata in cursul catorva decenii. Sistemul monetar din 1867 apare cand, pe plan mondial, incepuse o dezbatere intre monometalism si bimetalism. In 1867 a fost adoptat bimetalismul definind leul in functie de ambele metale (aur si argint)

In urma unei legi din 1877 au fost puse in circulatie un fel de bonuri de tezaur care purtau denumirea de "bilete ipotecare". Biletele ipotecare din perioada 1877-1889 reprezinta prima hartie-moneda pusa in circulatie pe teritoriul Romaniei, sub presiunea nevoilor financiare foarte mari dictate de izbucnirea Razboiului de Independenta. Biletele ipotecare au fost retrase din circulatie incepand cu anul 1882, cand au inceput sa fie stocate la Banca Nationala a Romaniei, fara sa fi fost rascumparate de stat si in felul acesta, constituindu-se deci intr-o datorie a statului fata de banca de emisiune. Lichidarea acestei datorii s-a facut printr-un imprumut special.

In 1880, odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei, au fost puse in circulatie primele bilete de banca exprimate in lei, convertibile in aur si argint. Bimetalismul a fost inlocuit in 1890 cu monometalismul aur.

In cursul primului razboi mondial bancnotele au devenit neconvertibile iar monedele de aur si argint au fost tezaurizate de populatie. Inflatia declansata in timpul razboiului s-a datorat mai multor cauze economice si sociale la care s-au adaugat si banii de razboi emisi de ocupantii germani tot sub denumirea de leu.

Inflatia a continuat sa creasca si dupa primul razboi mondial.

Ca urmare a incheierii procesului de formare a statului national unitar roman, in anii 1920-1921 a avut loc operatia de unificare monetara pe intreg teritoriul tarii. Astfel, in iunie 1920 statul a contractat la Banca Nationala a Romaniei un imprumut cu scopul retragerii din circulatie a leilor de razboi emisi de ocupantii germani, a coroanelor austro-ungare si a rublelor.

In anul 1925, incercarea de revalorizare a leului prin deflatie a fost considerata ca nereusita.

Devalorizarea si stabilizarea monetara din 1929. Aceasta reforma monetara a recunoscut legal deprecierea leului si adoptarea etalonului aur-devize.

Programul pentru stabilizarea monetara continea urmatoarele elemente cu caracter financiar:

- rolul Bancii Nationale a Romaniei in mentinerea stabilitatii monetare;

- asigurarea echilibrului bugetului de stat;

- contractarea si utilizarea imprumutului de stabilizare;

- reglementarea datoriei externe.

Rata inalta a inflatiei a continuat sa se manifeste in timpul celui de-al doilea razboi mondial atingand cifre astronomice in perioada 1945-1947. In august 1947 circulatia baneasca era de aproximativ 75 de ori mai mare decat in iunie 1945. Fata de anul 1938, nivelul preturilor cu amanuntul a crescut de 8000 de ori.

Cresterea inflatiei se datoreaza si retragerii din circulatie la sfarsitul anului 1944 a semnelor monetare puse in circulatie pe teritoriul tarii noastre de catre URSS si de catre Ungaria in Transilvania de Nord in timpul ocupatiei.

Ca masura considerata de guvern antiinflationaista, desi in realitate a avut alt caracter, a fost emisiunea de la inceputul anului 1945 a unei medalii comemorative de aur. Dreptul de cumparare a acestor medalii de aur era conditionat de subscrierea la imprumutul Refacerii Nationale.

Lichidarea inflatiei galopante din perioada 1945-1947 s-a realizat prin stabilizarea monetara din 15 august 1947. Preschimbarea s-a facut la raportul de 20000 lei pentru un leu nou, dar suma admisa la preschimbare a fost plafonata.

La 28 ianuarie 1952 a avut loc o alta reforma baneasca care a constat practic in punerea in circulatie de noi semne banesti in locul celor existente, care au fost retrase din circulatie la un raport mai avantajos, fata de cel hotarat prin stabilizarea monetara din 1947.

In prezent, ca urmare a prabusirii sistemului monetar international aur-devize din august 1971, definirea in aur a unitatii monetare are un caracter formal, teoretic, cunoscand ca valoarea unei unitati monetare se exprima practic in raport cu dolarul, cu drepturile speciale de tragere sau cu euro.