Evolutia veniturilor si cheltuielilor in cazul BRD si BCR 1997 - 1998

datele prezentate si supuse analizei sunt exprimate

in termenii puterii de cumparare a leului la 31 Decembrie 1998

In urma analizei veniturilor si cheltuielilor din dobanzi se desprind urmatoarele concluzii

Veniturile incasate din dobanzi de BRD - Societe Generale si Banca Comerciala Romana au scazut in 1998 fata de anul 1997, in conditiile in care ratele dobanzilor la creditele sau avansurile in lei in anul 1998 au variat intre 45 % si 70 % fata de anul 1997, cand acestea au fost intre 51 % si 134 %. Rata dobanzii la creditele in valuta variaza de la 6 % la 13 %, 7 % la 15 % in 1997. In conditiile unei rate a inflatiei pentru anul incheiat la 31 decembrie 1998 de 40,68 % cele doua banci au urmarit prin politica prudentiala ce a constat in aplicarea strategiei de creditare pe termenn scurt, limitarea gradului de expunere, diminuarea riscului in creditare si asigurarea permanenta a lichiditatii.

Analizand veniturile din dobanzi in cazul celor doua banci observam ca nivelul veniturilor din dobanzi realizat de Banca Comerciala Romana il depaseste pe cel obtinut de Banca Romana de Dezvoltare - Societe Generale, dar acest nivel trebuie corelat cu cheltuielile cu dobanzi pentru o analiza mai corecta.

De aceea in continuare vom analiza veniturile nete din dobanzi.

Scaderea in termeni reali a veniturilor celor doua banci se reflecta si in veniturile nete din dobanzi inregistrate.

Astfel veniturile nete din dobanzi realizate de Banca Romana de Investitii-Societe Generale au inregistrat o scadere de 29,7 %, in termeni absoluti de 544 943 milioane lei ( in 1997 veniturile nete din dobanzi se ridicau la 1 834 944 milioane de lei iar in 1998 erau de 1 290 001 milioane de lei ).

De asemenea a avut loc o diminuare si in cazul veniturilor nete realizate de Banca Comerciala Romana care au inregistrat a reducere in suma absoluta de 1 081 318 milioane lei corespunzatoare unei reduceri

procentuale de 22,7 % ( in 1997 veniturile nete din dobanzi insumau 4 775 920 milioane de lei in comparatie cu anul 1998 cand masurau 3 674 602 milioane de lei ).

In anul 1998 veniturile nete de dobanzi realizate de Banca Comerciala Romana depasesc de 1,84 ori veniturile nete din dobanzi realizate de Banca Romana de Dezvoltare.

Veniturile nete din speze si comisioane:

Ca urmare a studiului graficului ce indica evolutia veniturilor din taxe si comisioane inregistrate de catre cele doua banci rezulta o scadere a acestor venituri, de 54 657 milioane de lei - 21,9 % (de la 459 335 milioane venituri din speze si comisioane in 1997 la 404 678 milioane de lei in 1998 ) in cazul Bancii Romane de Dezvoltare - Societe Generale respectiv de 227 038 milioane de lei - 23,2 % (de la suma de 979 287 de milioane de lei in 1997 la 752 249 de milioane lei in 1998) in cazul BCR.

Si in cazul veniturilor nete din diferente de curs valutar Banca Romana de Dezvoltare inregistreaza o diminuare de 50,23 % iar Banca Comerciala Romana inregistraza o reducere de 41,99 % reduceri in sume absolute de 151 627 milioane de lei in cazul BRD respectiv de 263 606 milioane de lei in cazul BCR.

Pentru a ne face o imagine completa asupra veniturilor celor doua banci analizate,este necesar sa evidentiem ponderea fiecarei categorii de venituri in totalul veniturilor.

Structura veniturilor realizate de BRD in anul 1998

Din graficul prezentat anterior reiese locul pe care il ocupa fiecare grupa de venituri in totalul veniturilor realizate de Banca Roman de Dezvoltare - Societe Generale. Se observa poderea covarsitoare a veniturilor din dobanzi in totalul veniturilor - 84 %, urmatoarele venituri imporatante ca pondere fiind veniturile din comisioane si speze bancare. Veniturile valutare si alte venituri au o pondere redusa, de 5 % in total.

Structura veniturilor realizate de BCR in 1998

Si in cazul Bancii Comerciale Romane se observa ponderea dominanta a veniturilor din dobanzi - 88 % in total venituri ( veniturile din dobanzi fiind de 8 638 682 milioane de lei in timp ce veniturile totale se ridica la 9 792 428 milioane de lei ). Din nou veniturile din diferente nete de curs valutar si alte venituri ocupa o pondere foarte mica.

Analiza cheltuielilor.

Alaturi de cheltuielile cu dobanzile, un rol principal il ocupa cheltuielile cu provizioanele specifice de risc, al caror studiu se face pe baza graficului:

In cazul Bancii Romane de Dezvoltare se observa o crestere a cheltuielilor cu provizioanele de la 198 011 milioane de lei in 1997 la 314 747 milioane de lei in 1998, corespunzatoare unei cresteri procentuale de 58,95 %, acesta crestere denotand incadrarea creditelor cu mai mare prudenta pe cele 5 categorii de riscuri, in conditiile imbunatatirii portofoliului de credite. Acest fapt este demonstrat de scaderea ponderii creditelor clasificate in categoriile "Indoielnic" si "Pierdere" de la 11,8 % in 1997 la 10,9 % in 1998.

Banca Comerciala Romana inregistreaza o diminuare a cheltuielilor cu provizioanele de 11,11 %, in suma absoluta de 231 584 milioane de lei.

Alaturi de cele doua categorii de cheltuieli prezentate anterior, un loc principal il ocupa si cheltuielile generale ale sociatatii bancare. In cadrul acestora ponderea cea mai mare o ocupa cheltuielile cu salariile si cele cu amortizarile. Pentru exemplificare prezentam structura cheltuielilor generale la cele doua banci:

Se observa ca in cazul Bancii Romane de Dezvoltare - Societe Generale dar si al Bancii Comerciale Romane ponderea cea mai mare o reprezinta cheltuielile cu salariale si conexe si cheltuielile administrative. Astfel cheltuielile salariale si conexe in 1998 inregistrate de BRD se ridicau la 410 054 milioane de lei, reprezentand 57 % din cheltuielile generale, iar in cazul BCR aceste cheltuieli insumeaza 881 673 milioane de lei adica 69 % din cheltuielile generale.

Se observa totusi ca in cazul BRD cheltuielile reprezentand amortizarile au o pondere mai mare (13 % ) in cheltuielile generale decat in cazul BCR ( 4 % ). 

In urma analizei profiturilor nete inregistrate de cele doua banci observam o crestere a profitului net inregistrat de Banca Romana de Dezvoltare - Societe Generale ( dupa ajustarea la hiperinflatie ) de la 45 241 milioane de lei in 1997 la 141 378 milioane de lei in 1998, corespunzatoare unei cresteri procentuale de 312,49 % in timp ce la Banca Comerciala Romana s-a inregistrat o diminuare a profitului net de la 925 735 la 751 219 milioane de lei, corespunzatoare unei variatii procentuale de 18,86 %.

4.3 Performanta in activitatea bancara. Indicii gestiunii bancare. Analiza pe baza de bilant

Evaluarea permanenta a performantelor unei banci constituie o necesitate de mare importanta atat pentru managerii bancii, actionariat si auditori, dar nu in ultimul rand pentru participantii pietelor monetare, care, prin natura activitatii, au relatii de afaceri cu bancile.

In practica curenta evaluarea performantelor unei banci se contureaza utilizand o multitudine de indicatori a caror marime este rezultatul compararii posturilor bilantiere.

Acesti indicatori pot fi grupati in 4 categorii de baza, respectiv:

● indicatori ai calitatii activelor;

● indicatori privind adecvarea capitalului;

● indicatori privind lichiditatea;

● indicatori privind profitabilitatea.

Indicatori ai calitatii activelor

Acesti indicatori pun in evidenta structura activelor unei banci atat din punct de vedere al performantei dar si din punct de vedere al capacitatii de a produce venituri.

Cel mai folosit este gradul de utilizare al activelor

Indicatori privind adecvarea capitalului - solvabilitate

Nivelul acestor indicatori reflecta capacitatea bancii de a sustine cu ajutorul capitalului propriu intrega activitate. Acesti indicatori se exprima astfel:

Indicatori privind lichiditatea :

Rezultatele managementului lichiditatii se pot comensura cu ajutorul urmatorilor indicatori:

lichiditatea interbancara exprima pozitia unei banci fata de celelalte banci din sistem comparandu-se creantele cu obligatiile bancii in raport cu restul bancilor din sistem. Acest indicator poate fi determinat separat pentru relatia cu banca centrala si separat pentru celelalte banci;

ponderea creditelor in total active ne arata gradul de lichiditate al activelor, cunoscut fiind faptul ca gradul de lichiditate al creditelor este redus. Un nivel ridicat al acestui indicator reflecta o lichiditate scazuta activa;

ponderea creditelor in sursele atrase de la clienti si de la celelalte banci ne arata proportia in care sursele atrase se regasesc in credite, active cu un grad de lichiditate mai redus;

ponderea activelor in sursele atrase de la clienti si de la celelalte banci este opusul indicatorului anterior, iar nivelul acestuia indica proportia in care sursele atrase de la clienti se regasesc in active lichide;

riscul lichiditatii se comensureaza prin compararea numerarului si a disponibilitatilor la vedere de la alte banci cu obligatiile la vedere de la alte banci si clienti. Disponibilitatile la vedere la alte banci reprezinta active cu lichiditate imediata cu conditia ca bancile partenere sa fie solvabile. Acest risc se gestioneaza prin limite, urmarind;

● constituirea rezervelor minime obligatorii;

● asigurarea disponibilului pentru onorarea tuturor platilor solicitate de clienti;

● eliminarea excedentului de numerar din caserii;

● mentinerea volumului de credite la un nivel acceptabil.

Indicatori privind profitabilitatea

In practica bancara internationala profitabilitatea globala a bancii se masoara prin indicatorii randamentului capitalului sau a fondurilor proprii (ROE-"Return Of Equity") si randamentul activelor (ROA - "Return Of Assets"). Daca acesti indicatori sunt mai mari decat cei ai unor banci similare, banca respectiva este o banca performanta.

Calculat ca procent acest indicator masoara randamentul procentual al fiecarei unitati monetare de fonduri proprii.

Acest indicator masoara venit net general de fiecare unitate monetara de active.

Randamentul fondurilor proprii este legat de randamentul activelor prin multiplicatorul fondurilor proprii (EM - "Equity Multiplier").

ROE = ROA x EM (4)

Multiplicatorul fondurilor EM compara activele cu fondurile proprii astfel ca o valoare mare a acestui indicator arata un grad mare de indatorare financiara (Financial Leverage). El reprezinta atat o masura a profitului, cat si a riscului. Astfel, un multiplicator al fondurilor proprii mare majoreaza randamentul fondurilor proprii numai cand venitul net este pozitiv, dar indica de asemenea un risc ridicat de solvabilitate, accentuand pierderile cand randamentul activelor este nefavorabil.

Marja de profit si utilizare a activelor

Randamentul activelor (ROA) se poate descompune in produsul dintre marja de profit (PM) si utilizarea activelor (AU)

Se pot calcula 4 indicatori suplimentari:

● rata cheltuielilor cu dobanda reprezinta raportul dintre cheltuielile cu dobanda si venitul total din exploatare;

● rata altor cheltuieli reprezinta raportul dintre alte cheltuieli decat dobanda si venitul total din exploatare;

● rata provizioanelor pentru creditele rambursate reprezinta raportul dintre provizioane si venitul total din exploatare;

● rata impozitelor reprezinta raportul dintre impozitul pe venit si venitul total din exploatare.

In practica bancara din Romania, date fiind specificitatile legate de metodele contabile folosite, forma de proprietate si limitele existente inca in activitatea bancara se utilizeaza o serie de indicatori de rentabilitate, parte din ei avand aceeasi reprezentare ca si in practica internationala. Exemplificam:

● marja neta a dobanzii determinata ca raport intre veniturile nete din dobanzi si media activelor generatoare de venituri;

● venituri nete din dobanzi/active medii reflecta eficienta cu care sunt administrate activele;

● alte venituri din activitatea operationala/active medii unde alte venituri = venituri din taxe si comisioane + venituri din operatiuni valutare;

● alte cheltuieli din operatiuni + provizioane credite neperformante/active medii arata costul activitatii, altul decat cel cu dobanda;

● rentabilitatea economica = profit net/active medii;

● rentabilitatea capitalului = profit net/capital propriu;

● rata bruta a profitului = profit brut/venituri totale;

● rata neta a profitului = profit net/venituri totale.

Solvabilitatea

Obiectivul acestor indicii este de a oferi criterii precise pentru banci in legatura cu consolidarea fondurilor proprii si cu limitarea interventiilor lor in operatiunile apreciate in mod deosebit ca periculoase.

Indicele de acoperire a riscurilor (indicatorul de adecvare a capitalului) se determina ca un raport dintre capitalul propriu si activele ajustate in functie de risc. Activele cu risc sunt acele active care ar determina pierderi pentru banca, ca urmare a existentei unuia din urmatoarele riscuri:

- portofoliul de titluri detinut de banca sa nu atinga valoarea contabila cand este vandut;

- alte active sa fie vandute sub valoarea contabila;

- beneficiarii de credite sa nu ramburseze sumele datorate bancii.

Bancile trebuie sa aiba suficient capital pentru a acoperi riscul unor astfel de pierderi.

Activele bancare sunt corectate in functie de riscul prezentat cu procente ce variaza intre 0 si 100. Astfel, numerarul si celelalte active foarte lichide sunt considerate fara risc asociindu-li-se un grad de risc 0, dupa cum creditelor nesustinute li se asociaza un grad de risc major si se ajusteaza cu un coeficient de 100. Sunt ajustate in functie de risc si elementele extrabilantiere.

Principalele puncte ale Conventiei de la Basel referitoare la adecvarea capitalului sunt:

● minimum 8% din activele ajustate in functie de risc trebuie sa fie acoperite de capitalul de baza, structurat in capital de rangul 1 si capital de rangul 2;

● minimum 50% din capitalul bancii trebuie sa fie capital de rangul 1 reprezentand capitalul social + rezervele declarate;

● restul capitalului de baza poate sa fie format din capital de rangul 2 sau capital suplimentar constituit din rezervele nedeclarate, titluri debitoare si rezerve din reevaluari.

Sunt luate in calcul si elemente in afara bilantului (garantiile). Fiecare tara poate sa-si stabileasca si sa aplice propriile criterii pentru stabilirea capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin Conventia de la Basel.

Acesti indicatori se prezinta sub forma urmatorului raport: capital propriu/active ajustate in functie de risc > 8%.

Indicele de impartire a riscurilor se refera la 2 tipuri de restrictii impuse societatilor bancare care vizeaza:

● creditele acordate unui singur client nu pot depasi 15% din capitalul banci;

● limitarea expunerii bancii fata de clientii care angajeaza credite mari in sensul ca totalul creditelor mari acordate (ce depasesc fiecare in parte 15% din capitalul bancii) poate fi de maxim 8 ori mai mare fata de capitalul propriu.

Indicele participantilor

Se are in vedere stabilirea unui nivel maxim admis de participare a societatilor bancare in cadrul altor societati bancare sau non-bancare astfel:

● fiecare participare sa nu depaseasca 5% din fondurile proprii ale societatii bancare;

● totalul participantilor sa nu depaseasca 50% din fondurile proprii ale societatii bancare.

Prin monitorizarea participatiilor unei banci se limiteaza posibilitatea efectuarii unor operatiuni prea riscante pentru banca.

Lichiditatea

Restrictiile impuse in legatura cu lichiditatea au drept scop asigurarea unui nivel rezonabil al acesteia care sa permita bancii onorarea tuturor solicitarilor clientilor. In fapt se urmareste stabilirea unei corelatii intre fondurile proprii, resursele permanente si utilizarile pe termen lung.

Acest coeficient masoara gradul de lichiditate pe termen lung al utilizarilor din fondurile proprii sau din resursele pe termen lung.

Aceasta restrictie impune utilizarea mecanismului "transformarii" (utilizarea resurselor la vedere pentru finantarea plasamentelor pe termen mediu si lung) intr-o asemenea maniera incat sa nu afecteze lichiditatea pe termen scurt.

Limitele prevazute de indicii Cooke sunt avute in vedere si in Romania, legislatia impunand bancilor urmatoarele cerinte:

● respectarea nivelului minim de solvabilitate;

● nedepasirea expunerii maxime fata de un singur debitor precum si a expunerii maxime agregate;

● respectarea nivelului minim de lichiditate;

● clasificarea creditelor acordate si dobanzilor neincasate aferente acestora si constituirea provizioanelor specifice de risc;

● respectarea pozitiei valutare exprimata procentual in functie de nivelul fondurilor proprii;

● administrarea resurselor si plasamentelor bancii;

● respectarea nivelului maxim al participantilor bancii.

4.4 Studiu comparativ a performantelor a doua unitati bancare.

Rata rentabilitatii financiare sau profitul la capital ( return of equity ) este cea mai semnificativa expresie a profitului, care masoara rezultatele managementului bancar, in ansamblul sau si arata, pentru actionari, efectul angajarii lor in activitatea bancara.

Rentabilitatea capitalului investit a inregistrat o scadere in 1998 fata de anul 1997 in cazul celor doua banci. Astfel in cazul Bancii Romane de Dezvoltare - Societe Generale rata rentabilitatii financiare a scazut de la 62,89 in 1997 la 25,3 % in 1998, respectiv de la 36.36 % in 1997 la 18.90 % in 1998 in cazul Bancii Comerciale Romane. Aceasta scadere se datoreaza aplicarii de catre cele doua banci in 1998 a prevederilor Normei BNR nr. 7/1998 ce a permis o curatire drastica a portofoliului de credite prin scoaterea in afara bilantului a celor neperformante si deshiderea anului 1999 pe o baza sanatoasa. Astfel au fost utilizate provizioanele existente pentru acoperirea unor credite neperformante si a dobanzilor aferente acestora iar pentru volumul de credite neperformante si dobanzile aferente neacoperite cu provizioane s-a procedat la inregistrarea ca pierderi din creante nerecuperabile.

Rentabilitatea financiara inregistrata de BRD in 1998 este superioara celei inregistrate de BCR ( 25.3 % in comparatie cu 18.90 % ).

Rata rentabilitatii economice sau profitul la active ( return of assets ) reflecta efectul manageriale de a utiliza resursele financiare ale bancii pentru a genera profit.

Rata rentabilitatii economice inregistraza o scadere in cazul BRD de la 13,44 % in 1997 la 4.1 % in 1998, iar in cazul BCR se inregistreaza o scadere a acestei rate de la 5.46 % in 1997 la 3,1 % in 1998. Aceasta reducere a ratei rentabilitatii economice a avut drept cauza, ca si in cazul ratei rentabilitatii financiare diminuarea profitului in cazul celor banci ca urmare a curatirii bilantului de creditele neperformante pe fondul unei usoare cresteri a activelor intre cei doi ani analizati.

Rata rentabilitatii economice inregistrata de BRD este superioara celei inregistrate de BCR cu 1 %, reflectand o mai mare eficienta bancara in cazul BRD.

Efectul de parghie ( laverage multiplier ) este un indicator de mare expresivitate pentru banca in calitate de intermediar financiar. Acesta actioneaza atunci cand angajarea unor resurse noi este avantajoasa, respectiv cand costul resurselor este mai mic sau cel putin egal cu rentabilitatera economica.

Cei trei indicatori se afla intr-o relatie directa:

ROE = ROA x efecul de parghie

Acest indicator variaza proportional cu ponderea capitalului in total pasive bancare. Cu cat ponderea capitalului este mai mare, riscul bancar este mai mic si efectul de parghie de asemenea si invers, in conditiile in care ponderea capitalului este mai mica, riscul bancar si efectul de parghie sunt mai mari.

In cazul BRD efectul de parghie inregistraza o crestere de 2,5 % corespunzatoare unei majorari a riscului bancar fata de 1997, iar cazul BCR are loc o reducere de aproximativ 0,5 %, corespunzatoare unei diminuari a riscului bancar.

Se observa ca in 1998 ponderea capitalului in total pasive bancare este mei mare in cazul BCR, care inregistraza un risc bancar mai mic.

Rata profitului. Marimea acestui indicator depinde in primul rand de raportul intre veniturile si cheltuielile bancare si in al doilea rand de structura veniturilor si costurilor bancare si reprezinta principalul indicator de analiza in cazul in care se urmareste reducerea costurilor bancare.

In cei doi ani BRD inregistreaza nivele superioare ale ratei profitului, in comparatie cu BCR. Totusi se remarca din nou reducerea inregistrata de acest indicator pe parcursul celor doi ani supusi studiului, BRD inregistrand o reducere de 13,4 % ( de la 29,90 % in 1997 la 16,86 % in 1998 ), in cazul BCR avand loc o reducere de mai mici proportii - 1,85 % ( de la 10,82 % in 1997 la 8,97 % in 1998 ). Din nou aceasta diminuare in termeni reali a ratei profitului a avut drept cauza principala curatirea bilantului de creditele neperformante si dobanzile aferente.

Gradul de utilizare a activelor. Marimea acestui indicator depinde de rata dobanzii pe piata si de structura activelor bancare.

Venituri totale

GUA = x 100

Active

Maximizarea indicatorului se realizeaza pentru un nivel dat al ratei dobanzii pe piata prin cresterea ponderii activelor ce aduc cele mai mari venituri ( cele mai rentabile ). Aceste active sunt si cele mai riscante: cresterea ponderii lor implica si o crestere a nivelului de risc bancar. Aceasta crestere nu poate fi nelimitata pentru ca si posturile de activ care nu aduc venituri sunt necesare pentru desfasurarea unei activitati bancare normale.

Din grafic se observa o reducere a acestui indicator in cazul BRD de la 42,8 % in 1997 la 33,54 % in 1998 si cazul BCR de la 50,47 % in 1997 la 34,67 % in 1998.

In concluzie:

Banca Romana de Dezvoltare a inregistrat in anul 1998 un nou capitol in istoria sa - privatizarea, cel mai important eveniment pentru banca dar si pentru sistemul bancar romanesc.

Cumpararea pachetului majoritar de actiuni de catre grupul bancar francez Societe Generale a constituit o reusita din cel putin trei motive :

- calitatea partenerului - Societe Generale se numara printre primele 10 grupuri bancare din lume;

- recunoasterea de catre partenerul francez a activitatii BRD in multifunctionalitatea sa, precum si insusurea, de catre Societe Generale, a obiectivelor sale strategice privind extinderea si diversificarea activitatii;

- cuantumul afacerii ( crestera de capital si pretul de achizitionare ), tinand seama de climatul economic neprielnicatat pe plan intern, cat si international, care a determinat inhibarea interesului investitional pentru tarile cu economie in formare.

Succesul privatizarii BRD a primit recunoastere si pe plan international prin premiul " Privatizarea anului in Europa de Est " acordat de revista " Privatisation International ".

La finele anului 1998 totalul bilantului a crescut cu 55,2 % fata de anul precedent, nivel care acopera rata inflatiei de 40,6 % si asigura si o crester in termeni reali.

Banca a realizat un indicator de adecvare al capitalului de 18,3 %, iar profitul inainte de impozitare, ca urmare a curatirii bilantului a fost de numai 641 miliarde de lei, in totalul activelor purtatoare de dobanda creditele au continuat sa reprezinte cel mai important plasament al bancii, atingand 61,7 %, in crester cu 49,5 % fata de anul precedent.

Si in anul 1998 BRD si-a mentinut cota de piata in domeniul creditului neguvernamental de circa 10 %, calitatea portofoliului de credite cunoscand o imbunatatire vizibila in 1998, astfel ca ponderea in total portofoliu a creditelor indoielnice si pierdere a scazut la 10,9 % fata de 11,8 %, iar cele neperformante de la 6,7 % la 5,3 %, comparativ cu anul precedent.

Bilantul Bancii Comerciale Romane, exprimat in termenii puterii de cumparare a leului, la 31 decembrie 1998 insuma 28 241 500 milioane lei. Aceasta prezinta o crestere in termeni nominali de 52,7 % iar in termeni reali de 11,1 % fata de anul 1997.

Numarul clientilor persoane juridice a ajuns la 31 decembrie 1998 la aproape 190 000 iar al persoanelor fizice la 1,4 milioane in care nu se include posesorii de certificate de depozit.

In structura plasamentelor bancii pe primul loc s-au situat creditele si avansurile acordate clientilor, care au insumat 9 262 miliarde lei, in crestere cu 8,6 % fata de 1997. Remarcam ca in 1998, al doilea an consecutiv, BCR nu a apelat la imprumuturi de la banca centrala sau bancile comerciale.

In totalul depozitelor de la clienti, cele de la persoane fizice depasesc deja 50 %, BCR detinand 30 % din totalul depozitelor persoanelor fizice la bancile comerciale din Romania. Profitul net dupa impozitare la 31 decembrie 1998 insuma 751 miliarde lei.

In conditiile unui sistem bancar care cuprindea la 31 decembrie 1998, 44 de banci comerciale, Banca Comerciala Romana detinea in bilantul agregat al bancilor din Romania la acea data 19.8 % din totalul bilanturilor bancilor comerciale, 37,3 % din totalul creditelor guvernamentale, 24,9 % din depozitele clientilor din Romania si 24,7 % din fondurile proprii ale bancilor comerciale.

Reglementarile BNR stabilesc un raport de adecvare a capitalurilor proprii, fata de activele ponderate cu riscul, de minim 8 %, BCR realizand un raport de adecvare de 18,92 %.

In 1998, Banca Romana de Dezvoltare - Societe Generale inregistreaza un nivel superior din punct de vedere al indicatorilor rentabilitatii bancare in raport cu Banca Comerciala Romana:

● rata rentabilitatii financiare de 25,3 % depaseste nivelul inregistrat de BCR ( 18,9 % ), indicand un mai bun management bancar;

● rata rentabilitatii economice de 4,1 % este superioara celei inregistrate de BCR cu 1 %, indicand eficienta mai mare si o mai buna optimizare a operatiilor active;

● efectul de parghie de 4,67 % mai mare decat cel inregistrat de BCR indicand un risc bancar asumat mai mare in cazul BRD;

● rata profitului de 16,86 % depaseste nivelul realizat de BCR - 8,97 %

● singurul indicator inferior celui inregistrat de BCR este gradul de utilizare a activelor 33,54 % fata de 34,67 %

● ambele banci inregistraza un nivel corespunzator al gradului de adecvare al capitalului 18,3 % in cazul BRD si 18,9 % in cazul BCR, fata de nivelul minim admis de BNR de 8 %.

CONCLUZII:

● Pana in 1998 procesul inflationist declansat o data cu liberaliarea preturilor s-a situat in permanenta peste nivelele prognozate datorita: dezechilibrului structural dintre cerere si oferta, disfunctionalitatilor din perioada de tranzitie ( concretizate in pierderi materiale si scurgeri masive din avutia nationala ), indisciplinei financiare si liberalizarii graduala a preturilor ( ce genera la fiecare ajustare o majorare prin contaminare a tuturor preturilor ).

● Politica monetara si financiara nu poate da rezultate pe termen lung, daca nu este sustinuta si de masuri care sa amelioreze si comportamentul la nivel microeconomic, restructuararea sectorului real fiind hotaratoare.

● Aplicarea la sfarsitul anului 1998 a prevederilor Normei BNR nr. 7/1998 a permis deschiderea anului 1999 pe o baza extrem de sanatoasa pentru sistemul bancar, in conditiile curatirii portofoliului de credite prin scoaterea in afara bilantului a celor neperformante.

BIBLIOGRAFIE:

● C. Basno, N. Dardac, C. Floricel - "Moneda, Credit, Banci" - Ed. Didactica si Pedagocica

● Vasile Dedu - "Gestiune Bancara" - Editura Didactica si Pedagigica

● A.Pintea, Gh. Ruscanu - "Banci in economia romaneasca" - Editura Economica 1995

● Vasile Lazarescu - "Bancile in economia de piata din Romania" - Editura Agora 1998

● Banca Comerciala Romana - Anale - seria III

Gh. Manolescu - Moneda si ipostazele ei - Editura economica 1997

Emanuel Odobescu - Marketingul bancar national si international

● Rapoartele lunare, trimestriale, anuale ale Bancii Nationale a Romaniei 1990 - 1998

● Rapoartele anuale ale Bancii Romane de Dezvoltare, Bancii Comerciale Romane 1996 - 1998

● Colectia revistei lunare a Bancii Comerciale Romane 1995 - 1998

● Colectia revistei " Tribuna Economica " 1995 - 1998

● Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara

● Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R.