Executia si incheierea bugetului

Executia si incheierea bugetului

Odata legea bugetara aprobata si promulgata, se trece la cea de-a treia etapa a procesului bugetar si anume la executia bugetului. Aceasta inseamna incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor autorizate de catre Parlament prin aprobarea legii bugetare. Sarcina revine Guvernului care o realizeaza, si de data aceasta prin organul sau specializat si anume Ministerul Finantelor Publice. In executia bugetului sunt implicati insa mii de participanti, atributiile acestora de dispozitie sau executie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separarii functiilor. Grija principala a acestora este aceea de a asigura incasarea veniturilor cel putin la nivelul aprobat si efectuarea cheltuielilor in limitele si pentru destinatiile aprobate.

Inseamna ca veniturile inscrise in buget reprezinta sarcini minime. Depasirea acestora (cu exceptia celor extrabugetare) nu reprezinta un act de indisciplina financiara, daca nu au fost incalcate legile fiscale. Atentia este deci indreptata spre identificarea tuturor surselor de venituri si incasarea integrala a sumelor cuvenite statului fara savarsirea abuzurilor fiscale.

In schimb, in cazul cheltuielilor, sumele inscrise in buget reprezinta limite maxime.

Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decat cele pentru care s-a obtinut aprobarea, reprezinta o incalcare a disciplinei financiare, iar cei vinovati sunt sanctionati. Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuielile in limitele, conditiile si pentru destinatiile legale, evitandu-se deturnarile de fonduri, risipa si abuzurile.

Pentru a se pute trece la executia de casa a bugetului, adica la incasarea propriu-zisa a veniturilor si la efectuarea platilor pe seama resureslor bugetare alocate, trebuie efectuate cateva operatii prealabile.

Mai intai, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri si cheltuieli trebuie repartizate pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de esalonare in timp a cheltuielilor

Propunerile in acest sens le fac beneficiarii creditelor bugetare, ele aprobandu-se de catre Ministerul Finantelor pe capitole, in cazul cotelor si sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din acest buget spre bugetele locale, si respectiv, de catre ordonatorii principali de credite pentru bugetele proprii si bugetele unitatilor subordonate precum si pentru celelalte subdiviziuniale clasificatiei bugetare.

Urmeaza apoi deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor ordonatorilor de credite deschise la trezoreria statului, conditie indispensabila pentru ca alocatiile sa poata fi folosite.

Alocarea resurselor se face in limita creditelor aprobate pe destinatiile legale, in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior.

Ordonatorii de credite au obligatia de a folosi alocatiile primite numai in limita si pentru destinatiile aprobate si numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiei pe care o conduc.

Executia de casa a bugetului se realizeaza fie prin Banca Centrala si bancile specializate, fie prin institutii specializate ale Ministerului Finantelor, sau, de cele mai multe ori printr-un sistem mixt.

In Romania executia de casa a bugetului a fost asigurata, pana in 1992 de catre Banca Nationala in cooperare cu bancile specializate, iar din 1992 s-a infiintat trezoreria Centrala a Finantelor Publice in cadrul Ministerului Finantelor, si apoi treptat unitatile ei teritoriale in cadrul Directiilor Generale Judetene ale Finantelor Publice, Administratiilor Financiare municipale, Circumscriptiilor orasenesti si perceptiilor rurale.

Fazele si metodele folosite in executia bugetului sunt diferite pentru venituri si pentru cheltuieli. Exista de altfel o delimitare riguroasa intre executia partii de venituri si executia partii de cheltuieli in virtutea interdictiei de a se efectua plati direct din venituri si in conformitate cu regula noncontractarii veniturilor si cheltuielilor.

Executia partii de cheltuieli ridica probleme mai complexe si de aceea sunt riguros delimitate fazele ce trebuie parcurse si competentele organelor de dispozitie (ordonatorii de credite) si a celor de executie (casieri sau contabili platitori)

Primele trei faze adica angajarea, lichidarea si ordonantarea, sunt de competenta ordonatorilor de credite, iar ce-a de-a patra, plata propriu-zisa este realizata de organele de executie.

Prin angajarea cheltuielii de catre o institutie publica finantata din buget se intelege asumarea obligatiei acesteia de a plati in viitor o suma de bani unei terte persoane fizice sau juridice. Angajarea trebuie sa aiba temei legal. Ea se realizeaza in cazul achizitionarii bunurilor sau serviciilor prin incheierea unui contract, emiterea unei comenzi sau acceptarea unei oferte. Unele obligatii se nasc prin adoptarea unei decizii de numire in functie, in cazul angajarii unui functionar public; printr-o hotarare judecatoreasca cu titlu executoriu prin care institutia este obligata sa efectueze unele plati, sau angajarea poate rezulta din legile adoptate de catre Parlament cu privire la introducerea unei noi grile de salarizare pentru bugetari, care duce la majorarea salariilor, cu privire la indexarea salariilor sau acordarea unor compensatii.

Lichidarea cheltuielii are doua faze: faza in care se constata faptic si pe baza de acte justificative, realizarea operatiei angajate sau dispuse in prealabil si apoi faza in care se stabileste suma datorata beneficiarului. In raport cu gradul de indeplinire a obligatiei consemnate cu prilejul angajarii prealabile, suma datorata coincide sau nu cu cea stabilita in momentul angajarii cheltuielii.

Ordonantarea platii se realizeaza prin emiterea unui ordin sau a unei dispozitii de plata adresata casierului, prin care in urma lichidarii se dispune plata sumei cuvenite beneficiarului. Angajarea si efectuarea de cheltuieli se aproba si se efectueaza numai daca pe documentul respectiv exista viza de control financiar preventiv.

Pentru cheltuielile consolidate sau cu caracter sistematic precum plata salariilor functionarilor publici sau platile in contul serviciului datoriei publice platile se pot efectua fara o ordonantare prealabila.

Aceasta nu inseamna insa ca statele de plata ale salariilor nu trebuie sa poarte viza de control financiar preventiv.

Plata propriu-zisa este operatia de achitare a sumei datorate beneficiarului.

In executia partii de venituri se respecta, de asemenea, principiul separarii functiilor, iar operatiile care se realizeaza difera in raport cu felul veniturilor cuvenite statului.

Exista astfel, potrivit naturii veniturilor, doua feluri de proceduri:procedurile fiscale si procedurile nefiscale.

La randul lor, procedurile fiscale sunt diferite pentru impozitele directe si pentru cele indirecte.

In cazul impozitelor directe, procedurile presupun in virtutea principiului separarii functiilor, doua faze si anume: faza deciziilor administrative si faza deciziilor contabile.

Executata de catre aparatul fiscal specializat din subordinea Minsterului Finantelor, faza administrativa comporta trei operatii tehnice si anume: asezarea, lichidarea si emiterea titlului de percepere.

Asezarea implica identificarea materiei impozabile, atunci cand faptul generator de impozite s-a produs si evaluarea acestuia. Asezarea reprezinta o operatie de maxima importanta pentru evitarea evaziunii fiscale pe calea clandestinismului sau a subevaluarii materiei impozabile.

Lichidarea consta in stabilirea marimii impozitului datorat de catre fiecare contribuabil in functie de baza de calcul a impozitului (materia impozabila evaluata) si regimul legal de impozitare (cotele sau sumele fixe stabilite prin lege pe unitatea de impunere si eventualele facilitati fiscale de care poate beneficia, potrivit legii, contribuabilul). Suma datorata de catre fiecare contribuabil reprezinta debitul sau fiscal.

Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea debitului fiscal ce urmeaza a fi incasat de la fiecare contribuabil intr-un act sau dispozitie prin care se autorizeaza perceperea propriu-zisa a impozitelor.

Acest lucru se poate realiza prin:

deschiderea rolului fiscal pentru fiecare contribuabil prin inscrierea in Registrul de rol, intocmit de catre organele fiscale, a datelor sale personale cu precizarea veniturilor si averii detinute si a impozitului sau a impozitelor datorate. Deschiderea rolului fiscal poate sa nu fie urmata de transmiterea spre contribuabil a extrasului de rol sau a instintarii de plata prin care i se comunica suma datorata si data sau datele pana la care impozitele trebuie achitate. In cazul neachitaaii la termen a impozitului, contribuabilul este somat sa faca plata, iar pentru zilele de intarziere se percep majorari. Pentru cei rau platnici se declanseaza procedura de urmarire si executie silita, trecandu-se la proprirea veniturilor, sechestrul pe bunuri si vanzarea lor la licitatie. Unii prezinta urmarirea si executia silita ca o faza distincta a procedurilor fiscale, aplicabila insa numai contribuabililor ce nu-si achita la timp impozitele catre stat.

emiterea unui titlu de incasare, in cazul contribuabilului se achita spontan de obligatia sa;

emiterea unui ordin de incasare, in cazul contribuabilului rau platnic pentru care s-a reclamat procedura de urmarire si executie silita a debitelor.

Ministrul Finantelor are obligatia de a urmari si supraveghea in permanenta mersul executiei bugetului si de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu privire la starea de echilibru a bugetului.

El foloseste in acest sens darile de seama contabile trimestriale ale ordonatorilor de credite si urmareste conturile privind executia de casa a bugetului prin Trezoreria Publica.

La incheierea exercitiului bugetar, el trebuie sa intocmeasca contul general anual de executie a bugetlui de stat si conturile anuale de executie pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si pentru bugetele fondurilor speciale.

Momentul intocmirii depinde de metoda folosita in realizarea exercitiului bugetar.

Daca se foloseste metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se inchid in ultima zi a anului bugetar, astfel ca in contul general anual de executie se vor reflecta veniturile efectiv incasate si cheltuielile efectuate pana la sfarsitul anului. In acest caz, veniturile cuvenite bugetului si neincasate si cheltuielile angajate, dar neefectuate pana la sfarsitul anului se transmit in bugetul urmator si se vor reflecta in contul anual al exercitiului urmator.

Daca se aplica metoda de exercitiu, atunci contul general anual se va intocmi dupa expirarea perioadei de prelungire a executiei pentru bugetul anului incheiat, el reflectand veniturile si cheltuielile anului expirat, chiar daca unele dintre ele s-au realizat dupa incheierea anului bugetar.

Contul general de executie a bugetului cuprinde  

• la venituri: prevederi bugetare aprobate initial, prevederile bugetare definitive si incasarile realizate;
• la cheltuieli: creditele bugetare aprobate initial, creditele definitive si platile efectuate

Prin compararea incasarilor realizate cu platile efectaute se poate aprecia starea de echilibru a bugetului incheiat, diferenta favorabila aparand ca excedent definitiv, iar cea nefavorabila ca deficit al bugetului.

Conturile generale intocmite de catre Ministerul Finantelor, avand ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali de credite se prezinta guvernului spre analiza de insusire. Ele, odata insusite de catre Guvern, se inainteaza pana la data de 1 iulie a anului urmator Parlamentului spre aprobare. Procedura consacrata este aceea de analiza si aprobare a conturilor generale pentru exercitiul incheiat concomitent cu dezbaterea proiectului de buget pentru anul urmator. In felul acesta Parlamentul poate constata preocuparea executivului pentru respectarea autorizatiei anterioare, ceea ce reprezinta si un criteriu pentru aprobarea cifrelor propuse pentru viitorul buget.

In caz de excedent, acesta se foloseste mai intai pentru lichidarea datoriei publice, iar din partea ramasa se rezerva o cota de 50% pentru alimentarea unui fond de tezaur al statului. Acest fond se pastreaza in contul Trezoreriei Publice, deschis la Banca Nationala nerascumparate, respectiv nerambursate pana la incheierea exercitiului bugetar, Parlamentul hoatraste la propunerea guvernului modul de acoperire a deficitului si masurile care se impun pentru a preveni o astfel de situatie in exercitiul viitor.

Cum deficitul bugetar se acopera prin contractarea datoriei publice interne si externe, Ministerul Finantelor este obligat sa intocmeasca si sa anexeze la contul general anual de executie a bugetlui si contul general al datoriei publice. El infatiseaza situatia datoriei publice interne si a datoriei externe directe a statului, precum si situatia garantiilor guvernamentale acordate pentru imprumuturile interne si externe contractate de alte persoane juridice.

Toate aceste conturi se depun obligatoriu si la Curtea de Conturi a Romaniei care, in termen de sase luni, intocmeste un raport public anual ce se inainteaza Parlamentului. In acest raport se prezinta constatarile si observatiile Curtii cu privire la executia intregului sistem unitar de bugete.