FACTORII CARE DETERMINA APARITIA SI DEZVOLTAREA EVAZIUNII FISCALE INTERNATIONALE

Factorii care determina aparitia si dezvoltarea evaziunii fiscale internationale sunt:

Relatiile finaciare internationale

Fiscalitatea pe plan international

Dubla impunere juridica internationala.

1. RELATIILE FINANCIARE INTERNATIONALE

Notiunea de realtii financiare este asociata in mod obisnuit cu notiunea de bani si cu fenomenul financiar, avand in vedere ca banii constituie un mijloc util, un instrument indispensabil folosit in toate imprejurarile legate de fenomenul financiar.

Fenomenul financiar exprima un transfer de valoare, de putere de cumparare in forma baneasca de la o persoana fizica sau juridica la dispozitia statului, a subdivizi-

Unilor sale politice, a colectivitatilor locale sau a altor entitati de drept public, si apoi de distribuire a resurselor banesti, astfel mobilizate, catre alti beneficiari, persoane fizice sau juridice.

In cadrul acestui proces complex de redistribuire a veniturilor in economie, intre persoane fizice si juridice, banii indeplinesc rolul de mijlocitor.

Colectarea fondurilor de resurse financiare publice se realizeaza prin prelevari fiscale - impozite, taxe, contributii, penalizari, amenzi - si in mica masura prin prelevari nefiscale - redevente, chirii, dividende.

Prelevarile fiscale au la baza dreptul statului-autoritate de a obliga persoanele fizice si juridice din jurisdictia sa sa participe la constituirea fondului de resurse financiare publice cu o parte din veniturile lor, cu titlu definitiv, nerambursabil, si fara o contraprest- atie directa.

Prelevarile nefiscale se bazeaza pe obligatia statului de a gestiona activele care alcatuiesc patrimo- niul public , fie direct, fie prin concesionare, arendare sau inchiriere catre alte persoane, cu titlu oneros.

Aceste doua tipuri de prelevari la fondul de resurse finanaciare publice se refera la relatiile financiare cu caracter national. Exista insa si relatii financiare la nivel international, daca obligatiile statului depasesc granitele sale, iar resursele financiare interne nu acopera integral trebuintele societatii. In aceasta situatie, statul trebie sa apeleze la resurse externe.

In interiorul unei tari, transferul de valoare se realizeaza intre doua parti:

a)contribuabilii care platesc impozite, taxe, contributii, imprumutatorii care acorda credite bancare, si alti investitori care plaseaza o parte din resursele lor in diferite titluri,

b)de cealalta parte se afla institutiile publice care functioneaza in regim bugetar, regiile autonome sprijinite de stat cu resurse bugetare pentru dezvoltare si alte nevoi.

Elementele de legatura dintre ele sunt bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale si bugetele fondurilor speciale, care joaca rolul de centru de comanda care urmareste concordanta intre incasarile si intrarile propriu-zise, corectitudinea si promptitudinea iesirilor de resurse.

La nivel international:

a)in cazul fluxurilor catre strainatate, punctul de plecare al transferului de resurse se afla in interiorul tarii care face transferul(la bugetul de stat si o banca autorizata sa faca viramentul in strainatate), iar punctul terminus intr-un stat tert in care se afla beneficiarul transferului (guvern, entitate publica, org-nizatie internationala).

b)pentru fluxurile inverse, transferul de resurse porneste de pe teritoriul statului unde isi are rezidenta guvernul, banca sau alta institutie care acorda imprumutul, ajutorul nerambursabil sau donatia  si ajunge in statul destinatie, unde este destinat spre beneficiari.

TENDINTELE RELATIILOR FINANCIARE INTERNATIONALE

Ultimele decenii prezinta o tendinta de dezvoltare rapida a proceselor de productie, de diversificare a produselor si serviciilor oferite pe piata , de modificare a structurii de ramura a economiei.Aceasta tendinta s-a manifestat atat pe plan national, cat si pe plan mondial, nici cele mai dezvoltate state nereusind sa-si satisfaca cererea de bunuri si servicii numai pe seama productiei interne, datorita, in principal, lipsei resurselor interne. Din aceasta cauza s-au dezvoltat mult relatiile financiare internationale si raporturile de interdependente dintre state, manifestate prin schimburile comerciale existente.

In aceste conditii, orice stat ia masuri pentru protejarea intereselor producatorilor:

Incurajarea importului de materii prime, combustibil, energie;

Oprirea intrarii produselor straine;

Sprijinirea exportului de produse indigene cu grad mare de prelucrare.

O asemenea politica contravine intereselor tarilor care pentru a reduce decalajele ce le despart de tarile industrializate sunt preocupate sa-si valorifice la export tesursele materiale ca produse.

Aceste masuri protectioniste produc efecte favorabile pentru economia tarii intiatoare si negative pentru tarile impotriva carora au fost indreptate.

Pentru a ocoli barierele vamale, intreprinderile mari care exporta apeleaza la o serie de metode:

Colaborarea economica internationala, adica e-xecuta o serie de obiective economice, sociale, administrative in tari importatoare de capital.

Investitii directe de capital in strainatate.

Prima metoda se extinde si la cooperare in realizarea unor obiective peste granita(cooperare stiintifica, culturala, acordarea de asistenta de specialitate in invatamant, ocrotire medicala, protectie sociala etc.)

Daca barierele vamale incep sa stanjeneasca extinderea comertului traditional, tarile industrializate folosesc diferite metode pentru a le evita. Prin cooperare, ele valorifica peste granita bunurile si serviciile, tehnologia, cunostintele.

Cooperarea si colaborarea repezinta o alternativa si pentru tarile importatoare de capital, datorita scopurilor pe care le urmaresc:

Crearea capacitatilor de productie

Punerea bazelor infrastructurii

Punerea bazelor ocrotirii medicale

Reducerea decalajului fata de tarile dezvoltate.

FISCALITATEA PE PLAN INTERNATIONAL

In conditiile in care tendinta pe plan international a fost de dezvoltare si diversificare a relatiilor intre state, a aparut ca necesara si reglementarea unitara a acestora, organizarea si desfasurarea lor, abaterile si sanctiunile de la regulile stabilite. De exemplu, acordurile privin de desfasurarea comertului international, meca-nismul de functionare a sistemului monetar international, a folosirii energiei atomice, a proprietatii intelectuale.

In unele domenii, cum ar fi cel comercial, s-au stabilit prin acorduri internationale, principiile, mecanismele si institutiile care sa reglementeze unitar, reciproc, avantajos,relatiile internationale. In alte domenii, cum ar fi cel fiscal, nu exista organisme si institutii abilitate sa instituie impozite la nivel international si nici sa emita reglementari cu caracter fiscal obligatoriu.

Chiar daca nu exista entiati internationale abiliate sa instituie impozite la scara internationala, exista totusi anumite organizatii supranationale, care pot percepe impozite pe teritoriul din jurisdictia lor. De exemplu, U.E. incaseaza toate taxele vamale, oparte din T.V.A. si alte resurse financiare de la statele membre.

Dreptul de a incasa impozite pe teritoriul aflat sub suveranitatea unui stat apartine, cu cateva exceptii statului respectiv, principiu cunoscut sub numele de suveranitate fiscala.

Datorita faptului ca fiecare suveranitate adopta hotarari in domeniul fiscal pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa, in functie exclusiv de interesele proprii, s-a ajuns la crearea de sisteme fiscale diferite ca tip, structura de impozitare, grad de fiscalitate, tehnici de percepere a impozitelor, existand deosebiri intre tari.

De exemplu, evolutia gradului de fiscaliate in U.E. in 1992:

Tabel nr.1

Evolutia gradului de fiscalitate in U.E. 1992

TARA	Gradul de fiscaliate
Suedia
Danemarca
Luxemburg
Finlanda
Olanda
Belgia
Franta
Austria
Italia
Germania
Spania
Portugalia
Elvetia

Sursa: Revenue statistic 1965-1996, OCDE, editia 1997

Ca medie, gradul de fiscalitate este 41,4% in U.E. si 38,8% in OCDE.

In ceea ce priveste cotele de impozit pe profit acestea se prezinta astfel:

Tabel nr.2

Cotele de impozit pe profit in U.E.

Sursa: taxing profits in a global economi-domestic and international issue OCDE, 1991.

3. DUBLA IMPUNERE JURIDICA  INTERNATIONALA

In conditiileaplicarii impozitelor personale, unele venirturi sau elemente de avere sunt supuse la doua impozite distincte. De exemplu, partea din profitul societatii comerciale care se ditribuie actionarilor ca dividende este impusa odata la impozitul pe profitul societatii si a doua oara la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

La numite produse de fabricatie indigena se percep doua impozite indirecte, accize si taxa pe valoarea adaugata, iar daca provin din export sunt supuse si la un la treilea impozit indirect, taxele vamale.

Supunerea unei anumite materii impozabile de catre doua state diferite, la acelasi tip de impozit pe acelasi exercitiu financiar este cunoscuta sub denumirea de dubla impunere juridica internationala. Acest fenomen se produce nu datorita srtucturii diferite, ci urmatoarelor criterii care stau la baza impunerii:

Rezidenta

Sediul permanent

Nationalitatea

In functie de aceste criterii, statele contractante convin sa delimiteze intre ele dreptul de a impune diferite categorii de venituri si avere.