Fluxurile si mecanismele finantarii

Fluxurile si mecanismele finantarii

Realizarea operatiunilor de productie, de repartitie si de consum genereaza: un surplus monetar la unii agenti economici si o nevoie monetara la alti agenti economici, precum si finantarea economiei, care se realizeaza prin doua modalitati: finantarea directa, prin intermediul pietelor financiare, de capitaluri; finantarea indirecta, intermediata, de regula, de catre banci. Intr-o economie de piata se regasesc, diferentiat, cele doua modalitati de finantare.

Reteaua complexa de fluxuri financiare, consecinta a operatiunilor financiare, se concretizeaza in circuitele financiare intre agentii economici.

Circuitele financiare contribuie la asigurarea economiei cu cantitatea de moneda necesara, precum si la distribuirea adecvata a acesteia intre agentii economici, la realizarea unei stabilitati financiare.

Ansamblul de fluxuri si circuite din cadrul economiei, care intersecteaza atat sfera reala, cat si sfera monetara a acesteia, printr-o retea de fluxuri in cadrul careia, prin intermediul pietelor, se realizeaza transferul de marfuri de la intreprinderi catre populatie si transferul de moneda de la populatie catre intreprinderi, realizeaza in final egalitatea intre nevoia de finantare a unor agenti economici cu capacitatea de finantare a altora, aceasta egalizare prin transfer asigurandu-se prin ansamblul pietelor financiare.

Transferul de moneda are la baza economisirea realizata in cadrul economiei, sursa cresterii economice si investitia efectuata in economie, motorul cresteri economiei: E = I. Finantarea economiei se realizeaza prin doua retele interconectate de fluxuri financiare: fluxurile primare si fluxurile secundare. Fluxurile primare reprezinta, prin creatia de active, contrapartea cererii de lichiditate, aceste fluxuri fiind intermediate sau gestionate de catre institutiile financiare, care transforma sau plaseaza activele financiare, generand finantarea indirecta sau directa. Fluxurile secundare sunt generate pe pietele financiare care creeaza (pietele primare) si tranzactioneaza (pietele secundare) titluri financiare, formand o retea unica.

Instrumentele financiare prin care se realizeaza transferul de moneda in cadrul celor doua modalitati de finantare sunt: creditele bancare si plasamentele financiare, ambele reprezentand forme de imprumuturi.

Oferta si cererea de credit sunt elemente ale ofertei si cererii de moneda, cererea de moneda fiind expresia nevoii globale de lichiditati a agentilor nonfinanciari, in timp ce cererea de credit este asociata redistribuirii de moneda deja creata.

Oferta si cererea de capitaluri prin investirea in titluri financiare si transferul in acest mod de lichiditate catre cei care au nevoie, releva plasamentele ca instrument de finantare, prin crearea si negocierea de creante pe piata financiara.

Delimitarea celor doua modalitati de finantare, a instrumentelor utilizate, nu este rigida, creditele putandu-se transforma in plasamente, prin titrizare, creditele pe termen scurt reinnoibile reprezentand credite pe termen lung etc.

Relatiile financiare intre agentii economici genereaza creante si datorii, in acest sens operatiunile financiare referindu-se la creatia si circulatia mijloacelor financiare intr-o economie monetara, reprezentand legatura dintre creante si datorii. Variatia creantelor si datoriilor agentilor economici, miscarea de moneda si de alte active financiare sunt reprezentate prin tabloul operatiunilor financiare, instrument de baza al contabilitatii nationale concretizat in tabloul operatiunilor financiare de flux si tabloul operatiunilor financiare de stoc.