Fondul Monetar International (FMI)

Fondul Monetar International (FMI)

In 1944, la Bretton Woods, New Hempshire, USA, reprezentanti a 45 de state participante la Conferinta Monetara si Financiara Internationala stabilesc de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica. Astfel, se infiinteaza Fondul Monetar International, institutie proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase care au contribuit la marea criza din 1930.  Acordul semnat la conferinta de la Bretton Woods a fost concretizat in 20 de articole, acestea constituind statutul Fondului Monetar International. Conform acestuia, organizatia are personalitate juridica, reprezentand un sistem de organe de conducere, cu buget propriu si cu un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut.

FMI este creat la la 27 decembrie 1945, cand 29 de state au ratificat statutul sau, si isi incepe activitatea la 1 martie 1947, cand sunt invitate sa participe toate statele suverane si independente.

FMI este o organizatie internationala, infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea monetara, si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor, in conditii adecvate de siguranta pentru a ajuta la ajustarea balantei de plati.

FMI stabileste coduri de buna practica necesare elaborarii unor politici transparente ale Bancilor Centrale si a agentiilor financiare ale statelor, inclusiv a ministerelor de finante, adica politici care sa fie prezentate publicului intr-un mod clar, informativ si la timp.

FMI este institutia centrala a sistemului monetar international - sistem de plata si rate de schimb intre monedele nationale, sistem care permite desfasurarea afacerilor intre diferite state.

Obiectivele FMI

Obiectivele Fondului Monetar International constau in:

Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura baza mecanismului pentru consultatie si elaborare in privinta problemelor monetare internationale.

Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate in tarile membre.

Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea deprecierii monedelor, depreciere datorata schimbului de natura neconcurentiala

Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata, care ar elimina anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international

Functiile FMI

a) Supraveghere

In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa faptul ca FMI este interesat in principal de performanta economiei ca un tot, adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice. FMI analizeaza politica si evolutia economica a fiecarui stat membru si stabileste daca acestea sunt potrivite pentru a favoriza o crestere economica durabila si o stabilitate interna si externa.

Supravegherea exercitata de catre Fond consta in evaluarea politicilor de schimb ale tarilor membre printr-o analiza aprofundata a situatiei economiei globale si a politicilor practicate de fiecare stat. Pentru aceasta analiza, fiecare guvern membru FMI are obligatia de a discuta anual politica economica practicata si de a colabora cu Fondul si cu ceilalti membrii pe probleme financiar-valutare si de politica macro-economica.

Conform statutului FMI (Articolul VIII) monedele nationale ale statelor membre trebuie sa fie liber convertibile. In acest sens este supravegheata eliminarea restrictiilor la cumparearea de devize straine. Articolul XIV are totusi prevazuta o clauza de salvgardare conform careia statele care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati pot mentine un control al schimburilor.

b) Asistenta tehnica

Asistenta tehnica acordata de FMI statelor membre reprezinta o parte importanta a activitatii acestuia.

FMI a inceput sa acorde asistenta tehnica incepand cu anul 1964, cand numerose tari care tocmai iso dobandisera independenta au cerut ajutor in problema infiintarii bancilor centrale si a ministerelor de finante.

De asemenea, in anii 90, au apelat la asistenta tehnica oferita de FMI si statele care treceau de la sistemul economiei centralizate la economia de piata.

In prezent, FMI a trecut la un alt nivel de asistenta - cel de a intari arhitectura sistemului financiar international.

FMI acorda sprijin si consultanta in ceea ce priveste politica fiscala si monetara, politici administrative si de taxe, balanta de plati, sistemul bancar, etc. Scopul este cel al imbunatatirii situatiei statelor in domeniile respective.

Alaturi de statele membre, FMI ajuta la conceperea si aplicarea politicii monetare si bugetare, elaborarea si implementarea politicilor valutare si fiscale, revizuirea sau chiar elaborarea legislatiei in domenii specifice.

FMI ofera training pentru perfectionarea functionarilor publici urmarind astfel intarirea rolului institutiilor publice cum ar fi Banca Centrala sau Trezoreria Statului. Cursurile de instruire sunt oferite de FMI la sediul central din Washington sau la centrele regionale din Abidjan, Brazilia, Singapore si Viena.

De asemenea, FMI se implica si in colectarea si prelucrarea datelor statistice precum si exercitarea si contabilizarea tranzactiilor cu Fondul.

c) Asistenta financiara

Ajutorul financiar oferit de FMI ia forma de credite si imprumuturi pe care Fondul le acorda statelor care intampina dificultati in echilibrarea balantei de plati cu scopul de a le sustine programele de ajustare si reformele.

Beneficiaza de asistenta financiara din partea FMI statele membre care se confrunta cu dificultati economice. Obiectivul FMI consta in micsorarea duratei si gradului de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre prin acordarea de imprumuturi tarilor care au probleme in ajustarea balantei de plati, nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar dar si pentru a sustine ajustarea si reformarea politicii economice, actiune indreptata spre eliminarea defectelor si problemelor existente.

Si totusi, pentru a putea beneficia de asistenta financiara a FMI statele membre trebuie sa respecte anumiti indicatori de stabilitate macroeconomica, indicatori ce sunt definiti in cadrul strategiei proprii de relansare a economiei sau de reprezentantii Fondului.

FMI nu este o agentie de intrajutorare sau o banca de dezvoltare. Imprumuta pentru a-si ajuta membrii sa se descurce cu probleme generate de balanta de plati sau pentru a reface cresterea economica sustinuta. Acordarea imprumuturilor de catre Fond se face cu conditionarea anumitor politici legate de corectarea balantei de plati. Aceste conditii impun statului solicitant neamanarea deciziilor privind politica economica precum si neacumularea altor datorii.

FMI limiteaza creditele in functie de nevoile fiecarui stat membru.

Intre 2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fara a interveni in politica tarii respective. In functie de facilitati, imprumuturile pot fi pe 6 luni sau maxim 4 ani. Perioada de rambursare poate varia intre 3 ¼ ani si 5 ani pentru imprumuturile pe termen scurt contactate prin acorduri Stand-By sau intre 4 ½ si 10 ani pentru imprumuturile pe termen mediu negociate in acorduri extinse

Resursele financiare ale FMI

Resursele FMI provin in mare parte din cotele-parti ale statelor si din imprumuturile acordate de Font tarilor membre.

Cotele parti reprezinta aportul financiar al statelor membre la Fond, aport de care depinde puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile creditelor FMI precum si partea alocarilor de DST.

Statele membre achita 25% din cota parte in Drepturi Speciale de Tragere - DST - sau in devize cu o utilizare internationala. In ceea ce priveste restul de 75%  acesta poate fi varsat in moneda nationala in conturile deschise pe numele Fondului la bancile centrale ale statelor membre.

Astfel, cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativa a economiei statului in cadrul economiei mondiale. Prin urmare, SUA, avand cea mai puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor: 17,6%.

FMI isi procura resurse si din imprumuturile pe care le acorda statelor care se confrunta cu dificultati. Aceste credite sunt oferite in baza acordurilor generale de imprumut si nu pot depasi 17 miliarde DST, la care se adauga 1,5 miliarde DST prevazuti in acordul cu Arabia Saudita.

Instrumentele de imprumut ale FMI si evaluarea acestora

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre. Durata, termenul de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei de plati si circumstatele carora se adreseaza.

FMI are ca principala functie creditarea temporara a deficitelor balantelor de plati pe termen scurt prin asa numita politica de austeritate (restrangerea cererii interne).

Cumpararea de moneda straina de catre o tara membra este echivalelentul unui imprumut si poarta denumirea de tragere.

Transele se efectueaza in transa rezervei si in alte patru transe de credit.

Transa rezervei este prima facilitate pe care Fondul o acorda unei tari si reprezinta in fapt o parte a rezervelor proprii ale statului, o linie automata de credit deschisa in limitele cotei-parti varsate de catre statul in cauza la Fond.

O a doua categorie de facilitati este reprezentata de tragerile in contul transelor ordinare de credit, patru la numar, fiecare in proportie de 25%  din cota de participare.

Cele doua facilitati de credit amintite anerior nu pot depasi impreuna 200% din cota parte a tarii respective.

Acordurile Stand-By formeaza miezul politicii de imprumut a FMI. Un astfel de acord asigura un stat membru ca poata sa obtina, pe o perioada de timp de 12-18 luni, o anumita cantitate de moneda, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste balanta de plati.

Facilitatea rezervei suplimentare (Extended Fund Facility) furnizeza finantare aditionala pe termen scurt tarilor membre care se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste balanta de plati datorita unor neasteptate pierderi de incredere pe piata, reflectate in scurgeri de capital.

Linii de credit contingente (Compensatory and Contingency Financing Facility) reprezinta linii de precautie prin care mumbrii sunt antrenati sa atinga politici economice puternice pentru a obtine finantarea FMI pe termen scurt cand sunt amenintati de pierderi neasteptate reflectate de scaderi temporare ale veniturilor la export.

Asistenta de urgenta a fost introdusa in anul 1962 pentru a ajuta membrii in ceea ce priveste problemele cauzate de anumite dezastre naturale. Aceasta forma de asistenta a fost extinsa in 1995 pentru statele membre care sufereau de pe urma conflictelor militare si aveau o capacitate institutionala si administrativa precara.

In prezent, FMI acorta ajutor temporar fie tarilor in curs de dezvoltare, fie celor in tranzitie de la planificarea centralizata la sistemul economiei de piata, fie state care se refac dupa crize financiare.

Relatia Romaniei cu FMI

Romania este membra a Fondului Monetar International (FMI) din anul 1972, cu o cota de participare, care in prezent este de 1030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala. Romania detine 10 552 voturi, reprezentand 0,49% din total.

In cadrul FMI, Romania face parte din grupa de tari (constituenta) care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Hertegovina, Croatia, Macedonia. Grupa de tari este reprezentata in Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez - domnul Jeroen Kremers. In cadrul biroului directorului executiv, Romania are un reprezentant care indeplineste functia de consilier al acestuia.

Guvernatorul Romaniei la FMI este Guvernatorul BNR; Guvernator Supleant este Secretarul de Stat din Ministerul Finantelor Publice cu responsabilitati in domeniu.

Romania a acceptat obligatiile prevazute in Articolul VIII al Statutului FMI, la 25 martie 1998. Prin aceasta, Romania se angajeaza sa nu recurga la introducerea de restrictii cu privire la efectuarea platilor si transferurilor pentru tranzactii internationale curente si de a nu participa la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fara aprobarea/consultarea FMI.

Incepand cu anul 1991 asistenta financiara acordata de FMI s-a concretizat prin aprobarea mai multor.

In calitate de stat membru, Romania furnizeaza FMI informatii si realizeaza consultari anuale cu aceasta institutie, in conformitate cu prevederile Articolului IV al Statutului FMI.