Formarea sistemului bancar romanesc

Formarea sistemului bancar romanesc

Procesul formarii aparatului bancar in Romania se situeaza la mijlocul sec. XIX, atunci cand dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor de productie au impus concentrarea capitalurilor banesti temporar disponibile in economie si punerea lor la dispozitia industriasilor, marilor proprietari funciari si comerciantilor, sub forma de credite. La formarea sistemului bancar romanesc au contribuit statul si transformarea camatarilor in bancheri, unii dintre ei reprezentanti ai capitalului strain.

Prima banca infiintata in Principatele Romane in martie 1857 a fost Banca Nationala a Moldovei, cu sediul central la Iasi si sucursale la Galati si Bucuresti. Datorita faptului ca, conducatorii bancii s-au aventurat in afaceri speculative, unele peste hotare, dupa un an de functionare, banca de la Iasi a fost declarata in stare de faliment.

Anul 1880 poate fi considerat drept inceput al constituirii aparatului bancar in Romania cand a luat fiinta Banca Nationala a Romaniei ca "banca de scont si circulatiune" sub forma de societate pe actiuni cu capital subscris in proportie de doua treimi de un grup de particulari si o treime de stat. In anul 1901 statul roman si-a retras participatia la capitalul bancii.

Pana la inceputul primului razboi mondial au mai fost infiintate o serie de mari banci cu capital strain printre care:

Banca Generala Romana - 1895 - cu capital german;

Banca de credit roman - 1904- cu capital austriac;

Banca Marmorosch - Blank - 1905 - cu capital ungar, german si francez;

Banca comerciala romana - 1906 - cu capital englez, austriac, francez si belgian.

In aceeasi perioada au luat fiinta banci comerciale cu capital autohton:

Banca agricola - 1894

Banca de scont din Bucuresti - 1898;

Banca comertului din Craiova - 1898;

Banca romaneasca - 1910 - creatie a PNL

De asemenea s-au infiintat banci specializate care acordau credite pe termen lung ca:

Creditul funciar rural - 1873;

Creditul funciar urban - 1875;

Creditul funciar urban din Iasi - 1881

In Transilvania, primele banci au fost infiintate in a doua jumatate a sec. XIX sub forma de sucursale la Arad, Sibiu, Brasov, Cluj, Timisoara, ale bancilor din Viena si Budapesta. In felul acesta, sistemul bancar al Transilvaniei era subordonat aparatului bancar austro-ungar. Ulterior au aparut banci cu capital autohton: Banca Albina de la Sibiu (1871), Banca Furnica 1883), Banca Ardeleana din Brasov (1885).

Spre deosebire de tarile occidentale, Romania in a doua jumatate a secolului XIX si inceputul sec. XX nu a exportat capital si nu a participat la impartirea pietei mondiale. Dimpotriva, a fost o tara importatoare de capital.

Evolutia bancilor din Romania in perioada interbelica

Extinderea aparatului bancar in tara noastra s-a realizat sub impulsul desavarsirii statului national unitar roman, in conditiile dezvoltarii economiei pe calea capitalista. Cresterea spectaculoasa a retelei bancare a fost impusa si de necesitatea inlocuirii in mare parte a capitalului strain din Transilvania, Basarabia si Bucovina.

In anul 1923 a fost infiintata Societatea nationala de credit industrial, cu capital de stat avand ca atributie principala finantarea cu mijloace proprii a investitiilor industriale din tara.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial aparatul bancar era caracterizat prin existenta unei retele de banci comerciale private, a unui sector al creditului specializat, precum si a cooperativelor de credit (banci populare).

In fruntea aparatului bancar se afla Banca Nationala a Romaniei, banca de emisiune. Ea acorda credite de reescont celorlalte banci si acoperea prin emisiune monetara deficitele bugetului de stat devenite cronice in timpul celui de-al doilea razboi mondial si in perioada imediat urmatoare.

La 28 decembrie 1946, BNR a fost etatizata si reorganizata, devenind mandatara statului ca organ de dirijare si control al sistemului monetar si de credit din Romania.

In conditiile in care inflatia devenise galopanta, chiar si dupa stabilizarea monetara din august 1947, excluderea unui numar mare de banci de la reescontul BNR a reprezentat o bariera in alimentarea bancilor cu lichiditati monetare. In aceasta situatie cea mai mare parte din bancile comerciale au dat faliment. In august 1948 s-a decretat dizolvarea si lichidarea bancilor particulare.

Au fost exceptate de la lichidare BNR, societatea Nationala de Credit Industrial, Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. In acest context, in septembrie 1948 functionau in tara noastra urmatoarele institutii bancare:

BNR, care a preluat si operatiile fostelor banci comerciale;

Banca de Credit pentru Investitii, prin transformarea Societatii Nationale de Credit Industrial;

Casa de Economii si Consemnatiuni

In anul 1968 au fost infiintate:

Banca Romana de Comert Exterior;

Banca Agricola;

Aparatul bancar etatist avea urmatoarele caracteristici:

banca de emisiune avea si atributii de creditare directa a intreprinderilor si organizatiilor economice, devenind centru unic de casa, decontari si credite;

eliminarea concurentei in sistemul bancar;

interzicerea creditului comercial;

subordonarea intregii activitati bancare sistemului de planificare centralizata a economiei nationale.

In baza legislatiei din noiembrie 1990 si aprilie 1991 sistemul bancar a fost reorganizat pe doua nivele, care delimiteaza atributiile bancii centrale de emisiune de cele ale bancilor de depozit sau comerciale.

La nivelul superior se situeaza BNR ca banca centrala de emisiune, avand ca functie principala apararea stabilitatii monetare. Este subordonata Parlamentului tarii.

La baza piramidei sistemului bancar exista:

bancile comerciale sau de depozit;

casa de economii si consemnatiuni, ca banca de depozit a economiilor banesti ale populatiei si ale organizatiilor sindicale si obstesti.

Din punct de vedere al apartenentei capitalului social, bancile comerciale din Romania se grupeaza astfel:

banci cu capital integral de stat;

banci cu capital de stat si capital privat;

banci cu capital strain;

banci cu capital mixt (de stat si capital strain);

banci cu capital autohton privat

In anul 1993 a fost elaborat un program de constituire si restructurare a bancilor comerciale ca societati pe actiuni, avand ca obiective principale:

capitalizarea;

preluarea de catre stat a unor credite in contul datoriei publice;

privatizarea bancilor cu capital integral de stat;

pregatirea cadrelor

modernizarea

dezvoltarea retelei teritoriale a fiecarei banci si infiintarea de noi banci cu capital privat.