Formele creditului in economia de piata

Formele creditului in economia de piata

Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele:

1. Dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca: creditul comercial; creditul bancar; creditul de consum; creditul obligatar; creditul de consum.

2. Dupa calitatea debitorului se delimiteaza: creditul acordat persoanelor fizice; creditul acordat persoanelor juridice.

3. Dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting: creditul privat; creditul public.

4. Dupa scopul acordarii creditului: credite de productie; credite de circulatie; credite de consum.

5. Dupa natura garantiilor: credite reale; credite personale.

6. Dupa intinderea drepturilor creditorului: credite denuntabile; credite nedenuntabile; credite legale.

7. Dupa modul de stingere al obligatiilor de plata: credite amortizabile; credite neamortizabile.

8. Dupa termenul la care trebuie rambursat creditul: credite pe termen scurt; credite pe termen mijlociu; credite pe termen lung.

Indiferent de criteriile de clasificare utilizate, se pot desprinde cateva caracteristici esentiale ale creditului in economia contemporana: s-au produs schimbari in destinatia creditului, in sensul ca a sporit ponderea celor speculative si cele destinate satisfacerii nevoilor statului; se produc modificari frecvente ale nivelului dobanzii, cu scopul de a favoriza sau limita dimensiunile creditului; se remarca sporirea creditului bancar in detrimentul celui comercial; prin scontarea efectelor de comert (a cambiilor) se realizeaza impletirea creditului comercial cu cel bancar.

Cea mai importanta clasificare este cea in functie de care se disting formele creditului, de la cel comercial, pana la cel de consum, a caror prezentare este realizata in continuare.

A. Creditul comercial se caracterizeaza prin urmatoarele: reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor; avantajul acestei forme de credit consta in faptul ca intreprinzatorii isi pot desface productia fara sa astepte momentul in care cumparatorii vor detine bani. Se apreciaza, astfel, ca se accelereaza circuitul capitalului real; creditul comercial prezinta unele limite, in sensul ca orice intreprinzator va putea vinde marfa pe credit in masura in care acesta detine rezerve de capital care sa ii permita continuarea activitatii. De asemenea, creditul comercial este limitat in functie de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor; limita a creditului comercial deriva din destinatia marfurilor vandute prin acest tip de credit, respectiv cei doi participanti la raportul de credit trebuie sa apartina aceluiasi sector de activitate.

Creditul comercial se manifesta sub doua forme: creditul cumparator; creditul vanzator. Creditul cumparator: se manifesta sub forma platilor in avans; aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiari a produselor pe care intentioneaza sa le achizitioneze; sunt frecvente in ramuri precum: agricultura si constructiile de locuinte. Creditul vanzator: are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata.

Factorii care converg la sporirea dimensiunilor creditului comercial decurg din cele trei componente care actioneaza in acest domeniu:

a. Componenta traditionala reprezinta interesele comune ale participantilor in sporirea fluiditatii schimburilor si diminuarea costurilor de organizare a activitatii comerciale. Se reduc costurile de depozitare ale stocurilor de marfuri (pentru producator) si costurile aferente mijloacelor de plata (in cazul cumparatorilor).

b. Componenta comerciala semnifica utilizarea creditului ca mijloc de promovare a vanzarilor.

c. Componenta financiara reprezinta o alta motivatie a creditului comercial si semnifica punerea la dispozitia clientului, pentru o perioada data, a unei parti din capital sub forma de marfa, pentru care plata este amanata.

In prezent, in tarile dezvoltate creditele comerciale reprezinta intre 10% si 30% din datoriile intreprinderilor si reprezinta un instrument de promovare si de reducere a cheltuielilor cu plata dobanzilor. Pe baza creditelor comerciale primite se pot reduce solicitarile de credite bancare, sau se poate amplifica cifra de afaceri.

Creditul comercial antreneaza emisiunea de titluri specifice acestui credit (cambii, bilete de ordin) ca titluri de creanta, care prezinta avantajul scontarii la banci. In acest mod, creditul comercial devine credit bancar, iar prin cedarea portofoliului de efecte comerciale de catre o banca comerciala, bancii centrale prin rescontare, se antreneaza un mecanism de emisiune de moneda centrala.

B. Creditul bancar: participantii la creditul bancar sunt reprezentati la modul general, de un agent nebancar (producatorul sau agentul economic), pe de o parte, si banca, pe de alta; creditul bancar prezinta avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate economica; intre creditul comercial si cel bancar exista o puternica legatura, in sensul ca uneori creditul comercial se poate transforma in credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordarii unui credit comercial. Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode: avansuri in cont curent; linia de credit simpla; linia de credit confirmata; linia de credit revolving; credite cu destinatie speciala.

Avansurile in cont curent: sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casa; nu au destinatie prestabilita si din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie; aceste credite nu sunt garantate prin anumite garantii, ci prin starea de bonitate a clientului.

Linia de credit simpla: reprezinta nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, intr-un cadru prestabilit.

Linia de credit confirmata: semnifica suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este consemnata intr-un document scris, convenit de banca.

Linia de credit revolving: este un mecanism de creditare care presupune ca pe masura ce au fost rambursate creditele anteriore, se acorda noi credite, fara intocmirea de noi documente.

Credite cu destinatie speciala: sunt cele pentru care constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productia de conserve, ori pentru stocarea unor materiale de constructii.

C. Creditul de consum: reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum personal, de folosinta indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic); intre creditul de consum si creditul bancar exista stranse legaturi, in sensul unor raporturi de determinare; pentru plata in rate, comerciantii recurg la credite bancare; in conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, iar uneori, in functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

D. Creditul obligatar: constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar; in economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut; imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel: modalitati de lansare; modalitati de rambursare; tipuri de obligatiuni. Din punct de vedere al modalitatilor de lansare se remarca: emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent; emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din banci comerciale si institutii financiare. Ca tipologie a obligatiunilor se remarca: obligatiuni cu venit fix; obligatiuni indexabile; obligatiuni cu rata variabila a dobanzii; obligatiuni convertibili in actiuni; obligatiuni cu cupon reinvestit. Ca modalitati de rambursare se pot distinge: rambursarea prin anuitati constante; rambursarea prin amortismente constante (serii egale); rambursarea la sfarsitul perioadei; rambursarea prin tragere la sorti. Principala forma de existenta a creditului obligatar o reprezinta creditul public. Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare. Exista si alte forme ale creditului obligatar, respectiv, cel intalnit in cazul societatilor comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative.

E. Creditul ipotecar: reprezinta un credit garantat cu proprietati imobiliare sub forma cladirilor (in special in mediul urban) sau de natura terenurilor (in mediul rural); cunoaste mai multe forme si are o amploare deosebita in tarile dezvoltate: credit ipotecar cu dobanda variabila; credit ipotecar cu rambursare progresiva (cu reduceri ale anuitatilor, mai m ari la inceputul perioadei de rambursare); credit ipotecar inversat purtator de anuitati (caz in care imprumutul aduce proprietarului un venit regulat); importanta creditului ipotecar provine din aceea ca permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung; prin intermediul titlurilor de ipoteca sunt finantate aproximativ 60% din locuintele familiilor (de pana la 4 persoane).

Alte forme ale creditului

In continuare este prezentata diversitatea tipurilor de credit, in functie de celelalte criterii de clasificare, astfel:

A. Dupa calitatea debitorului se face distinctie intre creditele acordate persoanelor fizice (particulare) si cele acordate persoanelor juridice.

Persoanelor fizice (particulare) li se acorda urmatoarele forme de credit: credite de trezorerie; credite pentru constructii de locuinte, pe termen lung, cu garantii ipotecare; credite pentru consum destinate procurarii unor bunuri care se platesc in rate; credite pentru studii; liniile de credit pentru cartile de credit.

Creditele acordate persoanelor juridice (agentilor economici) pot aparea sub urmatoarele forme: credite de exploatare; credite de echipament (de investitii); creditele speciale; credite de mobilizare.

B. Din punct de vederea al calitatii debitorului si creditorului, se face distinctia intre: creditul privat, in care participantii la raportul de credit sunt subiect de drept privat; creditul public, in cadrul caruia debitorul este reprezentat de stat, care se imprumuta pe piata interna, pentru acoperirea deficitului bugetar. In acest caz, populatia in ansamblul sau si agentii economici apar in calitate de creditori.

C. In functie de scopul acordarii creditelor, se remarca urmatoarele categorii: credite de productie; credite de circulatie; credite de consum.

D. Dupa natura garantiilor, se intalnesc urmatoarele forme de credite: credite reale; credite personale.

E. Dupa intinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului: credite denuntabile, care se manifesta atunci cand creditorul isi rezerva dreptul ca oricand, inainte de scadenta, sa ceara rambursarea acestui credit, cu sau fara avizarea debitorului; credite nedenuntabile, cand creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadenta dinainte stabilita; credite legate, caz in care creditorul conditioneaza acordarea creditului de folosirea sa in anumite scopuri convenite cu debitorul.

F. Dupa modul de rambursare, se face distinctia intre: credite neamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadenta; credite amortizabile, caz in care rambursarea se face in transe egale sau neegale, formate din rate de rambursat si dobanzi.

G. Dupa termenul de rambursare, se remarca: credite pe termen scurt, pe perioade care nu depasesc 12 luni. Acestea reprezinta forma curenta a creditului la banca, intrucat corespunde exigentei de lichiditate impuse bancilor; credite pe termen mediu, a caror durata de rambursare este de la 1 an la 5 ani, se acorda pentru activitatea de export - import ori pentru activitatea de investitii; credite pe termen lung, a caror durata de rambursare depaseste 5 ani, se intalneste in cazul creditelor pentru constructii de locuinte si a creditelor obligatare.