Functiile monedei

Functiile monedei

Instrument unic al tranzactiilor

Practic, aparitia monedei este asociata cu dezvoltarea economiei de schimb. Forma initiala, arhaica de rezolvare a operatiunii de schimb era trocul, care presupune ca proprietarul unei marfi obtinea in urma vanzarii acesteia un alt bun de valoare aproximativ egala.

Practicarea trocului avea unele inconveniente:

vanzatorul trebuia sa gaseasca chiar in momentul in care intentiona sa-si comercializeze marfa un partener care sa-i ofere la schimb un bun cu o valoare similara care sa-i fie util;

bunurile ce urmau a fi schimbate nu erau toate divizibile, iar daca ele nu aveau valori apropiate atunci schimbul nu se putea realiza;

tranzactiile se desfasurau greoi si din cauza inexistentei unor criterii unitare de comparatie intre bunuri.

Prin aparitia monedei aceste neajunsuri au fost eliminate, iar costurile de tranzactie (timp, efort, stocare) s-au atenuat simtitor.

Prin aparitia monedei operatiunea de schimb este impartita in doua momente: vanzarea si cumpararea.

Desi in prezent s-au dezvoltat o multime de mijloace prin care se pot desfasura schimburile de bunuri, totusi mai exista situatii in care se apeleaza la troc (in cazul contractelor economice intre tari - barter; in timpul crizelor economice profunde, razboaie, atunci cand populatia isi pierde increderea in moneda nationala, cand preturile sunt controlate administrativ de autoritatile statului).

unitate de masura a valorii (etalon al valorii)

Moneda este utilizata ca unitate de comparatie pentru toate bunurile si serviciile. Aceasta functie a fost pusa in valoare atunci cand utilizarea trocului a devenit practic imposibila ca urmare a cresterii volumului de bunuri schimbate.

Moneda masoara valoarea datoriilor si creantelor dintre agentii economici, fapt ce implica derularea de plati si incasari viitoare. In aceasta situatie, cand platile nu au loc la vedere, este necesara luarea in considerare a faptului ca in timp valoarea monedei se modifica. Din acest motiv s-au dezvoltat o serie de strategii menite sa pastreze termenii contractelor initiale, asigurarea stabilitatii, aceasta realizandu-se prin raportarea la o alta moneda mai stabila sau prin estimarea variatiilor viitoare ale monedei de contract.

rezerva a valorii

Prin existenta banilor, depozitul monetar devine o forma de pastrare a valorii si rezerva a puterii de cumparare. Detinerea de moneda echivaleaza cu posibilitatea de a avea lichiditate imediata.

Lichiditatea masoara capacitatea unui bun de a fi transformat cat mai rapid si la costuri cat mai reduse in moneda efectiva.

Lichiditatea depinde de mai multi factori:

usurinta cu care poate fi tranzactinat bunul respectiv;

stabilitatea si predictibilitatea pretului sau;

costurile de tranzactie (comisione, taxe, impozite)

Pe termen scurt este preferabila detinerea depozitelor monetare, ca active cu grad mare de lichiditate, insa pe termen lung este recomandabila investirea disponibilitatilor banesti in alte active, care au rentabilitati mai ridicate.