Acasa » afaceri » economie » finante banci
Gestionarea riscurilor bancare -

Gestionarea riscurilor bancare -

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET" BUCURESTI

FACULTATEA "FINANTE BANCI"

PROIECT DE DIPLOMA

GESTIONAREA RISCURILOR BANCARE

PRIN UTILIZAREA SERVICIILOR UNOR INSTITUTII SPECIALIZATE

"La inceput a fost cuvantul. Incepand sa vorbeasca, antropoidul a devenit om, laba a devenit mana, piatra necioplita a devenit unealta, adaptarea a devenit munca, hrana a devenit mancare, adapostul a devenit casa." (Henry Wald ) - in tot acest timp riscul in mai multe forme a fost prezent in preajma omului astfel ca in momentul cand acesta si-a dorit in loc de adapost -casa -vila a avut nevoie de finantare si asa a aparut banca si piata bancara nevoia de control cat mai adecvat asupra riscului a dus la aparitia acestor institutii care ajuta bancile sa-l gestioneze.

Gestionarea Riscurilor Bancare Prin Utilizarea Serviciilor Unor Institutii Specializate

(Centrala Riscurilor Bancare; Centrala Incidentelor De Plati; Biroul De Credit; Arhiva Electronica; Oficiul National Pentru Prevenire Si Combatere A Spalarii Banilor Etc.)

CUPRINS

CAPITOLUL I - Importanta gestionarii riscurilor bancare:

CAPITOLUL II - Centrala Riscurilor Bancare

1, Avantaje ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

2, Limite ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

3, Imbunatatiri ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

CAPITOLUL III - CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI

1. Fisierul national de incidente de plati

2. Motivele de refuz la plata a instrumentelor de debit

3. Neinscrierea la CIP a refuzului la plata

CAPITOLUL IV - BIROUL DE CREDIT

1.Avantaje ale implementarii Biroului de Credit, pentru creditori

2. Riscurile infiintarii Biroului de Credit in Romania

CAPITOLUL V - ARHIVA ELECTRONICA

1. Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

2. Rolul Arhivei

CAPITOLUL VI - OFICIUL NATIONAL PENTRU PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR

1. Masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor

2. Tehnici uzuale de spalare a banilor

INTRODUCERE

Aceasta lucrare a fost realizata din urmatoarele motive unul cat se poate de constrangator si anume nota ce trebuie obtinuta la promovarea acestui examen si motivul numarul doi pariciparea subsemnatului ca angajat a unei instituii bancare.

In ultimii cinci ani de preumblari pe la diferse institutii financiare (banci) am observat o crestere excesiva a populatiei ce aplica la banci pentru unul dintre produsele de credit pe care acestea le ofera, mare parte primind acel tip de credit. Pana aici toate par in buna regula insa odata cu crestarea nivelului de dorinte ale oamenilor acestia ajung sa se indatoreze din ce in ce mai mult ne mai tinand seama de posibilitatile financiare pe care le au in vederea rambursarii creditelor, ajungandu-se la neplata acestora. Astfel ca BNR ca institutie de reglementare si control a infiintat sub atenta sa obersare cateva centre de colectare, organizare si gestionare a datelor referitoare la riscul de credit, date ce sunt furnizate de banci si la care au acces toate bancile pentru o cunostere cat mai temeinica a gradului de indatorare a fiecarui aplicant dand astfel posibilitatea bancilor sa gestioneze cat mai bine riscurile la care se expun in luarea deciziilor de creditare.

Lucrarea trateaza importanta fiecarei institutii de gestionare a in formatiilor de risc bancar in functie de aria pentru care a fost infiintata, avand rolul unui far calauzitor in adoptarea deciziilor de aprobare a cererilor de credit.

CAPITOLUL I

- IMPORTANTA GESTIONARII RISCURILOR BANCARE -

Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective - cel general si cel sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar daca decizia este de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.

Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori experienta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative superioare din partea autoritatii bancare.

Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura si actionarii la fel. Soliditatea unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei selectii adverse, este preferabil ca asiguratorul sa perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.

In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari. In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile 'productiei de masa'. Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente: cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari). El este caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iatr altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).

In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii mari - servicii traditionale si servicii noi - ar trebui sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala a institutiei in conditii de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Romania in special) piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negativ si imaginea publica a celorlalte.

CAPITOLUL II

- CENTRALA RISCURILOR BANCARE -

Centrala Riscurilor Bancare este un centru de intermediere, care gestioneaza in numele Bancii Nationale a Romaniei, informatia de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor, in conditiile pastrarii secretului bancar.

Utilizatorii informatiei de risc bancar sunt toate societatile bancare (persoane decalrante) din Romania si Banca Nationala a Romaniei.

Informatia de risc bancar este informatia raportata, prelucrata si difuzata, referioare la un debitor - persoana fizica sau juridica non-bancara rezidenta - si la efectuarea, de catre banca a unor operatiuni in lei si valuta, prin care se expune la risc fata de acel debitor.

Aceste operatiuni sunt:

acordarea de credite;

asumarea de angajamente de catre banca, in numele debitorului, fata de o persoana fizica sau persoana juridica non-bancara;

asumarea de angajamente de catre banca, in numele debitorului, fata de o alta banca.

Riscul individual este suma valorilor operatiunilor prevazute mai sus, raportata la CRB de catre o persoana decalaranta, pentru un debitor, persoana fizica sau juridica non-bancara rezidenta, cu conditia sa fie egala sau mai mare decat limita de raportare. Riscul individual reprezinta expunerea unei banci fata de un debitor si se determina de catre persoana declaranta.

Raportarea informatiei de risc bancar la CRB se efectueaza de catre societatile bancare pana la data de 15 a fiecarei luni, pentru luna precedenta.

CRB organizeaza si gestioneaza, pe baza informatiilor de risc bancar transmise de societatile bancare, urmatoarele fisiere:

v    Registrul Central al Creditelor - care contine informatiile de risc bancar raportate de persoanele declarante, prelucrate si difuzate de catre Centrala Riscurilor Bancare in vederea valorificarii de catre utilizatori, in conditiile pastrarii secretului bancar;

v    Registrul Creditelor Restante - care este un fisier alimentat lunar de Registrul Central al Creditelor cu informatii de risc bancar referitoare la debitori (persoane recenzate) si la creditele restante ale acestora fata de intregul sistem bancar din Romania.

Centrala Riscurilor Bancare permite accesul fiecarei persoane decalrante la informatia referitoare la riscul global (expunerea intregului sistem bancar din Romania fata de un debitor) pentru fiecare debitor, raportat de aceasta in luna respectiva.

Avantaje ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

Prin instituirea sistemului de raportare al bancilor la Centrala Riscurilor Bancare, acestea beneficiaza de:

posibilitate interogarii permanente, in sistem on-line, a bazei de date furnizate de Centrala Riscurilor Bancare, pentru obtinerea informatiilor cu privire la riscul global si la comportamentul, in ceea ce priveste onorarea obligatiilor contractuale, atat al debitorilor proprii, cat si al clientilor noi (pe baza acordului de consultare al bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare);

posibilitatea obtinerii de informatii agregate, prin intermediul sistemului bancar, cu privire la expunerea bancilor fata de persoanele recenzate si efectuarii de diverse analize;

certitudinea ca toate bancile transmit informatii de risc bancar, date fiind prevederile Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1/1999 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare, referitoare la sanctiunile si amenzile aplicate de aceasta in situatiile in care nu se respecta integritatea informatiei de risc bancar.

Limite ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

In ceea ce priveste organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare, sistemul inregistreaza anumite limite, precum:

furnizarea informatiilor de risc global se face pentru finele fiecarei luni calendaristice, actualizarea datelor efectuandu-se o data pe luna (transmiterea informatiilor nu se face in timp real);

in arhiva Centralei Riscurilor Bancare se inscriu informatii numai pentru debitorii a caror expunere totala depaseste limita minima de raportare, nefiind disponibile informatii despre clientii cu angajamente mai mici decat 20.000 mii lei;

timpul relativ ridicat pe care il presupune modificarea arhivei Centralei Riscurilor Bancare;

limitari cu privire la soft-ul pe baza caruia functioneaza aplicatia informatica a Centralei Riscurilor Bancare.

3. Imbunatatiri ale sistemului Centrala Riscurilor Bancare

Pentru a veni in sprijinul institutiilor de credit din Romania, in ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit, Banca Nationala a Romaniei intentioneaza sa modifice aplicatia Centrala Riscurilor Bancare, urmarind in principal:

transmiterea centralizata a datelor despre grupurile de debitori evidentiate de fiecare institutie de credit;

transmiterea datelor despre fraudele cu carduri de debit si de credit produse de catre posesori;

transmiterea informatiilor despre restantele mai mari de 30 de zile inregistrate in restituirea creditelor de catre persoanele fizice, indiferent de nivelul de expunere al acestora;

integrarea datelor din baza de date a Centralei Incidentelor de Plati cu datele din baza de date a Centralei Riscurilor Bancare.

Potrivit reglementarilor in vigoare, Centrala Riscurilor Bancare gestioneaza imprumuturile si alte facilitati acordate de banci clientilor lor, a caror valoare depaseste 20.000 mii lei/client, ceea ce acopera numeric numai cca 4,5% din numarul entitatilor (persoane fizice si persoane juridice) care apeleaza la credite si alte facilitati de la banci.

Din acest punct de vedere, ramane descoperita problema imprumuturilor marunte, cu valoare individuala sub 20.000 mii lei, dar foarte numeroase cantitativ, ale caror riscuri nu sunt monitorizate centralizat pe ansamblul sistemului bancar, asa cum se procedeaza prin intermediul Centralei Riscurilor Bancare.

CAPITOLUL III

- CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI -

O alta masura de prevenire si diminuare a riscului in activitatea de decontari o constituie infiintarea la Banca Nationala a Romaniei a unui centru de intermediere, numit Centrala Incidentelor de Plati (CIP), care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.

Datele specifice incidentelor de plati sunt transmise, difuzate si valorificate pe baza informatiilor, chiar anterioare platii, continute in evidente si care sunt ocazionate de acte si fapte avand potential fraudulos, litigios si/sau producand riscuri de neplata, inclusiv dintre cele care pot afecta finalitatea decontarii.

Informatia gestionata de CIP este utila institutiilor de credit si persoanelor fizice si juridice, atat la initierea relatiilor de afaceri cu partenerii noi, necunoscuti, cat si ulterior, pe masura dezvoltarii parteneriatului, cand complexitatea activitatii sau valoarea fondurilor implicate in afacere pot genera pierderi semnificative.

In Schema nr. 1 prezentam fluxul informational privind incidentele de plati.

Schema nr. 1 . Fluxul informational privind incidentele de plati

	Persoane declarante

In activitatea curenta, in relatia cu CIP, sunt utilizati o serie de termenii sau expresii cu urmatoarele semnificatii:

a) data prezentarii la plata - data transmiterii instrumentului de la unitatea prezentatoare la unitatea primitoare, conform circuitelor de compensare, in cazul platilor interbancare, respectiv data la care titularul de cont depune la banca sa, in vederea incasarii, borderoul de incasare si instrumentul, in cazul platilor intrabancare;

b) incidentul de plata - neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inaintea sau in timpul procesului de decontare a instrumentului, obligatii rezultate prin efectul legii si/sau al contractului care le reglementeaza, a caror neindeplinire este adusa la cunostinta CIP de catre persoanele declarante, pentru apararea interesului public;

c) incidentul de plata major - incidentul de plata determinat de inregistrarea uneia dintre urmatoarele situatii:

v    in cazul cecului:

cecul a fost emis fara autorizarea trasului;

cecul a fost refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare;

cecul a fost refuzat la plata din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare;

cecul a fost emis cu data falsa sau acestuia ii lipseste o mentiune obligatorie;

cecul circular sau cecul de calatorie a fost emis 'la purtator';

cecul a fost emis de un tragator aflat in interdictie bancara;

v    in cazul cambiei si al biletului la ordin:

cambia a fost scontata fara existenta in total/in parte a creantei cedate in momentul cesiunii acesteia;

biletul la ordin/cambia cu scadenta la vedere a fost refuzat(a) din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen;

biletul la ordin/cambia cu scadenta la vedere a fost refuzat(a) din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen;

biletul la ordin/cambia cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa a fost refuzat(a) din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;

biletul la ordin/cambia cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa a fost refuzat(a) din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;

d) instrumentul - oricare dintre urmatoarele mijloace de plata: cec, cambie, bilet la ordin;

e) interdictia bancara - regimul impus de banca unui titular de cont prin care se interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioada de un an, conform unor angajamente reciproce aplicabile platii cu cecuri, ca urmare a unor incidente de plati majore produse cu cec;

f) nod de acces - persoana declaranta care, ca urmare a asigurarii conditiilor tehnice corespunzatoare, are posibilitatea accesarii in mod direct a sistemului informatic al CIP;

g) persoana acreditata - angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante sa furnizeze, sa solicite si sa primeasca informatii la si de la CIP;

h) persoane declarante - bancile, persoane juridice romane, inclusiv unitatile teritoriale ale bancilor, sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, denumite in continuare banci, si CIP;

i) persoane cu risc - acele persoane fizice sau juridice, inclusiv banci, care au fost incluse in Fisierul national al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plati majore inregistrate pe numele lor;

j) utilizatori - persoanele declarante, Banca Nationala a Romaniei, mass-media, Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul de Interne cu unitatile lor teritoriale, instantele judecatoresti, alte institutii ale statului cu atributii de supraveghere si control, persoane fizice si alte persoane juridice, institutii similare CIP din strainatate carora CIP le-a luat in evidenta o cerere de consultare a informatiilor detinute;

k) valorificarea informatiei - exploatarea in interes privat sau public a datelor puse la dispozitie de CIP din proprie initiativa sau la cererea utilizatorilor;

l) ziua refuzului - ziua compensarii instrumentului refuzat la plata partial sau in totalitate, in cazul platilor interbancare, respectiv ziua in care instrumentul ajunge la unitatea platitoare si este refuzat, in cazul platilor intrabancare.

CIP, in calitate de persoana declaranta, va putea colecta, pe baza unor conventii incheiate pe principiul reciprocitatii, informatii furnizate de institutii similare CIP din strainatate privind incidente de plati survenite in afara granitelor tarii, in care sunt implicate persoane fizice sau juridice romane.

CIP este abilitata sa primeasca declaratii de incidente de plati numai de la persoane declarante care raspund pentru veridicitatea si integritatea informatiei transmise la CIP.

Fisierul national de incidente de plati

CIP organizeaza si gestioneaza un fisier de interes general, numit Fisierul national de incidente de plati (FNIP), care va fi structurat astfel:

Fisierul national de cecuri (FNC);

Fisierul national de cambii (FNCb);

Fisierul national de bilete la ordin (FNBO).

Fisierul national al persoanelor cu risc (FNPR) este un fisier alimentat automat de FNIP cu incidentele de plati majore inregistrate pe numele unei persoane fizice sau juridice, inclusiv al unei banci.

CIP organizeaza si gestioneaza FNIP si FNPR astfel incat acestea sa permita evidentierea si valorificarea operativa a informatiei privind:

a) refuzul la plata al cecurilor, cambiilor si biletelor la ordin;

b) declararea cecurilor ca pierdute, furate, distruse sau anulate si declararea cambiilor ori biletelor la ordin ca pierdute, furate sau distruse;

c) persoanele fizice sau juridice aflate in interdictie bancara de a emite cecuri.

Din proprie initiativa, precum si la solicitarea oricarei banci CIP poate organiza si alte fisiere referitoare la incidentele de plati;

Informatiile privind incidentele de plati vor fi mentinute in baza de date a CIP pe o perioada de 7 ani de la data inscrierii.

Inscrierea informatiei in FNIP poate fi efectuata daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) aceasta a fost ceruta de o persoana declaranta;

b) cererea, declaratia sau anularea a fost luata in evidenta de CIP.

In comertul facut cu cecuri bancile vor acorda clientilor dreptul de a emite cecuri in care ele figureaza ca banca trasa, pe baza unei temeinice analize a riscurilor pe care le implica aceasta operatiune, inclusiv pe baza informatiilor obtinute prin consultarea bazei de date a CIP.

In cazul in care o persoana declaranta - banca, in calitate de banca trasa, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul (partial sau total) la plata a cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligatia ca cel tarziu in ziua refuzului sa notifice incidentului de plata la CIP, transmitand in acest sens o cerere de inscriere a refuzului bancar. 

Inscrierea la CIP a incidentelor de plata produse cu instrumente de debit se efectueaza in functie de instrument, in fisierul corespunzator, potrivit motivelor de refuz selectate.

2. Motivele de refuz la plata a instrumentelor de debit

Prezentam in continuare motivele de refuz la plata a instrumentelor de debit pe care banca le poate selecta:

a) Motivele inscrierii la CIP, in Fisierul National de Cecuri, a refuzului la plata unui cec sunt:

cec emis fara autorizarea trasului*);

cec refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare*);

cec refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare*);

cec emis cu data falsa sau caruia ii lipseste o mentiune obligatorie*);

cecul circular sau cecul de calatorie a fost emis "la purtator" *);

cec emis de catre un tragator aflat in interdictie bancara*);

falimentul tragatorului;

lipsa de mandat a semnatarului;

interzicerea platii de catre tragator, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

cec refuzat din lipsa totala sau partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

cecul prezinta diferite conditionari privind efectuarea platii;

litigiu cu privire la dreptul de proprietate (popriri solicitate de o terta persoana sau solicitate de unul dintre asociati/actionari; ordin de blocare a contului etc.);

cecul apartine unui tiraj de instrumente neavizat de BNR;

cecul apartine unui set de instrumente care a fost retras din circulatie; 

cec declarat pierdut, furat, distrus;

modificarea sau stergerea unor mentiuni obligatorii;

vicii de completare a mentiunilor de pe cec (respectiv: transcrierea in litere a sumei de plata nu permite stabilirea cu certitudine a acesteia; cecul nu este completat in intregime cu cerneala sau pix de culoare albastra sau neagra sau prin dactilografiere).

Motivele de refuz la plata notate cu asterisc reprezinta incidente de plata majore. Incidentele de plata majore aparute in comertul cu cecuri determina impunerea de catre banca a regimului interdictiei bancare pentru titularul de cont care a produs unul sau mai multe dintre aceste incidente, respectiv interdictia de a mai emite cecuri pe o perioada de un an.

Daca incidentul de plata este major, banca completeaza somatia, in conformitate cu prevederile reglementarilor legale in vigoare privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Incidentelor de Plati.

Se vor respecta prevederile legale in vigoare referitoare la data notificarii incidentului de plata la CIP (cel tarziu in ziua refuzului), la intocmirea si transmiterea somatiei clientului care a produs incidentul de plata.

In Schema nr. 2 este redat circuitul notificarii interdictiei bancare.

Schema nr. 2. Circuitul notificarii interdictiei bancare

Difuzare

		5. Declaratie de pierdere/furt/ distrugere/anulare a cecurilor

Conform reglementarilor legale in vigoare in domeniul incidentelor de plati, prin ziua refuzului se intelege ziua compensarii instrumentului de debit refuzat la plata partial sau in totalitate, in cazul decontarilor interbancare, respectiv ziua in care instrumentul ajunge la banca platitorului si este refuzat la plata, in cazul decontarilor intrabancare.

De asemenea, banca trebuie sa ia toate masurile necesare pentru recuperarea in cel mai scurt timp a tuturor formularelor de cec necompletate sau gresit completate, eliberate clientului in cauza, in scopul evitarii riscului ca respectiva persoana fizica sau juridica sa produca noi incidente de plati prin utilizarea acestora in plati fara numerar, cu exceptia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar, care poarta pe fata lor inscrisul "Numerar".

Pentru formularele de cec necompletate sau gresit completate si care nu au fost recuperate, se transmite la CIP, in vederea anularii lor, Declaratia de pierdere/furt/distrugere/anulare a cecurilor, intr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data inscrierii incidentului la CIP.

Predarea formularelor de cec necompletate sau gresit completate, de catre clientul respectiv, se face pe baza de proces - verbal de predare primire.

b) Motivele de inscriere la CIP, in Fisierul National de Cambii, a refuzului la plata a unei cambii sunt:

scontarea cambiei fara existenta in total/in parte a creantei cedate in momentul cesiunii acesteia*);

cambie cu scadenta la vedere, refuzata din lipsa totala de disponibil in cazul prezentarii la plata in termen*);

cambie cu scadenta la vedere, refuzata din lipsa partiala de disponibil in cazul prezentarii la plata in termen*);

cambie cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzata din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen*);

cambie cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzata din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen*);

cambie refuzata din lipsa totala sau partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

cambie emisa cu data falsa sau careia ii lipseste o mentiune obligatorie;

interzicerea platii de catre tras, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

lipsa de mandat a semnatarului;

falimentul platitorului;

litigiu cu privire la dreptul de proprietate;

cambia prezinta diferite conditionari privind efectuarea platii;

cambie declarata pierduta, furata, distrusa;

modificarea sau stergerea unor mentiuni obligatorii;

vicii de completare a mentiunilor de pe cambie (respectiv: transcrierea in litere a sumei de plata nu permite stabilirea cu certitudine a acesteia; cambia nu este completata in intregime cu cerneala sau pix de culoare albastra sau neagra sau prin dactilografiere).

Motivele de refuz de plata notate cu asterisc reprezinta incidente de plata majore.

c) Motivele de inscriere la CIP, in Fisierul National de Bilete la Ordin, a refuzului la plata a unui bilet la ordin sunt:

bilet la ordin cu scadenta la vedere, refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen*);

bilet la ordin cu scadenta la vedere, refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen*);

bilet la ordin cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen*);

bilet la ordin cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa, refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen*);

bilet la ordin refuzat din lipsa totala sau partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

bilet la ordin emis cu data falsa sau caruia ii lipseste o mentiune obligatorie;

interzicerea platii de catre subscriitor, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

lipsa de mandat a semnatarului;

falimentul platitorului;

litigiu cu privire la dreptul de proprietate;

biletul la ordin prezinta diferite conditionari privind efectuarea platii;

bilet la ordin declarat pierdut, furat, distrus;

modificarea sau stergerea unor mentiuni obligatorii;

vicii de completare a mentiunilor de pe biletul la ordin, respectiv: transcrierea in litere a sumei de plata nu permite stabilirea cu certitudine a acesteia si/sau necompletarea in intregime cu cerneala sau pix de culoare albastra sau prin dactilografiere.

Motivele de refuz de plata notate cu asterisc reprezinta incidente de plata majore.

Spre deosebire de cec, incidentele de plata majore produse cu cambii si bilete la ordin nu genereaza interdictia de a mai emite astfel de instrumente pe o perioada determinata.

Neinscrierea la CIP a refuzului la plata

In cazul in care banca trasa, a trasului sau a subscriitorului nu detine informatii certe privind emitentul instrumentului (atunci cand emitentul nu are cont deschis la unitatea platitoare sau cand semnatura nu corespunde cu specimenul aflat in banca si platitorul nu recunoaste emiterea instrumentului), aceasta nu va inscrie incidentul de plata la CIP, insa va sesiza organul de politie competent privind acest caz de inselaciune si va trimite la CIP cel tarziu in ziua bancara urmatoare zilei refuzului o declaratie de neinscriere a incidentului de plata.

Alte aspecte privind instrumentele de debit

Persoana declaranta - banca are obligatia ca, la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care a pierdut, careia i-a fost furat sau care a distrus unul sau mai multe formulare de cec, cambie sau bilet la ordin valabil emise, sa transmita la CIP in aceeasi zi bancara o declaratie in acest sens.

In Schema nr. 3 este prezentat fluxul colectarii si difuzarii informatiei privind un instrument declarat pierdut/furat/distrus/anulat.

Schema nr. 3. Fluxul colectarii si difuzarii informatiei privind un instrument declarat pierdut/furat/distrus/anulat

Declaratii de pierdere/ furt/ distrugere/anulare

a instrumentelor

Pentru diminuarea riscului in utilizarea instrumentelor de debit, institutiile de credit au obligatia de a-si instrui clientii cu privire la utilizarea acestora in conformitate cu legile si reglementarile aplicabile.

CAPITOLUL IV

- BIROUL DE CREDIT -

Avantaje ale implementarii Biroului de Credit, pentru creditori

Implementarea Biroului de Credit ofera creditorilor o serie de avantaje, dintre care mentionam:

posibilitatea calcularii gradului total de indatorare a clientului fata de bancile care concura la consolidarea informatiei de risc bancar;

reducerea apelarii, de catre acelasi client, la mai multe institutii financiare in acelasi timp, pentru acelasi gen de produs (fenomen cunoscut sub denumirea de "credit shopping");

reducerea duratei si costului tranzactiilor, in conditiile in care informatiile obtinute de la Biroul de Credit vor constitui baza pentru acordarea de credite de catre banci;

cresterea afacerilor bancilor.

Cadrul legal din Romania (Legea bancara nr. 58/1998) nu permite bancilor sa furnizeze tertilor informatii despre creditele acordate clientilor, cu exceptia cazurilor in care este emis un ordin judecatoresc sau pe baza consimtamantului scris din partea clientului.

Legea protejarii informatiilor (care exista si in sectorul telecomunicatiilor) specifica necesitatea obtinerii unui consimtamant scris atat din partea persoanelor fizice, cat si a persoanelor juridice, in vederea consultarii de catre terte persoane a informatiilor dintr-un birou de credit.

Solutiile legale ar fi:

introducerea unor clauze de cofidentialitate in cererile sau in contractele de credit, care vor acorda bancilor dreptul de a utiliza un Birou de Credit independent, ca sursa de informatii despre clientii existenti sau potentiali;

obtinerea unui consimtamant scris din partea fiecarui client pentru a permite prelucrarea datelor de catre Biroul de Credite.

Un ajutor important in luarea deciziilor de creditare l-ar reprezenta posibilitatea Biroului de Credit de a furmiza si o baza de date cu informatii privind girantii.

Riscurile infiintarii Biroului de Credit in Romania

Referitor la cadrul legal, se evidentiaza necesitatea obtinerii consimtamantului scris din partea clientului, atat pentru introducerea datelor despre acesta in arhiva sistemului, cat si pentru apelarea lor.

In ceea ce priveste Autoritatea de Supraveghere a Biroului de Credit, trebuie clar identificata, impunandu-se stabilirea unor mijloace de constrangere a bancilor participante de a transmite toate informatiile cu privire la clientii lor persoane fizice.

Pe plan informatic, pentru realizarea unui sistem de transfer si preluare a datelor este necesara o interfata de transfer automat a informatiilor, dar pentru a asigura integritatea datelor trebuie sa existe si o procedura de transfer prin chei de control de la banci la Biroul de Credit.

In ceea ce priveste costul implementarii aplicatiei si al utilizarii acesteia pe parcurs, trebuie sa se calculeze niveluri de comisioane si taxe orientative, care trebuie acceptate de participanti. Pentru aceasta, bancile trebuie sa furnizeze firmelor de soft estimari cu privire la volumul creditelor persoanelor fizice pentru urmatorii 5 ani, defalcat pe tipuri de produse, in conditiile semnarii de catre acestea a unor acorduri cadru de confidentialitate.

Notiunea de "credit history" asa cum o intalnim pe piata internationala a imprumuturilor sau mai simplu istoria personala a platilor, este foarte bine urmarita de institutiile de specialitate si astfel poate deveni unul din primele "obstacole" de depasit atunci cand o persoana solicita un nou credit.In acest moment, in tara noastra exista doua institutii care se ocupa de monitorizarea celor care au deja credite contractate. Informatiile despre acestia vin din partea bancilor sau a altor societati care pun la dispozitie credite si pleaca tot catre acestea la solicitarea lor expresa. Este vorba despre Centrala Riscurilor Bancare (CRB) administrata de BNR. Aceasta Centrala nu este altceva decat o baza de date in care sunt inscrise persoanele, atat juridice cat si fizice, care au credite contractate. Prin Reteaua de Comunicatii Interbancara, institutiile de credit si societatile de credit ipotecar isi pun la dispozitie, in mod reciproc, rapoarte ce contin datele de identificare ale debitorilor, creditele si angajamentele de care debitorul beneficiaza precum tipul creditului, termenul de acordare, tipul garantiei, serviciul datoriei, data acordarii si data scadentei, suma acordata, suma datorata utilizata si suma datorata neutilizata la momentul raportarii, suma restanta.

In privinta persoanelor fizice se inregistreaza toate restantele mai mari de 30 zile, dar si informatii despre fraudele cu carduri. Difuzarea informatiilor de CRB catre institutiile de credit se face lunar in rapoarte in care sunt cuprinse toate creditele si angajamentele de care debitorul a beneficiat de la toate institutiile de credit, fara a se preciza identitatea institutiilor creditoare, raport cunoscut sub denumirea de situatia riscului global. In paralel cu CRB functioneaza Biroul de Credit, o societate pe actiuni care are ca membri fondatori si actionari 24 banci. Pentru moment, aceasta societate este destinata monitorizarii numai a persoanelor fizice care au luat credite in lei sau valuta, iar ulterior au intarziat cu plata ratelor si a dobanzii fata de perioada stabilita prin contract.De curand Biroul de Credit a anuntat ca a trecut la o a doua faza de dezvoltare a sistemului sau de prelucrarea a datelor, asa-numita "faza pozitiva". Astfel, incepand cu iulie 2005 sunt prelucrate informatiile referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate persoanelor fizice precum si informatii despre fraudulenti si declaratii de inadvertenta. Ca noutate, informatiile provin atat de la institutii bancare cat si non-bancare precum societati financiare, de asigurari, de leasing, de telefonie mobila si fixa, participante in sistemul Biroului de Credit. Aspectul "pozitiv" consta in faptul ca Biroul de Credit va oferi si informatii pozitive despre persoanele care solicita credite. Astfel va exista o evidenta a tuturor creditelor la care nu s-a intarziat plata ratelor, fapt ce va ajuta clientii bun platnici sa obtina credite mai usor si in conditii mai bune. Cum obtinerea unui credit presupune intocmirea unui dosar voluminos cu acte doveditoare ca imprumutul solicitat va putea fi returnat fara risc, pare sa fie o fantezie faptul ca un raport care atesta ca un client este "bun platnic", l-ar ajuta sa obtina acel credit in conditii mai bune. Totusi, concurenta din ce in ce mai impresionanta dintre banci va face acest lucru posibil.

In general, rapoartele legate de situatia platilor sunt solicitate de catre institutiile de creditare, de obicei in urma unui acord oferit chiar de solicitantul creditului. Exista insa posibilitatea ca insasi cei care au nevoie de un imprumut sa solicite sa-si cunoasca situatia personala in privinta creditelor contractate. Ca regula, acest lucru este posibil prin adresarea unei cereri scrise catre Biroul de Credit, insotita de o copie dupa actul de identitate. Acest raport se acorda in mod gratuit, o data pe an, iar istoricul intarzierilor la plata cuprinde o perioada de 5 ani calculata retroactiv de la data emiterii raportului.

In cazul CRB, aceasta perioada se intinde pe 7 ani. Datorita informatiilor detaliate pe care le contine acest raport si care in urma analizei lui poate contribui in a determina o banca sa acorde un nou imprumut sau nu, este recomandat ca fiecare solicitant sa stie cum figureaza in aceste baze de date, anterior solicitarii creditului. Desi nu este privita ca o regula, pot aparea si surprize, in sensul ca in aceste rapoarte se pot strecura erori, informatii gresite despre datorii inexistente. Cu siguranta ca in situatia in care se face dovada erorii, bancile sau institutiile de credit sunt obligate sa corecteze informatiile respective. Totusi astfel de situatii pot crea adevarate neplaceri si intarzieri in cazul tuturor partilor implicate.

Fie ca poate reprezenta un "obstacol" sau nu in indeplinirea proiectelor personale importante ale fiecaruia, cum ar fi achizitionarea unei noi locuinte cu ajutorul unui impumut, aceste agentii de urmarire a creditelor nu fac altceva decat sa permita ca intregul mecanism urias al imprumuturilor sa functioneze fara blocaje nedorite si neprofitabile pentru toti cei odata angrenati in acest sistem.

CAPITOLUL V

- ARHIVA ELECTRONICA -

1. Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

Potrivit art. 1 alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea si functionarea Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare, modificata si completata prin Hotararea Guvernului nr. 350/2004, Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare reprezinta o baza de date unica la nivel national, care asigura inscrierea garantiilor reale mobiliare si a celorlalte acte juridice prevazute de art. 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, precum si accesul liber la informatiile inscrise cu privire la avizele de garantie.

Orice creditor garantat care, in scopul obtinerii unui rang de prioritate, doreste sa faca publica existenta unei garantii reale asupra unui bun, potrivit dispozitiilor Titlului VI din Legea nr. 99/1999, trebuie sa completeze si sa depuna ori sa transmita, sub forma unui inscris in format electronic caruia i s-a incorporat, atasat sau asociat o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat valabil, in conditiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere, un formular de aviz de garantie catre un operator/agent autorizat al arhivei, cu plata taxei stabilite de lege si a tarifului corespunzator stabilit de acel operator.

Garantia reala reglementata de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 constituie un drept real care are ca finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii.

Garantia reala acorda creditorului garantat dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei inaintea oricarui creditor negarantat si inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra bunului afectat garantiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispozitiilor legii.

In art.2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 se prevede ca «De asemenea, sunt supuse prevederilor prezentului titlu, in ceea ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea si executarea, urmatoarele acte juridice:

a)     toate cesiunile drepturilor de creanta;

b)    vanzarile conditionate, precum si orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor, destinate sa garanteze indeplinirea unei obligatii cu un bun, asa cum este definit la art.6 din prezentul titlu;

c)     toate formele de inchiriere, inclusiv orice leasing, pe termen mai mare de un an, avand ca obiect bunurile prevazute la art.6 din prezentul titlu (cu toate acestea, dispozitiile anterioare «nu se aplica inchirierii de bunuri de catre locatorul sau finantatorul care nu are ca obiect de activitate inchirierea de bunuri sau darea de bunuri in leasing, precum si inchirierii de bunuri mobile accesorii unui imobil, necesare pentru buna folosire a acestuia» - art. 4 alin. 2 din lege);

d)    contractele de consignatie care au ca obiect bunuri prevazute la art.6 din prezentul titlu, daca valoarea bunului care urmeaza a fi vandut, stabilita in contractul de consignatie, este mai mare decat echivalentul in lei al sumei de 1.000 euro;

e)     warantele si recipisele de depozit.»

Potrivit art. 3 din lege «Dispozitiile prezentului titlu referitoare la ordinea de prioritate si la publicitatea garantiilor reale mobiliare sunt aplicabile si amanetului, astfel cum este reglementat in art. 1685-1696 din Codul Civil»

Potrivit art. 8 din lege «Acest titlu nu se va aplica:

a)     cesiunii drepturilor succesorale si cesiunii drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;

b)    privilegiilor, dreptului de retentie, cu exceptia gradului lor de prioritate fata de o garantie reala, potrivit dispozitiilor prevazute la cap. III si IV.»

Referitor la publicitatea cesiunii de creanta¹, art. 99 din lege prevede ca "intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea inscrisa" si, totodata, ca "In cazul unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate fata de terti cesionarul care si-a inscris primul cesiunea la arhiva, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni". Ca si in cazul unei garantii reale mobiliare prin inscrierea in arhiva a unui aviz de garantie se indeplinesc de catre cesionar formalitatile de opozabilitate a cesiunii fata de terti, adica fata de debitorul cedat, creditorii cedentului si cesionarii succesivi si ulteriori ai aceleiasi creante.

In ceea ce priveste vanzarea conditionata, precizam ca textul vizeaza acea varietate de vanzare ce are ca obiect un bun mobil ce cade sub incidenta Titlului VI al Legii nr. 99/1999 in care vanzatorul isi rezerva dreptul de proprietate cu privire la bunul ce face obiectul contractului pana la momentul platii pretului ori indeplinirii altor obligatii de catre cumparator - vanzarea cu rezerva proprietatii.

Nota

Publicitatea unei cesiuni de creanta se poate face, functie de situatie, astfel:

prin avizul de garantie initial, in cazul unei creante negarantate cu o garantie reala mobiliara;

prin avizul de garantie initial, in cazul in care garantarea de catre debitor a obligatiei asumate se face prin cesionarea catre creditor a unui drept al sau de creanta fata de un tert; consideram ca publicitatea acestei cesiuni de creanta - care nu reprezinta altceva decat o garantie reala mobiliara constituita in favoarea creditorului - se face implicit prin inscrierea avizului de garantie initial in arhiva.

prin avizul de cesiune a creantei garantate cu bunurile inscrise in arhiva - inregistrare ulterioara inscrierii unui aviz de garantie initial - cand creanta garantata cu garantia reala mobiliara inscrisa in arhiva este cesionata, iar ca efect accesoriu al cesiunii de creanta opereaza si cesiunea de garantie.

Rolul Arhivei

 a. Publicitatea garantiei si, de aici, stabilirea prioritatii fata de creditorii ulteriori se realizeaza prin inregistrarea garantiei in Arhiva Electronica.

Potrivit art. 28 din Titlul VI - "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare" din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice "Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor care cad sub incidenta prezentului titlu au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice prin una din metodele prevazute la acest articol".

In continuare, art. 29 din lege prevede ca "Garantiile reale si sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenta prezentului titlu, indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii (.) la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare" si, totodata, instituind o prezumtie care nu poate fi combatuta prin proba contrarie, precizeaza ca "prin inscrierea garantiei reale creditorii pentru care se inscrie ulterior o garantie reala asupra aceluiasi bun sunt prezumati ca au cunostinta despre existenta garantiei reale, proba contrarie nefiind admisibila".

b. Alaturi de functia de asigurare a prioritatii cealalta functie importanta a Arhivei este aceea de a avertiza potentialii creditori asupra contractelor de garantie incheiate anterior.

Pentru intelegerea acestei functii trebuie facute o serie de precizari.

Activitatea de inscriere in Arhiva a avizelor de garantie, desfasurata de persoanele autorizate sa efectueze aceste inregistrari in calitate de operatori de arhiva, nu presupune exercitarea unui control de legalitate ori de alta natura cu privire la datele inscrise de solicitant in formular.

Pe scurt, inregistrarea unei garantii reale mobiliare in Arhiva Electronica presupune urmatoarea procedura:

Creditorul sau reprezentantul sau completeaza un formular tip de aviz de garantie cu datele corespunzatoare cuprinse in contractul de garantie reala mobiliara.

Operatorul de arhiva procedeaza la inscrierea fidela in Arhiva a datelor cuprinse in formularul completat de solicitant, fara sa exercite controlul de legalitate asupra acestora¹; prin control de legalitate se intelege o verificare a concordantei dintre datele inscrise in formularul de aviz de garantie completat si cele cuprinse in contract si totodata o verificare a valabilitatii actului juridic respectiv.

Potrivit legii, inscrierea formularelor de avize de garantie in Arhiva este o obligatie, iar "personalul arhivei (operatorii de arhiva) nu are dreptul si nici nu poate fi tinut sa ia masuri cu privire la corectitudinea informatiilor introduse in arhiva", intreaga raspundere pentru datele trecute in formular revenind persoanei care solicita efectuarea inregistrarii.

Pe de alta parte, potrivit art. 29 alin. 1 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 "inscrierea la arhiva nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate", astfel incat, daca in realitate nu exista un contract de garantie ori continutul avizelor de garantie nu are acoperire in clauzele contractului de garantie, inscrierea respectiva nu va produce nici un efect.

Ceea ce verifica operatorii de arhiva este completarea corespunzatoare de catre solicitant a formularului de aviz de garantie si calitatea de persoana interesata a solicitantului, potrivit legii (de creditor, debitor sau reprezentant legal/conventional al acestora).

Dupa cum se preciza intr-un material intocmit de Iris Center (Center for Institutional Reform and the Informal Sector):

"Operatorii nu vad contractul si nu stiu daca acesta exista in realitate. Aceste verificari ar cauza intarzieri si complicatii inutile. Chiar daca operatorul ar vedea un contract scris de mana - legea permite incheierea contractului de garantie reala mobiliara sub forma de inscris sub semnatura privata - tot nu ar exista certitudinea ca este vorba de un contract veritabil si nu de un fals. Fie ar fi nevoie de verificari amanuntite care sa necesite prezenta ambelor parti (.), fie de un inscris autentic. In plus, operatorii ar fi responsabili pentru toate aceste verificari si toata procedura ar fi mult mai oneroasa. Acest lucru nu este necesar. Pe de o parte, arhiva are doar o functie de avertizare, astfel incat, daca o inregistrare apare cu privire la o persoana, potentialul creditor va cere informatii suplimentare de la debitor sau se va informa din alte surse. Pe de alta parte, o persoana rau-voitoare nu va putea sa faca o inregistrare falsa decat daca se va desemna pe sine ca si creditor, si astfel, dovada faptei sale se va afla intr-o baza de date publica."

c. Strans legat de cele doua functii ale arhivei trebuie mentionat caracterul public al datelor inscrise in Arhiva Electronica.

Informatiile inscrise in arhiva sunt publice, orice persoana putand cauta informatii despre un anumit debitor sau despre un anumit bun, fara plata vreunui tarif ori obtinerea unei autorizari prealabile de acces.

Potrivit Regulamentului de organizare si functionare a Arhivei, adoptat prin Hotararea Guvernului nr. 802/1999, "Autoritatea de Supraveghere, in temeiul competentelor sale de supraveghere si de reglementare, va asigura (.) accesul direct si gratuit al publicului la citirea si copierea informatiilor inscrise in arhiva, fara a stabili alte reguli cu privire la accesul si la obtinerea informatiilor din arhiva".

Arhiva pune la dispozitie un program de cautare prin care se pot obtine date exacte cu privire la garantiile reale mobiliare inscrise in arhiva.

In regula generala, cautarea se realizeaza fie in functie de atributele de identificare a unei persoane (potentialul debitor), fie in functie de descrierea bunului ce urmeaza a fi afectat garantiei (cautare recomandata mai cu seama cu privire la autovehicule, descrise prin seria motorului si numarul de sasiu).

In cazul unei cautari avand drept criteriu atributele de identificare a debitorului rezultatele vor include toate garantiile reale constituite de acesta in favoarea creditorilor.

Daca nu s-a gasit nici o inregistrare, potentialul creditor poate sa isi inregistreze garantia, avand prioritate fata de creditorii care, ulterior, isi vor inregistra garantii cu privire la bunul respectiv.

Daca cautarea a evidentiat faptul ca exista garantii inregistrate anterior, creditorul va putea cere informatii de la debitor cu privire la obligatia garantata prin garantia inscrisa in arhiva, putand, functie de caz, sa ceara constituirea garantiei pe un alt bun ori sa accepte ca garantie chiar acel bun (daca valoarea obligatiei garantate, asumate anterior de catre debitor este inferioara valorii bunului).

"In cadrul regimului garantiilor reale mobiliare instituit de Legea nr. 99/1999, inregistrarea presupune doar anuntarea existentei unui contract de garantie reala mobiliara. Detaliile contractului, ca de exemplu termenele, valoarea obligatiei garantate etc. trebuie obtinute de la creditorul inregistrat in avizul initial" ori de la debitor².

In acord cu cele prezentate, pot fi intalnite deci situatii in care obligatia garantata prin garantia inscrisa in arhiva sa fi fost deja executata de catre debitor, iar creditorul a neglijat sa ceara inscrierea la arhiva a unui aviz de stingere, dupa cum este posibil ca inregistrarea din arhiva sa se refere la o creanta negarantata ori la un act juridic pentru care inscrierea in arhiva nu reprezinta, conform legii, o metoda valida de publicitate.

CAPITOLUL VI

- OFICIUL NATIONAL PENTRU PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR -

1. Masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor

Avand in vedere prevederile reglementarilor legale pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor si necesitatea diminuarii riscului reputational, operational, de credit, de lichiditate si de conformare la cerintele legii, precum si protejarea sigurantei si stabilitatii institutiilor de credit si, prin aceasta, a integritatii sistemului bancar, in scopul asigurarii desfasurarii activitatii bancare, institutiile de credit trebuie sa adopte politici si proceduri eficiente de cunoastere a clientelei, denumite programe de cunoastere a clientelei, care sa promoveze standarde etice si profesionale si sa previna folosirea institutiei de credit de catre clientii acesteia pentru desfasurarea unor activitati de natura infractionala sau a altor activitati contrare legii.

Programele de cunoastere a clientelei trebuie sa aiba in vedere toate operatiunile institutiei de credit care implica primirea sau distribuirea de fonduri ale clientilor, cuprinzand, fara a fi limitative:

a)     deschiderea de conturi curente, de depozit, de economii, de credit, de card;

b)    deschiderea de conturi de evidenta a valorilor mobiliare;

c)     inchirierea de casete de siguranta;

d)    efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare ori cu alte instrumente financiare, valuta, metale si pietre pretioase, a caror valoare depaseste 10.000 euro in echivalent;

e)     operatiuni cu numerar care depasesc 10.000 euro in echivalent;

f)      acordarea de credite si operatiuni cu efecte de comert.

Spalarea banilor reprezinta infractiunea care are ca scop:

schimbarea sau transferul de bunuri (corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea), cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

Tranzactia suspecta reprezinta operatiunea care, prin natura ei si caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului, trezeste suspiciunea de spalare a banilor.

Persoanele cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor din institutiile de credit vor raporta Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, in cel mult 24 de ore, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele.

De asemenea, institutiilor de credite le revine obligatia de a raporta si transferurile externe in si din conturi pentru sume a caror limita minima este echivalentul in lei a 10.000 euro.

Nu sunt supuse obligatiei de raportarea catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor urmatoarele categorii de operatiuni derulate prin trezoreria statului: eliberari de sume in numerar privind drepturi salariale, platile efectuate de catre institutiile publice, incasarile de impozite, taxe, contributii si orice alte venituri bugetare de la persoane fizice si juridice, inclusiv sumele in numerar depuse de catre institutiile publice, precum si transferurile externe in si din conturi pentru sume a caror limita minima este echivalentul in lei a 10.000 euro.

Institutiile de credit, care au cunostinta ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor, pot sa efectueze operatiunea fara informarea prealabila a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, daca tranzactia se impune a fi efectuata imediat sau daca neefectuarea ei ar zadarnici eforturile de urmarire a beneficiarilor tranzactiei suspecte. Institutiile de credit sunt obligate insa sa informeze Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor de indata, dar nu mai tarziu de 24 de ore, despre tranzactia efectuata, precizand si motivul pentru care nu au facut informarea.

In cazul efectuarii operatiunilor cu valori mobiliare ori cu alte instrumente financiare, valuta, metale si pietre pretioase, precum si a operatiunilor cu numerar a caror valoare se situeaza sub limita de 10.000 euro in echivalent, institutia de credit trebuie sa verifice identitatea clientului/clientilor in situatiile in care sunt suspiciuni ca mai multe asemenea operatiuni au o legatura intre ele si fac parte dintr-o singura tranzactie care a fost astfel divizata in scopul evitarii cerintelor de identificare.

Daca banca suspecteaza ca o operatiune are drept scop spalarea banilor, aceasta trebuie sa verifice identitatea clientului, indiferent de valoarea operatiunii.

Datele de identificare a clientilor vor cuprinde:

a)     in cazul persoanelor fizice - datele de stare civila mentionate in documentele de identitate prevazute de lege;

b)    in cazul persoanelor juridice - datele mentionate in documentele de inmatriculare prevazute de lege, precum si dovada ca persoana fizica care conduce tranzactia reprezinta legal persoana juridica.

In cazul in care exista informatii referitoare la clientii (persoane fizice sau persoane juridice), in sensul ca tranzactia nu se desfasoara in nume propriu, institutiile de credit vor lua masuri pentru a obtine date despre adevarata identitate a persoanei in interesul ori in numele careia actioneaza acesti clienti.

2. Tehnici uzuale de spalare a banilor

a)     Contrabanda cu numerar-este reprezentat de trasportul fizic al numerarului dincolo de granitele nationale, zonele cu risc crescut in acest sens sunt teritoriile unde infractorii pot sa se deplaseze liber intre jurisdictii. In Romania sunt doua zone cu un grad mare de expunere la acest fenomen infractional (Vama Giurgiu si Aeroportul Otopeni), in aceste locuri au fost descoperite importante sume in numerar ce urmau sa fie scoase din tara.

b)    Cumpararea de valori si bunuri imobiliare-infractorii folosesc numerarul pentru a cumpara valori(aur, bijuterii,obiecte de artasau masini) ori bunuri imobile care pot fi ulterior vandute pentru a se obtine fonduri legitime.

c)     Folosirea companiilor " scoica"-este una din cele mai intalnite metode prin care retelel crimei organiyate spala banii pe tot mapamondul si se bazeaza pe in fiintarea si folosirea unei companii de tip "scoica"

d)    Folosirea transferurilor electronice si telegrafice-este un proces rapid si eficient cu un grad ridicat de confidentialitate(datorita numarului urias de tranzactii ce au loc zilnic), care are ca scop albirea fondurilor ilicite de catre persoane care sunt rezidenti in alte tari(acest fenomen este specific transferului telegrafic si se practica cu preponderenta in Europa).

e)     Remiterea alternativa-este cunoscuta sub diferite nume (banci subterane, banci hawala) se foloseste in multe tari din lume, avand ca scop transferarea banilor dintr-o locatie in alta, in plus fata de dificultatile de depistare a urmei banilor,operatorii alternativi nu pun intreari referitoare la sursa sumelor trasferate.

f)      Folosirea caselor de schimb-pentru ca sumele de bani sunt mici iar tranzactiile rare,spalarea este dificil de depistat, mai ales ca spalatorii au complicitatea operatorilor de la casele de schimb valutar.

g)     Folosirea cazinourilor si a jocurilor de noroc-aceste locatii furnizeaza aceleasi servicii ca si bancile (inclusiv acordarea de credite,schimb valutar si transfer de fonduri).

3. Importanta combaterii fenomenului de spalare de bani

Efectele daunatoare ale spalarii banilor nu sunt intotdeauna evidente pentru cetatenii obisnuiti,adesea ne intelegand de ce sunt incriminate aceste fapte. De aici deriva si dificultatile de a demonstra in mod convingator efectele nocive ale spalatii banilor.Cu toate acestea , nu este prea greu de inteles ca in fractiunile aducatoare de bani(traficul de droguri si fiinte umane,fraudele financiare sau contrabanda) nu ar avea nici un sens , daca infractorul nu ar putea valorifica rezultatele faptelor sale.

Rezultatul acestor in fractiuni este o rata a impozitarii mai ridicata pentru cei care nu sunt evazionisti,prime de asigurare mai mari pentru cei care nu fac solicitari de despagubiri false, impozite mai marri pentru cei ce nu solicita rambursari ilegale de TVA, toate acestea avand ca efect o crestere a costului vietii si o scadere a puterii de cumparare a unor bunuri pe care oamenii cinstiti si le doresc.

CONCLUZII

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse . Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei.

Un lucru inbucurator este faptul ca putem invata din greselile altora , dar dupa cum se stie fiecare piata are suisurile si cobarasurile ei, asa ca in cativa ani probabil se va intampla ce am urmarit in Statele Unite ale Americii in acest inceput de an, si anume criza de pe piata imobiliara, acolo bancile ajungand sa refuze casele ce ar fi revenit in urma ipotecilor puse pe ele si sa execute clienti. In concluzie noi sa fim sanatosi sa putem sa anticipam riscurile si nu numai atat dar sa putem sa luptam cu ele.

BIBLIOGRAFIE

Ilie MIHAI Tehnica si managementul operatiunilor bancare, Ed. Expert, Bucuresti, 2003

Ioan MELINESCU si Irina TALIANU Investigatiile financiare in domeniul spalarii banilor, Ed. Imprimeria nationala, Bucuresti, 2004

M. DIACONESCU, Banci, siteme de plati, riscuri, Ed. Economica, 1999

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin modificata prin Legea nr.83/1994 si Normele Cadru ale Bancii Nationale a Romaniei nr.6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin

Legea nr.59/1934 asupra cecului modificata prin Legea nr. 83/1994 si Normele Cadru ale Bancii Nationale a Romaniei nr. 7/1994 privind comertul facut de sociatatile bancare si celelalte societati de credit, cu cecuri

Legea 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

OUG 159/2001 pentru prevenirea si combaterea utilizarii sistemului financiar-bancar in scopul finantarii de acte de terorism

Directivele Consiliului Uniunii Europene cu privire la prevenirea folosirii sistemului financiar in scopul spalarii banilor (921/308/EEC)

Conventia Europeana privind spalarea, descoperirea sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii