GESTIUNEA TREZORERIEI

1.1. Natura si continutul trezoreriei intreprinderii

In mod obisuit, trezoreria reprezinta un ansamblu de operatii financiare efectuate de catre stat in vederea procurarii si cheltuirii mijloacelor banesti care-i sunt necesare pentru indeplinirea functiilor sale. Prin urmare, prin trezorerie se efectueaza incasarile si platile bugetare, se tine contabilitatea acestor operatiuni, se gestioneaza disponibilitatile bugetului, se completeaza disponibilitatile pentru efectuarea cheltuielilor, lansandu-se imprumuturi publice prin emiterea si vanzarea bonurilor de tezaur sau a unor imprumuturi interne ori externe pentru acoperirea deficitului bugetar.

Termenul de trezorerie provine din limba franceza de la cuvantul 'trésorerie', care inseamna tezaur, visterie, semnificand si locul unde se pastreaza si respectiv se administreaza tezaurul, metalele pretioase si alte valori ale statului.

La nivel microeconomic, trezoreria presupune un ansamblu de operatiuni financiare prin care se asigura capitalurile necesare desfasurarii activitatii de investitii, de exploatare, financiare si sociale a intreprinderii, gestionarea eficienta a acestor capitaluri si intreprinderea de actiuni pentru selectarea si negocierea creditelor de acoperire a deficitului de trezorerie, sau de plasament corespunzator excedentului de trezorerie. Mai exact, trezoreria rezulta din ansamblul fluxurilor antrenate prin operatiunile ciclurilor de exploatare si in afara exploatarii (operatiuni de investitii, operatiuni financiare pe piata capitalurilor si operatiuni extraordinare) conform figurii 3.2. .

Ciclul operatiunilor de investitii se desfasoara pe baza unor decizii strategice: decizia de investitii, care urmareste mentinerea si, mai apoi, modernizarea, dezvoltarea si diversificarea capacitatilor de productie si decizia de finantare, care asigura, cu nominalizare precisa, sursele interne si externe de acoperire financiara, in ordinea unor prioritati economice (folosirea sumelor din circuitul intreprinderii, respectiv disponibilitatile din perioadele anterioare, amortizarea, sumele din operatiuni de dezinvestire; partea din profitul net destinata capitalizarii; sporirea capitalului social; in completare, recurgerea la imprumuturi). De aceea, gestiunea trezoreriei se restrange pana la urma in administrarea fondurilor pe termen scurt, care sa asigure solvabilitatea intreprinderii in cele mai bune conditii. Acest obiectiv traditional al trezoreriei intreprinderii, care ii permite acesteia sa isi onoreze zilnic angajamentele fata de terti, este denumit obiectivul de lichiditate al intreprinderii, sau gestiunea riscului de lichiditate. Dar factori recenti care influenteaza intreaga gestiune financiara a intreprinderii, respectiv: multiplicarea posibilitatilor de asigurare a capitalurilor necesare finantarii nevoii generale a intreprinderii prin dezvoltarea rapida a pietei financiare si amploarea schimburilor internationale, au incredintat trezoreriei intreprinderii alte obiective si anume: gestiunea riscului de dobanda si gestiunea riscului de curs de schimb.

Obiectivul trezoreriei intreprinderii consta in determinarea stocului monetar de care intreprinderea are nevoie pentru a face fata diverselor sale plati pe durata unei perioade si de a cerceta maniera in care acest stoc poate fi constituit.

Nivelul stocului monetar este rezultatul a doua categorii de fluxuri: fluxurile intrarilor de bani in circuit sau ale aprovizionarilor de bani si fluxurile iesirilor de bani din circuit sau ale scurgerilor de bani. Fiecare din aceste variabile se caracterizeaza printr-o cantitate de unitati monetare si printr-un moment de realizare.

Determinarea stocului monetar necesar este mai greu de atins pentru ca variabilele, incasari si plati sunt prin definitie anticipative, privesc perioadele viitoare si, in absenta unei sincronizari, pot sa existe atat momente de realizare, cat si momente de nerealizare. Insa, trezoreria trebuie sa realizeze nu doar previziunea diferitelor fluxuri de trezorerie, dar sa fie si o sursa de profit pentru intreprindere, in sensul ca trebuie sa asigure contractarea de credite la cel mai mic cost si sa fructifice excedentul de trezorerie cu cel mai bun randament.

Pornind de la aceste obiective, gestiunea trezoreriei realizeaza urmatoarele cerinte:

- previzionarea naturii fluxurilor de intrare si iesire;

- definirea legaturilor de cauzalitate intre factorii constitutivi ai stocului monetar;

- anticiparea cunoasterii situatiei financiare la un moment dat si cautarea remediilor dezechilibrului;

- cautarea celor mai bune echilibre de functionare eficienta a trezoreriei actionand pe urmatoarele cai:

urgentarea recuperarii creantelor;

incheierea unor contracte de creditare de tip revolving;

amanarea achizitionarii anumitor active imobilizate daca nu au caracter de urgenta;

optimizarea randamentului plasarii eventualelor excedente;

exercitarea unui control continuu asupra gestiunii fluxurilor.

Trezoreria poate fi organizata intr-un compartiment (serviciu) distinct al directiei financiare daca intreprinderea este de proportii mari. Acest resort are legaturi importante cu piata monetara si financiara, preocupandu-se de asigurarea lichiditatilor intreprinderii, valorificarea eficienta a excedentelor, evaluarea surselor de finantare, elaborarea si urmarirea bugetelor si planurilor de trezorerie.

Importanta gestiunii trezoreriei este legata de insasi necesitatea asigurarii capacitatii de plata a intreprinderii, care este un veritabil obiectiv de urmarit in conditiile actiunii legii falimentului in economie. Existenta numerarului si efectelor de trezorerie reprezinta una dintre formele cele mai importante de capital. Lipsa de numerar, chiar in conditiile in care intreprinderea dispune de alte valori materiale, o pune in situatii neplacute fata de creditori, furnizori sau chiar in declararea starii de incetare a platilor. Chiar daca intreprinderea este rentabila, are profit, ea se poate gasi in situatia de a nu avea capacitatea de a-si achita obligatiile la un moment dat, daca nu dispune de numerar sau de alte active lichide ca urmare a efectuarii unor investitii exagerate, mentinerii unor stocuri mai mari si nerealizarii de incasari ritmice de la clienti.

Daca numerarul este lichiditatea propriu-zisa, activele lichide sunt active transformabile in mijloace de plata de o maniera cvasiinstantanee, fara pierdere de valoare in raport cu valoarea lor nominala, la pretul lor de achizitie sau la pretul de piata.

O trezorerie insuficienta poate genera dificultati importante si anume:

- intreprinderea care are greutati in plata furnizorilor sai risca sa piarda increderea acestora. Furnizorii impun atunci conditii de plata mai severe, care agraveaza si mai mult situatia intreprinderii;

- bancile pot finanta nevoia de trezorerie a intreprinderii, dar trebuie avute in vedere urmatoarele:

daca cererea de credite creste sistematic, bancile devin susceptibile si vor cauta sa reduca autorizarile de credite sau chiar sa intrerupa acordarea de noi credite;

creditul este un procedeu costisitor, atragand dupa sine dobanzi, comisioane, speze si alte cheltuieli, care cresc odata cu slabirea capacitatii de finantare proprie a intreprinderii si cu apelarea la credite in volum din ce in ce mai insemnat.

Rezulta, deci, ca, gestiunea trezoreriei este rodul unui proces decizional in interiorul intreprinderii si in reteaua de relatii cu partenerii externi si, in special, cu bancile.

Notiunea de trezorerie poate fi inteleasa in termeni de flux, corespunzand incasarilor sau platilor pe timpul unei perioade, sau in termeni de stoc, reprezentand situatia trezoreriei la un moment dat. In ceea ce priveste trezoreria, relatia care leaga fluxurile cu stocul este:

situatia trezoreriei la inceputul perioadei

+ incasarile perioadei

- platile perioadei

__________ ______ ____ _________

= situatia trezoreriei la finele perioadei

Definirea trezoreriei consta, in fapt, in a preciza elementele continute in situatia trezoreriei.

Avand in vedere aria de cuprindere, pot fi socotite patru mari conceptii cu privire la notiunea de trezorerie, continutul fiind din ce in ce mai cuprinzator: totalul valorilor de casa, active lichide, trezoreria neta si trezoreria potentiala.

1) Definirea trezoreriei prin totalul valorilor de casa este o definitie ingusta. In practica, de altfel, trebuie sa se realizeze si o distinctie intre acestea. Totalul valorilor de casa poate fi definit ca ansamblul mijloacelor de plata detinute de intreprindere si care sunt disponibile cvasiimediat.

Totalul valorilor de casa include, in principal:

- sumele din casierie in lei si in devize;

- conturi la banci in lei si in devize, la vedere (soldul debitor pentru intreprindere sau creditor pentru banca);

- acreditive deschise;

- cecuri si efecte comerciale de incasat;

- efecte comerciale remise spre scontare;

- sume in curs de decontare;

- alte valori (timbre, bilete de odihna si tratament, tichete si bilete de trezorerie).

In optica gestiunii trezoreriei, trezorierul intreprinderii are ca obiectiv reducerea, pe cat posibil, la un nivel minim a soldului totalului valorilor de casa, intrucat ele sunt considerate 'active lenese' pentru ca nu aduc nimic, sau in cazul conturilor bancare la vedere, dobanda acordata de banca este mai mica in raport cu cea acordata in cazul constituirii de depozite la termen. De aceea, teoria financiara a stabilit obiectivul 'trezoreriei zero'.

2) Definirea trezoreriei prin active lichide presupune luarea in calcul nu doar a mijloacelor de plata cvasiimediata, dar si a ansamblului plasamentelor corespunzand unei trezorerii excedentare.

Activele lichide cuprind, deci, disponibilitatile banesti sau lichiditatile si diferitele titluri de plasament detinute de intreprindere:

- valorile mobiliare de plasament (actiuni, obligatiuni, certificate de investitii etc.);

- bonurile de casa sau biletele de trezorerie emise pentru credite pe termen scurt de alte intreprinderi;

- depozitele bancare la termen.

In aceasta arie de cuprindere, se regaseste conceptia anglo-saxona a notiunii de trezorerie, in care 'cash' sau 'cash echivalent' cuprinde incasarile de trezorerie si plasamentele trezoreriei excedentare.

3) Definirea trezoreriei prin acceptiunea de trezorerie neta largeste sfera de cuprindere fata de acceptiunile anterioare. Ea este utilizata de adeptii analizei functionale a bilantului, in care trezoreria neta rezulta ca o diferenta intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, astfel:

TN = FR - NFR

In fond, trezoreria neta reprezinta diferenta intre activele de exploatare si pasivele de exploatare (NFR) comparata cu suma capitalurilor permanente disponibile dupa finantarea activelor imobilizate (FR). Trezoreria neta poate fi pozitiva, nula sau negativa.

De asemenea, trezoreria neta este data de diferenta intre valorile de trezorerie active si pasive. Valorile de trezorerie active cuprind disponibilitatile banesti, veniturile din plasamentul trezoreriei excedentare si, in special, a valorilor mobiliare de plasament si a titlurilor de credit negociabile pe piata financiara. Valorile de trezorerie pasive corespund diferitelor tipuri de credite la care a recurs intreprinderea pentru a-si finanta nevoia de fond de rulment. Este vorba de soldul creditor al conturilor bancare pentru creditele acordate in conturi curente, efectele comerciale scontate neajunse la scadenta si care nu mai figureaza in bilant, biletele de trezorerie subscrise de intreprindere, obligatiunile cautionate, respectiv depuse ca garantie pentru un imprumut.

Ca atare, trezoreria neta poate fi definita in termeni de utilizari si resurse pe baza bilantului, determinata astfel:

Valori de trezorerie active

- Valori de trezorerie pasive

_____ _______ ______ _________

= Trezorerie neta

In practica altor tari, trezoreria neta este judecata in termeni de variatii ale utilizarilor si resurselor si, in acest caz, se determina pe baza tabloului de finantare (cazul Frantei).

4) Definirea trezoreriei prin acceptiunea de trezorerie potentiala rezulta ca o diferenta intre suma activelor de trezorerie si capacitatile neutilizate la creditele bancare convenite pe termen scurt, mediu sau lung, pe de o parte, si ansamblul resurselor de trezorerie, pe de alta parte. Trezoreria este, astfel, tratata ca un activ conditionat, iar preocuparea principala a trezorierului intreprinderii nu este doar lichiditatea de zi cu zi, ci ea devine un element de planificare financiara. Astfel, in cazul unei trezorerii excedentare, se poate actiona pentru accelerarea platilor fata de furnizori, pentru a beneficia de reducerea dobanzilor convenite in efectele comerciale de platit, crescand, astfel, nevoia de fond de rulment si diminuand trezoreria. De asemenea, capacitatea de indatorare neutilizata in cazul liniilor de credit aprobate intreprinderii ii poate permite obtinerea de finantari noi in caz de nevoie.

Oricare ar fi sfera de cuprindere, procesul decizional al gestiunii trezoreriei se desfasoara in trei etape:

- previzionarea fluxurilor monetare, care permite determinarea nevoilor de trezorerie sau a excedentelor de trezorerie;

- alegerea mijloacelor de acoperire a dezechilibrului si plasare a excedentelor;

- controlul trezoreriei.

a) Previziunile de trezorerie

Eficienta deciziilor luate de trezorierul intreprinderii depinde de calitatea informatiilor si previziunilor de care dispune, referitoare la fluxurile de trezorerie. Pentru a lua decizii optime de plasament sau de finantare a nevoii de trezorerie, el trebuie sa urmareasca nu numai evolutia trezoreriei de pe o zi pe alta, dar sa stabileasca si previziuni referitoare la incasarile si platile intreprinderii.

In cea mai mare parte, fluxurile monetare au, prin origine, contrapartida in fluxuri reale, determinate de achizitii de valori materiale pentru productie sau vanzarile de produse, ori bunuri provenite din angajamente (imprumuturi, creante).

Fluxurile monetare pot fi simultane sau decalate in raport cu fluxurile reale.

In previziunile de trezorerie, ca de altfel in toate previziunile, trebuie stabilit orizontul si pasul previziunii.

Orizontul este perioada de timp pe care se face previziunea.

In ceea ce priveste previziunile de trezorerie, acestea, din punct de vedere al planificarii propriu-zise, pot fi pe perioade anuale sau multianuale de trei sau cinci ani. Acestea fac obiectul bugetului de venituri si cheltuieli si respectiv planului de finantare.

Pe plan operativ, previziunile de trezorerie sunt stabilite luna de luna pe un orizont anual sau, uneori, semestrial.

Avand in vedere necesitatea asigurarii permanente a capacitatii de plata, pe un orizont de timp restrans, previziunile de trezorerie se elaboreaza in functie de durata circuitului bancar stabilita prin regulamentele bancare pentru operatiunile de incasari si plati, in functie de instrumentele utilizate, pe intervale cuprinse intre o saptamana si o luna.

Pasul previziunii este intervalul de timp care separa stabilirea sau revizuirea a doua previziuni succesive.

In cazul bugetului de venituri si cheltuieli, previziunile de trezorerie, ca anexa a acestuia, trebuie actualizate trimestrial, intrucat valorile anuale au o defalcare trimestriala.

Daca este vorba de un plan de finantare intocmit pentru obiective complexe de investitii, pasul previziunii este anul, respectiv prevederile acestuia se actualizeaza anual.

In cazul bugetului de trezorerie propriu-zis, cu orizont de previziune anual, pasul previziunii este luna si, in functie de soldul trezoreriei inregistrat la finele fiecarei luni, se actualizeaza previziunile urmatoare.

In cazul previziunilor de trezorerie pe termen scurt, pasul previziunii este ziua, iar revizuirea se realizeaza, de asemenea, zilnic. Evident, aceasta situatie se preteaza la intreprinderile de talie mare, care au un volum mare de operatiuni de trezorerie zilnice.

Baza informationala o constituie bugetul vanzarilor, bugetul cumpararilor (aprovizionarii), clauzele contractuale referitoare la vanzari si aprovizionari, procedeele statistice de apreciere a modului de plata si incasare si schimburile de informatii cu bancile, realizate nu numai prin intermediul extraselor de cont zilnice emise de banca, ci si prin instiintarea intreprinderii despre instructiunile aparute in sistemul bancar, de comunicarile interbancare facilitate de progresul recent realizat in perfectionarea sistemului informational bancar si de mijloacele moderne de transmisie.

b) Alegerea mijloacelor de acoperire a dezechilibrului si de plasare a excedentului

Prin bugetul de trezorerie, instrumentul prin care se realizeaza previziunea fluxurilor monetare, se reflecta nivelul si, uneori, momentul efectuarii diverselor plati si incasari pentru a pune in evidenta dezechilibrele.

Daca nevoile sunt prevazute in cuantum suficient si in avans, trezorierul are timpul de a alege si a negocia cea mai buna acoperire. Pentru aceasta, el trebuie sa cunoasca cu exactitate tipurile de conditii care sunt legate de creditul acordat de banca. In afara cunoasterii permanente a nivelului ratelor dobanzilor aplicate de diversele banci comerciale pentru a o alege pe cea mai avantajoasa la care sa isi deschida cont (se stie ca intreprinderea poate sa aiba deschise conturi la mai multe banci), trezorierul trebuie sa cunoasca si celelalte conditii bancare (comisioane, speze, alte conditii bancare), care, de fapt, maresc nivelul real al ratei dobanzii, respectiv al costului creditului.

In caz de excedent de trezorerie, trezorierul trebuie sa cunoasca facilitatile pietei financiare si bancare, pentru a alege instrumentul care realizeaza cel mai bun randament pentru intreprindere. Evident, un rol important are si optiunea pentru diversificarea instrumentelor de plasament pentru a se putea compensa riscul ridicat al unor plasamente.

In indeplinirea obiectivului acestei etape, un rol important il are aspectul extern al gestiunii trezoreriei, ce consta in relatiile cu bancile, clientii, furnizorii si piata financiara.

Negocierea angajamentelor cu bancile are drept scop imbunatatirea conditiilor bancare, respectiv, asa cum am aratat, minimizarea costului creditelor bancare. Aceste relatii sunt fundamentate pe structura financiara existenta a intreprinderii, respectiv raportul intre capitalurile imprumutate si cele proprii si pe echilibrul financiar, care determina o trezorerie potentiala a acesteia. O trezorerie potentiala ridicata este o garantie de solvabilitate pentru intreprindere, care se reflecta in conditii bancare preferentiale, mai ales, in conditiile in care intreprinderea este cu serviciul datoriei la timp, adica, isi ramburseaza conform graficului ratele si plateste regulat dobanda.

De asemenea, prin intermediul gestiunii trezoreriei sunt conduse si relatiile cu clientii si furnizorii, in scopul vanzarii pentru realizarea unor incasari anticipate, vizand reducerea deficitului de trezorerie sau in scopul selectarii furnizorilor dupa conditiile de plata cerute de acestia.

Optiunea pentru diversele forme de plasament se face numai printr-o urmarire atenta a evolutiilor la bursele de valori sau pe piata financiara secundara in tot cursul anului si nu in momentele in care intreprinderea detine o trezorerie pozitiva.

c) Controlul trezoreriei

Este ultima faza a tuturor deciziilor de gestiune. Analiza abaterilor intre previziuni si realizari contribuie la ameliorarea previziunilor si interventia prompta pentru redresarea situatiilor nefavorabile. Instrumentul controlului este planul de trezorerie glisant, care inregistreaza incasarile si platile lunii, pe saptamana sau pe decada, actualizate sistematic cu schimbarile care se produc sau cu influenta evenimentelor conjuncturale.

Sursele de informare pentru constructia acestui instrument sunt reprezentate de comenzile, livrarile sau facturarile retratate, in functie de conditiile de plata acordate sau obtinute. Natura extracontabila a acestor informatii cere instituirea unui sistem informational care sa lege serviciul de trezorerie cu serviciile de urmarire a productiei, comercial si de marketing. Evident, aceste informatii nu pot sa faca abstractie de cele provenite din analiza analitica a conturilor de clienti si de furnizori, grupate pe scadente, in functie si de modul de respectare a termenului de plata.

Totodata, controlul trezoreriei trebuie sa evalueze si costul erorilor de echilibrare, al supra sau submobilizarilor, respectiv controlul performantelor trezoreriei.

1.2. Elaborarea planurilor de trezorerie

Elaborarea planurilor de trezorerie necesita asocierea unui sistem de retratare cu un sistem de previziune.

Pentru a stabili bugetul de trezorerie pe an si planurile pe termene mai scurte, trebuie un numar mare de informatii, deoarece aceste planuri au ca obiect ansamblul de previziuni de incasari si plati.

Previziunile de incasari si plati se bazeaza fie pe operatiuni deja angajate (imprumuturi, vanzari) care au rolul de a integra informatii trecute, fie pe prevederi provenind de la alte sectiuni de program ale activitatii intreprinderii.

Astfel, bugetul de trezorerie porneste de la bugetul activitatii de investitii, de aprovizionare, de desfacere, avand rolul de a converti informatiile din aceste sectiuni in fluxuri de incasari si plati lunare.

Intocmirea planurilor de trezorerie se bazeaza pe informatii din contabilitate ca sursa cea mai sigura si mai precisa, dar se are in vedere faptul ca aceste informatii sunt tardive in raport cu timpul real, rapiditatea informatiei fiind indispensabila responsabilului cu trezoreria. De asemenea, se are in vedere faptul ca in contabilitate cheltuielile si veniturile sunt reflectate in flux real si nu in flux financiar, netinand cont de decalajul existent intre acestea.

Totodata, la baza elaborarii planurilor de trezorerie stau studii statistice, utile pentru determinarea previziunilor de flux cu caracter de repetabilitate, in special, pentru incasarile din vanzari. Cunoscand cifra afacerilor previzionale din bugetul vanzarilor se pot stabili incasarile din vanzare in functie de media incasarilor din intervalul precedent fata de vanzarile din luna respectiva si in lunile urmatoare.

In afara acestor informatii, pentru responsabilul cu gestiunea trezoreriei o importanta deosebita o prezinta cunoasterea structurii vanzarilor (catre agenti economici ai statului, clienti privati sau export) deoarece, in functie de aceasta exista si posibilitati de incasare foarte diferite.

Totodata, in elaborarea planurilor de trezorerie, o importanta deosebita o are sistemul de comunicatii cu bancile, care trebuie sa fie rapid si sa faciliteze actualizarea previziunilor de zi cu zi pentru a se lua deciziile corespunzatoare. Banca ofera informatii certe cu privire la datele exacte ale unor viramente, cu timpul necesar pentru operarea diferitelor instrumente de decontare, respectiv duratele circuitelor bancare.

Pe baza unui sistem fiabil de informatii se pot stabili, in principal, urmatoarele tipuri de planuri de trezorerie:

planul anual (bugetul de trezorerie);

planuri intermediare (3 pana la 6 luni);

previziuni zilnice.

Bugetul de trezorerie reflecta fluxurile de numerar cu reflectare lunara si cumulata a deficitului sau excedentului dupa relatia:

in care:

= stocul de numerar al perioadei t;

= veniturile perioadei t;

= imprumuturile perioadei t ;

= titlurile de plasament in perioada t;

= platile perioadei t;

= rambursarile de imprumuturi in perioada t;

Aceasta egalitate are la baza modul de tratare a compozitiei optimale a stocului monetar al perioadei, adica a nivelului imprumuturilor, titlurilor de plasament, platilor, rambursarilor de credite, astfel incat, costul stocului monetar sa fie minim.

Bugetul de trezorerie urmareste stabilirea stocului separat pentru activitatea de exploatare, activitatea din afara exploatarii si total activitate pe fiecare luna a anului. El ofera informatii cu privire la acele luni cu probleme in ceea ce priveste necesitatile de trezorerie sau care se soldeaza cu excedente, dand astfel posibilitatea alegerii din timp a celor mai economicoase moduri de acoperire sau respectiv a celor mai bune tipuri de plasament.

In general, structura bugetului anual de trezorerie se prezinta conform modelului din tabelul 3.3.

Constructia bugetului anual de trezorerie are la baza proiectarea contului previzional de profit si pierdere.

Modelul bugetului anual de trezorerie Tabelul 3.3.

In practica financiara romaneasca, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli al intreprinderii, se elaboreaza de regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat, bugetul activitatii de trezorerie (determinarea cash-flow-ului), cu defalcare trimestriala, al carui scop este stabilirea unei sinteze a resurselor proprii, grupate in functie de provenienta.

Determinarea fluxurilor de trezorerie se efectueaza separat pe activitati (de exploatare, de investitii, de finantare), prin doua metode:

- metoda directa;

- metoda indirecta.

a) Metoda directa

A. Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare

- incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

- incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

- platile in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii;

- platile in numerar catre si in numele angajatilor;

- platile in numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot fi identificate in mod specific cu activitatile de investitii si de finantare.

B. Fluxuri de numerar din activitatea de investitii

- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung;

- incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre terti;

- incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturile efectuate catre alte parti.

C. Fluxurile de numerar din activitatile financiare

- veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii;

- veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi;

- rambursarile in numerar ale unor sume importante;

- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Fluxurile de numerar - total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

b) Metoda indirecta

A. Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare

- rezultatul net;

- modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

- ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse la activitatile de investitii sau de finantare.

B. Fluxuri de numerar din activitatea de investitii

- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung;

- incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre terti;

- incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturile efectuate catre alte parti.

C. Fluxurile de numerar din activitatile financiare

- veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii;

- veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi;

- rambursarile in numerar ale unor sume importante;

- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Fluxurile de numerar - total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

Modelul bugetului activitatii de trezorerie se prezinta ca in tabelul 3.4. Astfel, mai intai se determina profitul sau pierderea activitatii, apoi se determina fluxul de numerar pentru activitatea de exploatare, de investitii si financiara, iar, in final, disponibilitatile banesti la sfarsitul perioadei.

Tabelul 3.4.

Bugetul activitatii de trezorerie (determinarea cash - flow)

Specificatie	Nr. rd.	Exercitiu financiar
		Precedent (realizat, Preliminat)	Curent
			Total	din care
				Tr. I	Tr. II	Tr. III	Tr. IV
+ Cifra de afaceri
+ Productia stocata +
+ Productia imobilizata
+ Subventii de exploatare
+Alte venit. din expl. si provizioane
= Total venituri din exploatare
+ Cheltuieli privind marfurile, materiile prime si mat. consumabile
+ Energie, combustibil etc.
+ Salarii directe
+ Alte cheltuieli directe
- = Total cheltuieli variabile
= Marja bruta (Venit din exploatare - Cheltuieli variabile)
+ Cheltuieli fixe cu forta de munca
+ Impozite, taxe si varsam.asimilate
+ Amortizari si provizioane
+ Alte cheltuieli fixe
- = Total cheltuieli fixe
= Rezultatul din exploatare (+/-)
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ = Rezultatul financiar (+/-)
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
+ = Rezultatul extraordinar (+/-)
=Rezultatul brut al exercitiului (+/-)
- Impozit pe profit
=Rezultatul net al exercitiului (+/-)
Flux de numerar
+ Profit sau pierdere
+ Amortizare inclusa in costuri
- Variatia stocurilor (+/-)
- Variatia creantelor (+/-)
+ Variatia furnizorilor si clientilor creditori (+/-)
- Variatia altor elemente de activ(+/-)
+ Variatia altor pasive (+/-)
= Flux de numerar din activitatea de exploatare (A)
+ Sume din vanz. activelor si mijloacelor fixe
- Achizitii de imobilizari corporale
- Chelt. pentru imobilizari corporale si necorp. executate in regie proprie
+ = Flux de numerar din activitatea de investitii (B)
+Variatia imprumuturilor (+/-), din care: + credite pe termen scurt de primit - restituiri de credite pe termen scurt + credite pe termen mediu si lung de primit - restituiri de credite pe termen mediu si lung
+ Subventii primite pentru investitii
+ Dividende de platit
+ =Flux de numerar din activitatea financiara (C)
+ Disponibilitati banesti la inceputul perioadei
+ Flux de numerar net (A+B+C)
= Disponibilitati banesti la sfarsitul perioadei

Planurile intermediare de trezorerie se intocmesc, de regula, pe trei sau sase luni si urmaresc actualizarea bugetului si luarea deciziilor corespunzatoare, ele fiind niste bugete glisante. In practica financiara de la noi, un astfel de plan este numit chiar planul de trezorerie, care se intocmeste trimestrial cu defalcare lunara si pe baza caruia se obtin creditele de trezorerie, a caror tehnica a fost prezentata intr-un subcapitol precedent.

Previziunile zilnice de trezorerie: previziunile realizate prin bugetul anual al trezoreriei ca si in planurile intermediare, contribuie la aprecierea starii de echilibru financiar a intreprinderii, fara a oferi informatii cu privire la trezoreria reflectata in conturile bancare. Proiectarea evolutiei soldurilor conturilor bancare se realizeaza prin intermediul previziunilor zilnice de trezorerie care tine cont de decalajele intre fluxurile reale si fluxurile monetare determinate de circuitul bancar. Disciplina bancara obliga intreprinderile la respectarea orei de casa, respectiv a orei pana la care se primesc documentele in cursul zilei. Dupa aceasta ora se considera documente ale zilei urmatoare. Prin trecerea la sistemul de decontari electronice, decalajele intre momentul efectuarii platii si momentul ajungerii in contul beneficiarului s-au redus foarte mult, urmand ca in scurt timp aceste decalaje sa fie eliminate prin trecerea la decontari in timp real.

In afara cunoasterii decalajului determinat de circuitul bancar, in elaborarea previziunilor zilnice de trezorerie, trebuie sa se aiba in vedere frecventa operatiunilor care determina fluxuri monetare si caracterul platii. Astfel, fluxurile de intrare si iesire de trezorerie pot fi:

fluxuri de valori relativ constante si la termene fixe;

fluxuri de valori variabile si la termene aleatorii;

Din prima categorie, de regula, fac parte, ca fluxuri de iesire, plata cheltuielilor cu personalul (salarii, CAS, contributia pentru somaj, contributia la asigurarile sociale de sanatate), plata unor impozite si taxe (impozitul pe profit, impozitul pe cladiri, impozitul si taxa pe terenuri), rambursari de credite si plata dobanzilor aferente, sau ca fluxuri de intrare, sumele provenite din dobanzi la depozite, din chirii, locatii de gestiune etc., toate fluxuri cu o frecventa lunara redusa.

In cea de-a doua categorie, se cuprind fluxurile monetare provenite din incasari pe vanzarea productiei sau plati pentru aprovizionarile de la furnizori. Acestea au o frecventa foarte mare, iar nivelul sumelor este diferit dupa cum aprovizionarile sau livrarile sunt ritmice sau nu. In ceea ce priveste momentul realizarii fluxului monetar acesta poate fi apreciat cu mai mare sau mai mica exactitate tinand cont de durata circuitului bancar si de modul de efectuare a platii: imediat sau amanat in cazul in care intreprinderea acorda credit comercial clientilor prin intermediul titlurilor de credit sau primeste credit comercial de la furnizori. In cazul decontarilor amanate, exactitatea previziunii este ridicata, deoarece se cunoaste si marimea fluxului monetar si data scadentei, urmand sa fie influentata de durata circuitului bancar. In cazul decontarilor imediate, exactitatea previziunilor depinde foarte mult de ritmicitatea realizarii aprovizionarilor sau a productiei, mai exact de respectarea clauzelor contractuale dar si de durata transportului, in acest caz operandu-se pe baza de informatii din contracte dar si din evolutiile statistice ale perioadelor anterioare.

Prin dispunerea pe fiecare zi lucratoare a perioadei (saptamana, decada, luna), in functie de termenele de efectuare a tuturor platilor si incasarilor, se stabileste soldul zilnic care poate fi pozitiv sau negativ.

Obiectivul urmarit prin previziunea zilnica a trezoreriei este evitarea incapacitatii de plata cu consecintele ei si determinarea unui nivel minim de trezorerie care sa asigure efectuarea eventuala a platilor urgente si neprevazute, minim de trezorerie rezultat din urmatoarea corelatie:

>

in care:

= incasari zilnice;

= plati zilnice.

Necesitatea determinarii minimului de trezorerie este impusa de obiectivul 'trezoreriei zero', analiza previziunilor zilnice de trezorerie fiind si un instrument de control in ceea ce priveste derularea contractelor cu furnizorii si clientii, respectarea obligatiilor de plata fata de salariati, bugete, permitand, astfel, adoptarea unor decizii operative de corectie a influentelor conjuncturale care apar.

1.3. Optimizarea gestiunii fluxurilor de trezorerie

Performantele gestiunii trezoreriei nu se masoara doar in functie de nivelul dobanzii platite pentru imprumuturi sau primite pentru plasarea excedentelor de disponibilitati banesti.

Preocuparea trezorierului trebuie sa fie optimizarea gestiunii fluxurilor; el trebuie sa aleaga instrumentele de plata adecvate, sa imprumute la cea mai buna dobanda, sa obtina plasamentele cele mai remunerate, sa realizeze un arbitraj intre diferitele mijloace de finantare sau intre liniile de credit si plasamente.

Obiectivul de atins este acela al trezoreriei zero, conform careia intreprinderea trebuie sa-si onoreze prompt toate angajamentele si sa-si plaseze operativ disponibilitatile, astfel incat, soldul conturilor curente sa fie minim. Aceasta presupune ca sumele excedentare sa faca obiectul unor plasamente sistematice.

Justificarea trezoreriei zero este reflectata prin intermediul costurilor de oportunitate. Remunerarea soldurilor de disponibilitati in conturi curente fiind nesemnificativa, atrage o lipsa de castig, deci un cost de oportunitate egal cu diferenta fata de remunerarea ce ar fi adus-o plasamentul acelui excedent, de exemplu, intr-un depozit pe termen de o luna daca s-ar fi mentinut in acest interval. Totodata, costul creditelor este de regula mai mare decat al altor mijloace de finantare pe piata financiara si reprezinta, deci, un cost explicit pentru intreprindere. In acelasi timp, costul real al creditului difera in raport cu dobanda nominala, intrucat in calcul sunt luate toate cheltuielile legate de credit, deci, inclusiv comisioanele si numarul de zile real de creditare de care beneficiaza intreprinderea fata de numarul de zile inscris in contractul de credit.

Evident, costul creditelor este diferit in functie de tipul creditului, care presupune un mecanism specific de contractare si comisioane si alte cheltuieli diferite.

In afara creditelor bancare, intreprinderea poate contracta si imprumuturi publice obtinute prin lansarea de obligatiuni si alte valori de trezorerie. Modul de obtinere a imprumuturilor obligatare a fost prezentat cu ocazia modalitatilor de constituire a capitalului intreprinderii, ele fiind, in special, utilizate pentru finantarea nevoilor pe termen mediu si lung.

Pentru nevoile temporare de trezorerie sau pentru rambursarea unui imprumut pe termen scurt, producator de dobanda, intreprinderea poate emite bonuri de trezorerie sau bonuri de casa, adica hartii de valoare care cuprind angajamentul emitentului de a plati o anumita suma.

Soldul fluxurilor de trezorerie la anumite momente poate fi si excedentar, excedentul mentinandu-se un interval de timp cand el trebuie sa fie fructificat cu o rentabilitate superioara dobanzii la vedere oferita de banca. Pentru aceasta, intreprinderea poate sa efectueze urmatoarele operatii:

constituirea de depozite pe termen scurt cu dobanda ridicata;

cumpararea de titluri de participare la capitalul social al altor societati comerciale. Aceasta presupune o investitie pe termen lung sub forma actiunilor sau partilor sociale pentru care societatea comerciala primeste dividende;

acordarea pe termen lung altor societati comerciale prin cumpararea de obligatiuni sau altor titluri de valoare pe termen lung;

cumpararea de actiuni mobiliare de plasament, cotate sau necotate, de la alte societati comerciale fie pentru obtinerea de dividende, fie pentru revanzare;

acordarea de imprumuturi pe termen scurt altor societati comerciale pentru obtinerea de dobanda;

cumpararea certificatelor sau titlurilor institutiilor financiare specializate.

Plasarea excedentului de trezorerie se diversifica mereu prin noi instrumente, prin dezvoltarea pietei financiare si imbogatirea legislatiei corespunzatoare, pentru functionarea ei normala.