Generalitati - operatiuni de schimb la termen

Generalitati - operatiuni de schimb la termen

Operatiunile de schimb la termen se caracterizeaza prin faptul ca apare un interval de timp intre momentul tranzactiei si momentul livrarii sumelor, interval mai mare de doua zile lucratoare. Cursul folosit pentru decontarea operatiunii este stabilit prin contract la incheierea tranzactiei si este operabil in viitor, la livrarea sumelor. Acesta se mai numeste si "curs la termen" sau "curs forward".

Tranzactiile la termen pot fi:

Forward - tranzactii cu plata (livrare) amanata;

Futures - tranzactii cu plata (livrare) viitoare;

Tranzactii cu optiuni.

Principalele caracteristici care deosebesc tranzactiile la termen de operatiunile comerciale clasice sunt:

a)     Tranzactiile la termen se desfasoara pe piete specifice, cu un mecanism de functionare diferit de cel al pietelor spot:

piata forward, care este o componenta a pietei valutare;

piata futures - piata de sine statatoare.

b)     Tranzactiile la termen nu sunt asimilate tranzactiilor pe credit, in cadrul carora livrarea are loc imediat, insa plata se face la o data viitoare, cumparatorul beneficiind astfel de un credit pentru care plateste o dobanda.

In cazul tranzactiilor la termen, atat livrarea, cat si plata, se fac la o data viitoare, respectand conditiile stabilte in momentul incheierii contractului.

c)     tranzactiile de tip futures si cele cu optiuni sunt componente ale pietei de derivative si au un scop financiar, nu comercial.

Operatiunile de schimb la termen pot fi:

operatiuni de schimb speculative, reprezentate de vanzari sau cumparari de devize, urmate de rascumparari sau revanzari in scopul obtinerii de profit, in momente conjuncturale favorabile;

operatiuni de schimb de acoperire, efectuate cu scopul reducerii sau chiar eliminarii riscului valutar, in conditiile variatiei cursului valutar.

Tranzactiile la termen se pot incheia pe piete ocazionale (over the counter), specifice tranzactiilor forward, sau pe piete organizate (bursiere), specifice tranzactiilor futures.

Pietele ocazionale sau extrabursiere sunt piete cu reglementari mai flexibile decat pietele organizate, contractele negociate pe aceste piete nu sunt standardizate, iar tranzactiile se incheie fara intermediari. Acestea nu au sediu. Exemple de astfel de piete sunt: piata valutara si NASDAQ.

Pietele organizate sau bursiere sunt organizate pe principiul bursei si se caracterizeaza prin urmatoarele:

toate contractele negociate sunt standardizate, avand un suport marfa;

tranzactiile se realizeaza strict prin intermediari;

au sediu, reglementari si cadru institutionale;

au reguli privind membrii pietei (brokers-dealers si market-makers);

decontarea operatiunilor se face printr-un organism denumit "casa de compensatie" (clearing house).