Finantele intreprinderii

Gestiunea financiara pe termen scurt

In cadrul gestiunii pe termen scurt sunt doua actiuni necesare :

Determinarea necesarului de active circulante, deci a nevoilor financiare ale ciclului de exploatare (NFCE = N).

N = necesar de finantare a ciclului de exploatare

Fundamentarea resurselor pentru finantarea ciclului de exploatare (resurse proprii, resurse atrase sau datorii de exploatare si resurse imprumutate pe termen scurt).

NFCE = Resurse proprii, Resurse atrase, Resurse imprumutate pe termen scurt

FR

Acest echilibru se realizeaza in documentul numit plan de trezorerie.

Se urmareste ca rentabilitatea sa fie mare si riscul sa fie mic.

Obiectivele urmarite de gestiunea ciclului de exploatare constau in cresterea rentabilitatii activitatii in conditii de diminuare a riscului economic si financiar.

Armonizarea relatiei rentabilitate-risc se face in cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante (N) si resursele mobilizate pentru finantarea necesarului (R).

Rentabilitatea

Cresterea rentabilitatii se poate obtine astfel :

a) La active circulante prin cresterea vitezei de rotatie si a gradului de lichiditate, deci se doreste obtinerea unei cifre de afaceri mari cu un nivel dat al activelor circulante sau obtinerea unei cifre de afaceri date cu un volum minim al activelor circulante.

b) La pasivele circulante prin reducerea costului de procurare a resurselor temporare, prin cresterea preponderentei surselor atrase, adica a decalajelor de plati favorabile ce rezulta din datorii catre furnizori, stat, salariati.

Exemplu : datoriile catre furnizori se achita la intervale mai mari (de exemplu 1 luna), iar marfurile se vand mai repede (de exemplu 10 zile).

Riscul

Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului :

a) Gestiunea activelor circulante urmareste eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichiditate, a intreruperilor accidentale in aprovizionare - functionare - livrare.

Pentru aceasta este necesara constituirea unui stoc de siguranta, care insa determina o crestere a costurilor de exploatare si implicit o diminuare a rentabilitatii.

b) In privinta pasivelor circulante diminuarea riscului presupune reducerea sau eliminarea lipsei de capitaluri temporare solicitate de ciclul de exploatare.

Pentru aceasta se constituie la nivelul pasivelor circulante un fond de rulment reprezentand surplusul resurselor permanente , necesar pentru a pune in siguranta echilibrul financiar pe termen scurt.

Si aceasta modalitate de finantare presupune un cost, pentru ca fondul de rulment provine din surse permanente de capital, in principal capitaluri proprii si capitaluri imprumutate pe termen lung cu un cost de procurare destul de ridicat.

Egalitatea intre nevoi si resurse la nivelul bilantului (temporare si permanente) trebuie sa se realizeze cu conditia degajarii unei trezorerii nete pozitive la sfarsitul exercitiului.

Pornind de la raportul specific fiecarei intreprinderi (intre vanzari si nivelul activelor circulante necesare pentru a realiza aceste vanzari) fiecare intreprindere poate adopta una dintre cele 3 politici de gestiune financiara pe termen scurt, cu efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului.

Aceste politici sunt :

Politica agresiva (ofensiva)

Politica defensiva

Politica echilibrata, intermediara sau neutra.

Activele circulante

Politica agresiva - este indiferenta fata de risc si este promovata de acei conducatori de intreprinderi care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime.

Mizand pe o rentabilitate ridicata, conducatorii acelor intreprinderi sun dispusi sa accepte mari riscuri legate de lipsa de stoc si de insolvabilitate a intreprinderii.

Rentabilitate mare, Risc mare.

Politica defensiva - este politica conducatorilor prudenti. Este o politica de aversiune fata de risc si isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati mari.

Conducatorii prudenti nu accepta riscul rupturii de stoc curent, chiar in detrimentul unei rentabilitati mai moderate, astfel incat, pentru orice crestere a cifrei de afaceri ei se preocupa si de cresterea corespunzatoare a stocurilor sau asigura continuitatea activitatii de exploatare (stocuri curent si stocuri de siguranta).

Politica echilibrata - este aceea care armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc. Potrivit acestei politici, cresterea volumului cifrei de afaceri se realizeaza cu un stoc curent de marime corespunzatoare noii cifre de afaceri, pe cand stocul de siguranta este determinat la acel nivel care egalizeaza costurile lipsei de stoc (rupturii de stoc) cu costurile ridicate ale stocurilor excesive (constituite peste necesitatile stricte ale exploatarii).

Politica agresiva

Politica echilibrata

Politica defensiva

CA

Ac1 Ac2 Ac3 Active circulante

Pasivele circulante

Si in privinta pasivelor circulante se pot intalni manifestari de comportament diferite, in raport cu asumarea riscului.

Intr-o politica agresiva cresterea cifrei de afaceri s-ar baza numai pe resurse temporare ciclice posibile de mobilizat (datorii de exploatare catre furnizori, salariati, stat).

Acestea au cele mai mici costuri de procurare, dar prezinta si o nesiguranta in reinnoirea lor, adica un risc al lipsei de capital. Rentabilitate mare, Risc mare.

Politica defensiva are in vedere finantarea activelor circulante, in principal din resurse permanente (FR) care au costuri de procurare mult mai mari, dar si o acoperire suficienta impotriva riscului de reinnoire a creditului si a cresterii ratei dobanzii.

Aceasta politica este mai costisitoare, dar este mai prudenta. Rentabilitate mica, Risc mic.

O politica neutra consta in sincronizarea perfecta dintre scadenta activelor circulante si a pasivelor circulante pe termen scurt.

Rentabilitatea si riscul ce ar insoti formarea activelor si pasivelor circulante avand sensuri contrare se vor neutraliza intr-o oarecare masura.

Aceasta politica se bazeaza pe un fond de rulment minim necesar la nivelul unei cresteri minime consolidate a nevoii de fond de rulment, urmand ca eventualele fluctuatii ale nevoii de fond de rulment sa fie acoperite din surse ciclice temporare.

Alegerea uneia dintre politici este subiectiva, fiecare tip de politica fiind rationala in raport cu strategia si obiectivele gestiunii financiare in ansamblul sau.

Gestiunea stocurilor

Stocul reprezinta din punct de vedere fizic cantitatea de materiale, de produse sau de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare - productie - desfacere), necesare pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a activitatii.

Necesitatea constituirii stocurilor de materiale si de produse este determinata de caracterul discontinuu al aprovizionarii, in raport cu caracterul continuu al productiei sau desfacerilor.

Din punct de vedere financiar stocurile reprezinta alocari de capital care nu pot fi recuperate pana ce aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt valorificate prin vanzarea si incasarea produselor, lucrarilor si serviciilor realizate de intreprindere.

Pe toata aceasta perioada de imobilizare capitalurile raman blocate, fara posibilitatea de a fi utilizate in alte plasamente rentabile.

Aceasta remarca ne indeamna sa credem ca procesul de exploatare cel mai economic ar fi acela care s-ar desfasura fara stocuri sau cu stocuri foarte mici.

Gresit !!! O activitate fara stocuri, cu o aprovizionare in timp real, determina o crestere considerabila a cheltuielilor de transport-aprovizionare.

In sens invers, organizarea activitatii cu stocuri foarte mari antreneaza cheltuieli ridicate cu depozitarea si pastrarea, dar mai ales imobilizarea, capitalul banesc in acele stocuri (costuri de oportunitate).

Deci costuri suplimentare, inutile, apar atat din stocuri insuficiente, cat si din stocuri excesive. In aceste conditii, marimea optima a stocurilor este aceea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare, variabile in functie de numarul de aprovizionari si cele de depozitare, variabile in raport de marimea stocurilor.

Marimea optima a stocurilor va fi aceea care minimizeaza costul total al procurarii si pastrarii stocurilor si maximizeaza rentabilitatea activitatii de exploatare.

Unde :

p_a * c_d