Impozitele

IMPOZITELE

Continutul economic al impozitelor

TERMENUL DE IMPOZIT provine din latinescul „imponere” = a stabili cu forta.

In PRECAPITALISM, prin impozit se intelegeau acele obligatii:

Catre: stat, biserica nobilime;

In: natura, munca si uneori sub forma baneasca.

In CAPITALISM, prin impozit se inteleg acele dari facute in bani pentru acoperirea anumitor nevoi ale statului.

CONSTANTIN TULAI defineste impozitul ca fiind o obligatie pecuniara definitiva, silita nerambursabila si fara contraprestatie datorata statului.

IULIAN VACAREL defineste impozitul ca fiind o prelevare baneasca silita, nerambursabila si fara contraprestatie, din V persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.

D.p.v. ECONOMIC impozitul reprezinta categoria economica reprezentata de transferurile banesti definitive, nerambursabile si fara contraprestatie, de la contribuabil la stat.

Rolul impozitelor

ROLUL impozitelor

Principal mijloc de atragere a resurselor statului;

Parghie financiara - prin care se pot incuraja/descuraja anumite activitati economice;

Social - prin intermediul I statul redistribuie o parte din V in societate.

Elementele I

OBIECTUL I = materia supusa impozitarii (averea, venitul, salariul, bunurile consumate, serviciile consumate)

SUBIECTUL I = persoana fizica/juridica, care prin lege este platitor de I

SUPORTATORUL I = persoana care suporta efectiv I

In cazul I directe, subiectul I este una si aceeasi persoana cu suportatorul I, pe cand in cazul I indirecte, acestea sunt diferite !

SURSA I = izvorul I = ne arata din ce se plateste I

UNITATEA DE IMPUNERE = ne arata ce in ce se masoara obiectul impunerii (unitate monetara, unitate de suprafata, unitate de greutate, alte unitati naturale)

COTA I = I aferent unei unitati de impunere:

C fixe = sume fixe aplicate pe unitatea de impunere ( 435 €/tona benzina fara plumb, 20 lei/200 cm³ capacitate cilindrica)

C procentuale = exprimate in cifre relative si pot fi:

Proportionale = C procentuale unice aplicate la masa impozabila indiferent de marimea acesteea (16% asupra profitului impozabil)

Pogresive = C procentuale care cresc mai rapid decat masa impozabila; in functie de realtia cu masa impozabila, pot fi:

o      C.P. simple = C procentuale diferite pentru anumite intervale de V

o      C.P. compuse = pe transe = V se imparte in transe, fiecareia aplicandu-se C de impozitare corespunzatoare

Regresive = C care scad pe masura ce masa impozabila creste (I/vanzarea imobilelor in procent de 2% pana la valoarea de 200.000 lei si 1% pentru valori mai mari de 200.000 lei)

PERIOADA SI TERMENUL I

Perioada I (pentru I/profit perioada I = 1 an, pentru I/salar = o luna);

Termenul I (I trebuie platit pana la data de)

FACILITATILE SI CONSTRANGERILE FISCALE

Facilitatile iau forma:

Reducerilor fiscale = parti din I deja calculat care nu se mai plateste (partea de reinvestire a profitului)

Deducerilor fiscale = parti din masa impozabila ce se scot de la impunere (V minim neimpozabil)

Constrangerile iau forma:

Amenzilor;

Penalitatilor.

Principiile impunerii

MAXIMELE IMPUNERII (Adam Smith - „Avutia natiunilor”)

M de justitie;

M de certitudine;

M comoditatii;

M economiei si randamentul I.

PRINCIPIILE IMPUNERII = reguli, cutume acceptate de-a lungul timpului in teoria si practica fiscala

P RANDAMENTULUI FISCAL = pentru a fi rentabil, un I trebuie sa aduca statului maximum de V cu C minime

Pentru a se asigura R.F., I trebuie sa indeplinesca 4 calitati:

a)     Productivitatea = exprima propriu-zis R impozitului; pentru a fi productiv, I trebui sa fie cat mai mare si sa se realizeze cu C minime; la realizarea P contribuie:

I sa fie universal = sa fie platit de toti cei care realizeaza masa impozabila respectiva (cand nu se respecta acest principiu → evaziune fiscala);

Statul trebuie sa faca cat mai putine C;

Sa nu permita evaziunea si repercursiunea I;

Cel mai productiv I este considerat I pe consum.

b)    Stabilitatea = I este considerat a fi stabil, atunci cand cunatumul sau nu urmeaza oscilatiile ciclului productiv/al unei conjuncturi oarecare; aceasta calitate este dictata de 2 aspecte:

S fiscala - I este o lege fiscala care este cu atat mai buna, cu cat rezista mai mult in timp;

S incasarilor fiscale - se stie ca I indirecte sunt mai instabile decat I directe;

Cel mai stabil I este considerat I pe avere.

c)     Elasticitatea = I sa poata fi ajustat/modificat (Codul de procedura fiscala cere ca modificarile sa intre in vigoare dupa 6 luni);

I este socotit E, atunci cand permite statului ca la nevoie sa poata realiza V mai mari;

Cel mai elastic I este considerat I pe consum.

d)    Comoditatea si simplitatea = I trebuie sa fie usor de calculat, de declarat si de platit (C si S conduc la plata sigura a I);

Cel mai comod si simplu I este considerat I pe avere.

P ECHITATII FISCALE = face ca toti cei care realizeaza o anumita masa impozabila sa plateasca statului un I egal; Egalitatea in fata Fiscului poate fi:

Absoluta = fiecare contribuabil plateste aceeasi suma de bani (in cazul accizelor asupra alcoolului, pentru fiecare litru de alcool se va plati o suma fixa);

Relativa = utilizarea cotelor procentuale (16% asupra profitului impozabil).

! Egalitate ≠ Egalitarism (reprezentat de cotele progresive, care promoveaza castigurile nete - mai mult I de la cei care realizeaza V crescute, mai putin I de la cei care realizeaza V scazute) !

Pentru eliminarea inegalitatilor, politicile fiscale moderne si contemporane promoveaza anumite masuri in numele echitatii:

Capacitatea contributiva a contribuabililor (nivelul V/averii, numarul membrilor familiei); Se tine cont de chestiunea sociala pana in punctul in care nu se denatureaza interesul de obtine V si de a nu distorsiona repartitia nationala a sarcinii fiscale, a.i. sa nu fie transformata egalitatea in egalitarism si sa nu fie inhibat interesul pentru munca;

Progresivitatea in materie de impozit, precum si alte facilitati fiscale.

P DE POLITICA ECONOMICO-SOCIALA

Prin intermediul I:

Statul poate influenta concurenta, stimula consumul/productia;

Poate fi restrans consumul anumitor produse considerate ca fiind nocive pentru sanatate (tutun, alcool);

I nu reprezinta doar o plata amorfa a contribuabililor catre stat, ele sunt capabile sa declanseze interese/reactii din partea contribuabililor (de a economisi, a de consuma). Utilizate astfel, I pot promova politici sociale sau economice.

a)     Individualitatea

Porneste de la axioma ca intr-o societate democrata, omul si nu statul este valoarea esentiala;

In acest context, fiscalitatea trebuie sa reprezinte unul din mijloacele asigurarii deplinei dezvoltari a personalitatii fiecarui cetatean corespunzator propriei sale aspiratii;

b)    Impersonalitatea = sunt preferate I analitice/impersonale (pe produs) fata de I sintetice/personale (care nu pot fi aplicate decat avand o vedere de ansamblu asupra activitatii contribuabilului, care jeneaza personalitatea umana);

c)     Neutralitatea = I sa nu contravina unei mai bune gestionari a economiei, ci sa fie favorabile realizarii unei economii cat mai eficiente (I nu trebuie sa reprezinte pentru contribuabil un motiv de a munci mai mult/de a renunta in a consuma sau investi);

d)    Nediscriminarea = promovarea unor regului valabile pentru toti; astfel, I trebuie stabilite fara discriminari directe/indirecte, fata de unii subiecti/fata de unele grupari sociale (acelasi tratament atat pentru contribuabilii P.F. cat si P.J., atat pentru K public cat si pentru cel privat)

Constrangerile si avantajele fiscale de tipul deducerilor/reducerilor fiscale promoveaza o discriminare pozitiva !

e)     Legitimitatea = V nelegitime (nemeritate) ar trebui impuse mai aspru fata de cele legitime (V provenind din: munca, administrarea afacerilor, asumarea riscurilor);

f)      Lipsa arbitrariului = perceperea de I pe baza unor principii simple si clare, care sa nu dea nastere niciunui arbitrariu; legea fiscala trebuie sa fie echivoca, sa nu lase loc interpretarilor.

Tehnica impunerii

TEHNICA IMPUNERII = ansamblul operatiilor prin care are loc: constatarea si evaluarea materiei impozabile, determinarea cunatumului I datorat si perceperea I.

ETAPELE IMPUNERII

Asieta;

Lichidarea;

Perceperea

ASIETA = cuprinde operatiile prin care se constata si evalueaza materia impozabila; Metode:

a)     M indirecte - procedee

M indiciara = pe baza indicilor, evaluarea materiei impozabile facandu-se pe baza prezumtiei (presupunerii);

Evaluarea administrativa = fara niciun criteriu declarat, statul stabileste un anumit I, fara a fi dator sa argumenteze ce a stat la baza acestei aprecieri;

Evaluarea forfetara = realizata de organele fiscale de comun acord cu contribuabilii;

b)    M directa - procedee

Evaluarea pe baza declaratiei controlate a contribuabilului - control permanent al organelor fiscale asupra materiei impozabile declarate de contribuabil;

Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane - persoana implicata intr-o forma sau alta in realizarea masei impozabile (pentronul, in cazul I/salar angajatilor sai).

LICHIDAREA = operatia prin care se procedeaza la determinarea cuantumului I, dupa cunoasterea materiei impozabile:

a)     Impunere prin cotitate = determinarea cunatumului I prin aplicarea cotelor de I asupra materiei impozabileM

b)    Impunerea prin repartitie = se stabileste mai intai suma totala a I ce trebuie sa ajunga la stat si apoi acesta se repartizeaza din trepta in treapta administrativa, pe obiectele impunerii ce le detin subiectii impozabili.

PERCEPEREA = ansamblul operatiilor prin care are loc trecerea I de la contribuabil   in casieriile statului; Metode:

a)     Percepere directa = relatie nemijlocita cu organul fiscal:

Impozit portabil = cand organul fiscal se deplaseaza la contribuabil;

Impozit cherabil = cand contribuabilul se deplaseaza la organul fiscal;

b)    Stopaj la sursa = platitorii de venituri retin la sursa impozitele datorate de beneficiarul venitului (ex: impozit pe venit);

c)     Aplicare timbre fiscale = P indirecta realizata prin intermediul unitatii care vinde T

Clasificarea I

Dupa materia impozabila

a)     I pe venit - se aplica asupra resurselor P.F/P.J., care se reinnoiesc lunar;

b)    I pe avere - se aplica asupra patrimoniului unei P.F./P.J. pe care acestea le-au obtinut fie prin folosirea unei parti a V, fie prin preluarea cu titlu gratuit/oneros de la alte persoane;

c)     I pe cheltuiala - sunt defapt I pe consumul diferitelor bunuri si servicii.

Dupa modul de asezare

a)     I individuale - se aplica asupra unui singur element generator de sarcina fiscala;

b)    I globale - se aplica asupra situatiei economice in ansamblu a subiectului.

Dupa scopul I

a)     I financiare - instituite cu singurul scop de a aduce V statului;

b)    I de ordine - folosite de stat pentru realizarea altor scopuri economice si sociale.

Dupa frecventa incasarilor de catre stat

a)     I permanente - se mentin in practica;

b)    I incidentale - la care statul apeleaza numai in anumite situatii.

Dupa organul care administreaza I

a)     I federale - in cazul statelor federatii;

b)    I guvernamentale - I sunt incasate de Guvern;

c)     I locale - I incasate de colectivitatile administrativ-teritoriale (comune, municipii, judete).

Dupa incidenta (punct asupra caruia apasa sarcina fiscala)

a)     I directe - sarcina apasa asupra platitorului:

I.D. reale

I funciar;

I pe cladiri;

I pe K mobiliar;

I pe activitatea indistriala, comerciala, profesii libere;

I.D. personale

I pe avere (activ net);

I pe venit;

b)    I indirecte - sarcina apasa asupra altei persoane decat platitorul (subiect ≠ suportator); se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri si servicii:

Taxa de consumatie (TVA);

Taxe vamale;

Taxe de timbru si inregistrare;

Monopoluri fiscale.

Formele de eludare a impozitului

Formele de eludare a impozitului sunt:

Repercursiunea fiscala;

Evaziunea fiscala.

REPERCURSIUNEA FISCALA = fenomenul de transmitere a sarcinii fiscale de la platitorul I la alte PF/PJ.

CAILE DE REALIZARE A R.F.

Prin includerea impozitului in pretul marfurilor vandute - caz in care are loc o translatie a I de la vanzator la cumparator;

Prin cumpararea de materii prime si materiale la preturi cu mult mai mici decat cele normale existente pe piata - caz in care are loc o translatie a I de la cumparator la vanzator.

FORMELE R.F.

R.F. simpla - apare atunci cand transferul I de la platitor la suportator se face o singura data, ceea ce presupune ca suportatorul este o persoana care nu mai are posibilitatea sa mai transfere asupra cuiva I ce l-a suportat (cumpararea de bunuri de consum);

R.F. in trepte - I este repercutat de mai multe ori, pana cand suportatorul este un cumparator si ramane sa suporte definitiv I respectiv (I funciar platit de proprietarul pamantului pe care l-a inchiriat unui antreprenor care a construit pe el si ar trebui sa suporte I, dar el are posibilitatea sa transfere I prin chirie, asupra antreprenorului).

R.F. OFICIALA/NEOFICIALA

R.F. oficiala - apare in cazul I indirecte, cand I sunt platite de agentii economici si suportate de ultimii consumatori;

R.F. neoficiala - apare in cazul I directe, cand sarcina fiscala este transferata fara a fi prevazuta de lege (I pe chirii).

EVAZIUNEA FISCALA = fenomen fiscal finalizat cu neplata I catre bugetul public, concretizat in nedeclararea masei impozabile si neplata I.

FORMELE E.F.

E.F. frauduloasa = contribuabilii incalca prevederile legale cu privire la impunere, declarand fals sau nedeclarand anumite sume de V;

Se realizeaza cu incalcarea legii;

Forme:

o      Intocmirea de declaratii false;

o      Intocmirea de documente de plati fictive;

o      Alcatuirea registrelor contabile nereale;

o      Nedeclararea masei impozabile;

o      Declararea de V impozabile inferioare celor reale;

o      Registru de evidenta dubla: un exemplar real, altul fictiv;

o      Vanzari facute fara Factura (economie subterana);

o      Falsificarea Bilantului contabil;

o      Preturile de transfer = marfuri vandute de la o firma la o alta, cu serii diferite, dintre care unele avand de regula destinatie cu sediul in asa-zisele „paradisuri fiscale” (Monaco, Cipru, Irlanda, Hawai, Lichtenstein);

E.F.F. este echivalenta cu contraventie/infractiune, in functie de gravitate fiind clasata ca fiind fapta civila/penala, aspru pedepsita de lege (E.F.F. este reglementata in Romania de Legea 241/2005).

E.F. nefrauduloasa = presupune interpretarea favorabila de catre contribuabil a legii fiscale (care a fost astfel conceputa, incat sa permita interpretarea);

Nu se realizeaza cu incalcarea legii, ci cu incalcarea principiului universalitatii al impunerii;

Forme:

o      Constituirea fondurilor de amortizare/rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel care se justifica d.p.v. economic, micsorand astfel V impozabil;

o      Asocierile de familie - impunerea separata a acestora, repartizarea V pe fiecare asociat ducand la micsorarea sarcinilor fiscale;

o      Folosirea in anumite limite a procedurilor legale cu privire la donatiile filantropice, indiferent daca au avut loc/nu, ceea ce duce la sustragerea unei parti din V realizate de la impunere;

o      Scaderea din V impozabil a C de protocol, reclama si publicitate, indiferent daca au fost efectuate sau nu.

Daca in cazul E.F. statul pierde, in cazul R.F. statul nu pierde, doar ca repartitia oficiala a sarcinii fiscale se modifica !

Dubla impunere fiscala internationala si masuri pentru evitarea ei

D.I.I. = fenomen prin care aceeasi masa impozabila este impusa in 2 state diferite;

Are efecte negative asupra liberei circulatii a capitalurilor si asupra desfasurarii activitatii economico-sociale.

MASURI IMPOTRIVA D.I.

Masurile unilaterale au ca scop atragerea de capital din V provenite din afara fara a fi impuse (de obicei, nu au efectul scontat → se recurge la intelegerile intre state);

Intelegerile bilaterale si multilaterale intre state stabilesc materia impozabila, competenta fiecarui stat si modalitatile de percepere.

CRITERIILE PENTRU EVITAREA D.I.

C. spatial = spatiul national, suveranitatea fiscala a fiecarui stat, la teritoriul statului;

C. temporal = perioada pentru care se procedeaza la evitarea D.I., perioada care trebuie sa fie aceeasi;

C. rezidentei:

P.J. - rezidenta se stabileste in functie sediul social declarat la FISC;

P.F. - rezidenta se stabileste in functie de domiciu; in cazul in care P.F. detine   mai multe domicilii, rezidenta va fi domiciliul in care P.F. isi petrece cel mai mult timp;

Cetatenia;

Nationalitatea - daca cetateanul este apatrid, atunci organele fiscale din tarile unde acesta a realizat V se vor pune de acord, pe baza Declaratiilor contribuabilului.

Contribuabilul care a obtinut V in strainatate, isi va justifica V realizat si plata I in strainatate pe baza unui Certificat fiscal obtinut de la organul fiscal din strainatate/pe baza unui Certificat de la platitorul de V emis de organul fiscal !

SOLUTII CONCRETE DE EVITARE A D.I. = conventii intre state cu privire la:

Salarii;

Indemnizatii:

o      Jetoane (I ale membrilor C.A., care nu fac parte din conducerea executiva a societatii);

o      Tantiene (I primite de membrii C.A.);

Premii;

V din: dividende, chirii, rente;

Se impun in statele de provenienta si se regularizeaza in statele de destinatie;

V din spectacole - se impun la sursa, in tara de origine, unde a avut loc spectacolul;

V din dobanzi, redevente - sunt impozitate partial in tara de origine si partial in tara de destinatie;

V din practica profesiunilor libere - sunt impozitate in tara unde desfasoara activitatea respectiva.

PROCEDEE TEHNICE DE EVITARE A D.I.

Scutirea progresiva - presupune ca pentru determinarea bazei impozabile si a cotei I sunt luate in considerare V realizate in strainatate, cota a I care apoi se aplica doar asupra V realizate in tara de rezidenta;

Scutirea totala - presupune ca pentru determinarea bazei impozabile in tara de rezidenta nu se iau in calcul V realizate in strainatate;

Creditarea obisnuita - presupune ca I platite in strainatate se recunosc in tara de rezidenta, dar numai pana la nivelul cat s-ar fi datorat in tara de rezidenta pentru V respectiv;

Creditarea totala - presupune ca I platite in strainatate sunt recunoscute in totalitate in tara de rezidenta.

Legislatia fiscala din Romania a consacrat procedeul creditarii obisnuite sub forma creditului fiscal extern, atat pentru V obtinute de P.F., cat si pentru cele obtinute de P.J. !

Impozitele directe si indirecte

IMPOZITELE DIRECTE = I in cazul carora sarcina fiscala este suportata de platitor

Subiectul impunerii este aceeasi persoana cu suportatorul;

Se diminueaza V nominal.

In functie de modul de asezare si de obiectul lor, se impart in:

a)     I reale = se stabilesc asupra obiectelor, asupra unor elemente ale proprietatii contribuabilului/asupra activitatii, locuintei, cladirii, pamantului, fabricii, magazinelor, capitalului banesc, fara a se tine seama insa de situatia personala a contribuabilului (se impune proprietatea, nu persoana → se mai numesc I obiective/I pe produs: taxa pe scaun la unitatile administrative, taxa de autorizare a cazanelor de tuica):

I financiar;

I pe cladiri;

I pe activitati economice;

I pe capitalul mobiliar.

b)    I personale = sunt asezate pe persoana in legatura cu averea si veniturile personale (asezarea tine cont de situatia personala a subiectului → I subiective):

I pe venituri

V persoanelor fizice;

V persoanelor juridice.

I pe avere:

I imobiliar;

I pe capital;

I pe transferul averii.

IMPOZITELE INDIRECTE = I percepute de stat, prin intermediul agentilor economici si suportate de consumator

Fac parte din pretul marfurilor/tariful serviciilor → I invizibil;

Afecteaza condumul → I pe cheltuiala;

Diminueaza venitul real.

Au aparut in sec. XIX in SUA (Razboiul de Secesiune), sub forma I pe circulatia marfii, pentru a-si asigura fondurile necesare redresarii;

In Romania, s-au introdus in 1918 (dupa Titulescu), iar in 1923 au fost introduse sub forma I pe lux si pe CA (dupa Bratianu).

In functie de modul de asezare, distingem mai multe forme:

I.I. generale;

Taxe de cosumatie - accize;

Taxe vamale;

Monopoluri fiscale.