Impozitul pe profit

IMPOZITUL PE PROFIT

Perceput ca rezultat concret al unei activitati lucrative este definit ca diferenta intre veniturile incasate de la o entitate  economica intr-o anumita perioada si cheltuielile care au contribuit la realizarea veniturile.

Numeroase formulari care au intervenit in baza legala a acestui impozit explica interesul deosebit pe care il are orice referire pe profit, in societatile in care actioneaza legile economice de piata.

De la legea contributiilor directe aparuta in deceniul trei al acestui secol sub forma impozitului pe veniturile intreprinderilor comerciale sau industriale, pana la actuale lege a impozitului pe profit, guvernele care s-au succedat la putere au cautat diverse forme de distribuire a sacrificiului fiscal urmarind efectul de a nu restrange prin preturi nevoia de consum.

Baza juridica de data recenta pe care se sprijina impozitarea profitului este formata din Ordonanta Guvernamentala 70 / 31.08.1994 completata si modificata prin Legea 73 / 12.03.1997, prin OG 83 / 23.12.1997 si prin OG 40 / 30.1998 din cuprinsul carora se desprind si raspunsurile la  urmatoarele intrebari:

a) Care sunt contribuabilii obligati sa plateasca impozitul pe profit.

In categoria platitorilor de impozit pe profit sunt cuprinse persoanele juridice romane si straine care desfasoara activitati permanente in Romania, cat si persoanele fizice si juridice straine asociate cu parteneri romani pentru toate veniturile realizare de acestea pe teritoriul Romaniei.

Reglementarile in vigoare prevad ca sunt exceptate de la plata impozitului pe profit, trezoreria statului, institutiile publice, organizatiile de nevazatori, asociatiile si fundatiile daca utilizeaza cel putin 80 % din venituri pentru activitatea autorizata, cooperativele protejate, unitatile cultelor religioase, institutiile de invatamant particulare, asociatiile de proprietari (fostele asociatii de locatari) cat si asociatiile fara scop lucrativ.

b) Cu ce procent se impoziteaza profitul

Cota generala de impozitare este de 38 % din profit, cu urmatoarele diferentieri:

A 38 plus 22 % cota aditionala pentru veniturile obtinute de societatile comerciale sau cele organizate in particulare, in domeniul jocurilor de noroc, barurilor si cluburilor de noapte, proportional cu ponderea acestor activitati in totalul veniturilor;

A 38 plus 6,2 % cota aditionala pentru veniturile realizate de persoanele juridice straine intr-un sediu permanent din Romania;

A 80 % pentru venitul net al Bancii Nationale;

A 25 % pentru veniturile din agricultura daca ponderea acestora in totalul realizat intr-un an este de cel putin 80 %.

c) Cum se determina profitul impozabil ?

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din vanzarea bunurilor mobile, a bunurilor imobile, a serviciilor prestate si lucrarilor executate (inclusiv alte castiguri incasate) si cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora intr-un an fiscal.

La suma obtinuta se adauga cheltuieli nedeductibile.

Din aceasta formulare rezulta ca impozitarea profitului este de fapt un calcul extracontabil, in care veniturile, cat si cheltuielile evidentiate in contabilitate primesc anumite corectii legale obtinandu-se in final profitul impozabil.

Astfel din veniturile contabile se scad cele privind dividendele primite de la alte persoane juridice si se adauga veniturile din ratele scadente eferente marfurilor vandute in acest regim cat si cele rezultate din anularea unor datorii sau din incasarea creantelor ca urmare a transferarii actiunilor de la FPS.

La grupa cheltuielilor este foarte important de retinut care sunt categoriile de costuri stabilite de lege ca necontribuind la realizarea veniturilor. Deci vom spune ca sunt nedeductibile fiscal urmatoarele cheltuieli:

impozitul pe profit si impozitul pe venitul realizat in strainatate;

amenzile si penalitatile datorate;

cheltuielile de protocol peste limita de 1 % din profitul net;

rezervele constituite sau majorarea acestora cat si provizioanele create peste limita legala (cu exceptia bancilor);

lipsurile in gestiune, neimputabile, valoarea gratuitatilor inclusiv TVA, sau alte avantaje in natura acordate salariatilor;

cheltuielile de deplasare decontate peste palfonul admis salariatilor din institutiile publice;

cheltuielile de asigurare pentru obiecte care nu figureaza in active;

reduceri de pret, remize sau alte avantaje acordate clientilor peste nivelul celor prevazute in contract;

cheltuielile facute in favoarea actionarilor sau asociatilor;

cheltuielile cu posibilitatile peste limitele admise prin normele legale;

contributiile unitatilor cooperatiste la uniunile de resort peste nivelul legal aprobat;

sumele angajate in favoarea partenerului contractual peste cele cuprinse in contractul de asociere in participatiune;

cheltuielile de conducere si administrare a firmei, in cota de peste 3 % din veniturile realizate in Romania a unei persoane fizice sau juridice straine;

cheltuielile inregistrate pe baza unor documente justificative ce nu indeplinesc conditiile cerute de Legea contabilitatii nr. 82 / 1991;

cheltuielile societatilor sau asociatiilor agricole inregistrate peste nivelul obligatiunilor fata de asociati, prevazute in contract.

Din enumerarea de mai sus conchidem ca raman deductibile, deci aferente, veniturilor, numai cheltuielile efective cu materiile prime, materialele, obiectele de inventar, salariale, combustibilii, amortizarile, salariile si alte drepturi salariale, cat si contributiile aferente acestora, costurile de conducere si administrare si orice alte cheltuieli legate de exploatarea patrimoniului.

Daca la inchiderea exercitiului, dupa scaderea cheltuielilor din venituri rezulta pierdere, recuperarea acestuia urmeaza sa fie facuta din profilul urmatorilor 5 ani.

d. Cum se face plata si controlul impozitului pe profit?

Incepand cu data de 1 ianuarie 1998, plata acestei obligatii este trimestriala, prin varsamant facut pana in ziua de 25 ale lunii urmatoare trimestrului.

Fac exceptie, Banca Nationala si societatile bancare care efectueaza platile lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare.

Declaratia de impunere privind calculul impozitului pe profit datorat, se depune de contribuabili la organul fiscal pana la termenul de plata a acestei contributii.

Controlul modului de stabilire a obligatiilor rezultate din orice operatiuni privind impozitele datorate, revin organului fiscal din subordinea directiei generale a finantelor publice.

In exercitarea atributiunilor, inspectorul fiscal are dreptul de a intra in orice incinta de afaceri, fara instiintare prealabila, in timpul orelor de program si in unele situatii, si in afara acestora. Accesul in locuinta contribuabilului este conditionat de acceptul acestuia sau de existenta unei hotarari judecatoresti.

Inspectorul verifica toate documentele de evidenta, cat si sinceritatea declaratiilor de impunere, iar in anumite imprejurari stabileste in locul contribuabilului, impozitul datorat, daca acesta nu o face, aplicand totodata sanctiunile prevazute de OG 11 / 1996 privind executarea creantelor bugetare.

Contestarea obligatiilor fiscale stabilite prin actele de control de organele Ministerului Finantelor se solutioneaza prin procedurile speciale prevazute in Legea 105 / 24.06.1997. Contribuabilii au astfel dreptul sa ceara solutii legale la modul de calculare a impozitelor pe profit, a contestatiilor si chiar plangerii pana la Ministerul Finantelor si in cazul raspunsurilor negative sa se adreseze cu actiune in contencios, la Curtea de Apel si Curtea Suprema de Justitie.

Toate datele privind obligatiile fiscale intra in regimul strict de confidentialitate pentru toti functionarii publici care le detin, cu exceptia cazurilor cand ele sunt cerute de late organe fiscale din tara sau strainatate, de autoritatile asigurarilor sociale sau de organele de justitie.

Alte persoane in afara celor enumerate, pot fi informate cu date si relatii numai cu acordul contribuabilului.

e. Alte prevederi ce trebuie retinute

scutirile la impozitul pe profit, date Legii 12/ 1991 si ale Legii 35 / 1991 privind regimul investitiilor straine sunt valabile in continuare pana la expirarea termenului aprobat si numai daca entitatile beneficiarului realizeaza venituri inca o perioada egala cu perioada de scutire.

Agentii economici care nu au inceput activitatea sau nu au realizat investitii legate de inceperea activitatii pana la data de 31.12.1998 pierd dreptul de scutire.

Dupa cum s-a mai accentuat, pierderile nete din anii precedenti ai perioadei de scutire, pot fi recuperate din profitul anilor urmatori, iar normele cu privire la deductibilitatea fiscala nu pot fi aprobate decat prin Hotararea de Guvern.

f. Solutionarea plangerilor cu privire la impozite si sanctiuni

procedura de solutionare a plangerilor impotriva impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile speciale, cat si a amenzilor si penalitatilor de orice fel aplicate de organele fiscale cuprinde doua cai de solutionare - una administrativa si cealalta judiciara.

Dupa cum s-a mai aratat, prin Legea 105 / 24.06.1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor s-a institutionalizat modul de abordare a acestei a acestei probleme cu larga implicatie in raporturile contencioase dintre organele fiscale si contribuabili.

Accesul neingraditi sa caile de atac dau dreptul persoanelor fizice si juridice nemultumite de actul de impunere de a se adresa in trepte, la anumite termene de la luarea la cunostinta (5 - 15 zile) mai intai catre unitatea fiscala teritoriala, apoi catre Directia Generala a Finantelor Publice si Controlul Financiar de Stat si, in final, catre Ministerul Finantelor.

Toate organele mentionate sunt obligate ca la demersurile contribuabililor nemultumiti de sanctiunile fiscale sa se pronunte prin solutii elaborate sub forma este hotarari, dispozitii si decizii.

Contestatiile se timbreaza cu taxa de 2 % aplicata la suma in litigiu, iar plangerile adresate Ministrului finantelor 1 % din acestea.

Calea de atac in justitie este deschisa numai pentru cauzele fiscale care au parcurs toate etapele solutionate administrative, actiune in prima instanta fiind de competenta sectiei de contencios administrativ a Curtii de Apel, cu exceptia amenzilor care, in prima instanta intra in competenta judecatoriei.