Imprumuturile publice

imprumuturile publice

ISTORIC, CARACTERISTICI, TEHNICA IMPRUMUTURILOR PUBLICE

Imprumuturile publice au aparut ca o necesitate dupa adoptarea pe scara larga a teoriei keynesiste a deficitului sistematic. Termenul de imprumuturi publice se refera la imprumuturile bugetare fiind diferit de creditul public ce cuprinde si imprumuturile administratiei locale, a intreprinderilor si institutiilor de stat. Dupa provenienta pot fi interne si externe. Desi au un caracter voluntar, pot avea o serie de limitari: relative (statul stabileste conditiile imprumuturilor) si absolute (statul poate obliga cetatenii sa-1 imprumute).

Clauza de valorizare a imprumuturilor publice este foarte importanta pentru a face atractive aceste imprumuturi, imprumuturile pot fi: cu clauza aur, cu clauza valutara, indexate.

Dupa durata pot fi:

imprumuturi perpetue - statul restituie imprumutul atunci cand crede de cuviinta.

imprumuturi rambursabile - pot fi pe Termen scurt, termen mediu. (bonuri de tezaur) si pe termen lung. (certificate de depozit).

Tehnica imprumuturilor publice cuprinde totalitatea operatiunilor prin care se realizeaza imprumuturile publice:

Etapele imprumutului public:

emisiunea

plasarea

prin subscriptie publica

prin bursa

prin banci

rambursarea

amortizarea obligatorie

amortizarea facultativa

amortizarea indirecta

alte forme de stingere a obligatiei

Dobanda titlurilor de stat poale fi schimbata daca rata dobanzii pe piata se modifica. Astfel si-numeste conversiune schimbarea titlurilor cu altele avand o dobanda mai scazuta si ungare schimbarea titlurilor cu altele avand o dobanda mai ridicata. Pentru a face mai atractive titlurile de stat se pot acorda o serie de facilitati: scutirea de impozite a veniturilor obtinute din dobanzile titlurilor do stat, scutirea de impozite a tranzactiilor cu acestea sau posibilitatea folosirii acestor titluri de stat ca gaj la contractarea unui credit bancar.

IMPRUMUTURILE TEZAURULUI PUBLIC

Tezaurul public nu este o persoana de drept public diferita de cea a statului, fiind de fapt casierul acestuia avand printre altele si rolul de banca a institutiilor publice, in situatiile in care veniturile ordinare si extraordinare ale statului nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile curente statul se confrunta cu un deficit de casa.

Pentru acoperirea acestui gol trezoreria publica are la dispozitie urmatoarele variante:

Trezoreria poate:

sa emita titluri de credit pe termen scurt (bonuri de tezaur)

sa foloseasca o parte din disponibilitatile banesti ale unor institutii publice

sa apeleze la banca de emisiune si sa solicite un imprumut de la aceasta

Bonurile de tezaur sunt emise de obicei la purtator si sunt destinate mai ales bancilor fiind in mod obisnuit de valori mari. Datoria pe termen scurt sub forma bonurilor de tezaur se poate transforma in datorie pe termen mediu cu o dobanda mai ridicata daca statul nu poate rambursa imprumutul. Procedeul se numeste consolidare. Datoria sub forma bonurilor de tezaur se numeste datorie flotanta.