Indicatori de lichiditate

INDICATORI DE LICHIDITATE

In scopul mentinerii credibilitatii fata de clienti si comunitatea financiara bancile trebuie sa probeze in permanenta un grad corespunzator de lichiditate. Pentru a raspunde obiectivului de lichiditate, gestionarea intrarilor si a iesirilor de fonduri trebuie realizata asa incat sa existe in permanenta suficiente lichiditati la nivelul institutiei bancare.

Limita minima a indicatorului de lichiditate este 1 si se calculeaza[1] ca raport intre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara, pe fiecare banda de scadenta. Lichiditatea efectiva se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta, a activelor bilantiere si a angajamentelor primite de banca evidentiate in afara bilantului. Lichiditatea necesara se determina prin insumarea, pe fiecare banda de scadenta, a obligatiilor bilantiere si a angajamentelor date de banca evidentiate in afara bilantului.

In cazul inregistrarii unui excedent de lichiditate in oricare dintre benzile de scadenta, cu exceptia ultimei benzi, acesta se va adauga la nivelul lichiditatii efective, aferent benzii de scadenta urmatoare. Bancile trebuie sa mentina in permanenta indicatorul de lichiditate cel putin la nivelul 1.

Activele bilantiere cu scadenta la vedere, cum sunt: casa si alte valori, contul curent la banci centrale, depozitele la vedere la banci centrale, conturile de corespondent la banci, depozitele la vedere la banci si activele bilantiere reprezentand depozite la termen ale bancilor la banci centrale, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu provizioanele constituite.

Alte active cu scadenta la vedere, cum sunt conturile curente debitoare si creantele atasate aferente, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata determinata prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k). Creantele atasate aferente activelor bilantiere mentionate la inceput vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu provizioanele constituite.

Creditele restante aferente clientelei nebancare, pentru care se inregistreaza o intarziere la plata de maximum 30 de zile, inclusiv, de la data scadentei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k). Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor restante aferente clientelei nebancare, pentru care se inregistreaza o intarziere la plata de peste 31 de zile, inclusiv, de la data scadentei, la total credite acordate clientelei nebancare, existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Creditele si plasamentele restante aferente clientelei bancare, pentru care se inregistreaza o intarziere la plata de maximum 7 zile, inclusiv, de la data scadentei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu provizioanele constituite a coeficientului de ajustare (1-k). Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor si plasamentelor restante aferente clientelei bancare, pentru care se inregistreaza o intarziere la plata de peste 8 zile, inclusiv, de la data scadentei, la total credite si plasamente aferente clientelei bancare, existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Obligatiile bilantiere cu scadenta la vedere, cum sunt: conturile de corespondent ale bancilor, depozitele la vedere ale bancilor, conturile curente creditoare, depozitele la vedere ale clientelei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata, numai daca valoarea obtinuta din calcul este pozitiva.

Valoarea ajustata se determina prin deducerea din soldul curent aferent fiecarei categorii de obligatii bilantiere, existent la finele lunii pentru care se intocmeste raportarea, a soldului mediu aferent acestor categorii, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea. In cazul in care valoarea ajustata obtinuta din calcul este nula sau negativa, obligatiile bilantiere cu scadenta la vedere nu vor fi luate in calcul la determinarea lichiditatii necesare. Datoriile atasate aferente obligatiilor bilantiere mentionate mai sus vor fi inscrise pe prima banda de scadenta, la valoarea contabila

Se defineste, conform Normei 1/2001, risc mare de lichiditate fata de o singura persoana - riscul de lichiditate fata de o singura persoana, a carei valoare reprezinta cel putin 10% din valoarea obligatiilor bilantiere, altele decat imprumuturile, si a angajamentelor de finantare date de banca evidentiate in afara bilantului.

Alti indicatori de lichiditate care au o relevanta deosebita asupra aprecierilor despre performantele sistemului bancar sunt: ponderea activelor lichide in totalul activelor sau in resursele pe termen scurt.

Ponderea activelor lichide in total active

Acest indicator numit si rata activelor lichide masoara capacitatea institutiilor de credit de a face fata cererilor asteptate sau neasteptate de numerar. O valoarea inalta  a indicatorului poate reflecta insa o pierdere a increderii deponentilor in durabilitatea pe termen lung a institutiei. O scadere inregistrata de acest indicator poate semnala faptul ca institutiile de credit renunta la o lichiditate ridicata pentru potentiale venituri din activitatea de creditare.

Activele lichide se refera la disponibilitati banesti si active usor convertibile in cash, fara pierderi semnificative adesea incluzand titluri de stat si garantii la Banca Centrala. Conform BNR, activele lichide cuprind casa si alte valori, conturi de corespondent la institutii de credit, cont curent la BNR si titluri libere de gaj.

Ponderea activelor lichide in resurse pe termen scurt

Acest indicator arata necorelarea lichiditatii activelor cu datoriile. In practica internationala se folosesc o varietate de definitii. O rata scazuta poate semnala o necorelare excesiva a maturitatii activelor din portofoliu si, prin urmare, nevoia unei administrari mai atente a lichiditatii.

Rezerva minima obligatorie este suma pe care fiecare banca este obligata sa o pastreze la banca centrala in contul deschis la aceasta. Se dimensioneaza prin aplicarea cotei sau ratei rezervei minime obligatorii stabilita de catre banca centrala, la volumul depozitelor atrase de fiecare banca. Aceasta obligativitate are un aspect prudential legat de asigurarea unei lichiditati minime bancilor pentru a face fata solicitarilor de retragere a depozitelor.