INFLUENTA PROCESULUI DE INTEGRARE IN U.E. ASUPRA SIGURANTEI SISTEMULUI BANCAR AL ROMANIEI

INFLUENTA PROCESULUI DE INTEGRARE IN U.E. ASUPRA SIGURANTEI SISTEMULUI BANCAR AL ROMANIEI.

Sub influenta proceselor de integrare relatiile politice, economice, sociale intre tari evolueaza dinamic, iar fenomenul globalizarii implica tot mai multe state. Termenul de "integrare' este asociat tot mai des cu astfel de notiuni, cum ar fi dezvoltare, democratie, stabilitate, pe cind Europa nu se mai percepe doar in sens geografic, istoric sau cultural, ci se contureaza ca o fuziune politico-economica dinamica.

Integrarea in structurile Uniunii Europene, care in prezent este unul din cei mai semnificativi participanti ai pietei mondiale si a doua dupa marime economie din lume, a constituit, pana in anul 2007, un deziderat si pentru Romania. Moneda europeana unica a dat un impuls major pentru cresterea si integrarea pietelor de capital, anterior segmentate si a contribuit la micsorarea riscurilor ratei dobinzii si de schimb valutar, care limitau in trecut diversificarea geografica a investitiilor, astfel contribuind la cresterea stabilitatii economice, monetare si financiare a tarilor membre. Procesele de integrare contribuie la dezvoltarea unei piete comune a capitalului si a serviciilor financiare, determinind dreptul institutiilor financiare sa efectueze operatiuni transfrontaliere, conferindu-le, totodata, si un anumit grad de libertate.

Tarile membre ale UE au intreprins deja diverse masuri pentru a reduce barierele in activitatea bancara transfrontaliera. Aceste masuri sunt recunoscute ca programul de "piata unica', potrivit caruia Comisia Europeana si Consiliul de Ministri al Uniunii Europene au elaborat directive spre garantarea tratarii egale a bancilor straine de catre autoritatile nationale, supravegherea transfrontaliera a bancilor, liberalizarea fluxurilor internationale de capital, armonizarea reglementarilor in domeniu etc.

Desi sensul termenului de "integrare' este utilizat pe larg, nu exista pina in prezent o definitie unanima.

Astfel, integrarea europeana reprezinta un sir de masuri privind reducerea barierelor dintre tari in procesul efectuarii tranzactiilor, circulatiei libere a bunurilor, capitalului, fortei de munca, inclusiv armonizarii legislatiei, regulamentelor si standardelor in domeniu.

In Dictionarul de termeni comunitari conceptul de Uniune Europeana apare in sensul procesului, in cadrul caruia tarile membre ale Uniunii Europene se inteleg sa-si transfere in mod progresiv, de la nivel national la nivel supranational, o serie de competente ce tin de resortul suveranitatii nationale, acceptind sa le exercite in comun si cooperand in domeniile respective de activitate in scopul atingerii unor obiective de natura politica, economica, sociala, culturala ce vizeaza progresul si dezvoltarea acestor state.

Savantii C.Walkner si J. Raes, caracterizind procesele de integrare aferente sectorului bancar, mentioneaza caile oportune de atingere a unor performante in activitatea bancara, si anume: cresterea numarului filialelor si sucursalelor bancilor straine, contopirile si absorbtiile internationale, precum si prestarea serviciilor bancare transfrontaliere[1].

In viziunea economistilor I. Cabral, F. Dierick si J. Vesala conceptul de "integrare' presupune situatia in care din pietele de un singur produs (sau de produse substitute) initial fragmentate este creata o piata unica si coerenta.

Astfel, se poate de concluzionat ca integrarea financiara este un obiectiv, in care potentialii participanti ai pietei financiare cu caracteristici relevante asemanatoare, activeaza in conformitate cu un set unic de norme, au acces si tratare egala pe piata si coopereaza intr-un sir vast de activitati cu scopul atingerii unor obiective comune.

In contextul subiectului abordat, este necesar sa ne referim la Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC), constituit din Banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale ale statelor membre. Crearea SEBC dupa modelul de tip federal, asemanator celui existent in SUA are ca obiectiv principal mentinerea stabilitati preturilor si sustinerea politicii economice indreptate spre realizarea obiectivelor de baza ale Uniunii Europene. BCE este una dintre cele mai tinere institutii ale Uniunii Europene, care si-a inceput activitatea in 1999 o data cu introducerea monedei unice Euro.

Concomitent cu crearea BCE, tarile din zona Euro au cedat o parte din suveranitatea lor economica si monetara in favoarea BCE, care coordoneaza Sistemul European al Bancilor Centrale din tarile UE. Principala sarcina, care revine BCE, prevazuta de Tratatul Uniunii Europene este "mentinerea stabilitatii preturilor' sau controlul inflatiei. Totodata, se pot enumera si alte responsabilitati ale Bancii Centrale Europene, cum sunt: sustinerea politicilor economice generale ale Uniunii Europene si interventiile pe pietele valutare externe; asigurarea respectarii reglementarilor privind platile din zona Euro, inclusiv prin supravegherea sistemului computerizat de plati transfrontaliere din Europa-TARGET (Trans-European Automated Real-time Gross Settlement Express Transfer System); gestionarea, monitorizarea si protejarea rezervelor valutare si rezervelor de aur ale tarilor membre; cooperarea cu autoritatile nationale de supraveghere a institutiilor de credit si asigurarea stabilitatii sistemului financiar; asumarea responsabilitatii in domeniul emisiunii monetare, fiind singura institutie care are dreptul de a autoriza emiterea de bancnote in cadrul Uniunii Europene. Obiectivele majore ale BCE in domeniul sigurantei financiare constau in prevenirea si managementul oportun al crizelor. Presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, analizind situatia economica in UE mentioneaza importanta si influenta majora pentru asigurarea sigurantei financiare in Uniune a unor factori, cum ar fi: introducerea monedei unice, prin care s-au evitat riscuri ale ratelor de schimb in tarile-membre; adoptarea politicilor unice bazate pe stabilitatea preturilor; disciplina fiscala si implementarea reformelor structurale; impulsionarea eforturilor intreprinse de autoritatile bancare in dezvoltarea pietelor financiare; un sistem de reglementare si supraveghere bancara eficient; cooperarea internationala si schimbul de informatii dintre autoritati etc.

Comitetul european de supraveghere bancara, constituit din bancile centrale si supraveghetorii bancari din cele 27 de tari membre, asista sistemul european in atingerea obiectivului de stabilitate financiara. Dupa aderarea tarilor la UE bancile centrale devin membri ai Sistemului European al Bancilor Centrale, astfel, integrarea in structurile europene a insemnat pentru Romania o participare deplina in dezvoltarea politicilor de reglementare bancara europene (prezenta in Comitetul Bancar Consultativ si Comitetul de Supraveghere Bancara a BCE) si cooperarea ampla in domeniul supravegherii bancare (participare in grupul de contact).

Avand in vedere noul statut al Romaniei, de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, BNR a actionat, impreuna cu alte autoritati romane, in sensul ajustarii si integrarii politicilor nationale in cadrul de lucru european.

Banca Nationala a Romaniei a contribuit, potrivit domeniilor sale de competenta, la elaborarea Programului de convergenta pentru 2007 (prezentat la Reuniunea ECOFIN din martie 2007), respectiv pentru 2008 (transmis la Bruxelles in decembrie 2007). In aceste documente se estimeaza ca Romania ar putea adopta moneda euro la orizontul anului 2014. Acest orizont temporal a fost considerat necesar pentru realizarea convergentei nominale, dar si pentru asigurarea sustenabilitatii acesteia prin progresele inregistrate pe linia convergentei reale. Deasemenea, BNR a fost solicitata sa contribuie, conform domeniului sau de activitate, la intocmirea Programului National de Reforme 2007-2010 (Strategia Lisabona revizuita), precum si la exercitiile bianuale de prognoza macroeconomica ale Comisiei Europene si ale Bancii Centrale Europene.

Odata cu aderarea Romaniei la UE, BNR a fost invitata sa participe, cu drepturi depline, la reuniunile structurilor si substructurilor comunitare, respectiv ale SEBC, ale Comisiei Europene si ale Consiliului UE. In prezent, guvernatorul si viceguvernatorul responsabil cu afaceri europene reprezinta BNR la Consiliul General al SEBC; un numar de 60 de persoane sunt desemnate ca reprezentanti ai BNR la cele 12+1 comitete si substructuri ale SEBC; aproximativ 34 de persoane reprezinta BNR sau participa alaturi de reprezentantii Ministerului Economiei si Finantelor la reuniunile de lucru ale structurilor Comisiei Europene si ale Consiliului UE. Totodata, BNR participa la reuniunile saptamanale de coordonare organizate de Ministerul Afacerilor Externe si de Departamentul pentru Afaceri Externe, prezentand puncte de vedere asupra unor proiecte de directive sau de regulamente din aria sa de competenta.

Integrarea sistemului financiar bancar a dus la o serie de modificari. Astfel, pe parcursul anului 2007, dat fiind noul statut al Romaniei de tara membra a UE, competitia din sistemul bancar s-a accentuat sensibil, conducand la transformari structurale.

Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, la nivelul sistemului bancar s-a trecut la aplicarea Acordului Basel II, care presupune practici mai bune de management al riscului pentru o mai mare siguranta bancar-financiara. Aplicarea prevederilor acestui acord este un angajament asumat de Romania in programul de aderare la Unuinea Europeana si constituie un test al capacitatii bancilor de integrare intr-o piata financiara largita, europeana si, apoi, mondiala[2].

La nivelul sistemul bancar romanesc este implementat primul Acord de Capital -Basel I, prin Normele BNR nr. 12/2003, privind supravegherea solvabilitatii si expunerilormari ale institutiilor de credit, norme conform carora nivelul minim al fondurilor proprii ale bancilor este de 12% din activele ponderate in functie de riscul de credit.

Ca si Basel I, Basel II este creatia Comitetului Basel, infiintat la sfarsitul anului 1974 si format din guvernatorii bancilor centrale ale celor mai dezvoltate 10 tari, fiind organism in cadrul Bancii Reglementelor Internationale cu sediul la Basel, care isi propune sa ajute la promovarea cooperarii intre bancile centrale si alte institutii sau agentii avand ca scop asigurarea stabilitatii financiare si monetare.

Primul acord Basel din 1988 stabilea un raport minim de 8% intre capitalurile proprii si expunerea unei banci. In practica, raportul este dificil de stabilit si pot exista situatii, cand riscurile asumate de banci sunt mici si limita de 8% este prea costisitoare, si situatii cand limita nu este suficienta si bancile se expun unor riscuri semnificative[3]. Basel I nu prevedea modalitati si proceduri complexe de supraveghere a bancilor.

In acest context, a fost incheiat in 2004 Noul Acord de Capital, cunoscut sub numele de Basel II. Acesta are ca obiectiv principal asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerintelor de capital, adecvat profilului de risc al institutiilor de credit si crearea premiselor pentru stabilitatea sistemului financiar, printr-o mai stransa cooperare intre bancile comerciale si private, pe de o parte si intre banci si supraveghetori, pe de alta parte[4].

Potrivit guvernatorului Bancii Nationale a Spaniei, Basel II reprezinta o adevarata revolutie in reglementarea financiara, care intareste strategiile de solvabilitate, impunand bancilor sa-si programeze capitalul pe termen lung, pentru a reusi sa opereze intr-o perioada de dificultate. De asemenea, intareste perspectivele macroeconomice in supraveghere si, cel mai important aspect, dezvolta un sistem de management al riscului. Basel II intareste si sistemul de guvernanta corporativa si transparenta[5].

Noul Acord de Capital are o structura complexa dezvoltata pe trei piloni: cerinte minime de capital, supravegherea adecvarii capitalului si disciplina de piata.

Pilonul 1: "Cerinte minime de capital' cuprinde reguli flexibile si avansate de determinare a cerintelor minime de capital pentru riscul de credit, riscul de piata si riscul operational.

Prevederile privind riscul de credit pastreaza metodologia de stabilire a cerintelor privind fondurile proprii prin utilizarea coeficientilor de risc de credit si a instrumentelor de diminuare a riscului de credit din Basel I si cuprind in plus:

reglementari privind largirea gamei ponderilor de risc de credit de la 4 la 8 categorii (0%, 10%, 20%, 35%, 50%, 75%, 100% si 150%) ;

diversificarea instrumentelor de diminuare a riscului de credit (recunoas terea ca diminuatoare de risc a garantiilor oferite de administratiile locale si regionale, entitati publice sau alte unitati cu rating ridicat);

utilizarea rating-urilor pentru evaluarea clientilor.

In privinta riscului de piata, Basel II pastreaza din vechiul acord modalitatea de stabilire a cerintelor pentru riscul de pozitie, riscul de decontare si contrapartida, riscul valutar si riscul de marfa si cuprinde in plus cerinte de capital pentru derivatele de credit si unitatile de plasament colectiv.

Referitor la riscul operational, Basel II stabileste trei metode:

Metoda indicatorului de baza - prin care se determina necesarul de capital prin aplicarea unui procent de 15% asupra venitului realizat in ultimii trei ani;

Metoda standardizata - care presupune descompunerea operatiunilor bancii pe tipuri si subtipuri de activitati, aplicarea unor procente intre 12 si 18% indicatorilor relevanti si, apoi, insumarea rezultatelor obtinute pentru determinarea necesarului de capital;

Metoda evaluarii avansate - care se bazeaza pe modele interne integrate in procesul zilnic de management al riscului, validate intern de BNR si de auditorul extern specializat.

Pilonul 2: "Supraveghereaprocesului de adecvare a capitalului' cuprinde referiri la:

rolul activ al autoritatii de supraveghere in evaluarea procedurilor interne ale bancilor privind adecvarea capitalului;

verificarea de catre autoritatea de supraveghere a procedurilor interne de management al riscului; o posibilitatea impunerii cerintei institutiilor de credit de a mentine

capital in exces fata de nivelul minim indicat in Pilonul 1;

indicarea unor mecanisme de interventie timpurie a BNR.

Pilonul 3: "Disciplina de piata' stabileste cerinte de raportare mai detaliate catre BNR si catre public privind structura actionariatului, expunerile la risc si adecvarea capitalului la profilul de risc. Pentru aceasta sunt necesare identificarea informatiilor care trebuie transmise, construirea mecanismelor necesare utilizarii informatiilor de piata si uniformizarea raportarilor[6].

Pentru implementarea Noului Acord de Capital, BNR a dezvoltat o strategie in mai multe etape:

mai - noiembrie 2005: initierea dialogului si realizarea schimbului de informatii cu sectorul bancar si alte autoritati nationale si internationale;

decembrie - mai 2006: dezvoltarea mijloacelor pentru realizarea supravegherii sectorului bancar la noile standarde; aceste mijloace se refera la transpunerea in cadrul legislativ a directivelor europene si activitati de supraveghere off-site si on-site^[7]

iunie - octombrie 2006: validarea de catre BNR a modelelor interne de rating utilizate de institutiile de credit;

incepand cu ianuarie 2007: verificarea aplicarii Acordului Basel II in sectorul bancar.

Nivelul de coordonare al strategiei de adaptare Basel II este reprezentat de Steering Committee, care include Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor Publice, Comisia Nationala pentru Valori Mobiliare si Asociatia Romana a Bancilor. Nivelul decizional este reprezentat de Consiliul de administratie si Comitetul de supraveghere ale BNR . Pentru implementarea Noului Acord de Capital, BNR are nevoie de personal specializat si de baze de date privind creditele. De asemenea, trebuie sa fie in masura sa-si evalueze propria activitate de supraveghere si impactul evolutiilor macroeconomice asupra stabilitatii financiare. Pe de alta parte, bancile trebuie s a integreze noile cerinte in propriile strategii, sa dezvolte practici de guvernanta corporativa si sa-si reconfigureze obiectivele in domeniul clientelei si al produselor bancare. Sunt considerate necesare dezvoltarea unei colaborari intre Bnaca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor Publice, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Camera Auditorilor Financiari din Romania, Asociatia Romana a Bancilor, intre BNR si autoritatile de supraveghere din tarile de origine ale bancilor straine cu filiale in Romania si crearea cadrului de dezvoltare a agentiilor de rating

Rating-urile reprezinta indicatori de bonitate a clientilor debitori. Lipsa lor face ca Basel II sa nu-si mai atinga scopul final. Recunoas terea lor se va face fie pe principiul reciprocitatii (o institutie de rating va fi recunoscuta ca eligibila de BNR daca a fost anterior recunoscuta ca atare de un stat membru al Uniunii Europene), fie printr-o metodologie proprie a BNR, bazata pe indeplinirea criteriilor de eligibilitate. Aceste criterii au in vedere o evaluare riguroasa, sistematica si continua a creditului, neinfluentata de factori politici, constrangeri sau presiuni din partea entitatii evaluate, iar rezultatele sa fie disponibile public^[10].

O parte din prevederile Basel II au fost implementate prin Norma 17/2003 a BNR privind organizarea si controlul intern al activitatilor institutiile de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de credit. Aceasta norma cere bancile sa-si identifice profilul de risc, nivelul riscurilor si strategia aferenta si sa documenteze procedurile interne de administrare a riscurilor. O alta reglementare este Norma 5/2004 a BNR privind adecvarea capitalului institutiilor de credit, prin includerea riscului de piata, alaturi de riscul de credit in cerinta de adecvare a capitalului.

Pana in februarie 2006, BNR a finalizat actiunea privind formularea pozitiei in legatura cu optiunile aflate in competenta de decizie a autoritatii monetare nationale, domeniile de exercitare a optiunilor nationale fiind riscul de credit (28 de optiuni pentruabordarea standard + 13 optiuni pentru abordarea pe baza de modele interne de rating), riscul operational (5 optiuni), structura capitalului si a grupului institutiei de credit (11 optiuni). De asemenea, Banca Nationala a initiat si o colaborare activa cu institutiile de credit, pe baza de sondaje, conferinte si seminarii, intalniri si consultari cu experti ai Comisiei Europene. Principiile avute in vedere la formularea pozitiei au fost:

a. racordarea optiunilor la caracteristicile sistemului bancar
romanesc;

b. armonizarea cu optiunile adoptate de alte state membre ale Uniunii
Europene.

Sunt in derulare actiunile aferente primelor etape ale Proiectului Basel II cu privire la finalizarea pachetului de acte normative, elaborarea ghidului de validare a modelelor de rating, adaptarea sistemului de raportari prudentiale si adaptarea sistemelor informatice. Legislatia aferenta aplicarii acordului Basel II, armonizata cu directivele europene, urmeaza sa fie finalizata pana in luna septembrie 2006 si va intra in vigoare la 1 ianuarie 2007 .

Exista opinii care afirma ca aplicarea prevederilor Basel II poate avea consecinte negative pentru sistemul bancar romanesc:

aparitia unei discriminari pentru bancile de talie mica, care, din considerente financiare si umane, nu vor putea sa utilizeze cele mai avansate metode de evaluare a riscurilor si sa dispuna de cele mai bune proceduri de control intern, audit si administrare a riscurilor; bancile mari vor deveni si mai puternice si-si vor impune conditiile de pe pozitii de monopol;

b) bancile mici vor fi tentate sa accepte fuziuni si achizitii, ceea ce va duce la cres terea gradului de concentrare, si as a ridicat, al pietei bancare, cu influente negative asupra competitiei;

c) intrucat IMM-urile sunt considerate mai riscante, sistemele de rating intern ar putea duce la prabusirea creditului destinat acestora si la cresterea ratei dobanzii, mai ales ca exista temerea ca IMM-urilor s a li se ceara un capital mai mare , desi Jaime Caruana a precizat ca li se vor formula aceleasi conditii de capital sau chiar cu 20-30% mai mici;

d) modificarea dobanzilor active si a produselor de credit in functie de solicitant va duce la cresterea ratei dobanzii pentru cei mai riscanti, prin includerea unei prime de risc superioare.

Asa cum era de asteptat, bancherii au propus BNR modificari ale reglementarilor privind gradul de risc asociat IMM-urilor, prin includerea acestora in categoria clientilor de retail, similar practicii europene. Conform acordului Basel II, riscul asociat clientilor de retail va fi diminuat de la 100% la 75%.

In privinta finantarilor acordate autoritatilor locale, Asociatia Romana a Bancilor a propus BNR ponderarea riscului sub nivelul propus de Basel II, care prevede cresterea riscului asociat de la 20% la 100%, la un nivel similar cu cel aplicat de bancile europene acestei categorii de credite de 65-70%.

Desi in cazul IMM-urilor, Banca Nationala a promis ca va lua in considerare propunerea bancilor, in cazul creditarii autoritatilor publice locale si-a exprimat rezerva pe motivul ca autoritatile locale din Romania au o forta financiara mult mai redusa decat cele din Uniunea Europeana, intrucat descentralizarea s-a realizat numai la nivel de obligatii, fara asigurarea resurselor necesare. In plus, riscul asociat creditelor acordate autoritatilor locale va creste in conditiile majorarii preconizate a nivelului maxim de indatorare a acestor entitati de la 20 la 25%. Alaturi de acestea, ramane problema de fond a bugetului Romaniei, unde veniturile reprezinta 31% din PIB, comparativ cu un nivel minim de 35% in tarile Uniunii Europene[13].

Alte neajunsuri ale aplicarii prevederilor Basel II sunt legate de:

a. dezvaluirea de informatii din partea unei banci poate deveni problematica daca nu este sustinuta de un public educat, mai ales ca acesta este foarte sensibil la vestile mai putin bune ;

b.  in regiunea est-europeana activeaza sisteme bancare mici, iar implementarea

presupune costuri mari; conform unui studiu care a cuprins aproape 300 de institutii financiare din 38 de tari, costurile reprezinta cea mai mare problema pentru implementarea Basel II; pentru cele mai multe banci, bugetul alocat este sub 1 milion USD, dar pentru cateva, investitia ar putea depasi 40 milioane USD; in conditiile unui volum redus de tranzactionare, precum cel din Romania, va fi necesara o perioada mai lunga de recuperare a acestor costuri, care ar putea ajunge la 0,45% din activele totale ale bancii;

c.  cele mai mari costuri sunt legate de managementul riscului de credit, costurile legate de riscul operational reprezentand aproximativ 15% din totalul investitiilor, iar cele legate de asigurarea infrastructurii tehnologice atingand aproximativ 60%379;

d.  termenele limita sunt mai stranse, ceea ce va duce la suprapuneream reajustarilor, a realocarilor de resurse; intrucat subsidiarele marilor banci straine nu au nevoie de reajustari, acestea isi vor intari pozitia380;

e.  criza acuta de manageri de risc bancar profesionisti, ca urmare a neadaptarii legislatiei la prevederile acordului Basel II; incercarea de a recruta specialisti din randul managerilor de risc (actuari) din domeniul asigurarilor nu s-a dovedit o solutie viabila;

f.  infrastructura de management a riscului porneste de la un nivel foarte scazut,

dat de volumele relativ reduse de tranzactionare si de lipsa datelor istorice, ceea ce presupune un efort important al bancilor pentru a ridica acest nivel;

g.  in Romania, unele date se mai prelucreaza, inca, manual;

h.  birocratia;

i.  limitele tehnice se manifesta chiar si in bancile cele mai avansate, modelele

interne folosite nefiind foarte compelxe, iar datele istorice sunt relativ

incomplete;

j.  scaderea profitului contabil al fiecarei banci, iar Ministerul Finantelor ar urma s a incaseze mai putini bani din impozitul aplicat cas tigurilor bancilor;

k. daca autoritatile monetare vor permite bancilor straine sa aplice metodele si modelele utilizate de societatea mama, iar celelalte institutii vor aplica adordarea standard a Basel II (diferentiere considerata necesara tinand cont de gradul inegal de dezvoltare a mediului bancar romanesc), vor aparea dezavantaje semnificative pentru bancile cu capital romanesc;

l. in conditiile inexistentei unui "birou de credit' functional si comprehensiv care sa reprezinta o sursa credibila de date istorice si rating-uri externe, alegerea abordarii standard devine o optiune discutabila; chiar si in conditiile in care "biroul de credit' va deveni un instrument eficient de lucru, alegerea unei abordari standard de catre banci va genera un decalaj competitional ce va putea fi recuperat doar prin eforturi investitionale mari[14].

Dificultatile implementarii acordului a afectat chiar si bancile din tarile dezvoltate. Un studiu al Bancii Reglementelor Internationale efectuat in 107 tari a aratat ca numai 88 dintre ele au intentia de a implementa prevederile Basel II in perioada 2007-2009. Conform Institutului International de Servicii Financiare, doar o treime din bancile europene au implementat cu succes acest program[15].

Potrivit studiilor din 2004 ale Bancii Mondiale si Fondului Monetar International, sistemele bancare din tarile cu economii in dezvoltare puteau atinge maximum sapte din cele 25 de principii de baza ale Basel II, in timp ce tarile dezvoltate respectau 19.

In acest moment, insa, bancile din Romania nu sunt sificient pregatite pentru implementarea Noului Acord de Capital, chiar daca acesta a fost adoptat de Comitetul de la Basel inca din vara lui 2004.

Pe de alta parte, piata romaneasca are un potential extraordinar: este inca sub-bancarizata si cererea de produse financiare a crescut spectaculos, mai ales in 2003 si 2004. Diviziile de retail ale bancilor au avut rate inalte de crestere si prognozele arata ca aceasta evolutie se va continua si in viitor. Potentialul pietei romanesti este demonstrat de creditul de consum, care a crescut cu 300% in 2003 fata de 2002. Infrastructura bancara este, de asemenea, in plina dezvoltare.

Chiar si dincolo de procesul integrarii, adaptarea bancilor la Basel II le va face mai atractive pentru investitorii straini, vor putea obtine un pret mai mare pentru actiunile lor si se vor integra mai usor intr-o retea mondiala. In plus, acest proces vaaduce avantaje insemnate din punct de vedere al modernizarii si imaginii bancilor si va reduce riscul de faliment. Indeplinirea criteriilor din Acordul Basel II de catre sistemul bancar romanesc va fi in avantajul consumatorilor, mediului de afaceri si al economiei prin stabilitatea financiara pe care o confera si va contribui la imbunatatirea rating-ului de tara pentru Romania. Deponentii vor fi mai siguri cu privire la recuperarea fondurilor banesti din depozitele bancare, iar bancile vor analiza mai riguros cererile de creditare.

II.1. Alte actiuni in vederea intaririi stabilitatii financiare

La nivel national, la data de 31 iulie 2007, a fost semnat Acordul intre Ministerul Economiei si Finantelor, Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru cooperare in domeniul stabilitatii financiare si al gestionarii crizelor financiare, in baza caruia s-a infiintat Comitetul National pentru Stabilitate Financiara.

Pe plan international, BNR a aderat la o serie de acorduri in domeniul stabilitatii financiare, incheiate anterior intre tarile membre ale UE. Astfel, la 1 august 2007. BNR a aderat la:

− Acordul de cooperare intre autoritatile cu responsabilitati de monitorizare a sistemelor de plati si autoritatile de supraveghere bancara, in stadiul al treilea al Uniunii Economice si Monetare (2001);

− Acordul privind principiile de baza pentru cooperare intre autoritatile de supraveghere bancara si bancile centrale din Uniunea Europeana in domeniul gestionarii situatiilor de criza (2003).

Ulterior, la 4 aprilie 2008, BNR a aderat si la Acordul de cooperare dintre autoritatile de supraveghere bancara, bancile centrale si ministerele de finante din tarile Uniunii Europene in domeniul situatiilor de criza financiara (2005).