Institutia de banca

INSTITUTIA DE BANCA

Momentul istoric al aparitiei bancilor marcheaza un pas major in evolutia stiintelor economice. Originea bancii nu este clarificata. Dupa unele pareri, primii bancheri s-au ocupat cu schimbul de bani in vremea cand circulau monezi metalice de multiple proveniente si valori, astfel meat schimbul avea o mare importanta economica si sociala.

Aparitia bancii ar coincide deci cu aparitia monezilor metalice. Alte pareri sustin ca, aparitia bancii ar fi legata de preocuparea concentrarii sub forma de depuneri a disponibilitatilor banesti ale unor persoane si imprumutarii ale acestora, impreuna cu propriile disponibilitati, altor persoane in cautare de bani.

O asemenea ocupatie a existat probabil la egipteni si fenicieni si sigur la greci ('trapezitii') si romani ('argentarii'). Alte opinii situeaza aparitia bancii in perioada in care depunatorii de bani, deci titularii de conturi tinute de o persoana fizica sau de o firma, au avut posibilitatea sa efectueze o plata prin simple dispozitii de virare a sumelor din conturile lor in cele ale beneficiarilor.

Aceasta usurare considerabila a platilor este opera bancilor zise 'de viramente', precum cele din orasele - republicii italiene din sec. al XII - XIV.

Prima banca din Venetia a fost infiintata in anul 1171, iar in 1587 a fost recunoscuta oficial ca banca de viramente sub denumirea de Banco di Rialto. Au urmat apoi rand pe rand bancile din Geneva (1407), Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Rotterdam (1635), etc.

Intreprinderea de banca a aparut mai tarziu in comparatie cu intreprinderile economice industriale si comerciale. Inceputurile intreprinderii de banca se concretizeaza la individual sau grupul de indivizi, care se ocupau cu anumite operatiuni specifice banesti.

In 1945, banca era mult diferita de cea de astazi.

Evolutiile ei au fost progresive si marcate de faze de mare accelerare. Ele sunt roadele contextului economic si monetar al fiecarei epoci. Indiferent daca este liberalist sau dirijist, statul va acorda interes bancii care colecteaza economiile si distribuie creditul.

Dupa razboi, banca era saraca in fonduri proprii si in depozite, economisirea era slaba, veniturile destinate economiilor aproape inexistente, depunerile se faceau mai ales la vedere si aveau un caracter volatil pentru ca proveneau, in mod deosebit, de la societati.

In 1965, ca an de referinta, in timp ce Romania urma o politica centralizata a bancii, lumea bancara internationala incepea sa se miste, la initiativa autoritatilor de stat.

Astfel, s-a terminat cu distinctia intre band de depozit, care primeau depozite de la clientele pe termen de pana la doi ani si band de afaceri.

Din 1967, libertatea de a deschide filiale a constituit un punct de plecare pentru dezvoltarea bancilor din Anglia, Franta, Germania s.a.m.d.

Incepand cu anul 1972 - un alt an de referinta - limitarea cantitativa a creditului face parte din politica monetara in ceea ce priveste lupta impotriva inflatiei si evitarii unor variatii prea marii ale ratelor dobanzilor.

In 1974, ritmul cresterii a scazut ca urmare a exploziei brutale a preturilor la materiile prime si energie, implicand restrangeri din ce in ce mai mari si dificultati evidente.

In exercitarea meseriei de bancher, odata cu aceasta se incepe recunoasterea creantelor compromise si redescoperirea faptului ca activitatea de bancher este o meserie cu riscuri, adevar oarecum uitat in euforia anilor precedenti lui 1974. Bancile sunt nevoite (dar nu obligate) sa-si constituie provizioane substantiale pentru a acoperi riscurile nationale si internationale. In 1986 s-a deschis era privatizarii bancilor nationale si, in general, a intreprinderilor nationalizate, statul intentionand cu aceasta sa se elibereze de economie restrangandu-si considerabil subventiile si imprumuturile (fenomen intalnit, de altfel, si in Romania zilelor noastre).

In general, banca este definita ca o instutie financiara si de credit, de stat sau particulara, ale carei functii principale sunt:

atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;

acordarea de credite pe diferite termene;

efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci;

emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

vanzarea - cumpararea de valuta si alte operatii valutare.

In decursul timpului, in Romania au fost adoptate doua legi care definesc conceptul de banca, astfel:

Legea bancara a Romaniei din 1934 arata ca: ,,Prin intreprinderea de banca se intelege orice intreprindere comerciala, al carei obiect principal este acela de a savarsi orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani in numerar, asupra creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu acestea

Deci, o banca este institutia care se ocupa de comertul cu bani sub orice forma, cu mijlocirea creditului si cu efectuarea tuturor serviciilor ce se refera la moneda, titluri, creante, deci la orice fel de bunuri mobiliare in afara de marfuri.

Legea bancara nr. 58/1998 defineste banca ca fiind 'persoana juridica autorizata sa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu'.

Totodata, aceasta lege defineste si urmatoarele notiuni:

. filiala - persoana juridica in care o alta persoana sau grup de persoane care actioneaza impreuna, detine 50% sau mai mult din actiunile cu drept de vot sau o participatie semnificativa care permite acestora sa exercite controlul efectiv asupra conducerii sau politicior fiscale;

. sucursala - unitate operationala fara personalitate juridica a unei banci si care efectueaza in mod direct toate sau unele dintre activitatile bancii, in limita mandatului data de acesta.

Banca mai inseamna si organizarea si desfasurarea operatiunilor bancare, a evidentei bancare si controlului bancar, in concordanta cu strategiile si managementul bancilor. Activitatea bancara este constituita din operatiunile bancare, evidenta bancara si controlul bancar propriu. Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari monetari, a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insesi, care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare.

De asemenea, s-au inclus in timp si intermediarii nemonetari care au ca functii esentiale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung, direct catre beneficiari sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.

Aparitia bancii trebuie considerata ca inceputul unui proces indelungat de crestere a complexitatii operatiilor banesti, care a facut ca in mainile unor persoane sau firme sa se concentreze un numar tot mai mare de asemenea operatii pana s-a ajuns la actualul profil al bancii.